POLITICĂ

Sa primesc un link scurt
97710

O ”scrisoare deschisă” adresată de un celebru om politic român președintelui Rusiei, Vladimir Putin, și ministrului de Externe, Serghei Lavrov, face furori – este o premieră în România.

BUCUREȘTI, 5 mai – Sputnik. Recent, Rusia a anunțat că va publica o listă cu ”state neprietene”. Deși nu se cunosc încă detalii cu privire la această listă, este de presupus că România va apărea printre statele nominalizate, probabil în companie ”selectă” – cum ar fi SUA sau Marea Britanie.

Vladimir Putin
© SPUTNIK / АЛЕКСЕЙ НИКОЛЬСКИЙ

 

Dar, spre deosebire de SUA, cu care există o rivalitate pe diferite planuri, sau de Marea Britanie, definită în trecut ca o ”campioană a rusofobiei”, România are o situație cu totul diferită. Nu este nici vreo forță militară sau economică – și nici nu e în situația de a da cu flit celei mai mari resurse energetice, de materii prime, dar și un potențial partener economic ori în zona de sănătate, un furnizor de turiști etc.

Cu toate astea, este greu de presupus că România NU va fi pe lista ”statelor neprietene”, nu numai din cauza mojiciilor lui Băsescu și a altor politicieni români, nici a insistenței cu care Aurescu s-a implicat în cazul controversatului Navalnîi – ci din cauza introducerii Rusiei ca ”amenințare” în Strategia națională de Apărare a României. În document, Rusia apare ca personajul negativ la multe capitole!

Deci, ce pretenții să mai avem de la Rusia? Poate să ne ierte pentru că am semnat acordul militar cu Kievul, angajându-ne să furnizăm armament contra… Rusiei și a rușilor din Donbass?! Întrebare logică: oare cum ar reacționa americanii dacă ar fi în locul Rusiei? Răspuns: ne-ar introduce pe vreo ”Axă a răului”.

Ei bine, în acest context, fostul ministru român de Externe, Adrian Severin, a publicat în această dimineață o ”SCRISOARE DESCHISĂ” adresată președintelui rus Vladimir Putin și ministrului de Externe Serghei Lavrov.

Severin precizează că a scris aceste rânduri chiar în Duminica Sfintelor Paști, dar și că se adresează liderilor ruși ”în calitate de cetățean român, dar și de fost ministru de Externe al României, care a avut în trecut ocazia de a vă întâlni și de a conferi cu dvs, inclusiv ca reprezentant al unor organizații internaționale (Adunarea Parlamentară a OSCE, Consiliul Europei, Parlamentul European)”.

”O fac într-un context mondial complicat, dar mai ales pe fondul încordării relațiilor dintre România și Rusia, ajunse, mă grăbesc să spun, în mod artificial, la unul dintre cele mai scăzute niveluri din istorie”, scrie Severin.

 

Chiar de la început, Severin precizează că demersul său are scopul de a-i convinge pe liderii ruși că ”România nu are de ce fi inclusă pe acea listă și că desemnarea ei ca stat ostil Rusiei ar fi contraproductivă pentru toată lumea”. 

Primul argument al lui Severin este că ”nu trebuie confundată națiunea română cu conducerea ei vremelnică despre care tot mai mulți cetățeni ai țării mele consideră că acționează sub impulsul unor ordine externe fără nici cea mai mică legătură cu interesul nostru național”.

”Asemenea ordine, obedient executate, sunt uneori venite de la grupări oculte supra-naționale interesate să impună o ordine globală oligarhică, alteori de la rivalii sistemici ai Rusiei, dar și de la unele puteri „prietene” Rusiei, doritoare a se pune într-o poziție mai bună pentru a negocia bazele acestei „prietenii”, asmuțind România împotriva Rusiei”, scrie Severin.

În al doilea rând, Severin este convins că România și Rusia ”au mai multe interese strategice comune decât se crede”.

De aceea ”este o mare pierdere că România acceptă să fie deocamdată ventrilocul politicilor rusofobe ale unor puteri terțe”.

”Păcat este, însă, și faptul că Rusia nu are o politică specific românească, și se raportează la români doar ca membru component al alianțelor dominate de actorii euro-atlantici”, spune Severin, subliniind că ”Nu ne negăm calitatea de membri NATO sau UE, dar înainte de a fi membri NATO sau UE, suntem români și am dori să fim tratați și înțeleși ca atare”.

Sincer, e greu de înțeles cum se manifestă asta la nivelul suprastructurii României – și aici nu mă refer doar la partidele Puterii, ci și la Opoziție – ale cărui referiri la Rusia nu sunt cu nimic mai prietenoase!

Iar Severin continuă cu o altă afirmație greu de demonstrat: ”Ca și Rusia, România este interesată de o ordine mondială multipolară sau, și mai bine, policentrică”. Repet, Severin cred că uită că partidele parlamentare s-au poziționat în siajul SUA, fără discuție! Deci, de unde ”interesul” românesc pentru o lume ”multipolară”?!

Mai departe, Severin continuă cu tot felul de aprecieri asupra intereselor comune ale Rusiei și României, omițând faptul că România se manifestă oriunde și oricând ca ”membru NATO” – și asta în primul rând!

Severin apreciază și o similitudine pe planul apărării identității și tradițiilor: ”Ca și Rusia, executorul testamentar al celei de a treia Rome, și România, urmașa Bizanțului, este obligată să își apere tradițiile, credința, valorile morale, organizarea familială și ordinea creștin-ortodoxă în fața agresiunii fundamentalismului cultural globalist”.

Ori, după cum s-a văzut, România adoptă pas cu pas ideile progresiste – iar europarlamentarii români votează, majoritate, deciziile curentului în cauză, anti-tradiție! Nici nu mai amintesc rușinosul rezultat al referendumului pentru familie!

Revenind la planul puterii, Severin afirmă că ”România nu se teme de o Rusie puternică” – și spune, logic, că ”O Rusie suficient de puternică este calmă și capabilă să își rezolve problemele interne pe plan local, fără tentația de a le exporta”. Dar, desigur, e logica unui om care gândește și cunoaște istoria – nu a românului manipulat total de presa mainstream – care, așa cum redau sondajele, vede cu totul altfel Rusia!

Subliniez, viziunea lui Severin este demnă de toată lauda și o susțin, dar ea, din păcate, nu este reprezentativă pentru ”România” – fapt dovedit prin alegerile și sondajele din ultimii ani!

Severin consideră foarte corect că ”o Rusie în nesiguranță este o amenințare mai mare pentru siguranța României, decât una în deplină siguranță”.

De cealaltă parte, Severin crede că ”și pentru Rusia securitatea României ar trebui să fie percepută ca un atu al propriei sale securități”.

”În gesturile necugetate și declarațiile provocatoare ale guvernului român de azi trebuie văzute și efectele nocive ale unui sentiment de insecuritate, inclusiv subsecvent unei suveranități precare”, scrie Severin.

 

Severin face o altă afirmație bizară: ”Între un Occident care nu a oferit României altceva decât îndoielnicul privilegiu de a-i fi piață de desfacere și port-avion terestru, reproșându-i, în același timp, că are o cultură incompatibilă cu civilizația sa, și o Rusie care așteaptă gesturi de prietenie fără a oferi și un motiv palpabil spre încurajarea acestora, românii îl vor prefera pe cel dintâi pentru un singur motiv: este mai departe și are interese mai mari în alte locuri”. 

Și încă o ciudățenie: ”România nu are nici un interes să genereze sau să sporească insecuritatea Rusiei. Din acest punct de vedere prezența României în NATO, ca și cea a Ungariei și a altor state central-europene, ar trebui să fie privită ca un avantaj pentru Rusia”.

De fapt, Severin se referă (și o va face și mai departe) la faptul că deciziile în NATO se iau în unanimitate – și, implicit, România s-ar putea opune la un moment dat! Glumă… sau ce?! România să se opună voinței SUA?!

”România nu a vrut și nu s-a străduit să fie membru al NATO pentru a se război cu Rusia și nici măcar pentru că s-a simțit amenințată de Rusia”, scrie corect Severin, subliniind că ”Aderarea la NATO a avut ca rațiuni dorința de a evita izolarea internațională (…) România a urmărit să se regăsească în aceeași alianță cu vecinii săi occidentali și sudici, cu care nu își poate permite să aibă soluții diferite pentru consolidarea siguranței sale strategice”.

Severin consideră că liderii ruși vor accepta/crede că, în NATO, ”raportul de loialitate este, însă, unul bilateral. România nu este supusa alianței din care face parte, ci membru cu drepturi depline și egale. Deciziile alianței, care nu este o entitate supranațională, ci una interguvernamentală, nu se pot lua fără acordul său”.

Mai mult, ”dacă ceilalți membri nu vor fi la rândul lor loiali României și nu vor ține seama de interesele ei legitime, fiți siguri că România va ști să și le apere”, scrie Severin.

Repet întrebarea – glumă… sau ce? Și chiar îi crede pe liderii ruși capabili să înghită așa ceva?!…

Pe baza acestui ”argument”, Severin spune că ”unul dintre aceste interese vitale este evitarea unei relații conflictuale cu Rusia, în condițiile în care fiecare recunoaște dreptul celuilalt de a se organiza și administra pe plan intern potrivit propriei concepții și propriilor tradiții”.

Faptul că România a făcut exact pe dos, adică a tensionat relația cu Rusia, este pus de Severin pe seama faptului că ”Politica mimetică și conformistă a actualului guvern este efemeră și, împotriva sentimentului popular, nu poate trece dincolo de retorică și gesturi simbolice”.

”Nu vă puteți lăsa înșelați în această privință și nici nu este nevoie să lăsați impresia că v-ați lăsat înșelați”, le transmite abil Severin liderilor ruși.

Următoarea afirmație este însă de-a dreptul șocantă:

”Cred a ști, și este firesc faptul, că Rusia caută cu SUA sau protagoniștii UE. Sunt convins că puteți găsi mai repede asemenea înțelegeri cu România și că, dacă le veți găsi, aceasta vă va facilita și înțelegerile cu SUA și UE. De nu se va întâmpla așa, înseamnă că dorința dumneavoastră nu a fost destul de puternică”.

Nici nu comentez ultima propoziție, un fel de reiterare a motivației MAE actual privind relația proastă cu Rusia. Dar ideea că România ar putea face ”o înțelegere strategică”… cu Rusia este chiar tare de tot! Sigur că ar fi o soluție excelentă – dar aș fi curios care partid crede Severin că ar face așa ceva? Pe de altă parte, cred că Severin confundă România lui Ceaușescu cu cea a lui Iohannis, atunci când spune că o înțelegere cu țara noastră ar ”facilita înțelegerile cu SUA și UE”.

Severin face și o trecere în revistă – cu destule omisiuni – a istoriei comune româno-ruse, considerând că ”relațiile româno-ruse sunt marcate de poveri ale trecutului”.

”Desigur, fiecare are argumentele sale și unghiul său de vedere. Fiecare este convins că în discuție a fost apărarea intereselor sale legitime. Fiecare crede că a fost mai corect decât celălalt”, scrie Severin, subliniind că ”La nivelul liderilor bine informați ne putem înțelege. Nu putem ignora, însă, sentimentul popular”.

Din această perspectivă, temerea sa în legătură cu trecerea României pe lista țărilor neprietene ale Rusiei este una firească și se referă la faptul că ”astfel vom diminua încrederea populară, și așa în deficit, și totodată vom submina eforturile pentru recâștigarea ei”.

 

Ceea ce este corect și, în opinia mea, principalul și poate singurul argument valabil 100% din scrisoare.

”Pe fondul acestei neîncrederi, vom intra în mod artificial în logica adversității (…) am fi atunci conduși nu de realități și de intențiile noastre, ci de prejudecăți și de faptele noastre”.

În final, Severin scrie că ”Românii nu sunt neprietenii Rusiei. După cum cred că Rusia nu este neprietenul ereditar al României. Fiecare își apără interesele cum știe mai bine și ceea ce trebuie făcut este să ne oferim reciproc motive pentru ca definirea acestora să nu fie conflictuală”.

”Românii și România sunt prietenii Rusiei, dar, pe drept sau pe nedrept, sunt prieteni dezamăgiți și suspicioși. Declarându-i neprieteni nu veți face decât să îi transformați în neprieteni absoluți, cronicizându-le dezamăgirea și confirmându-le suspiciunea”, scrie Severin.

În finalul scrisorii deschise – pe care o puteți citi integral mai jos, Adrian Severin scrie: ”Nu ne declarați neprieteni, ci sprijiniți cu toate forțele securitatea, stabilitatea și suveranitatea noastră și veți afla că nimeni nu este condamnat a ne fi prieten etern sau neprieten etern„.

„Eterne ne sunt doar aspirațiile de demnitate, libertate și prosperitate națională, care nu sunt în mod sistemic incompatibile cu cele ale Rusiei. Tot istoria ne-a dovedit-o, în mai multe ocazii, că nu sunt”, închei fostul ministru român de Externe.

Așa cum comentam, este un gest curajos – chiar și prin faptul că, orice ar fi scris într-un asemenea document, Severin deranja una sau mai multe părți – și ar fi fost supus criticilor tuturora, în final. Ceea ce probabil că se va întâmpla. Pentru că, să nu uită, bunele intenții nu pavează drumul spre rai…

Read more: https://sputnik.md/politics/20210505/34637286/Ce-i-a-scris-un-ministru-roman-lui-Vladimir-Putin.html