 Dorel Bîrsan35 aprobate biransblogblog.wordpress.comx biransderol@yahoo.com 193.106.126.220
Nu-mi place să fac polemică, deoarece nu am timp, dar nu mă pot abţine când aud asemenea inexactitate: „s-a adăugat spațiului cu 3 dimensiuni încă o dimensiune și anume timpul t ca fiind a patra dimensiune”. 1. Timpul nu poate fi dimensiune de spaţiu niciodată. Artificiul relativist consideră a patra dimensiune de spaţiu produsul dintre timp şi viteza luminii (ct), ceea ce se verifică dimensional. Dar totul nu-i decât un artificiu matematic (practic transformări de coordonate între sistemul fix al observatorului şi cel mobil al corpului de probă) care să permită în final adăugarea unei forţe corective la legile lui Newton. 2. Un plan cu două dimensiuni este o abstracţie pură, şi nu înseamnă că dacă el poate fi imaginat are şi corespondent în realitate. Asta deoarece un plan este reprezentat de o dreaptă şi un punct, ori punctul material,oricât de mic ar fi, are o dimensiune care se adaugă la cele două, şi tot la 3 dimensiuni se ajunge. Ce să mai vorbim de spaţii 5D sau nD. Astea sunt aberaţii matematice şi nu există nici cel mai mic indiciu că ele au un corespondent în realitate. Realitatea multidimensională a fost scornită de teoria relativistă a gravitaţiei, însă în prezent „mulţi cred că cele două teorii ale relativităţii au la bază mai mult un suport filozofic decât experimentele reale” (R. W. Hamming – „Irezonabila eficienţă a matematicii”). 3. Dacă lumea pare a prezenta şi fenomene care încalcă legile naturii (cele din domeniul psi) prin care se poate crea materie din nimic, se poate teleporta un obiect sau un om, ori se poate accesa viitorul sau trecutul, nu înseamnă că acestea au fost „mişcate” sau ascunse într-un spaţiu paralel, ci înseamnă că lumea poate fi o iluzie mentală, iar stările modificate de conştiinţă au ca efect modificări locale ale realităţii. 4. Da, multe descoperiri matematice au avut o aplicabilitate practică, dar nu acele dezvoltări despre spaţii multidimensionale. Şi azi, când se studiază mişcarea acului unei busole în câmpul magnetic generat de curentul electric ce traversează un conductor, nu se apelează la spaţii multidimensioneale, deşii acolo este implicată forţa Lorentz, care în alte experimente este substituită prin transformările Lorentz. Teoria relativităţii este o ipoteză de lucru, devenită inutilă deja, iar unele potriveli ale teoriei cu realitatea pot fi simple coincidenţe, şi astea destul de aproximative. De altfel, nici matematica nu este un instrument infailibil şi uneori pentru a se aplica unui fenomen se apelează la alte ipoteze (cum este cea a lui Fitzgerald, de care aminteam) iar „această aparentă eficienţă a matematicii nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol” (Eugene Wignier). 5. Lumea este simplă şi nu necesită matematici sofisticate, iar în viitor se va ajunge la înţelegerea ei exclusiv prin numerele naturii (constantele fundamentale), deoarece aceste numere şi legăturile matematice dintre ele reproduc structura materiei. Numai că suntem încă departe de cunoaşterea tuturor numerelor naturii, care învăluie lumea ca o plasă, „vizibilă” doar cu ochii minţii. Multe din aceste numere sacre ale universului sunt înscrise în planul constructiv al Piramidei-Keops, semn că Cineva ajunsese la Teoria Totului cu mult înaintea civilizaţiei noastre. S |
Matematica acumulează efectele unor fenomene legate de experimente ale fizicii și tehnicii și apoi sintetizează,abstractizează legile după care se desfășoară fenomenele,creează modele structurale pe care fizica și tehnică le folosește în practică și ulterior pulsează progresul.
Multe rezultate ale matematicii nu au fost înțelese decât de specialiști ai fizicii și tehnicii. Exemple. Energia electrică, nu se cunoaște natura sa, dar matematica a pus la dispoziție instrumentul de calcul pentru curent electric și energia sa.
Newton a descoperit legea gravutației univertsale F= k □(64&𝑚𝑀/𝑟^2 ) .Nu se putea pricepe după această formulă cum de luna nu cade pe pământ. De fapt această lege a fost dedusă din legile lei Kepler care acestea la rîndul lor au avut în vedere tocmai mișcarea eliptică a planetelor. De fapt apare forța de reacție forța centrifugă.
Sunt multe probleme pe care fizica le-a ridicat,iar matematica a dat soluții
Cazul cu structurile de spațiu vectorial peste un corp K, sunt de mai multe feluri și au corespondent în mulțimea vectorilor V (sunt elemente din mulțime numite vectori) iar regulile de calcul operator diferă de dela o structură la alta. O structuă de spațiu vrctorial este mulțimera cuaternionilor care generalizează noțiunea de număr. Avem structuri de de spațiiu vectoril în îmulțimea matricelor de ordin (m; n) diferite cu reguli de calcul în comutativ și nrcomutativ.
În ceace privește spațiul lui Mnkovski, corepunde precis spațiului – timp, unde se verifică toate legile fizicii în contestul relativității reduse.
Relațiile Lorentz se deduc din rotația de un anumit unghi al axelor de coordonate.
Pentru ca axa timpului t să aibă aceleași dimrnsiuni ca celelalte axe x,y,z, s-a introdus notația ict
Aici mediul este continuu. Dar s-a emis ipoteza unui alt spațiu temporar dar cu spațiul fizic curb (formă de grilăă). Geniile matematicii încă afirmă că spațiu trmporal unrversal în care trăim. are încă dimensiuni necunoscute )
Nu trebuie să fim negaționiști față de unele rezultate matematice care nu au încă un corespondent. Așteptăm alte rezultate.
Saul Below, laureat al premiului Nobel pentru literatura , explica ,candva prin anii ’50, cititorilor sai, nefamiliarizati cu noua teorie relativista einsteiniena, cum sta treaba cu spatiul cu 4 dimensiuni. El zicea cam asa: Voi nu puteti s-o intelegeti, pentru ca sunteti orbiti de experientele si prejudecatile voastre tridimensionale, exact asa cum o fiinta bidimensionala , care locuieste intr-o lume bidimensionala, n-ar putea pricepe, nici nu si-ar putea imagina, cum poate exista o lume cu trei dimensiuni , populata de fiinte si ele tridimensionale. Binenteles ca bietii sai cititori, constienti de inferioritatea lor intelectuala, dadeau aprobator din cap in fata unei asemenea comparatii. Nu se puteau pune cu titanismul noii teorii despre lume , propusa de geniul einsteinian, teorie inteleasa atat de rapid, complet si perfect de catre celalalt geniu al lteraturii stiintifice explicate pe intelesul tuturor_ Saul Below_ incat si eu, adolescent fiind, m-am simtit clar depasit de capacitatea extraordinara de intelegere a acestor doua minti atat de luminate, acceptand posibilitatea , ba chiar si realitatea unor universuri bi sau multidimensionale. Mai tarziu, dupa ce mi-am insusit si ceva notiuni elementare de logica, mi-am dat seama ca aceasta stalucita si aparent mai mult decat convigatoare comparatie nu era decat un mizerabil sofism, bun sa prosteasca pe omul cu o pregatire intelectuala modesta sau medie. Sofismul se cheama IGNOTUM PER IGNOTUS, si denumeste actiunea de a explica un lucru necunoscut prin alt lucru necunoscut, sau de a explica ceva inexistent prin altceva la fel de inexistent. Si uite asa m-am lasat de literatura stiintifico-fantastica , literatura atat de indragita de tinerii ingineri de altadata inainte de a se reprofila in jurnalisti de succes.
Saul Below a fost un impostor. Merita premiul Nobel pentru literatură cam cum aș merita eu să fiu în echipa olimpică de gimnastică. Am scris despre importura sa înainte de 1990 într-un articol intitulat Decanul corigent, dacă nu mă înșel!