Raoul Șorban, în lucrarea Invazie de stafii (Editura Meridiane, 2003), ne informează următoarele: “Ungaria a participat la războiul antisovietic cu o armată – a II-a – compusă din 256 000 combatanţi, dintre care cca 150 000 erau români, iar ceilalţi proveneau din rândurile altor „naţionalităţi” (slovaci, şvabi, ruteni etc.) Dacă la Cotul Donului armata ungară a suferit cea mai dezastruoasă înfrângere din întreaga sa istorie modernă, pe planul intern al politicii de maghiarizare, înfrângerea militară, cu pieirea a 100 000 de români, morţi şi dispăruţi, a reprezentat un succes în conformitate cu ansamblul doctrinelor ungare de maghiarizare a ţării”. (p. 179)
Așadar, bilanțul tragic al românilor care au pierit la Cotul Donului se dublează aproape cu românii morți sub drapel maghiar!… Bun cunoscător al maghiarilor, al istoriei și culturii acestora, dar mai ales al contenciosului româno- ungar, Raoul Șorban ne aduce această informație cutremurătoare privind lașitatea și abjecția pe care guvernanții de la Budapesta au instituționalizat-o, au transformat-o în principiu politic de guvernare. În mod de comportament, în mentalitate publică!
Nu știu de cine să mă mir mai tare! De noi, românii, că nu am dat nicio atenție acestei crime de genocid anti-românesc și sub nicio formă, nici măcar cu o bătaie de obraz, nu ne-am arătat oroarea față de atâta lașitate și perversitate!… Da, de-a lungul anilor ungurii ne-au făcut o mulțime de măgării, mizerii, lovituri pe la spate, crime, multe crime, dar asta le întrece pe toate! Iar reacția noastră, a Bucureștiului unde răsare soarele pentru toți românii, a fost inexistentă! Deh, după război, eram înfrățiți în același lagăr, iar prietenia și frăția româno-maghiară devenise de nezdruncinat!
De mult nu am mai trăit sentimentul neputinței de a comenta josnicia unor semeni, devenită în acest caz abjecție colectivă, etnic identitară!
…Sau să mă mir de bravii maghiari luptători pentru hotarele Ungariei Mari! Ce fel de luptă la care îi trimiți pe alții, iar tu te retragi spectator la mersul istoriei! Tu nu ești în stare să-ți pui pielea la bătaie!…
Așa au făcut ungurii și-n Primul Război! Erau pline cafenelele vieneze de honvezi, iar pe front, în linia întâi, mergeau minoritarii. Românii mai ales! Valahii puturoși și nespălați! Să-și verse ei sângele pentru Ungaria Mare!… Cu astfel de luptători, vestit de lași și de fricoși, dar plini de ifose, ce pretenții mai putea emite maghiarimea la Trianon, în fața Europei, în fața lui Dumnezeu?! Și azi, cum mai puteți ridica ochii din pământ și să spuneți că nu aveți ce sărbători la 1 Decembrie! Dar când aveți voi ce sărbători?! Care sunt izbânzile puterii voastre de sacrificiu? Când ați avut curajul să vă lăsați la voia Domnului și n-ați mai recurs la minciună, calomnie ori șantaj ordinar?!
Mereu vi s-a întins din partea noastră o mână prietenească, mereu ați fost invitați să stați la masa noastră! Și mereu, fără nicio clipă de răgaz, n-ați avut în minte decât cum să ne faceți vreun rău, mai mic sau mai mare, după cum era conjunctura internațională! Căci asta ați făcut în toată istoria, ați căutat în jurul vostru stăpânul cel mai puternic la care să vă băgați slugă! Sluga favorită! Acesta v-a fost idealul!…
Da! Trebuie că există și oameni minunați printre maghiari! Dar unde-s?! De ce nu sunt capabili să se delimiteze de nemernicia și făloșenia caraghioasă a fruntașilor, a decidenților politici de care au avut parte, a publiciștilor mercenari! Niște suflete schilodite de ură și de neputința de a distruge și ucide după pofta inimii lor de ne-oameni, de ne-maghiari!
Mi-e milă, mi-e rușine, mi-e silă!
i.c.
Ion Coja
Valahii in armata ungara e ceva cunoscut , dar ce parere aveti de evrei in armata hitlerista . Zic unii ca ar fi fost vreo 150 000 de evrei luptind cot la cot pentru expansiunea celui de-al treilea Reich Vatican …Bryan Mark Rigg, history professor at the American Military University in Virginia, told Reuters on Thursday that the issue of soldiers of partial Jewish descent was long a somewhat taboo subject, overlooked by most academics as it threw up thorny questions ..As many as 150000 Jews served in Hitlers military, some with the Nazi leader’s explicit consent, according to a U.S. historian who has interviewed hundreds of former soldiers ..
https://thegreateststorynevertold.tv/as-many-as-150000-jews-served-in-hitlers-military/
Aveți multă dreptate, Domnule profesor, în Ungaria sunt destui unguri civilizați și oameni de treabă însă numărul predominant al celorlalți este covârșitor. Dar sunt și lași. nu numai mulți, pe autostrada lor un localnic, văzând că sunt român după numărul mașinii mi-a făcut o sumedenie de șicane iar când am vrut ca să-l blochez și să mă socotesc cu el a rupt-o la fugă disperat de era să lovească alte două mașini. Nu mai vorbesc despre UDMR-iști care, în permanență, îi incită pe localnici împotriva românilor de parcă ei nu s-ar afla în România ci într-o țară străină și dușmană. Sunt niște lichele jegoase!
n-arr fi interesant si instructiv sa avem un tratat: „Romanii din Ardeal si Bucovina in Armata Austro-Ungara in primul razboi mondial – sacrificii!” sau „Romanii basarabeni in armata tarista”. La fel procedau austro-ungurii cu romanii pe frontul italian. Romanii in linia intai in lupta la baioneta cu italienii… de aici ranchiuna italienilor contra romanilor dupa 1918. Asteptam… istoricilor „demitizatori”
D-le Dorel aflați că avem o carte a lui Anatol Lescu despre românii din Armata imperială rusă. Mai există câteva articole interesante inclusiv ale istoricilor maghiari privind participarea și implicarea minorităților, dar majoritare din Austro-Ungaria (austriecii și maghiarii erau 44%) în Primul Razboi Mondial. Dacă conceptul lui Aurel Popovici privind Statele Unite ale Austriei Mari ar fi reușit în 1906 sau până la izbucnirea Primului Război Mondial soarta Europei ar fi fost alta. Maghiarii opunandu-se și distrugând acest proiect sau condamnat singuri la soarta unei națiuni mici și parșive.O națiune minoră folosită pe post de prostituata de marile puteri și care nu se poate adapta la realitățile Europei. Ungaria a fost, este și ca rămâne bântuită de fantoma „măreției Ungariei Mari”, stat feudal umilit si desființat de Soliman cel Mare. Faptul că au rămas inchistati în feudalism ne demonstrează că această națiune suferinda, handicapata psihic de Complexul Ungaria Mare este sortită dispariției în următorii 50-100 de ani.
Faptul că un intelectual român a gândit pentru Austria, pentru salvarea Imperiului și mai ales a Împăratului, un asemenea proiect revoluționar politic, o variantă a U. E avant la lettre, demonstrează faptul că românii, în ciuda politicii absurde, prostești și anacronice a Budapestei, erau loiali Împăratului. Maghiarii regalisti, parteneri ai dualismului erau o frână, trăind într-o realitate paralelă, într-un vis dement de ev mediu anacronic care-i va condamna la trauma viitoare.
Trebuie spus că, dintre toate minoritățile Imperiului habsburgic, singurii care nu s-au ridicat împotriva Împăratului din 1699-1918 au fost românii, până și germanii i-au trădat, până și austriecii i-au părăsit în 1918. Așa se face că în momentul în care Austria încercă disperată o ultimă ofensivă în Italia pentru a mai salva ce se putea salva, ofensiva se baza numai pe austrieci și români, restul minorităților își vedeau de problemele lor, maghiarii o puneau de o Revoluție, viteaz numită „a crizantemelor” în speranța de a păstra Ungaria Mare. Austria văzuse imensa greșeală la care fusese obligată de Bismarck imediat după semnarea actului de naștere a dualismului. Dar, în 1918 Austria catolică a putut să constate cu regret că doctrina creștină ridică în slavi tratarea păcătoșilor, a trădătorilor, infamilor și lasilor, dar dă prea puține pilde cum trebuie să te porți cu cei drepți, loiali, credincioși,cei pe care i-ai ignorat. Astfel, timp de mai bine 200 de ani austriecii sau purtat mai mult decât creștinește cu maghiarii. O națiune oportunista și neloială care au pus în pericol Austria în timpul Războiului rackozian, Revoluție de la 1848-1849, Revoluția crizantemelor din 1918, în timp ce cu loialii români s-au purtat cu dispreț și lipsă de respect. Națiunea care avea istorisește în ADN-ul ei credința față de sacralitatea Împăratului, Sfant Împărat al unui Imperiu creștin, deși catolic, a fost cea mai nedreptățita din toată istoria Imperiului habsburgic, totuși onoarea, credința urmașilor Romei și ai lui Belisarie a fost atât de puternică încât au apărat nu numai onoarea Imperiului muribund, în cea mai vitează ofensivă a austriecilor, dar și persoana Împăratului la Viena. Acesta a fost protejat de un regiment de români împotriva populației austriece nemulțumite, a agitatorilor politici, inclusiv maghiari. Asta spune mult despre caracterul soldaților români din armata cezaro-craiasca. Un singur lucru nu puteau face românii, să lupte împotriva fraților lor din România. Dacă Austria ar fi înțeles că nu poți să obligi polonezi, italieni, români, sârbi să lupte împotriva frățiilor lor, ca nu poți să pui cehi, slovaci, croați, bosniaci în linia întâi în timp ce vitejii honvezi luptau cu vitejie în cârciumile și saloanele Imperiului. Peripețiile soldatului Svejk în Primul Razboi Mondial reflectă, umoristic (dar cum putea altfel?) degringolada unui Imperiu austriac în retragere condus de niște maghiari cam prostuți și viteji, dar nu pe câmpurile de luptă, în dansuri și petreceri.
dle Surena,
eu va multumesc pentru buna intentie. stiu articolele si despre cartea lui A. Lescu. sa scrie istoricii din Romania tratate cuprinzatoare. Romanii, doar in secolul XX mor odata pentru Romania vechiului regat, pentru reintregire. Corect! apoi mor cei din Transilvania si Bucovina pentru imperiul Austro-Ungar pe fronturile galitian, italian si sarbesc, cei din Basarabia pentru imperiul tarilor. De ce sa moara romanii pentru cele doua imperii? Din textul dvs reiese oarce simpatie pentru imparatul de la Viena si imperiul austriac – predecesorul celui austro-ungar. „Imparatul” si austriecii s-au comportat fata de noi romanii din Ardeal si Bucovina la fel de abject ca si regatu ungar parte a cezaro-criaiei. Ne-au distrus unitatea religioasa, ne-au darmat sute de asezaminte manastiresti si bisericesti, nu mai vorbesc de jaful aurului, ne-au martirizat ierarhii ortodocsi si credinciosi, ne-au mentinut in aceeasi stare de natiune „tolerata” in Ardeal, ne-au aruncat in batalii tot in cele mai grele puncte de lupta (de ce a retinut Napoleon, la Arcole, ca cei mai aprigi luptatori strigau „nu va lasati ficiori!”), ne-au tarat in razboaiele napolioniene, razboaiele din anii cand s-a realizat Italia, unificarea Germaniei, noi am murit (mai ales motii) ca mustele in raboiul zis „revolutie” a lui Kosuth si Bem, pana la dualism nu am avut arhereu ortodox, dle Surena, in Banat au gonit romanii spre munti pentru a popula zona cu sate cu nemti in care romanii nu aveau voie sa se stabileasca, nici sa intre pentru a stationa si noaptea. Si cate nu ar fi de insirat: trisarea josnica a lui Iancu („nu ne-am luptat pentru tinichele!”), episodul Horea, episodul martirilor nasaudeni etc. , cate si cate. Cine a ordonat asasinarea lui Mihai Voda (ca n-a facut-o Basta de capul lui?), nici de asasinarea lui Grigore Ghica Voda nu-s straini. N-are rost sa ma intind! Aurel Popovici, daca nu era naiv, cu proiectul lui, credea ca astfel ne face autonomi fata de apasarea si ungurizarea fortata aplicata riguros romanilor de Budapesta (vezi „manualul de maghiarizare” doar). In primul razboi mondial pana si clopotele tuturor bisericilor ortodoxe romanesti din Imparatia cezaro-craiasca erau doborate din turle si duse pentru a fi intrebuintate la cartuse (alt mijloc de a ne ruina ortodoxia) si ce nu ne-au facut si umilit, intai austriecii cu imparatul lor si apoi ei cu guvernantii de la Buda dupa 1867. sa inchei cu exemplul din familia noastra in primul razboi mondial pentru ca e definitoriu: Bunicul – trei ani pe frontul sarbesc dus de imparatul Austriei si regele Ungariei, fratele pe frontul italian dus de acelasi imparat si crai, fratii bunicii, sotia bunicului, in „abatorul galitian”, impuscati de soldatii rusi, clopotele bisericii ortodoxe din satul nostru facute de inaintasii mei, date jos din turla de jandarii unguri (ai cu piana de cocos), incarcate in carute si duse la topitorie, in perioada haosului imperiului si regatului ungar (octombrie-decembrie 1918) bande de fosti soldat unguri si civili unguri si secui, veniti cu arme de pe fronturile Austro-Ugariei, cutrierau satele romanesti din judetelor Arad, Bihor si celelalte si impuscau romani fruntasi sau patrioti de care se stia ca empatizeaza cu Romania. astea sunt fapte si istorii traite de bunicii si parintii nostrii pe viu sub coroana celor doua natiuni. era o politica de eliminare a tot ce era mai rasarit dintre romanii din Ardeal si Banat. Toata lumea culturnica rade de zisele lui Marius Chicos Rostogan cu „la Solverino ghe vale”… dar acolo a fost macel de romani ardeleni, stratrabunicii mei, nostrii si de cine au fost dusi acolo si pentru ce scop al romanilor (!!??)? Nu, ci al „dragutului de imparat!” si a gloriei Austriei etc.
macelul acesta nu-l documenteaza istoricii lu’ peste – cioroianu, marius diaconescu, boia etc. dar macar un Ioan Bolovan, acad. IA Pop etc. dar cred ca cel din primul razboi mondial il intrece cu mult pe acesta. au tocat la romani in „abatorul galitian” cu sutele de mii. ei in spate si romanii in linia intai. o stim de la bunicii supravietuitori din Ardeal. asa era organizat frontul: romanii in fata, in spate ofiterii si soldatii unguri si-i lasau sa-i secere trupele rusesti. „Noroc” ca frontul rus s-a prabusit incepand cu februarie 1917 etc. istoricii romani nu-si fac datoria. de ce oare?… cum de nu-i preocupa cercetarea acestor holokuasuri programate cu perfidie contra romanilor…