Papa Francisc cere un summit economic marxist
Dacă cineva ar avea nevoie de dovezi suplimentare că actualul ocupant al scaunului basilicii Sf. Petru din Roma este marxist, anunţul unei viitoare conferinţe intitulate „Economia lui Francesco” ar trebui să convingă orice sceptic, opinează un articol publicat pe Zerohedge.com.
În scrisoarea sa de invitaţie către „tinerii economişti şi antreprenori din întreaga lume”, Bergoglio (Papa Francisc) stabileşte în mod clar agenda conferinţei, ca fiind de stânga, virulent anti-piaţă, în esenţă un apel pentru redistribuirea masivă a bogăţiei şi o restructurare a sistemelor economice actuale ale lumii – combinată cu o doză sănătoasă de aiureli privind schimbarea climatică:
… un alt tip de economie: una care aduce viaţă nu moarte, una care este incluzivă şi nu exclusivă, umană şi nu dezumanizantă, una care are grijă de mediu şi care nu îl distruge.
Credinţele marxiste ale lui Bergoglio sunt îndeobşte cunoscute, acţiunile şi cuvintele sale controversate au făcut ca un număr tot mai mare de persoane din afara cercurilor sale să-l considere un eretic.
Legitimitatea de papă ar trebui să fie fundamentală şi de netăgăduit în cadrul Bisericii Catolice, însă acest lucru nu este neapărat adevărat, dată fiind existenţa infamului Al Doilea Consiliu al Vaticanului din ianuarie 1959, când Papa Ioan XXIII a avut bizara idee de a chema observatori, episcopi, cardinali, mireni (!) şi auditori pentru a reforma din temelii Biserica Catolică şi practicile sale. Iniţiativa ar putea părea bizară şi a fost, cu siguranţă, generatoare de consternare în sânul Bisericii, însă nu trebuie uitat că, la vremea respectivă, marxismul, mai precis varianta sa cea mai otrăvitoare – marxismul cultural – ducea un asalt ideologic împotriva Occidentului – folosind aşa-numita „şcoală de sociologie” de la Frankfurt pentru a dizolva credinţa creştină care a stat la baza civilizaţiei europene.
Omul din spatele summitului lui Bergoglio este profesorul Luigino Bruni, iar comentariile sale par mai radicale decât cele ale argentinianului. Profesorul Bruni vrea să folosească impozitarea ca armă pentru „redistribuirea veniturilor şi a averii de la bogaţi la săraci”.
Bruni, profesor de economie politică la Universitatea italiană LUMSA şi autorul mai multor cărţi, îşi bazează (!) susţinerea pentru redistribuirea bogăţiei pe Scripturi:
„Biblia are de oferit multe sfaturi pentru viaţă şi ideile noastre economice în ceea ce priveşte transformarea bogăţiei în bunăstare”.
Se pare că din Biblia bunului profesor lipseşte cea de-a şaptea poruncă a Decalogului care cere solemn: „Să nu furi!”
În niciun comentariu legitim scris vreodată despre această poruncă nu există o excepţie pentru păcatul confiscării averii – nici măcar atunci când este făcută pentru a ajuta săracii.
Poate pentru că sunt orbiţi de ideologia socialistă, Bruni, Bergoglio şi fanii politicianului american Bernie Sanders nu pot vedea evidenţa – şi anume că, inegalitatea din ce în ce mai mare a veniturilor, de care se plâng ei, nu este rezultatul „capitalismului”, ci al politicii monetare.
Acest lucru, împreună cu politicile fiscale care împiedică inovaţia şi nu fac altceva decât să protejeze establishmentul financiar de posibila concurenţă, sunt motivele pentru care elitele financiare sunt capabile să îşi menţină şi să-şi consolideze puterea.
Politica băncilor centrale de suprimare a ratelor dobânzii şi de tipărire a banilor permite băncilor şi instituţiilor financiare să primească bani gratis (pe cheltuiala oamenilor obişnuiţi, prin diminuarea valorii averilor lor) pe care să îi poată investi şi specula. Cu costuri zero. Boom-ul (de fapt bula) preţurilor activelor de pe Wall Street este o demonstraţie a modului în care are loc împărţirea inechitabilă a bogăţiei.
Dacă Bergoglio ar dori într-adevăr reformarea sistemului actual, el ar solicita abolirea băncilor centrale şi revenirea la banii reali (de exemplu sprijiniţi în aur).
În cadrul unui astfel de ordin, băncile şi instituţiile financiare se vor putea îmbogăţi doar pe baza capacităţii lor de a lua decizii de investiţii prudente supuse profitului şi pierderii. O piaţă liberă în domeniul bancar reprezintă antiteza actualului sistem de creditare şi tipărire de bani.
Nu numai că Bergoglio şi cohortele sale au abandonat Credinţa, dar au răsturnat de asemenea condamnarea, de către Biserică, a socialismului şi au ignorat mulţi dintre gânditorii creştini, economişti de seamă. De la scolastici până la Şcoala din Salamanca, iezuiţi şi marele cardinal Cajetan, care a predat doctrina privind ratele dobânzii, Biserica a produs zeci de gânditori economici eminenţi în lunga sa istorie.
Şcoala din Salamanca
Încă de când socialismul şi-a făcut apariţia, pretinzând că este un sistem social şi o ideologie, Biserica a avertizat asupra pericolelor sale, chiar şi în ceea ce priveşte formele sale mai blânde, aşa cum a scris Papa Pius al XII-lea: „un catolic adevărat nu ar putea sprijini nici măcar un socialism moderat”.
Cu toate acestea, de la anti-Consiliul Vatican II, cu precădere sub conducerea lui Bergoglio, au fost îmbrăţişate cu căldură tot felul de idei marxiste.
În centrul socialismului, fie el marxismul propriu zis sau variantele sale la fel de pernicioase, se află invidia, care a devenit o parte a condiţiei umane odată cu decăderea omului. Deşi pe vremuri condamnată, invidia a fost transformată într-o virtute de către Bergoglio.
Astfel de idei pot părea atrăgătoare pentru ego-ul şi emoţiile umane, dar este greu de crezut că vor trece de Judecătorul Divin care, conform credinţei creştine, este conştient de gândurile şi sufletele tuturor creaturilor Sale, chiar şi cele ale presupuşilor papi.
PROPRIETATEA ÎN NOUA ORDINE MONDIALĂ
BINELE COMUN ENCICLICE Rerum Novarum
In Noua Ordine Mondială proprietățile vor exista, dar vor fi doar „un bun comun” pe care va trebui să îl împarți cu cei aflați în nevoie.
VEI PUTEA PĂSTRA PROPRIETATEA, dar bunurile tale… vor aparține și celor care au o necesitate, o nevoie(refugiați, boschetari… șomeri, săraci etc.)… impozitele le plătește doar proprietarul. Aceasta este viziunea Vaticanului pe care urmărește să o aplice lumii după căderea capitalismului.
BINELE COMUN este gândirea economică a Bisericii Stat de la Roma.
Dacă privim mai atent ,mai putem observa că „binele comun” este de fapt învățătură socială catolică. Noua Ordine Mondială va fi deghizată în doctrine sociale și „soluții” care vor predomina și vor subordona drepturile indivizilor.
Legile „binelui comun” există și sunt testate ici colo pe mapamond.. ele vor sta la baza Noii Ordini după căderea capitalismului.
Dacă America va accepta „Binele comun” , atunci Roma va fi acea care va distribui titlurile de proprietate.
++++
‘ Papa Paul VI a făcut foarte clar acest lucru în enciclica sa din 1967 „On the Progres of Peoples”:
„Fiecare are dreptul să găsească în lume ce îi este necesar. Recentul Conciliu (Vatican ll) ne-a amintit următoarele: 《Dumnezeu a făcut
pământul şi tot ce conține pentru folosirea fiecărei ființe umane şi popor. Astfel, în timp ce toți oamenii urmează dreptatea şi se unesc în dragoste, bunurile create ar trebui să abunde pe o bază echitabilă》.’
Paul VI „Populorum Progressio, On the progress of People, (1967), 22. ‘
(asta ar insemna ca proprietarii de terenuri sau fermierii să poată fi jefuiți de săraci, imigranți sau boschetari … fără ca poliția să poată interveni: aşa e legea, „ei au o necesitate…”… proprietatea ta este spre binele comun al celor aflați „în nevoie”).
+++
––
‘ „Gandium et Spes”, Vatican ll Constitution tat John Paul ll uite, explained at greater lenght:
(… pe care papa Ioan Paul II-lea a citat-o explică mai pe larg):
„Dacă cineva se află în nevoie extremă, are dreptul să-şi procure ce îi trebuie din averile celorlalți.”(Cine defineşte „necesitatea”?)
„Din moment ce sunt atâția în lume care mor de foame, Sfântul Consiliu insistă pe lângă indivizi şi guverne, să-şi amintească de aforismul Părinților: 《Dă de mâncare celui flămând, pentru că dacă nu l-ai hrănit, l-ai omorât》[¡] .
Astfel, pentru că proprietatea privată e imorală, … toți oamenii – indivizi şi guverne – au obligația morală de a redistribui bunurile deținute pe nedrept de proprietari”. pag. 40
(ați auzit în ultimul timp de REDISTRIBUIREA bunurilor? Da! Va exista o redistribuire a bunurilor)
[¡]”The Second Vatican Council, Gaudium et Spes Pastoral Constitution on the Church in the Modern World (1965), 69
–
„… 《toate bunurile》nu includ doar bunurile găsite în natură, ci şi pe cele fabricate. Ioan Paul al II-lea a declarat că toți trebuie să aibe 《… acces la acele bunuri care sunt destinate uzului comun: şi cele din natură şi cele fabricate》.
(concluzie: eu nu dețin nimic în realitate, doar pe hârtie, ele pot fi distribuite… şi nimeni nu va putea face nimic. Statul e suprem! Viața mea poate deveni în curând o mizerie!… Aceasta e baza Noii Ordini Mondiale. Cine a creeat sărăcia? Ei au creat-o, ca să poată veni cu soluția pe care o doresc!… Creează comunismul, creează haosul iar din acel haos creează Ordinea Socială pe care o doresc.)
[ ¡ ] John Paul II , „Laborem Exercens” (1981), 46
––-
„Circumstanțele complexe ale zilelor noastre
fac necesar ca autoritățile publice să intervină
mult mai des în chestiunile sociale, economice şi culturale…”
(aşa a spus Conciliul al II-lea al Vaticanului… deci autoritățile vor interveni la fiecare nivel al vieții voastre!… Pentru a putea creea o Nouă Ordine Socială, ei trebuie să controleze fiecare aspect personal al vieții fiecărui individ… nu vei putea merge nici la toaletă…)
[The Second Vatican Council, „Gaudium et Spes” (1965), 75. [0:18: 30 sec.]
Vizionează „Noua Ordine Mondială – „Rerum Novarum” – „Redistribuirea averilor”” pe YouTube
https://youtu.be/sLB8C80yqDo
Mda… probabil nu e vorba de marxism în adevăratul sens al cuvântului. Foarte posibil că articolul exagerează… Mai ales că știm bine că Noua Ordine Mondială nu va fi nici comunism sau capitalism…. INSĂ va fi ceva de mijloc în sensul că vor fi propagate ideile catolice ale BINELUI COMUN care din păcate vor intra uneori în coliziune frontală cu porunca „să nu furi” Aici articolul nu greșește. A observat bine. Așa se va întâmpla.