Am citit articolele si comentariile referitoare la „scutul antiracheta”. Sunt surprins, nu de interesul manifestat care este justificat, ci de numarul f. mare de „cunocatori ai domeniului”, pe care eu il consideram special si putin cunoscut.
Pentru ca am lucrat 35 de ani in domeniul respectiv si am, consider eu, suficiente cunostiinte care sa-mi permita o analiza pertinenta a problemei respective, imi permit sa fac unele observatii pe baza unei analize mai profunde, pentru clarificarea unor aspecte ne abordate, in scopul cunoasterii adevarului despre o problema deosebit de importanta, chiar vitala pentru Romania si viitorul Poporului roman.
Asa cum este prezentat si perceput de opinia publica, scutul antiracheta are rolul sa asigure protectia impotriva rachetelor balistice purtatoare de bombe nucleare sau bateorologice cu diferite raze de actiune, lansate din tari neprietene cu SUA sau tarile NATO.
Rachetele balistice sunt vehicole care transporta prin spatiul extraterestru, la diferite distante, bombele cu incarcaturi nucleare, chimice sau bacteorologice.
Aceste bombe au montate ”focoase de impact” care declansaza explozia bombei in momentul cand a cazut pe sol, (ne se folosesc focoase de proximitate sau telecomandate).
Rachetele interceptoare sol – aer , componente esentiale ale scutului antiracheta, au rolul sa intercepteze si sa „distruga” rachetele balistice intercontinentale, vehicolele aeriene ale bombeleor de distrugere in masa pe care le transporta.
Aceste rachete interceptoare ( in prezent SM-3 diferite variante), au montate in capul ultimei trepte un proectil numit „ vehicul ucigas” de tipul EKV (Exoatmospheric Kill Vehicle), care plasat pe orbita rachetei balistice o intercepteaza si o loveste.
Prin impactul proectilului, racheta balistica este „distrusa”, asa cum se spune, de fapt este avariata intr-un anumit grad si nu mai poate continua drumul programat.
Resturile rachetei balistice lovite vor cadea pe sol intr-o zona functie de gradul de avarie.
Important este faptul ca odata cu parti din racheta va cadea si bomba care era purtata de ea.
La impactul cu solul bomba va expoda si va face ce trebuia sa faca acolo unde trebuia sa ajunga.
Ar fi naiv si lipsit de logica sa consideram ca prin asa zisa distrugere a rachetie purtatoare, chiar si in spatiul extraterestru, la peste 100 km., a fost distrusa si bomba nucleara.
Bomba nucleara nu poate fi distrusa decat prin expozie.
Daca am considera ca proectilul EKV a lovit chiar bomba nucleara,chimica sau bacteoreologica, probabilitatea fiind f.f. mica, aceasta ar expoada in spatiu si zona de infestare ar fi mult mai mare, fiind afectata o zona f. intinsa de pe sol.
Este cunoscut faptul ca la aparitia unei arme noi, imediat incep cercetarile pentru descoperirea antidotului, o arma anti-arma, care sa o anihileze.
Pentru armele nucleare nu s-a gasit inca antidotul. Nu exista tehnologii sau metode da anihilare a acestor arme. De capturarea si dezamorsarea lor, precum cele cu expoziv clasic, nici nu poate fi vorba.

Deci la nivelul dezvoltarii stiintifice si tehnologice actuale, bombele nucleare nu pot fi dezamorsate, anihilate, distruse, decat prin expozie cu urmarile catrastofale cunoscute.
Pentru a intelege pericolul dat de folosirea scutului antiracheta in cazul unui atac cu rachete balistice sa analizam mai atent ce inseamna „distrugerea rachetei”.
Este cunoscut faptul ca interceptarea rachetelor balistice se poate face in atmosfera, pe durata lansarii sau la coborare spre obiectiv, cat si in afara atmosferii pe parcursul catre obiectiv (cazul din Romania).
Proectilul EKV, dupa desprinderea de ultima treapta a rachetei interceptoare, isi continua drumul pana la interceptare rachetei balistice. El are sisteme de corectie a traectoriei , nu de accelerare a vitezei si nu este incarcat cu exploziv. Impactul cinetic cu racheta este cel care duce la avarierea rachetei balistice.
Am spus avariere si nu distrugere deoarece este incorect sa credem ca impactul dintre un proectil, indiferent de puterea lui, va duce la pulverizare rachetei (distrugerea ei), mai ales daca tinem cont de volumul si greutatea celor 2 copuri de impact.
Este limpede ca se va produce o avarie de un anumit grad a rachetei balistice care nu va mai putea continua drumul catre obiectivul programat. Drumul ei va fi scurtat. Daca avaria este mai mica, ea va cotinua in virtutea inertiei sa zboare, va intra in atmosfera si va cadea undeva pe directia de deplasare fara sa ajunga la obiectivul programat. Iar unde va cadea va face ce trebuia sa faca la obictivul respectiv.
Sa admitem ca avaria a fost f. mare ducand, asa cum se spune la pulverizarea rachetei, iar parti din ea (reziduri asa cum sunt numite de unii), vor cadea spre pamant. Legea gravitatii actionand vor intra in atmosfera fiind arse precum rezidurile meteoritilor. Comparatia nu poate fi admisa ca valabila avand in vedere viteza cu care intra in atmosfera meteoritii, data de inaltimea de la care vin, deci frecarea cu aerul este incomparabil mai mare, care duce la arderea lor instantanee, in timp ce resturile rachetei balistice nu parcurg acelasi spatiu in cadere si in plus materialele din care sunt construite carcasele sunt rezistente la temperaturile create de frecarea cu aerul. De altfel justificarea arderii resturilor rachetei balistice nu este reala, ea are rol de manipulare a maselor necunoscatoare, deoarece in cazul interceptarii rachetelor balistice in perioada cat se afla in atmosfera aceasta justificare nu mai poate fi invocata, iar o astfel de interceptare este folosita.
Foarte important este faptul ca printre partile din racheta balistica dezmembrata de impactul cu proectilul interceptor, se afla si incarcatura pretioasa pe care o transporta, bomba nucleara, chimica sau bacteorologica.
Daca aceasta bomba ar fi lovita de proectilul interceptor , lucru dorit dar f. putin probabil de infaptuit, in urma impactului ar exploda , imprastiind matrerialul radioactiv, chimic sau bacteorologic. Acesta evident va cadea pe pamant infestand o mare zona de pe sol, argumentul arderii lor la intrarea in atmosfera nu mai este valabil, aici fiind vorba de, radiatii sau bacterii (microcosmos) si nu structuri moleculare solide de diferite marimi, cum sunt parti din racheta balistica.
In aceste conditii, prin instalarea scutului antiracheta in Romania, putem considrea ca se urmareste sa se realizeze „un zid de protectie” in calea rachetelor balistice, iar noi devenim „graniceri ai spatiului aerian”. Pe acest zid este scris : „pe aici nu se trece”. Interceptam rachetele balistice, le oprim din drumul lor spre obiectivele programate spunand „interzis sa ajungeti acolo”. Le luam din spatiu si dam cu ele pe pamant.
In discutiile difuzate se vorbeste de reactia negativa a Rusiei care indreptatit se simte amenintata. Invocarea pericolului unui atac din partea Iranului, poate fi considerat un pretext, deoarece rachetele lor balistice „shahab”, cu raza lor de actiune, nu au cum ajunge in SUA, iar faptul ca americanii ar dori sa protejeze tari din Uniunea Europeana, investind sume importante in „scutul antiracheta” instalat in Romania, nu poate fi crezut decat de masele necunoscatoare manipulate. Este de inteles ca SUA face tot posibilul ca rachetele balistice cu incarcatura nucleara lansate de cei care au astfel de rachete, sa nu ajunga pe teritoriul american, iar la efortul financiar fabulos trebuie sa contribuie cat mai multe state aflate sub „scutul antiracheta” preconizat.
Se vorbeste si de riscul ca Romania sa devina tinta pentru agresori, fapt real ce tine de logica razboiului, dar de pericolul incomparabil mai mare dat de bombele nucleare, chimice sau bacteoro-logice oprite deasupra Romaniei din drumul lor catre tintele programate nu spune nimeni nimic. Aceste bombe vor cădea și vor exploda în România, care va deveni astfel – pentru a cata oara in istoria ei?, teatru de razboi pentru razboaiele altora! La marea masa populara este vorba de ignoranta si este de inteles, dar la cei cunoscatori in domeniu de ce poate fi vorba?!
CE-I DE FACUT.
Trebuie analizata situatia actuala in care se gaseste Romania cu realism si sange rece. Intrebari de genul „dar de ce am ajuns asa” si „cine poarta raspunderea” nu folosesc la rezolvarea problemei.
Romania prin pozitia ei geografica se gaseste din nou , ca si altadata in istorie, la o rascruce, dar nu de vanturi sau uragane ca altadata, ci de „taifunuri sau tzunami de aceasta data.
Dupa ce a scapat ca prin urechile acului de dezmembare in 1989, acum este nevoita sa faca „echilibristica pe marginea prapastiei”.
Desi sunt adeptul „verticalitatii si integritatii” detestand „obedienta si lipsa de demnitate nationala”, consider ca Romania in momentul de fata nu are alta solutie decat acceptarea instalarii „scutului antiracheta” pe teritoriul ei.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa spunem adevarul despre scut scotand in evidenta si avantajele, de care s-a vorbit excesiv, dar si riscurile asumate de poporul roman.
Prin asta dovedim, ca desi am fost f.receptivi la ”manipularile din 1989”, orice manipulare are o limita, iar cand e vorba de existenta poporului roman si riscarea transformarii Romaniei intr-un pustiu nuclear, stim sa negociem acest risc la valoarea lui reala, nu cea formala si manipulata.
Polonezii si Cehii au avut retineri la prima varianta de instalare a „scutului antiracheta”, cerand unele garantii si compensatii.
Conducatorii responsabili ai Romaniei, au acum ocazia sa negocieze acceptarea instalarii scutului antiracheta, functie de valoarea si importanta riscului asumat de poporul roman, care devine , protejind cu riscul existentei lui, pe toti cei care sunt vizati de atacurile cu rachetele balistice si mai putin pe el, care nu are de ce sa fie tinta unor astfel de atacuri.
Cei care lucreaza in locurile unde exista pericolul dat de materiale nucleare radioactive, sunt platiti suplimentar pentru acest risc, oare romanii nu au dreptul la aceste compesari date de riscul asumat? Prin negocierea acestor compensari meritate, Romania dovedeste ca are demnitate, este competenta si merita sa se bucure de consideratia si aprecierea tarilor democrate, civilizate .

Col (r) ing. Pasareanu Andrei