Sa o luam in ordine . Am spus ca Maresalul era preocupat de armistitiu din ’43 cand a discutat personal cu Ciano, ministru de externe si ginerele lui Mussolini pentru iesirea comuna si completa din razboi. Ciano a lasat niste memorii pentru posteritate, poate si ca o masura asiguratorie. E scris acolo. Apoi cat de destept si malefic era Stalin putem vedea din celebrele negocieri secrete de la Stockholm unde sovieticii negociau cu doua delegatii romanesti a lui Nanu in numele maresalului si a lui Duca in numele politicienilor si a regelui. S-au publicat inclusiv prin Magazin Istoric jocul duplicitar al sovieticilor care, pe de o parte dadeau senzatia ca il prefera pe maresal, dar scurtand de fiecare data discutiile, ca sa puna presiune pe cealalta tabara. ” Noi vrem sa negociem cu guvernul legal al Romaniei”, dupa cum spunea ambasadorul sovietic la Cairo lui Stirbey. Acestea erau negocierile cu sovieticii! De-a soarecele cu pisica. Jocul il faceau sovieticii pentru ca situatia frontului era in favoarea lor, frontul bielorus mergea struna in Polonia si ghici cu cine era vecina ? Soricelul Romania avea sperante, sperante desarte. Anglo-americanii prin rigiditatea lor,asa cum afirma si Dimitrie Sturza, nu ne-au oferit decat varianta sovietica. Asta e parerea noastra. In realitate ei respectau intelegererile cu Stalin: capitularea neconditionata.Sturza si gen.Platon Chirnoaga afirma ca Stalin l-ar fi preferat pe maresal, pe de o parte pentru ca ar fi fost o lovitura pentru Hitler ( asa cum fusese cu feldmaresalul Paulus ),pe de alta parte pentru ca maresalul era cinstit si era conducatorul armatei.Cel mai realist a fost Patrascanu care si-a dat seama ca sovieticii dadeau aceasta impresie pentru ca conditiile lui Antonescu erau inaceptabile pentru sovietici. Sovieticii trageau de timp pentru ca in timp ce negociau pe teren aveau loc celebrele batalii de la Targu Frumos unde erau respinsi de armata germano-romana ( intreaga conducere a operatiunilor a avut-o armata germana) si reluasera ofensiva pe frontul Iasi- Chisinau.
Ce conditii a cerut maresalul ? Asa cum lasa sa se inteleaga Sturza acestea ar fi:
1) Revenirea N Transilvaniei la Romania ( acest lucru era cerut si de negociatorii regelui)
2) Oferirea unui armistitiu de 15 zile germanilor ca sa se poata retrage in Ungaria
3) O zona in V Romaniei unde armata sovietica sa nu aiba acces
4) Armata romana nu va participa la operatiuni militare impotriva germanilor
5) Discutarea problemei Basarabiei si a Cadrilaterului cu sovieticii
6) Pastrarea regelui si a monarhiei ( asta era preocuparea si negociatorilor regelui)
Asta se intampla la 30 mai 1944 iar daca sovieticii erau interesati ( tocmai esuasera la Tg.Frumos) ar fi raspuns. In realitate asa cum afirma si istoricul american Glanz sovieticii tocmai finalizasera planul de rezerva in invadarea Romaniei si nu aveau nicio intentie sa incheie o pace avantajoasa cu maresalul ori cu regele. Djuvara care a fost implicat in aceste negocieri afirma ca nici maresalul nu dorea cu adevarat o intelegete cu sovieticii, pe de o parte pentru ca era militar si se simtea legat de Hitler, pe de alta parte pentru ca ii ura pe comunisti. Maresalul sperase la o intelegere cu anglo-americanii.
Regele Mihai era privit de Stalin cu neincredere, data fiind legatura cu M.B, data fiind varsta, data fiind situatia politica a regelui, intreaga putere fiind in mainile maresalului, data fiind si anturajul regelui, sovieticii avand o parere proasta despre consilierii regelui si stiind ca Maniu si Bratianu erau pro anglo-americani. Sovieticii mai aveau negocieri si cu maghiarii care acceptau totul in schimbul pastrarii N Transilvaniei.
Regele prin introducerea in joc a comunistilor si acceptarea rolului de a da lovitura de stat a salvat ce se mai putea salva. Daca nu era 23 August URSS ar fi ocupat si Moldova iar Ungaria pastra ce obtinuse la Viena.
Gen.Platon Chinroaga critica destul de dur faptul ca intre 23 August si 12 Septembrie (semnarea armistitiului) armata romana a fost practic dezarmata fata de sovietici. Dar, nu ia in considerare ca sovieticii nu si-au respectat angajamentele si aici vorbim inclusiv de demersurile lui Patrascanu, Groza care solicitau si se rugau de Stalin.
Putea regele sa faca 23 August daca nu era sprijinit de armata romana? Este evident ca nu, deci armata, poate nu gen.Platon, a acceptat si a respectat decizia regelui.
Faptul ca au fost atat de multi generali implicati demonstreaza ca 23 August 1944 nu a fost tocmai o operatiune la repezeala, grabita de plecarea pe front a maresalului. Dupa TgnFrumos a devenit evident ca armata germana dorea subordonarea integrala a armatei romane si lupta totala. Generalii corpurilor de armata care au trecut imediat de partea regelui, au inteles ca un razboi total pe teritoriul Romaniei cu sovieticii era catastrofal pentru Romania si nu ii garanta existenta. Ca sa nu il aresteze ei pe maresal si sa aiba loc un puci militar ( cam ce incercasera nemtii cu Hitler) au ales sa sprijine un puci regal.
Spre deosebire de Maresalul finlandez Mannerheim care a fost atat un militar bun cat si un politician realist care a stiut unde sa se opreasca, Maresalul Antonescu a comis greseli atat ca militar cat si ca politician iar dorinta de a fi loial unui personaj cinic, precum Hitler i-a fost fatala.
Stenograma discutiei dintre Maresal si Rege este dovada clara a conflictului care mocnea intre cei doi si daca vrei este confruntarea tragico-istorica a partidei finale de go din Maestrul de go a lui Kawabata.Adica lupta militarilor cavaleri impotriva pragmatismului realitatii care simte zgomotul si mirosul tancurilor sovietice.
In istorie nu e precum in astronomie sa vezi numai fata luminata a lunii, aici poti sa vezi istoria atat din perspectiva invingatorilor, a invinsilor, a neutrilor, a oportunistilor, a desteptilor si smecherilor, precum si a prostilor. Nu uita ! Ultimul maresal al Romaniei e un mit, dar daca indepartezi praful si mitul vei gasi adevarata fata a maresalului care, cu regret, e net inferioara celui finlandez. Cat despre Rege, acesta a facut un singur lucru, 23 August 1944, parca tot e ceva fata de letargia de la Viena si Craiova si faptul ca azi Clujul lui Gherman apartine de Romania nu crezi ca e o realizare?
Catastrofa din 1940 este opera „clasei politice”, a păturii superpuse care s-a perpetuat la conducerea țării după 1859 și 1918, și care îi trata pe români drept cetățeni de mâna a doua, a agenților străini și a intereselor coloniale; dezmembrarea și dispariția definitivă a țării a fost pregătită de regimul antiromânesc și cripto-sovietic al uzurpatorului Carol II, șleahta sa de bolșevici și NKVD-iști, în frunte cu Lupeasca, Moruzov și Titulescu. Dezrobirea Basarabiei și Bucovinei de Nord, împreună cu programul de regenerare a românității în acele zone, cu reformele și progresele făcute în întreaga țară – au fost înfăptuite de Armata Română și elitele naționale autentice sub conducerea ultimului Domn al românilor. Recuperarea doar teritorială a Ardealului de Nord nu e „realizarea” lui Bâl Bâl & company, a spumei înveninate și chintesenței de mizerii care a făcut lovitura de stat din 23 august, ci a Armatei chinuite și a patrioților rămași în libertate, prin strădaniile lui Petru Groza de a contracara lobby-ul unguresc care avea de partea sa tot Occidentul. Dar revenirea în fapt a Ardealului de Nord la patria română este rezultatul politicii „staliniste” duse de Dej și Ceaușescu, deoarece între 1944-1968 românii au fost persecutați și marginalizați iar ungurii au avut toate privilegiile.
În același stil iritant este introdus cazul Mannerheim, care nici măcar n-a fost finlandez, s-a conformat ordinelor primite de la oculta mondială și a condus o țară ferită de rele, căreia i s-a creat un destin fericit. Nu încape comparație de la A la Z cu situația României:
1. Finlanda a fost parte integrantă a Suediei, suedezii le-au fost prieteni, nu dușmani de moarte ca nemții și ungurii nouă. Anexarea rusească i-a oferit statului de Mare Ducat autonom, acolo nu a existat rusificarea, colonizarea străină și opresiunea culturii autohtone ca în Basarabia, nimeni nu s-a atins de ei;
2. După 1918 au reușit să-și elibereze țara spre deosebire de alte popoare subjugate, dar Mannerheim n-a depășit granițele Ducatului, n-a mișcat un deget pt. Karelia unde finlandezii au fost exterminați de bolșevici exact ca românii de dincolo de Nistru, n-a încercat să ajute armatele albe ocupând porturile Sankt Peterburg, Arhangelsk și Murmansk, ci a respectat instrucțiunile stăpânilor săi. Românii s-au dezrobit cu sacrificii imense și imediat au luptat contra bolșevismului alături de Cehoslovacia și Polonia, împotriva dorințelor Occidentului jidovit și bolșevizat;
3. Sovieticii nu au pretins întreaga Finlandă prevăzută în Tratatul Ribbentrop-Molotov, ci doar niște porțiuni marginale, iar finlandezii au rezistat pe timp de iarnă după 2 decenii de consolidare internă. României i s-a cerut nu numai Basarabia întreagă cu o populație cât Finlanda, dar și Bucovina de Nord, și n-a putut lupta pe timp de vară, după 22 de ani de dezmăț și jaf colonial(altfel ar fi stat lucrurile cu Ion I. C. Brătianu în viață, sau cu o guvernare militară de la 1920 sub Mareșalul Constantin Prezan);
4. URSS nu a ocupat Finlanda după război și nu a emis niciodată pretenții asupra acesteia, de aceea mareșalul suedez(posibil cripto-jidan) a îndrăznit să se proclame ca învingător și salvator al națiunii. România n-a fost menajată nici o secundă de bolșevici și de imperiul mondial jidovesc, Conducătorii ei, patrioții și valorile naționale au fost lichidate, alături de marile mase, iar genocidul continuă și azi.
Clujul luim Gherman..si al nostrum tutror dar mai ales al ardelenilor..ca aia de la bucuresti sunt niste tradatori de tip FANAR-SALIM….IMBOGATIRE RAPIDA PRIN ORICE MIJLOACE INCLUSIV RISC ASUMAT 2-3 ANI PUSCARIE ..halal de tara asta..