Unul dintre comentatorii de bază ai acestui blog face o trimitere la acest distih, destul de cunoascut: „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!” Și lasă să se înțeleagă că sensul adânc al acestei spuse din bătrâni nu este oricui accesibil…

Vârsta pe care o am – destul de înaintată, mi-a oferit prilejul să asist la nașterea acestei „zicători”. Autorul ei este Alecu Popovici, autor a numeroase piese de teatru pentru copii. El însuși era un fel de copil, în ciuda vârstei și a gabaritului. Un om cumsecade, era redactor șef adjunct la revista „Teatru”. Îi datorez o întâmplare din care am făcut învățătură de minte. Îl tot căutam pe la redacție să-mi publice nu mai țin minte ce „încercare juvenilă”, uneori îl găseam, alteori nu. Eram conștient că riscam să devin agasant, așa că într-o bună zi nu m-am mirat prea tare când i-am auzit vocea dincolo de ușa biroului, iar secretara sa mi-a spus că domnul Popovici nu a sosit încă la redacție! Să revin mai târziu… Am înțeles că omul s-a săturat de mutra mea, de pretențiile mele literare etc., și că n-are chef să stea de vorbă cu mine! Unul dintre sutele care asaltau redacțiile revidtelor literare!

Așa că am făcut stânga-mprejur, decis să nu mai calc pe acolo!… Aveam două posibilități: să cobor de la etajul trei pe jos sau să iau liftul. De regulă, la coborîre, nu prea iau liftul. De data aceea însă am rămas pe etaj, așteptând să prind liftul. După mai multe rateuri, liftul a oprit și la etajul meu, iar din lift a ieșit însăși vocea cunoscută, a lui Alecu Popovici.

Așadar, mă înșelasem. Vocea auzită  era a altcuiva! Puteam să jur că auzisem vocea lui Alecu Popovici, inconfundabilă, ca orice voce! Puteam să jur și la Tribunal, dacă ar fi fost cazul și aș fi jurat strâmb! De atunci, m-am învățat minte și nu mă grăbesc să trag concluzii pripite, mai ales atunci când sunt defavorabile cuiva! Las loc poentru cazul că „eu n-am înțeles bine”! N-am înțțeles, n-am auzit bine, n-am văzut ca lumea etc.

Nu știu dacă în discuția care a urmat – probabil că cu altă ocazie, l-am întrebat despre titlul piesei al cărei afiș era și în biroul său: ce sens are vorba asta, afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul?  S-a amuzat, căci multă lume-i punea această întrebare. Mi-a răspuns: niciun sens! Este o joacă de copii, cu împerecheri de cuvinte cât mai absurde, numai să rimeze! În genul suprarealiștilor interbelici!

E o joacă așadar! În spiritul folclorului infantil, unde apar multe asemenea aranjamente, fără altă pretenție decât aceea de a servi unei anumite stări de spirit, spiritului ludic, cum îi zic specialiștii.

Așadar să nu ne căznim să găsim vreun sens adânc acestei succesiuni de cuvinte. Orice analiză, minim logică, pune în evidență lipsa de sens a acestei fraze! Or, chiar asta s-a urmărit: lipsa de sens!…

Cu ani în urmă, un lingvist, Noam Chomsky dacă nu mă înșel, ca să demonstreze deosebirea dintre gramaticalitate și semnificație a imaginat o propoziție corectă gramatical, dar total lipsită de sens. Acea propoziție suna aproximativ așa, în traducere românească: „incolorele idei verzi dorm cu furie”. Propoziție corectă din punct de vedere gramatical, dar fără sens. După câțiva ani, un poet – al cărui nume nu l-am reținut, anglofon, a scris o poezie care se încheia cu versul „incolorele idei verzi dorm cu furie”. Iar de data aceasta propoziția avea și sens!…

Așa este croită mintea omenească, antrenată să dea un sens fiecărui enunț. Alecu Popovici, ca și mai cunoscutul Chomsky, au vrut să producă un enunț lipsit de sens! Omul, trăitor în centrul unui univers de semnificații și semne, nu acceptă așa ceva! Și încarcă cu semnificații – mai vagi sau mai precise, orice enunț! Foarte puțini ar recunoaște că n-au înțeles un enunț! Preferă să înțeleagă greșit decât să  ceară explicații suplimentare.

Eu însă așa am aflat de la Alecu Popovici adevărul: am cerut explicații suplimentare și am aflat că nu era nimic de înțeles, altceva decât că nu era nimic de înțeles! Ceea ce este mai mult decât nimic…

Așadar, încercați să dați un sens frazei discutate, un sens care să decurgă din sensul cuvintelor împerecheate! Veți constata că nu puteți găsi acel sens! Nu pentru că e vorba de un sens adânc, ci pentru că autorul frazei s-a jucat! Iar unii l-au luat în serios! N-au știut de glumă!… Bietul Alecu Popovici, de la ce să i se tragă intrarea sa în eternitate?! Nemurirea sa!…

 

ion coja