A patra scrisoare spre edificare – doamnei Maia Morgenstern

2021-04-15T11:38:18+03:0015 aprilie 2021|Holocaust|
A patra scrisoare pentru dna Maia Morgenstern

Un șut în cur

17 ianuarie 2012|Legionarii în eternitate

20 – 23 Ianuarie 1941 „Prima încercare de revoluție comunistă din România” (II)

2. UN  ȘUT  ÎN  CUR
care doare mai tare decât 120 de evrei ucişi de legionari

Despre acest caz mi-au vorbit, în termeni identici, două persoane bine cunoscute de publicul românesc : domnii Cornel Dinu şi Cezar Tabarcea. Domnul Ştefan Bolintineanu Herişescu – nu ştiu dacă mai trăieşte, a făcut după 1944 ani grei de puşcărie (vreo cinci-şase), condamnat pentru faptul că în timpul „rebeliunii” legionare i-a dat un picior în spate unui evreu. După 23 august 1944, evreul molestat l-a reclamat justiţiei noi, socialiste, pe torţionarul Ştefan Bolintineanu Herişescu, care a şi fost arestat şi condamnat la câţiva ani buni de temniţă. După câte am înţeles, Ştefan Bolintineanu Herişescu şi-a recunoscut fapta, în privinţa aceasta lucrurile fiind certamente confirmate : şutul a fost tras ! În locul amintit !…
În copilăria mea, a da şi a primi asemenea lovituri (e drept, cele mai multe m-au avut ca expeditor!) era aproape un obicei. Cred că sub influenţa filmelor lui Charlie Chaplin, dacă nu mă înşel!, a cinematografului mut, unde gestul cu pricina nu lipsea din niciun film american. Aproape că nu înţeleg o sentinţă de condamnare la ani de temniţă grea pentru un asemenea gest copilăresc, „şmecheresc”! Dar încercând să-mi imaginez cam cum vine să ţi se aplice un asemenea tratament dincolo de o anumită vârstă, matură, încep să pricep că aşa ceva nu se face şi că într-adevăr un asemenea gest trebuie pedepsit. Chiar şi atunci când nu i se poate atribui un avânt anti-semit! Cu atât mai mult  atunci când! Cum este cazul de faţă, când şutul i-a aparţinut unui legionar, iar fundul unui evreu…
Comentariul propriu-zis care este de făcut priveşte însă alte fapte, petrecute tot atunci, în ianuarie 1941, când pe lângă victima domnului Ştefan Bolintineanu Herişescu, au mai căzut victime şi alţi evrei, au căzut propriu-zis, morţi la pământ de victime ce erau. Mă gândesc în primul rând la cei 120 de evrei „ucişi mişeleşte” în ianuarie 1941. Pentru aceste asasinate justiţia română nu a dat nici o lună de temniţă! Şi nu a făcut nimic pentru a-i identifica şi prinde pe asasini!
Repet: nimeni nu a fost acuzat în justiție pentru asasinarea celor 120 de evrei! Deși au fost arestați, anchetați și condamnați sute de legionari, nici măcar unul nu a fost trimis în judecată pentru evreii asasinați la Abator sau în pădurile din marginea Bucureștiului!
Deci evreii reclamă un şut în fund şi autorul loviturii se alege cu ani grei de închisoare, la Aiud, la Canal, la stuf! Iar pe autorii celor 120 de asasinate nu-i caută nimeni, nici în zilele asasinatelor, nici după aceea! Nici măcar după 23 august 1944, când, cum s-a văzut, justiţia nouă n-a pregetat să pedepsească cu ani grei de temniţă un şut în fund, numai pentru că fusese dat unui evreu! Ca gest de anti-semitism doctrinar, probabil, cum ar zice Lya Benjamin!
Nu ştiu dacă în juris-prudenţa românească şi europeană se mai înregistrează un caz pereche a cazului descris mai sus. Noi însă, azi, trebuie să le fim recunoscători celor care au prilejuit această întâmplare fără pereche. Atât d-lui Ştefan Bolintineanu Herişescu, cât şi victimei sale şi mai ales celor care l-au judecat şi condamnat, căci în felul acesta ne-au oferit motive să ne mirăm ca lumea, cu nesfârşită stupefacţie, de faptul că nimeni, după 23 august 1944, nu a venit să reclame pe vreunul dintre asasinii celor 120 de evrei ucişi în ianuarie 1941, la fel cum extrem de puţini au fost românii acuzaţi şi condamnaţi pentru evreii ucişi la Iaşi în iunie 1941, iar mai presus de toate lipsesc sutele de români acuzaţi şi condamnaţi pentru cei 300.000 de evrei ucişi mişeleşte în Basarabia şi Transnistria!
O justiţie care condamnă la ani grei de închisoare pentru un şut în fund, oare cât ar fi trebuit să fie de neînduplecată pentru ucidere, pentru uciderea de evrei?! Din păcate constatăm că atât din partea autorităţilor, cât mai ales din partea supravieţuitorilor (rude, prieteni, organizaţii reprezentative evreieşti) a lipsit și lipseşte orice interes pentru a-i identifica pe asasini! Comunitatea evreiască s-a arătat extrem de activă în a acuza la modul general – „românii au ucis 300.000 de evrei”, dar a fost cu totul dezinteresată în a-i identifica în persoană pe asasinii propriu-zişi!
Au apărut sute de articole, zeci de cărți despre aceste crime din timpul „progromului din ianuarie 1941”, s-au făcut și filme, documentare și artistice, dar nu s-a făcut nicio plângere penală!
Ici-colo apare la unii comentatori ideea că evreii ar fi renunţat să apeleze la justiţie deoarece ştiau că justiţia românească le va ţine parte legionarilor. Idee ce nu poate fi luată în seamă, mai întâi pentru că justiţia din România, mereu obedientă faţă de autorităţi, a fost deosebit de aspră şi de nedreaptă cu legionarii atât pe vremea lui Carol şi Antonescu, cât şi mai târziu, sub comuniştii cominternişti: 1944-1964. Ideea este infirmată însă, spectaculos, de felul cum a fost pedepsit istoricul şut în fund dat de dl Bolintineanu Herişescu unui evreu. Un singur şut, pedepsit cu ani grei de temniţă…
Cel mai mult trebuie să ne mirăm de faptul că familiile evreilor asasinaţi au „înghiţit” această complicitate, a justiţiei şi a comunităţii evreieşti! Vreau să spun complicitate a acestor instituţii cu asasinii! Eu sau oricare dintre cititorii acestor rânduri, dacă aş fi fost rudă cu vreunul dintre evreii asasinaţi în ianuarie 1941, aşa i-aş fi acuzat, de complicitate cu asasinii, atât pe poliţişti şi magistraţi, cât şi pe liderii comunităţii evreieşti! Căci aş fi vrut şi aş fi cerut să se afle cu precizie care dintre legionarii arestaţi mi-a ucis părintele sau fratele!
Rămâi cu impresia că toată lumea a fost mulţumită că existau acei 120 de morţi şi că ei puteau fi puşi pe seama legionarilor, nu a unor legionari anumiţi, ci a legionarilor în general, ca şi cum ai fi spus că bieţii oameni au murit de o boală, de o molimă, de o ciumă, ciuma verde, desigur! Nu mai interesa pe nimeni să se meargă mai departe, căci rezultatul, scopul urmărit, fusese atins : compromiterea mişcării legionare ca adunătură de criminali!
Cele de mai sus sunt o parte din motivele pentru care ajungi să te întrebi dacă nu cumva evreii morţi în ianuarie 1941, cei 120, sunt la fel de adevăraţi şi de morţi ca şi evreii, cei 300.000, „ucişi mişeleşte” în Basarabia şi Transnistria!
Căci, una din două: (1) ori cele 120 de cadavre inventariate în ianuarie 1941 aparţineau într-adevăr unor evrei, victime ale bestialităţii legionare şi, în acest caz, comunitatea evreiască se face vinovată pentru că nu s-a străduit în nici un fel să afle cine erau criminalii, autorii propriu-zişi ai asasinatelor, şi în felul acesta decad din dreptul de a mai acuza pe cineva de acele crime, ori (2) avem de-a face cu o diversiune pe care o anchetă minuţioasă şi neutră a justiţiei, pornită pe identificarea criminalilor, ar fi descoperit-o. O diversiune de care, fireşte, ştia şi comunitatea evreiască, prin liderii ei, drept care aceşti lideri au stat cuminţi şi n-au protestat nicicum faţă de pasivitatea justiţiei. Această din urmă ipoteză, oricât ar fi de vinovată faţă de amintirea victimelor, faţă de suferinţele acestora, intră în concordanţă cu o serie de alte fapte printre care şi declaraţiile făcute de rabinul Alexandru Şafran la TVR, în 1995: „a doua zi după rebeliunea legionară, m–am mişcat repede şi până seara, înainte ca autorităţile să intervină, i-am înmormîntat pe toţi evreii ucişi de legionari!”
De ce atâta grabă?
De ce rabinul Şafran nu a lăsat ca autorităţile să facă ancheta criminalistă pentru a se afla fiecare evreu de cine anume a fost ucis?
Un şut în fund dat unui evreu e normal oare să producă mai multe efecte de ordin penal decât asasinarea a 120 de evrei? În ce lume trăim?

*

Toate aceste întrebări şi nedumeriri îşi află răspuns dacă introducem în discuţie dovezile că între evreii comunişti şi serviciile secrete româneşti a existat o înţelegere, prin care s-a decis producerea unor acte de terorism şi vandalism sălbatic asupra cartierelor evreieşti, acte care să pară a fi săvârşite de legionari. În înscenarea acestui pogrom evreii comunişti au apelat la experienţa cea mai înaintată: sovietică, cominternistă. De unde, adică din URSS, au venit câteva mii de cămăşi verzi, cu care au fost îmbrăcaţi mii de infractori şi ţigani, îndeosebi din cartierul Dudeşti-Cioplea.
Una dintre dovezile privind acest târg criminal se află într-o arhivă americană, de unde documentul a fost scos şi publicat în „România liberă” din 3 septembrie 2003 de cunoscutul  publicist Vladimir Alexe. Citez: „Prima convenţie de colaborare între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941, prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii – SSI – reprezentat de comisarul POPOVICI şi de CONSTANTIN DAVID, care reprezenta Partidul Comunist din România (PCdR). Prin această convenţie, Partidul Comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acţiuni anarhice în cartierele evreieşti, alături de poliţişti, derbedei şi hoţi. Comuniştii şi-au respectat angajamentele, aducând, astfel, o importantă contribuţie la consolidarea regimului ANTONESCU, cu această ocazie. Participarea comuniştilor la devastarea cartierelor evreieşti din 20-23 ianuarie 1941 este, însă, şi astăzi un „tabu” pentru istoria PCR. Şi nu înţelegem de ce.”
După câte ştim, nimeni din partea Comunităţii Evreieşti din România nu a contestat sau comentat documentul publicat de dl Vladimir Alexe. Ştim că Lya Benjamin, fost istoric al PCR, reciclată după 1990 ca istoric evreu holocaustizant, l-a căutat pe dl Vladimir Alexe şi i-a cerut detalii privind provenienţa documentului, le-a primit, probabil că a verificat autenticitatea documentului şi, din tăcerea domniei sale, deducem că s-a confirmat autenticitatea documentului. Numai că Lya Benjamin nu are voie să tacă, ci are obligaţia morală să răspundă cumplitei incriminări implicite pe care documentul din arhiva americană o face la adresa Comunităţii Evreieşti din România. În fapt, obligată, obligată până la Dumnezeu să ia o atitudine publică, este Comunitatea Evreiască, pentru a se disculpa – dacă are cum şi cu ce, sau pentru a recunoaşte nevinovăţia legionarilor, cărora de 68 de ani li se aplică eticheta de asasini ai celor 120 de evrei declaraţi ucişi la rebeliunea legionară şi autori ai devastărilor pustiitoare din cartierul evreiesc…
Legionarii au afirmat mereu, iar în mare măsură au argumentat şi dovedit, că nu sunt ei autorii actelor de terorism săvârşite în zilele rebeliunii. La argumentele legionarilor niciun „evreu” nu a catadicsit să răspundă punct cu punct, ci au respins „apologia” legionară prin invocarea …mormintelor din cimitirul evreiesc.
Dar nici legionarii nu au 100% dreptate, căci totuşi, unul dintre ei, mai iute de …picior, numitul Ştefan Bolintineanu Herişescu, a slobozit un şut în …pardonul unui evreu, sancţionat apoi, după ani de zile, de justiţia „iudeo-comunistă”, care a făcut astfel o mare, imensă greşeală, căci ne-a oferit dovada că ni se ascunde adevărul despre 20-23 ianuarie: evreii au cerut pedeapsa justiţiei pentru un şut în cur, iar pentru 120 de conaţionali asasinaţi şi batjocoriţi nu au chemat pe nimeni, pe niciun legionar, să dea socoteală. De ce? Pentru că o anchetă judiciară, oricât de superficială, ar fi putut descoperi că asasinatele respective sau (1) nu s-au produs, sau (2), dacă s-au produs, au avut ca autori pe alţii, nu pe legionari.
O ultimă perplexitate: în celebra mistificare intitulată Istoria RPR, autorul Mihail Roller, evreu comunist, cât a fost el de mincinos, dar tot nu pomeneşte nimic de „rebeliunea legionară” şi nici de cele 120 de cadavre, adică nu spune că s-ar fi produs un pogrom în ianuarie 1941. Bănuim că nu această omisiune l-a determinat pe bietul cominternist să-şi ia singur zilele… Din păcate gestul său a fost inutil: ştafeta minciunii a fost preluată de generaţia următoare de mercenari ai istoriografiei, evrei şi neevrei de-a valma.

Ianuarie  2009

Ion Coja

Post scriptum 2012, ianuarie
Cred că trebuie să fiu puțin mai explicit, drept care îi rog pe cititori să facă un mic efort de imaginație și să ne închipuim cum ar fi decurs lucrurile dacă în ancheta judiciară și în procesul care a urmat evenimentelor din ianuarie 1941, procuratura ar fi urmărit și această pistă: Cine se face vinovat de asasinatele de la Abator și din pădurea Băneasa și Jilava?
Să presupunem că ar fi identificat câțiva legionari suspecți, pe care i-ar fi acuzat de acele omoruri. Inculpații respectivi și-ar fi angajat niște avocați, iar avocații ar fi început să pună întrebările cele mai obișnuite. Obișnuite, dar în acest caz extrem de incomode pentru autoritățile statului:
1.    Unde este raportul de autopsie și expertiză judiciară?
2.    Unde sunt martorii din incinta Abatorului? Acești martori nu puteau să lipsească de vreme ce la Abator s-a lucrat în acea zi.
3.    De ce nu s-au căutat acești martori spre a fi confruntați cu persoanele acuzate?
4.    De ce toate cadavrele de la Băneasa și Jilava sunt complet despuiate? Or fi furat țiganii hainele, dar chiar și izmenele? Întrebare justificată și de faptul că de la producerea asasinatelor până la intervenția autorităților au trecut numai câteva ore! Nu cumva acele cadavre erau complet dezbrăcate pentru că aceasta este „ținuta” obligatorie pentru orice cadavru de la morgă? După 1944, Petre Pandrea declara că aflase chiar la Pătrășcanu în casă, cum fuseseră pregătite din timp cadavrele care apoi au fost expuse ca victimele rebeliunii! După declarația lui Petre Pandrea, chiar și fotografiile fuseseră făcute cu multe săptămâni înainte de „rebeliune”.
5.    De ce nu s-au făcut fotografii amănunțite ale fiecărui cadavru, pentru a se face vizibilă cauza morții?
O anchetă judiciară făcută în prezența avocatului apărării risca să duca la concluzii nedorite de autorități.
O chestiune care ar putea fi și azi rezolvată, prin consultarea arhivelor: Cine erau admistratorii Abatorului? Conform declarației lui Constantin Dărășteanu, la data aceea Abatorul era administrat de niște evrei… Detaliu care, dacă se confirmă, pică toată șandramaua…

*

O ultimă completare: ani buni înainte de 1990, la Țuțea acasă mergând, am dat peste un domn care se pregătea să plece când am intrat eu în garsonieră. Petre Țuțea ne-a făcut prezentările și a insistat ca acea persoană să nu plece înainte de a-mi spune (1)cine este – era fostul primar legionar de la Jilava, și (2)pentru ce a fost condamnat după rebeliune: fusese condamnat pentru tulburarea ordinii publice, i s-a pus în sarcină că a spart niște vitrine în centrul Bucureștiului… Raționamentul lui Petre Țuțea: cum se puteau face crimele din pădurea Jilava fără participarea primarului legionar din Jilava? De ce pentru crimele din pădurea Jilava nu a fost nimeni acuzat și condamnat?

10 Comments

  1. surena1 20 aprilie 2021 la 10:59 am - Raspunde

    Plecând de la sensul rocambolesc actual în limba română și neluând în seama celebrul roman foileton Rocambole al lui Pierre Alexis Ponson du Terrail,prof. Coja crede că nu am avut altceva de facut decât să caut să-i vin de hac,adică să-l dau gata începând o nouă polemică.
    Din partea unui lingvist respectat, îmi rămâne în minte ”decriptarea ” episodului evanghelic al lui Isus cu soldații romani, unde Isus, răstignit pe cruce, a primit posca și nu oțet, plecând de la pusca machidonilor , mă surprinde că s-a pripit să creadă că m-am referit la excese ori exagerări . M-am referit la faptul că în loc să vorbească despre Holocaust ar fi trebuit să explice sensul cuvântului să o facem jidănește al cărui sens e posibil să se fi schimbat așa cum expresia a veni de hac, venită pe filiera turcească, are cu totul alt sens în lumea islamică, adică a-i arăta cuiva cine are dreptate-haq-hak -adevăr de unde și haqiqat-adevărul mistic.
    Mă așteptam ca prof Coja să-i explice d-nei Maia că în limba română jidan a venit pe filiera slavă unde în poloneză, slovenă, sârbo-croată zidov-jidov-jidan și nu are sens peiorativ, în schimb în rusă este insultător.
    Bineînțeles că un georgian dacă nu vrea să insulte un kurd nu-i va spune kurdi, deși, pe limba lui, kurdul așa își spune, pentru că la georgieni are sens jignitor de hot, la fel un grec nu-i va spune unui român vlahos pentru că nu-l măgulește,dimpotrivă îl face țăran iar un sârb va evita să se adreseze unui albanez ca fiind shqiper, deși așa își spune albanezul pe limba lui, pentru că și-ar atrage o ură eternă și exemplele pot continua…
    În încheiere dacă d-na Maia Morgenstern s-a simțit jignită de afirmația a o face jidănește și pentru că cel căruia i-a ieșit porumbelul din gură, nu a reușit să să dreagă busuiocul (inițial desemnând lungirea băuturii cu busuioc -a drege cu busuioc), adică să fie inspirat să spună ceva, putea d-ul Ion Coja pro bona în apărarea românilor ce nu sunt în majoritatea lor antisemiți ori rasiști să pună ceva de genul puscai, fără epistole, adică ceva să meargă la suflet.
    Dacă nu găseați nimic,d-le Prof.Coja, era suficient și proverbul evreu, respectiv să nu pui tot la suflet pentru că sufletul nu este magazie.
    În încheiere, pentru că tot se apropie Paștele, îi mai adresez d-lui prof.Coja rugămintea de a republica articolul cu Isus și oțetul, pentru că un articol bun este precum vinul vechi,o poezie pentru suflet.

    • Ion Coja 20 aprilie 2021 la 11:12 pm - Raspunde

      Pentru un român, numele Mântuitorului este Iisus! Nu Isus!

  2. Pixelu Albastru 16 aprilie 2021 la 9:50 pm - Raspunde

    A patra scrisoare și nicio reacție din partea victimei. Previzibil.

  3. Victor Grigor 16 aprilie 2021 la 2:52 pm - Raspunde

    In urma cu vreo treizeci de ani, pe cand fratele meu activa ca inginer la rafinaria” Vega” din Ploiesti, un muncitor mai in varsta i-a relatat un episod foarte interesant din istoria adevarata a perioadei antonesciene, referitor la bandele de hoti care jefuiau trenurile aflate in tranzit prin garile municipiului, transportand diverse bunuri pentru uzul trupelor romane aflate pe frontul rusesc. Dupa ce o buna perioada, toate actiunile Politiei au ramas fara efect, capii bandelor fiind scosi pe cautiune in timp record si lasati sa-si faca treaba in continuare in stil mare, cu efective bine „calificate” si uzand de mijloace auto de capacitate sporita (camioane!), agresand sau sechestrand personalul CFR investit cu supravegherea traficului feroviar dupa bunul lor plac, brusc, ca la un ordin, agenti in civil ai Sigurantei i-au preluat pe respectivii” intreprinzatori” din mainile ineficientei Politii si, fara nici o judecata, i-au executat pe toti chiar printre liniile de cale ferata unde obisnuiau sa-si desfasoare profitabila lor activitate. Nimeni nu putea sa-si explice de ce Antonescu a tolerat atata timp aceste nelegiuiri, dat fiind faptul ca rezolvarea situatiei a necesitat , dupa cum faptele au dovedi-o, un efort minim si de foarte scurta durata.Nu cumva baietii bruneti , cu camioanele lor minunate, ii facusera vreun serviciu viitorului maresal, in ianuarie ’41, prin Dudesti si Vacaresti?

    • Ion Coja 17 aprilie 2021 la 7:15 pm - Raspunde

      Ipoteza este rezonabilă. Puteți aduce detalii?
      Pentru aceleași servicii făcute de țigani în decembrie 1989, FSN, prin primul ministru Petre Roman și ceilalți guvernanți care i-au urmat, a închis ochii la hoțiile care au distrus rețeaua de conducte de aluminiu prin care se făceau irigațiile. Țiganii au primit aurul confiscat înainte de 1990, li s-a permis să organizeze mafia binecunoscută cu infracțiuni în diverse domenii.

  4. gmbplay 16 aprilie 2021 la 8:44 am - Raspunde

    Asteptam mai multe informatii despre cei 300.000 fix , sa lamurim odata acesta dilema .

  5. caroline gunderode 15 aprilie 2021 la 2:49 pm - Raspunde

    Bravo Domnule profesor , aveti o logica indomitabila, adica neinduratoare, adica beton !
    Mutati muntii!

    Recitesc cu multa satisfactie cercetarile si intrebarile Dumneavoastra asupra istoriei – vorba chirurgului Philippe Ploncard d’Assac , care si el se lupta tot cu istoria revizionista, in cazul lui, a Frantei, de-i tot decupeaza cancerele cu bisturiul :

    „IL FAUT REPETER, REPETER, REPETER ! ”

    POATE VA AUDE SI MISSUS MORGENSTERN …. CA NU SE STIE NICIODATA DE UNDE SARE DOCUMENTUL !!!

  6. surena1 15 aprilie 2021 la 12:55 pm - Raspunde

    Unde dai și unde crapă
    Pe vremuri, Ion Coja povestea cu nesaț cum, Ionel Brătianul s-a folosit de ”Proverbele românilor” a lui Zanne, o monumentală lucrare în zece volume, ca ”Invincibile argumentum” la Paris, la Tratatul Internațional, în apărarea drepturilor românilor. Nu a avut nevoie de hărți, de tratate internaționale vechi ori diplome îngălbenite de vremuri. A venit Brătianu cu volumele legate și le-a oferit distinșilor diplomați ”să vază vechimea și să giudece drept ”. Între acele proverbe este și cel ”unde dai și unde crapă”. Cu siguranță că, prof.Ion Coja nu a pierdut meșteșugul vorbelor, și poate,dacă vrea și are cheful necesar, să facă ditamai lucrarea pornind de la acest proverb românesc plin de atâtea înțelesuri, și, cu siguranță, va ajunge și la explicația că acest proverb ne îndeamnă și la cumpătare, la prudență pentru că, din dorința de a face cu adevărat bine , cum,cred, este și această ”Epistolă către Maia Morgenstern” (distinsă doamnă, talentată actriță și imagine a Maicii Domnului din filmul de artă al lui Mel Gibson, foarte contestat, ca și demersul actriței noastre), Ion Coja face și un rău mai mare pentru că nu a înțeles mesajul actriței. Spre deosebire de Sf.Paul/Pavel ,cel întocmai ca Apostolii, ce a înțeles mesajele romanilor și corintienilor și cărora le-a adresat Epistolele sale, prof.Coja nu a înțeles reacția unei românce de etnie evreiască la o afirmație bădărană și nepotrivită și nici avalanșa de ură terminată cu o amenințare josnică împotriva unui cetățean român onorabil. În sfârșit, ultimul lucru pe care îl dorea Maia Morgenstern era să citească Epistolele sau scriscorile rocambolești ale prof.Coja cu explicații despre Holocaust. Faptele bune ale prof.Coja nu trebuie făcute cu orice preț, ele nu-și mai au utilitatea dacă nu sunt în interesul d-nei Maia Morgenstern. Ori interesul acesteia era cu totul altul. Acest lucru îl spune și zicala românească.

    • Ion Coja 16 aprilie 2021 la 10:51 am - Raspunde

      îl invit pe revenitul între noi Surena să explice caracterul „rocambolesc” al textelor mele pe tema holocaustului. Sunt gata să corectez greșelile și excesele mele.

    • Adrian 16 aprilie 2021 la 6:38 pm - Raspunde

      Surena, mă tem că (vorba ta preferată) nu înțelegi.

      Există destule vorbe românești despre străini. Câteva:

      — S-a înecat ca țiganul la mal
      — Se poftesc ca grecii la puşcărie
      — Dacă-i dai nas lui Ivan, se suie pe divan
      — Cum e turcu-i și pistolul

      Ele exprimă ironic idei, nu lipsite de temei, pe care noi le avem despre numiții. Dar, numai un paranoic s-ar putea simți jignit de asemenea înțepături.

      Scandalul Morgenstern a pornit de la vorba (auzită sau doar închipuită) „hai s-o facem jidănește”. A o face jidănește înseamnă, probabil, a obține un avantaj imediat printr-o înșelătorie. Ce e jignitor în asta? Exprimă o realitate: stilul evreului de-a face afaceri cu goymii.

      Apoi, un individ jumate bolnav mintal, jumate evreu, a publicat un mesaj demențial ca venind din partea partidului AUR. Făcătura e atât de clară, că nu mai insist. E totuși interesant că până azi nu avem rezultatul clar al anchetei.

      Altele:

      — rocambolesc înseamnă altceva decât crezi tu
      — într-adevăr, epistolele dlui profesor către Maia nu vor avea niciun rezultat, dar eu bănuiesc că știa asta de la bun început

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Go to Top