Nimeni nu i-a spus pe nume
A-nceput iar să se vorbească intens de momentul de la 22 decembrie 1989 şi observ că, în fine, începe să i se spună pe nume.
Am zis numai că „începe“, adică văd că începe să nu mai vorbească nimeni de prostia aia cu „lovitura de stat“.
Ceea ce era o inepţie.
Dar aşa credea Ceauşescu la proces, cred, care poate n-ar fi recunoscut nici chiar în forul lui interior că izbucnise, într-adevăr , o revoluţie. Numai că el nu era judecat de revoluţie, ci de o copie a ei trucată, dar care şi ea îi vroia pielea , ca să se împăuneze cu acest trofeu de preţ! Care le asigura bandiţilor ăştia legitimitatea după care tânjeau.
În goaană după legitimitate, îl omorâseră sanchiloţii pe Ludovic şi bolşevicii pe ţar!
Pe Ceauşescu l-a dărâmat atunci la prânz o revoluţie. Numai că pe seară s-a declanşat şi contrarevoluţia.
Sărmanul Ceauşescu a fost zdrobit de ambele forţe, care s-au luat la bătaie într-o confruntare inegală.
Revoluţia era pe faţă, iar contrarevoluţia i-a-nfipt cuţitul în spate şi a aruncat în ghearele morţii peste o mie de oameni, revoluţionari şi chibiţi de-ai ai lor, de-a valma, care treceau întâmplător, pe stradă. Numai să fie oameni morţi, ca să-i credem cum ne mai apără ei de terorişti… Dar teroriştii erau ei!
Tot revoluţia pierduse nişte sute de oameni, iar contrarevoluţi a venit intactă, elegantă, cu puloverele alea de firmă, pregătite, desigur, din vreme, şi cu irozii ăia aruncaţi înainte, ca să urle ei că revoluţia a învins. Dar revoluţia erau liceenii călcaţi de tancuri la Dalles, eroii baricadei de la Inter, veghea din Piaţa Universităţii, de sângele cărora s-a spălat caldarâmul, ca să nu mai vorbim de jertfele efluviului pornit de la Timişoara şi de-acolo în toată ţara…
Programul contrarevoluţiei a fost să ia pielea revoluţiei şi să şi-o tragă peste cap ca lupul, care s-a travestit în oaie.
Dar programul emanaţilor era unul băieţesc. Iar „băieţii“ ştiau ce le făcuseră alor lor în 1956 în Ungaria revoluţionarii şi n-aveau niciun chef să se dea pe mâna lor.
Şi-atunci s-au pregătit din vreme pentru ceeea ce ştiau că n-are cum să nu vină şi s-au organizat pentru ceeea ce în limbajul lor consacrat se numeşte „gestionarea unei situaţii de criză“.
Lor, însă, obişnuiţi să lucreze în tenebrele conspirative, nu le-a convenit să iasă la lumină şi mai ales de ce să se expună cumva unui vot popular, care, vrând-nevrând, n-avea cum să fie evitat…
Şi l-au ales atunci pe domnul Iliescu, om de încredere şi având şi o carismă de gang, foarte folositoare, cu zâmbetul ăla de primadonă kaghebistă, înflorind ca o zambilă, mirosind însă ca morţii de sub ea.
Restul e tăcere şi probabil că dincolo de ea nici nu se va putea pătrunde, atâta timp cât primadona din Moliere va mai trăi şi care dac-ar fi strânsă cu uşa prea ar avea multe de povestit.
Puşi Dinulescu
Priviti un pic momentul 89 si sub alta cheie : „Fuga lui Ceausescu si lasarea situatiei pe mana generalilor pucisti” face parte din singurul scenariu care permitea „prietenilor” sa treaca granita pentru a genera farmitarea teritoriala a Romaniei, la vremea aceea beligeranta fiind singura motivatie de drept international (spre deosebire de azi cand in numele „luptei antiteroriste” poti face acelasi lucru…) care permite unei forte straine sa intre in alta tara pentru a da ajutor contra „fortelor teroriste de stat” care au actiuni de „distrugere in masa/genocid” asupra propriului popor. A se vedea exemplele postdecembriste : Sadam Gadaffi, Siria.
Pai, cam despre asta a fost vorba atunci. Legati-o de incercarea de a provoca un conflict armata- interne, de violentele de neimaginat din secuime, de preponderenta folosirii armamentului in Ardeal si, intr-un context putin mai larg , de cea ce, mai mult decat probabil, s-a discutat la Malta si de emiterea ,in consecinta directa zic eu, a declaratiei de la Budapesta.( declaratie, nu Declaratie ). Daca la Malta s-ar fi discutat despre Pacea Eterna si garantarea ei de catre marile puteri, atunci discutiile s-ar fi putut face pe fata. Iar politicienii, cuprinsi de cainta ar fi ascultat dojenele si sfaturile filozofilor. Dar,dat fiind secretul absolut, cred ca altul a fost subiectul si tare ma tem ca tema nu a fost epuizata.
Domnule Toader e o prostie ce sustineti. In primul rand oricum au sucit-o si-au invartit-o facatorii din 89 in Roimania n-a fost o star beligeranta. Punct. N-o mai tineti gaia matu cu beligeranta. O revolta interna nu poate fi considerata stare de beligernta. Dovada ca atat ungurii, care-si deplasasera trupele de pe granita cu Austria pe granita cu Romania, n-au avut tupeul sa intervina desi le ardeau calcaiele.L-a fel au patit si rusii pe granita de est. Se vorbeste prea putin spre aproape deloc de momentul Iasi 15 decembrie 1989,deci inainte de Timisoara 16 decembrie acelasi an, cand armata romana iesit in intampinarea trupelor rusesti cu un bocanc aproape peste granita si a zburatacit-o. Si de ce? Pentru ca inca mai era in vigoare Pactul de la Varsovia si conform acestuia trupele aliate nu puteam interveni fara acordul sau cererea expresa a aliatului aflat la anaghie. Restul, americanii de exemplu – membri Nato, deci nealitati, nu puteau forta nota peste zona de influenta ruseasca. S-au sfortat sa obtin acordul, aliatii nostri de atunci, dar n-au putut trece de armata romana, care nu le-a dat liber. Asta una la mana. A doua, pe plan intern, pregatirea armatei romane era doar pentru apararea teritoriului, iar aici stateam atat de bine, inclusiv pe partea civila incat nu prea aveau curajul sa ne atace. E o prostie sa faci comparatie cu situatia din Irak, Siria, Libia, unde au dat navala pe baza de terorism international, ceea ce nu era cazul in decembrie 89 in Romania. Si nici cu Iugosslavia unde au prefabricat un razboi internetnic, ceea ce, iarasi u era cazul in Romania in decembrie 89. Au incercat diversiunea Tg.Mures in martie 90, dar Dumnezeu nu doarme, nu le-a iesit. Deci unde-i susclamata stare de beligeranta? Mai usor cu pianul pe scari.
Orice eveniment istoric trebuie analizat în funcție de contextul în care s-a desfășurat, altfel ajungem să batem câmpii, sau, mai rău, ajungem să dăm apă la moară criminalilor alogeni din ’89.
Lovitura de Stat a fost organizată din exterior, de serviciile secrete (Vest-Est), după ce Bush și Gorbaciov (evrei) au bătut palma oficial la Malta (2-3 decembrie 1989). Au bătut palma la fel cum au făcut la Yalta (1945) Roosevelt, Churchill și Stalin (evrei), când au stabilit genocidul bolșevic din România.
Anul 1989 a marcat trecerea la etapa a doua a marxismului, extinderea lui în toată Europa prin Uniunea Europeană marxist-culturală. În SUA, marxismul cultural se aplica deja din anii ’60.
Trebuie să înţelegem că la nivel de stat și la nivel mondial sunt două tabere politice aparent opuse, care formează de fapt Sistemul globalist.
După ce Comunismul (URSS) a fost finanţat de bancherii din Occidentul euro-american, s-a trecut, prin manipularea din ’89, la neo-marxismul UE. Elita financiară mondială e marxistă și a jucat mereu la două capete pentru a-și aplica Agenda, pas cu pas.
„Ceea ce a putut fi realizat atât de bine în Rusia datorită creierelor evreieşti, din cauza nemulţumirii lor şi prin planificarea lor, prin acelaşi efort intelectual şi fizic va trebui să poată deveni o realitate şi la scară mondială “. (The American Hebrew, 10 Septembrie 1920)
„revolutia” este o lovitura de stat reusita. si ce e aceea „revolutie”… sa nu mi se vina cu defintii din DEX si nici macar din „dictionarul de filosofie” sau cu citate din „revolutionari”. Cand a abdicat tarul, ce a fost? Tarul a renuntat la putere… ce a fost cand sau convocat „starile generale” de catre regele Frantei la 1789, dar Cromwell ce a fost? un protestant asasin al unui rege catolic sau „revolutionar”, dar Moise, cel care a realizezat primul experiment psiho-social reusit cu cele 12 triburi de habiru „scose” din Egipt? etc. Islamul ce este? cum de aceasta doctrina, impusa intr-o epoca de-a dreptul barbara, sa fie in plina expansiune si sa inlocuiasca de la 632, religii, credinte si sa fie mereu invingatoare al crestinilor? (Cu cat o doctrina si adeptii ei sunt mai fanatici si cruzi cu atat au mai mari sanse de a le reusi psiho-eperimentul pe bipezi. Cum de unele astfel de experimente psiho=socio-mental-comportamentale ajung sa reuseasca in istorie si sa se implementeze in mentalul de zi cu zi al unor mari mase de bipezi? Problema „liderului” este foarte importanta intr-un astfel de demers, la fel a tradatorilor liderului ce detinea puterea…
Autorul este complet în afara subiectului. El continuă să creadă în „Moș Crăciun”. Domnule profesor Coja, totuși, trebuie o minimă selecție a postărilor pe blog. Nu chiar toate prostiile își au locul aici…
Aveți dreptate.
Și eu cred în Moș Crăciun.
Nu este prima oară când găsesc că v-ați pricopsit cu ceva umor evreiesc în decursul timpului.
Bag mâna în foc că profesorul Lupu nu s-a prins.
Singura Revoluție autentică în istoria României rămâne Revoluția lui Tudor Vladimirescu cu program, cu participarea masivă a populației. Cea de la 1848 din Țara Românească și Moldova a fost una a intelighentiei pașoptiste care nu a avut, ca la 1821, sprijinul majorității populației. Nu vorbim de Transilvania pentru că aici a fost o mișcare de apărare a identității naționale și a statutului Principatului Transilvaniei.
În 1989 a avut loc o lovitură de stat urmată de o revoltă populară (viceversa a ceea ce a spus prof. Corvin Lupu) ci mențiunea că lovitura de stat a fost opera directă și indirectă a mai multor servicii secrete străine.
Contrarevolutie putea să dea numai Ceaușescu, cei greșit (intenționat sau neintenționat) numiți contrarevolutionari sunt niște puciști.
Prin această teorie a Revoluției și Contrarevoluției se elimină (cu știință ori neștiință) „catalizatorul” mișcării care a generat decembrie 1989,respectiv implicarea unor state prin intermediul serviciilor, respectiv agresiunea acestora împotriva unui stat suveran, al cărei președinte fusese reales democratic.
Istoricul Giurescu aflat în exil și urmărind atent la TV evenimentele începând cu realegerea lui Ceaușescu și fuga lui Ceaușescu în fața demonstranților a observat un lucru esențial. Participanții la miting erau aceeași cu care Ceaușescu făcuse „baia de mulțime” după realegerea sa că președinte. După cum spunea venerabilul istoric, referitor la „baia de mulțime” masurile de securitate vizavi de Președintele RSR au fost „mărețe, sublime, dar au lipsit cu desăvârșire”,ceea ce demonstrează că puciștii împreună cu sforarii lor au premeditat totul. Masa demonstranților de la București a fost provocată, s-au folosit mijloace de derulare și demoralizat a manifestanților (vom vedea șmecheria aplicată asupra soldaților irakieni în Primul Razboi din Golf) iar „făcătorul de președinți”, „conducătorul din umbră” și „mâna lungă a Moscovei”, tovarășul Gogu Rădulescu a insistat ca tov. Ceaușescu să fugă. Ori fuga Președintelui și a Conducătorului Suprem al Armatei a lăsat Armata fără Conducător pe mâna generalilor pugiliști. Despre ce Contrarevoluție să vorbim?
Este interesant că toți cei care azi sar la gâtul „primadonei”, „cucuvelei” ani de zile au fost admiratori fanatici care l-au susținut și i-au girat acțiunile prin vot. Iliescu putea deveni istorie odată cu primele alegeri libere, apoi cu următoarele alegeri libere. În final, poporul putea să-i dea o palmă electorală la alegerile în care contracandidat a fost Vadim. În fapt alegerile pierdute de Iliescu nu au fost altceva decât o mașinărie securista prin care securiștii infiltrati în Convenția Democratica au discreditat pentru totdeauna partidele istorice și câțiva din venerabilii lideri din exil. Triumful lui Iliescu din 2000 este opera multor formatori de opinie (cum îl ducea de mânuță fostul premier demis Petrica să nu iasă „căpcăunul” și „nebunul de tribun”) care astăzi se dau mari deontologi și care nu au decența să tacă. Exact ca în cazul economiștilor de marca (Ionescu, Cosea, Șerbănescu, Isărescu) care prin politicile lor din anii 90 se fac vinovați de eșuarea economică a României și acum, la TV, plâng că am ajuns unde am ajuns, deontologii și formatorii de opinie care i-au acordat sprijinul lui Iliescu de a deveni cel mai președințiabil român de la Ceaușescu vin și-l înfierează cu „mânie proletara” și ne vorbesc de Revoluție.
Punctele de la Timișoara care constituiau un program revoluționar și condamnau comunismul nu au fost însușite de ceilalți revoluționari și nu au fost aplicate. Asta e diferența majoră care face ca 1989 să fie inferior sub aspect revoluționar punctelor de la Pavel, respectiv Proclamării lui Tudor Vladimirescu. A trimis revoluționarii noștri programul către Marile Puteri cum a făcut Tudor Vladimirescu?
În concluzie singura Revoluție românească este cea a lui Tudor Vladimirescu de la 1821.
Cine vorbește de revoluție și contra revoluție în 1989 își arată carentele în cunoștințele de istorie din clasele gimnaziale.
Interesantă părerea dumneavoastră. Soarta lui Tudor Vladimirescu confirmă teoria dvs!
Asa sa fie?
Atunci cum de a izbucnit mai intai contrarevolutia si numai dupa revolutia?
Sa nu uitam ca au incercat intai la Iasi pe 15 decembrie, apoi au trecut in Timisoara.