UN PLAN DIABOLIC: OCUPAREA ROMÂNIEI DE CĂTRE EVREI

Analiza datelor informațiilor obținute evidențiază un plan foarte bine pus la punct de transformare a României dintr-un stat național într-un stat multietnic, în care proporția cetățenilor români să scadă considerabil, astfel încât cei ce sunt la originea acestuia să poată conduce fără nici o problemă. Această concluzie a fost trasă pe baza studiului unor acte derulate absolut la vedere în România. Astfel, timp ce societățile românești disponibilizează zeci de mii de salariați, firme specializate care au în spate finanțatori de origine evreiască se înghesuie să aducă pe teritoriul României muncitori din zona Asiei, în principal din China și Pakistan, care să înlocuiască forța de muncă autohtonă nevoită în astfel de condiții să aleagă drumul pribegiei pentru a-și asigura cele necesare traiului zilnic, în condițiile în care mii de români vor rămâne anul acesta fără locuri de muncă. Companiile private, dar și cele de stat au început să diponibilizeze în masă pe motiv că doresc să-și eficientizeze activitatea și să elimine pierderile. Acest argument este de-a dreptul pueril și vine în contradicție cu acțiunile guvernului, care a cheltuit zeci de mii de euro cu organizarea de târguri ale forței de muncă în Italia și Spania- Roma, respectiv Castellon- pentru a oferi românilor posibilitatea întoarcerii acasă, dar și în condițiile în care se clamează pe toate posturile de televiziune și de radio, ca și în presa scrisă că procentul de creștere economică estimat pentru anul în curs în Romănia- 6,5%- reprezintă cel mai mare din toată Europa.

Rezultatul târgurilor a fost nul, așa cum era de așteptat, cunoscut fiind că cetățenii români care lucrează în străinătate nu intenționează să revină în țară decât pentru salarii de minim 1.000 de euro pe lună. Acest nivel nu poate fi însă atins, deoarece tot din rapoartele oficiale aflăm că ritmul de creștere a productivității muncii în România până în 2009 va continua să fie de două ori mai mic decât avansul câștigurilor salariale. Astfel, în vreme ce remunerațiile pe cap de angajat vor crește cu 12.2% în 2008 și cu 9,7% în 2009, productivitatea muncii va avansa cu doar 4,7 în 2007 și cu 4,9% în fiecare din următorii 2 ani.

Potrivit Băncii Mondiale , avem un stoc important de șomeri bine calificați. „Numeroși muncitori disponibilizați datoriă așa-ziselor transformări structurale nu au reușit să-și găsească noi locuri de muncă. Ei fie au rămas fără locuri de muncă timp de mai bine de 1 an, luând drumul străinătății, fie sunt angajați în locuri ce au o productivitate scăzută”, sublinia Stefano Scarpetta, coautor al raportului Băncii Mondiale de Dezvoltare referitor la oportunitățile de angajare Europa de Est, consultant în domeniul pieții muncii și economist senior al vicepreședinției Băncii Mondiale pentru Dezvoltare Umană și Protecție Socială. Deși, statistic, rata șomajului este de doar 4,1 %, procentul real al celor care nu au un loc de muncă este cu mult mai mare. Aceasta deoarece înregistrăm, tot oficial, un nivel de aproximativ 35% din forța de muncă localizată în agricultură, iar numărul populației neremunerate din agricultură a crescut cu 700% în primii 7 ani de după revoluție. Majoritatea covârșitoare a populației din mediul rural trăiește de pe urma muncii familiale neremunerate și a muncii pe cont propriu, care însumează 68,2% din totalul populației ocupate din mediul rural. Acest fapt ilustrează fenomenul ruperii economiei rurale de economia generală. O mare parte dintre persoanele refugiate în mediul rural sunt calificate, dar meseriile lor nu au căutare în actualul context de pe piața muncii. Acest fenomen s-a produs masiv după 1996, când programul de restructurare a industriei de stat s-a limitat la închiderea de societăți, ceea ce a condus la dispariția unui stoc important de muncitori calificați. Iar decontul acestor acțiuni este plătit acum și, în loc să se acționeze pe baza unui plan, se punctează doar acțiuni de marketing politic, la Roma sau Castellon. Cel puțin 10.000 de angajați vor fi puși pe liber în perioada următoare a anului 2008, aproape 80% dintre aceștia provenind din companiile private. Doar în primul trimestru au rămas fără serviciu peste 5.500 de români. Până la sfârșitul anului, Romtelecom va disponibiliza 2.500 de angajați, aproape 20% din numărul salariaților, pe baza unei așa-zise evaluări. Până în prezent, 7.000 de angajați din cei 12.500 existenți au fost evaluați, iar în iunie conducerea companiei va anunța primul lot de concedieri, în cadrul celui mai dur program de reducere a costurilor inițiat de companie după 2005, când operatorul a concediat 2.652 de oameni. Romtelecom va plăti salarii compensatorii, până la 40, în funcție de vechime.

Banca Comercială Română, privatizată prin voința guvernelor Năstase și Băsescu-Tăriceanu, va reduce în acest an personalul cu 2.400 de angajați. Astfel, BCR va încheia acest an cu o structură funcțională de 8.200 de posturi, față de 9.600 câte avea la finele anului trecut. Concedieri urmează să fie făcute și la Combinatul Siderurgic Galați, de unde vor pleca în acest an peste 1.000 de salariați. Și Poșta Română va face restructurări, în jur de 2.500 de salariați urmând să rămână fără locuri de muncă. Regia Națională a Pădurilor Romsilva va concedia peste4.000 de salariați. Conducerea Romsilva susține că din cauza ritmului lent de restituire a proprietăților, anul acesta va concedia numai 1.000 de salariați. Alți 500 de angajați vor fi concediați de la Regia Patrimoniului de Stat, pentru care vor fi cheltuiți peste 5 milioane de euro. Omul de afaceri Ioan Nicolae a decis să închidă de la începutul acestei luni combinatele de îngrășăminte chimice controlate de InterAgro, grupul pe care îl patronează, ca urmare a creșterii prețului gazelor naturale. Decizia vizează pe cei 6.000 de salariați ai combinatelor Sofert Bacău, Azochim Săvinești și Donawche Turnu Măgurele. Cele 3 fabrici au pierderi mari și din cauza statutului lor de consumsatori intreruptibili, care le obligă să accepte reducerea consumului de gaze naturale sau chiar sistarea acestuia. Disponibilizările pe care le implică închiderea fabricilor controlate de InterAgro vor avea un impact social și economic mult mai mare în acest caz. „Închiderea combinatelor afectează salariații, afectează familiile acestora, fluxul de producție și, nu în ultimul rând, agricultura, care va ajunge la mâna importurilor”, afirma Octavian Ciobanu, secretar general în cadrul Federației Sindicatelor din Chimie Și Petrochimie. Reprezentanții aceștia susțin că aproximativ 20% din volumul total de gaze naturale utilizat la nivel național revine combinatelor chimice, iar o închidere a acestora ar avea repercursiuni grave la nivel local. În cele mai multe dintre situații, fabricile reprezintă singurele mari unități industriale care oferă locuri de muncă în zona respectivă, unele dintre acestea fiind considerate chiar zone monoindustriale. „Aceste combinate reprezintă, practic, economia întregului oraș”, mai spune secretarul general al Federației Sindicatelor din Chimie și Petrochimie.

În industria chimică lucrează în prezent 90.000 de salariați. „Există în prezent un deficit de personal pe piață întrucât multe din școlile de chimie au dispărut, iar tinerii se orientează spre job-uri în străinătate”, precizează Ciobanu. Deși astfel de situații ar putea reprezenta o soluție la deficitul de personal din domeniu, mulți dintre salariații care ies în piață prin disponibilizări nu mai au multe șanse. „Mulți sunt aproape de vârsta pensionării și nu îi mai angajează nimeni”, este de părere Ciobanu, care adaugă că statul ar trebui să găsească soluții de subvenționare. „Banii de la UE vin și ar trebui să existe un mecanism care să funcționeze în acest sens”, a spus el. Bunge, unul dintre liderii pieței uleiurilor vegetale, va închide fabrica Unirea Iași în acest an și va disponibiliza 300 de angajați, grupul urmând să-și concentreze activitatea într-un singur centru de producție. În ultimii 3 ani, restructurările realizate de Bunge și închiderea progresivă a 3 fabrici (București, Oradea și Iași) au însemnat concedierea a peste 700 de angajați. „Ca oricare altă afacere, realizăm evaluări constante ale bazei de costuri pentru a asigura și optimiza eficiența companiei și a rămâne competitivi”, au declarat anterior reprezentanții companiei. Filiala din România a grupului american a închis în 2005 Fabrica Muntenia din Capitală, unde lucrau circa 194 de angajați. În vara anului trecut a fost închisă cea de-a doua fabrică, Interoil Oradea, prin renunțarea la aproximativ 210 angajați, la puțin timp după ce achiziționaseră divizia de ulei a producătorului Agricover Buzău. CEZ România, acționarul majoritar al fostei Filiale Electrica Oltenia, va disponibiliza în acest an aproximativ 300 de angajați în cadrul procesului de restructurare, declara recent directorul general al companiei, Jan Veskna. Din cele aproximativ 300 de posturi care vor fi desființate în 2008, 250 de salriați vor pleca voluntar din companie, iar 50 vor fi dați afară. Potrivit conducerii companiei, în România CEZ are de trei ori mai mulți salariați decât în alte țări unde este prezent grupul ceh. La finele anului trecut, compania avea aproape 3.000 de angajați pe piața locală, numărul de disponibilizări programat pentru anul viitor reprezentând circa 10% din totalul personalului. Este posibil ca și alte societăți care au inițiat planuri de restructurare, cum ar fi Distrigaz Sud, să mai facă disponibilizări în acest an.

Pe acest fond tot mai mulți cetățeni români părăsesc țara pentru a se îndrepta spre locuri de muncă din Italia, Spania, Franța, Germania, unde își pot asigura un trai decent, atât lor cât și familiilor. Plecarea în masă la muncă în străinătate a muncitorilor calificați și pretențiile din ce în ce mai mari ale celor rămași în țară- mai mult sau mai puțin calificați, dar aflați sub presiunea costului tot mai ridicat al traiului zilnic- i-au făcut pe patroni să se gândească la „soluția cineză”. Asta a însemnat aur pentru cei ce pun la cale distrugerea Poporului Român prin schimbarea structurii demografice din zona țării noastre, astfel încât, începând din primăvara acetui an, numărul muncitorilor „importați” din țări mai sărace a început să crească substanțial.

Au apărut astfel primele loturi mari de chinezi, pakistanezi sau de alte nații. Pe șest, guvernanții, în speță ministrul Muncii, Paul Păcuraru, cu acordul primului-ministru Călin Constantin Popescu-Tăriceanu, au modificat legea privind importul muncitorilor străini, abrogându-se prevederea ca salariul minim al acestora sa fie egal cu salariul mediu pe economie. Acum, chinezii pot fi importați și pe salariul minim din România, de circa 100 de euro, considerat însă a fi un salariu mare pentru unele regiuni din China, India sau Pakistan. Toate aceste aspecte vin să confirme că pe seama României s-a pus la punct un plan diabolic, care să favorizeze încetățenirea și strămutarea a unui milion de evrei, fără știrea și fără acordul Poporului Român, dar cu concursul guvernelor de după 1990 și al mijloacelor de informare în masă, fie direct interesate, fie incapabile să reacționeze. Etapele acestui plan pot fi sintetizate după cum urmează:
1) Achiziționarea masivă de valori imobiliare (apartamente, case, terenuri, spații comerciale, de producție, etc.) accesibile, ceea ce a făcut ca piața imobiliară din România să devină monopolul unor firme evreiești.
2) Stabilirea în România, în primă instanță, a unor evrei mai vârsnici, pe motiv că doresc să-și trăiască ultimii ani de viață în „țărișoară”, să-și cheltuiască pensia în România, mizându-se pe naivitatea multor români care ar accepta și chiar ar considera tentantă, sub această formă , ideea „revenirii” evreilor în România.
3) Continuarea fluxului de evrei către România, estimându-se că circa 1 milion ar fi suficienți pentru preluarea controlului asupra celor mai importante instituții publice, după care toți evreii care doresc acest lucru ar urma să vină „acasă”, în proprietățile lor, constituind astfel o minoritate etnică, fiindcă nu există nici un temei legal care să le interzică acest lucru. S-ar reveni astfel la situația din 1939, când circa 2 milioane de evrei alcătuiau minoritatea etnică cea mai numeroasă și mai înstărită din România, care domina și controla comerțul, finanțele și industria prin mijloace și procedee care îi făcuseră pe evrei să fie considerați minoritatea etnică cea mai primejdioasă și mai antipatizată de către toți ceilalți cetățeni ai României. Scopul final al acestui proiect israelian este instituirea controlului deplin asupra României, care a demarat prin deposedarea în fapt a românilor de teritoriul lor național. Pe baza experienței dobândite în problema Palestinei, liderii evrei au elaborat pentru România o strategie mai subtilă, mai ingenioasă, dar având acelați țel: uzurparea drepturilor naționale ale românilor.

Prin prisma celor arătate devine evident că majoritatea evenimentelor și fenomenelor petrecute în România după 1990 s-au înscris pe linia acestui proiect. În primul rând, s-a produs depopularea României prin *plecarea în străinătate a câtorva milioane de șomeri români, din care cei mai mulți nu se vor întoarceîn România niciodată; *încurajarea tinerilor să emigreze definitiv din România prin lipsa oricărei preocupări din partea guvernanților de a de a le oferi acestora șansa să se realizeze în țară; *descurajarea familiei și a natalității prin absența ori inconsitența măsurilor de protecție și sprijin; *prăbușirea sistemului de asigurare a sănătății și asitenței medicale, în special pentru copii; *declinul sever al nivelului de trai.

La toate acestea a contribuit din plin propaganda antiromânească, antinațională,la care este angrenată toată mass-media, prin care s-au vizat descurajarea și deprecierea sentimentului național, a atașamentului față de valorile românești și, în final, anihilarea sentimentului datoriei față de viitorul Neamului Românesc. În al doilea rând, prin așa-zisul pluralism politic instituit dupaă 1990 asupra Parlamentului României și a vieții politice s-a instaurat un veritabil monopol exercitat de câteva partide, toate provenite din grupul de conspiratori care au organizat pretinsa revoluție din 1989. Astfel a fost posibilă așa-zisa privatizare care nu a însemnat decât transformarea monopolului de stat în monopolul privat, diminuând drastic potențialul economic al României, prin distrugerea sau înstrăinarea bunurilor acumulate de Statul Român până la momentul 1990 prin munca și creativitatea cetățenilor săi; căci economia României s-a privatizat în beneficiul unor firme străine, cele mai multe aflate în proprietatea de facto a unor evrei sau a unor grupuri de interese dominate de către aceștia.

Un element esențial a fost acuzația de holocaust adusă românilor, intens susținută mediatic, prin care s-a urmărit inducerea în mentalul colectiv a unui sentiment de vinovăție națională față de evrei, astfel încât românii să accepte imigrarea în România a sute de mii de evrei ca pe o șansă de a-și răscumpăra „greșelile trecutului, crimele săvârșite de părinți”, toate imaginate de strategii sionismului. Și, pentru că evreii n-ar fi evrei adevărați dacă n-ar avea în vedere și câștigul material propriu-zis, trebuie avut în vedere și un alt element cât se poate de important și de concret, și anume fondurile europene destinate României în cadrul Programului Operațional Sctorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Este vorba de aproximativ 4,2 miliarde de euro alocați de UE pentru sprijinirea dezvoltării economice și a schimbărilor structurale de pe piața muncii din România. Acești bani au devenit ținta așa-zișilor finanțatori israelieni, care conlucrează eficient cu factorul guvernamental interesat pentru dirijarea, în mod inteligent, a acestor fonduri spre propriile buzunare, problema forței de muncă rămânând în continuare o ecuație fără soluții.

ADEVĂRATUL SERVICIU ROMÂN DE INFORMAȚII

**********

Nota redacției: Nu mai țin minte cum a ajuns acest text la mine. Mi-ar plăcea să știu că „Adevăratul SRI” mai există și lucrează din umbră pentru interesul național. Cu ce le-aș putea fi util?