 Iulian MARES334 aprobate iuliuss_m@yahoo.ca 86.34.175.10
A) Categoric, Emil Cioran are dreptatea istorica, intrucat acceptarea sabloanelor unor cercuri interesate financiar nu face bine nici ROU si nici ISR, mai ales ca avem si un Pareteneriat Strategic, parca! *Lumini! **Și umbre…. **Dar mai inainte facuse o declaratie naucitoare: https://ioncoja.ro/shimon-peres-israel-cumpara-romania/ B) Sa nu uitam cine este Ion Deaconescu! B1- Nominalizarea lui Ion Deaconescu ca director al ICR Târgu Jiu aruncă încă o dată în aer decizia noii conduceri a ICR de a înfiinţa filiale locale prin ţară ale unei instituţii care ar trebui să promoveze cultura română… în lume! Despre Ion Deaconescu scria Relu Cioran că Securitatea l-a trimis cu misiune la Paris pentru a-l „tatona” pe Emil Cioran. Spre deosebire de vremurile de tristă amintire, când securiştii strecuraţi în mediile universitare şi politice îşi făceau treaba lor murdară într-un mod oarecum discret, acum fantomele acestora vor să fie în prim-planul vieţii noastre şi chiar să aibă un rol decisiv în organizarea lumii în care trăim! Un caz care tinde să devină simptomatic este cel al profesorului universitar Ion Deaconescu din cadrul Universităţii din Craiova, care este şi şeful Masoneriei din această zonă, având, cum se spune, gradul 33, unul foarte important în această organizaţie. N-am nici o îndoială că atât cei din conducerea Universităţii din Craiova, cât şi cei din Masonerie cunosc biografia lui Ion Deaconescu, situaţie în care nu putem să înţelegem care au fost criteriile şi aşteptările acestora când au încurajat şi susţinut promovarea lui Deaconescu, din moment ce noi, naivii din ţara asta, am crezut că securiştii lui Ceauşescu trebuiau uitaţi în raftul cel mai de jos al istoriei. Despre Ion Deaconescu şi legătura sa cu Securitatea s-a mai scris în presă încă din anii ‘90-91. Primul care a făcut-o a fost ziaristul Tiberiu Pătru, în primele numere ale revistei “Cartel”. Afirmaţia că Ion Deaconescu a fost “securist” a fost susţinută şi de Relu Cioran, fratele marelui filosof, în revista “Euphorion”, când l-a suspectat pe anonimul profesor Ion Deaconescu că l-a vizitat pe Emil Cioran la Paris cu sarcină clară de serviciu! O sinteză interesantă, pe care am primit-o la sfârşitul anului trecut la redacţie, pe care nu putea s-o facă decât cineva care ştie bine trecutul lui Ion Deaconescu, scoate la iveală câteva lucruri incredibile despre acest personaj. Spicuim din acest material fulminant câteva lucruri care susţin afirmaţiile noastre, lăsând deoparte câteva informaţii ce vor fi cercetate în continuare de departamentul de investigaţii al ziarului nostru. Ion Deaconescu – finul lui Ristea Priboi Ascensiunea lui Ion Deaconescu, de la statutul de profesor în comuna Işalniţa până la cel de azi, a început odată cu căsătoria cu fosta soţie a maiorului de securitate Cercel, care fusese şeful şi naşul de cununie al căpitanului (pe atunci) Ristea Priboi. La căsătoria cu fosta doamnă Cercel, naşul de cununie al lui Ion Deaconescu a devenit… acelaşi Ristea Priboi! Odată făcut acest pas, Ion Deaconescu este trimis la Skoplije ca lector de limba română şi, se pare, tot atunci se poate consemna intrarea lui în sistem, primind însărcinarea să intre în grupul care superviza diaspora. Oricât ar părea de ciudat, proaspătul lector de la Skoplije este cooptat în acţiunea “Meliţa şi eterul”, care, după cum se ştie deja, avea ca misiune adulmecarea unor scriitori importanţi din diaspora. În această operaţiune, Nelu Deaconescu, cum este mai cunoscut personajul nostru, se dădea la nevoie un român din Iugoslavia, devenind în scurtă vreme unul dintre cei mai penetranţi agenţi de influenţă! Între victimele sale, cităm: Emil Cioran, Virgil Ierunca, George Tomaziu (nepotul lui George Enescu, condamnat la moarte ca spion englez şi salvat cu mare dificultate de către unchiul său), George Uscătescu, Gellu Ionescu (nepotul dramaturgului Eugen Ionescu), care lucra la “Europa liberă”. Este greu de imaginat că un banal lector de limba română se putea plimba în voie prin Europa acelor timpuri, când, se ştie, nici pasărea cerului nu putea să plece prin Occident fără aprobarea partidului şi a Securităţii. Ei, bine, Nelu Deaconescu pleca din Iugoslavia în Franţa, în Germania sau în Spania când dorea, fără să dea nici o socoteală pentru plimbările sale, ceea ce dovedeşte că se făceau “în interes de serviciu”! Ca o dovadă că Ion Deaconescu a promovat în cariera sa pe alte criterii decât cele profesionale, sursa noastră ne-a spus că, atunci când a dat concurs pentru a veni de la Işalniţa la Craiova, a obţinut nota 3,42! Când, cu tot acest “merit”, eşti adus în lumea bună, desigur că îţi creezi şi obligaţii… Am fi curioşi să vedem şi noi teza lui de doctorat, despre literatura macedoneană, în 152 de pagini, pe care nu şi-a publicat-o niciodată! În Iugoslavia, Ion Deaconescu l-a cunoscut pe Boris Vişinschi, pe care l-a convins să publice o carte a lui Nicolae Ceauşescu despre “Istoria poporului român” în condiţii grafice excepţionale. Cartea i-a plăcut enorm dictatorului, care a şi consimţit să se plătească pentru ea suma de 10.000 dolari! Obiectiv: Emil Cioran Cu toate că era un neînsemnat lector de limba română la Skoplije, cea mai importantă acţiune a sa are loc la Paris, unde reuşeşte să intre în casa lui Emil Cioran! Sursa noastră completează acest amănunt cu faptul că şeful său din DIE avea interdicţie în Franţa şi spera ca acţiunea lui Deaconescu să-i redeschidă uşile în acest centru cultural al Europei Occidentale, care era Parisul. Misiunea lui Ion Deaconescu pe lângă Emil Cioran era aceea de a-l convinge să revină în ţară şi, în cazul refuzului, să-l compromită ca fost adept al mişcării legionare, de care, chipurile, marele filosof nu s-ar fi dezis! După cum vom vedea, toate aceste grave acuzaţii sunt probate chiar de către Ion Deaconescu, care, după Revoluţie, a şi publicat interviul cu Emil Cioran, în care, fără voie, şi-a trădat apucăturile. Misiunea lui de dinainte de 1989 fusese acum spoită în act cultural, transformându-l pe el, un nimeni în lumea culturală reală, în… prieten al lui Emil Cioran! I-a fost uşor să mistifice adevărul întrucât, la vremea apariţiei cărţii, Cioran murise. Gramatica după Nelu: “crede-ţi-mă, vă întreb…” şi ”să fii suferit şi să mă fii plictisit…” Să urmărim cu atenţie acest aşa-zisul “interviu” cu Emil Cioran, publicat de Ion Deaconescu la propria sa editură, “Europa”, în anul 2000, sub titlul “Dacă m-aş fi aruncat în Sena…”. Prima observaţie este că, pe copertă, acest volum ar fi trebuit să-l aibă ca autor pe Emil Cioran, dacă tot are ca titlu o parafrază la vorbele sale, şi să conţină, eventual, precizarea că a fost realizat de Ion Deaconescu! Dar măruntul profesor putea să rateze ocazia de a-şi tipări numele mai mare decât al lui Cioran? Evident că nu, mai ales că a avut grijă ca toată lumea să afle că el se trăgea de brăcinari cu filosoful când avea chef! Interviul are vreo 50 de pagini de carte şi, cu excepţia a două pasaje extrem de importante, conţine banalităţi aproape grosolane, de neimaginat în discuţia cu unul dintre cei mai mari filosofi ai sfârşitului de secol XX. Iată câteva exemple: “Domnule Cioran, cu îngăduinţa Dv., v-aş ruga să păşim împreună pe un drum ce vă este foarte cunoscut, cel de la Răşinari la Paris, cu popasurile şi răscrucile existenţiale…”, “Vă plac pădurile?”, “S-a spus, în ultima vreme, că practicaţi în lucrările Dv. un nihilism extrem de original, uneori de sorginte eminesciană… Aşadar, cine v-au fost maeştri spirituali?”, “Şi, totuşi, de ce n-aţi devenit om de ştiinţă, ca Eliade, de exemplu?” etc. etc. https://www.cotidianul.ro/venerabilul-securist-ion-deaconescu-director-al-icr-targu-jiu/ B2- DEZVĂLUIRE: Cine este fostul agent ”Dinu” al Securității, care voia să-l răpească pe Virgil Ierunca dintr-o cofetărie pariziană, după ce l-ar fi amețit cu ”prafuri speciale”. Un James Bond ratat al Securității, astăzi profesor universitar pensionar Revenit la București, agentul ”Dinu” se dovedește a fi un soi de James Bond ratat al Securității. Nici mai mult, nici mai puțin, agentul le propune șefilor săi securiști să-l răpească pe Ierunca chiar din cofetăria în care avusese loc întrevederea, după ce acesta ar fi fost amețit cu prafuri speciale turnate în cafea. Așa dorea ”Dinu” ca Ierunca să fie adus ”acasă”, în cea mai criminală dictatură a Europei acelor ani, ca să fie tras la răspundere pentru activitatea sa anticomunistă. Cine oare era ”Dinu”?, veți întreba. Ei bine, ”Dinu” era numele conspirativ al actualului scriitor și profesor universitar pensionar Ion Deaconescu – foto stânga sus, detalii AICI –, care în prima jumătate a anilor ꞌ80 era lector de limba română la Skopje (evident, înșurubat acolo tot la inițiativa Securității). Ineditul episod este dezvăluit în volumul ”Aproape totul despre Virgil Ierunca”, scris de profesoara Alexandra Florina Mănescu, carte ce însumează cea dintâi cercetare doctorală consacrată acestui simbol al Exilului românesc. aproape-totul-despre-virgil-ierunca-cover_huge ”Citesc volumul ‹Aproape totul despre Virgil Ierunca› de Alexandra Florina Mănescu. În carte este menționat un episod petrecut în vara anului 1984, când un agent al Securității ce purta numele conspirativ ‹Dinu› a plecat într-o misiune în Germania Federală și Franța. ‹Dinu› era, în acea perioadă, lector de limba română la Skopje. Pe 17 iulie a ajuns la Paris și, după două zile, a reușit să se întâlnească cu Virgil Ierunca la cofetăria Cluny, la întretăierea Bulevardelor Saint Michael cu Saint Germain. Când s-a întors acasă, după ce a descris întâlnirea, ‹Dinu› a propus Securității răpirea lui Ierunca, afirmând că se poate realiza destul de ușor în acea cofetărie, după ce Ierunca ar fi fost amețit cu prafuri speciale puse în cafea. Deși autoarea nu îl numește pe ‹Dinu›, într-o notă de subsol menționează că la acea vreme lector de limba română la Skopje era Ion Deaconescu. Despre scriitorul și profesorul universitar pensionar Ion Deaconescu (a predat la Universitatea din Craiova) se știe de ceva vreme că a fost colaboratorul Securității, dar abia acum aflu că a fost și un James Bond ratat. Noroc că a fost doar informator și Securitatea nu a băgat în seamă propunerile sale. CV-ul oficial al lui Deaconescu îl găsiți online. Cel neoficial la CNSAS, în dosarele Securității”. |
*
NR – Nu-l cunosc pe domnul Mihai Deaconescu, dar din prezentarea ușor defăimătoare ce i se face mai sus eu deduc câteva fapte meritorii ale lui M.D. Oamenii Securității mai făceau și lucruri bune. Nu e nimic grav din ce a făcut dl Deaconescu, inclusiv interviul cu Cioran. Ba dimpotrivă! La întâlnirea mea cu Cioran i-am propus să se întoarcă în țară, într-o vizită. Nu m-a refuzat. La întoarcerea în țară am căutat să discut acest subiect cu Mihnea Gheorghiu, George Bălăiță și D R Popescu. Nu s-au arătat interesați! N-am știut cui să mă adresez!… Am dat mai multe detalii în Marele Manipulator.
O corectură: Gelu Ionescu nu avea nicio legătură cu Eugen Ionescu, alta decât că scrisese o carte despre Eugen Ionescu, dacă nu mă înșel. Dar nu mă înșel când afirm că Gelu Ionescu a plecat în Occident cu misiune de la …Pleșiță. Interesant pentru mine este detaliul întâlnirii lui Mihai Deaconescu cu Virgil Ierunca: la Cafe de Cluny!! Acolo mi-a dat întâlnire și mie același Virgil Ierunca. Tot acolo mi-au dat întâlnire și alți români transfugi la Paris. Unul dintre ei Alexandru Niculescu, fostul meu secretar PCR… Mi-e clar că discuțiile de acolo erau înregistrate, dar nu se știe de cine: de Securitate sau de departamentul francez al DST… Sau de amândouă, așa cum m-a avertizat Victor Smatoc, să n-am încredere în nimeni, că Securitatea este în strânsă colaborare cu colegii francezi…
Ritmicitatea invitatiilor exclusive la Cafe de Cluny indica un spatiu protejat si asigurat/prelucrat informativ: foto, audio-video, martori..etc!
Respectivii, aflati sub ghidonaj, foloseau acest loc nu intamplator…….
De cele mai multe ori serviciile de informatii externe fac skimburi avantajoase intre ele, cedand kiar deconsiratele fantome!
Si apoi, de unde sa stie secu cum mai gandesc diasporenii romani emblematici, daca nu direct de la sursa?