A cui este presa care ne minte și ne prostește!

Cine citeşte articolele apărute pe Blogul domnului profesor Ion Coja, articole referitoare la, hmmm, „chestiunea evreiască”, nici nu ştie ce să mai creadă. Mă voi explica mintenaş.

Destui dintre cei care frecventează acest Blog, cunosc prea bine intenţia evreimii de a pune completă stăpînire pe [Mass-]Media mondială. Pentru ei, „dezvăluirile” domnului profesor, în materie de „Cine şi ce deţine”, nu reprezintă o noutate. Persoanele „avizate” sînt demult la curent cu situaţia. Ba chiar într-o mult mai mare măsură decît crede domnul profesor; şi decît îşi închipuie evreii înşişi.

Numai că, în spatele iudeo-masonilor se ascund „Stăpînii din Umbră”. Or, la aceştia, omul de rînd nu va ajunge niciodată. În definitv, lui, acestui „român simplu” îi sînt destinate paginile Blog-ului de faţă. Aşa încît, mă întreb: cui foloseşte demersul domnului Coja?

„Evreul X este vinovat de manipulare prin presă”, pare a striga dom’ profesor.

Dar oare este Evreul X? Sau ALTCINEVA – care „îl pilotează”, discret, pe acel evreu-paravan? Atîta timp cît domnul profesor nu va dezvălui numele „păpuşarilor” evreilor sionişti, toată agitaţia dumnealui nu serveşte la nimic. Pe cînd dezvăluirea numelor acelor „Masters of Puppets? Vrem să cunoaştem identitatea Stăpînilor Marionetelor, domnule Coja.

Altcumva, datorită lipsei de documentare temeinice, sau, poate, datorită unei omisiuni deliberate, chiar şi ceea ce s-a publicat deja, şi pare a fi „complet”, în realitate nu este. Şi nu mă refer la absenţa, de pe lista de mai sus, a unui important grup precum Ziff Davis Media, Inc. – companie americană de publicistică (venit anual: peste 187 de milioane de dolari!), fondată de evreul William Bernard Ziff, Sr. În fond, este vorba despre situaţia din România. Ci mă refer la faptul că şase companii evreieşti controlează aproape 96% din Mass-Comedia mondială. Dacă e să faci „dezvăluiri”, măcar să le faci de o manieră completă. Şi de pe o poziţie care să permită cuprinderea unui orizont mai larg. Nu strică să ai „o vedere de ansamblu”.

Deşi îmi repugnă să scriu despre evreime, pentru cei interesaţi, în frunte cu dom’ profesor, voi dezvolta niţel subiectul.

Cel mai mare conglomerat media, din zilele noastre, îl constituie compania Walt Disney. Preşedintele ei, Michael Eisner, este evreu. Imperiul Disney cuprinde trei televiziuni, propriii operatori de cablu (cu peste 14 milioane de abonaţi) şi două case de filme. În Statele Unite, WD deţine 225 de posturi de televiziune afiliate.

Subsidiara companiei ABC, ESPN, este condusă tot de un evreu: Steven Bornstein. Firma stăpîneşte, printre altele, 21 de staţii de radio. Deşi are ca principal obiect de activitate „telecomunicaţiile”, ESPN a obţinut venituri de peste un miliard de dolari (!), numai din publicistică.

Time Warner este un alt leviatan mediatic. La conducerea companiei a fost numit tot un evreu: Gerald Levin. HBO este o companie care ţine de Time Warner. Conglomeratele Warner Music şi Warner Vision, sînt conduse tot de evrei: Danny Goldberg, respectiv Stuart Hersch.

Gigantul media CBS a fost preluat de sub tutela lui William Paley [Palinsky, pe numele său real, de evreu], de către Lawrence Tisch – un alt evreu (miliardar).

Rivalul CBS, NBC-ul, deţinut în prezent de General Electric, îl are ca preşedinte pe Andrew Lack – tot un evreu.

De asemenea, mai există imperiul publicistic Newhouse – fondat de fraţii evrei Samuel şi Donald Newhouse. Pe lîngă revistele Vogue, Mademoiselle, Glamour, Vanity Fair, ş.a., plus vreo două duzini de ziare (majoritatea cotidiene), cei doi frăţiori gheşeftăcioşi mai deţin 87 de operatori tv-cablu, şi vreo 12 staţii de televiziune; aşa, să fie acolo, să se găsească.

Apropo de jurnale: trei dintre cele mai prestigioase şi mai influente ziare americane se găsesc tot în mîinile evreilor. Astfel:

The New York Times – este administrat de Arthur Ochs Sulzberger, Jr. (Sulzbergerii mai deţin încă 33 de alte ziare – precum faimosul Boston Globe -, 7 posturi de radio şi de televiziune, 12 reviste, 3 edituri.)

The Washington Post – este administrat de Katherine Meyer (o finanţistă evreică). Este fiica lui Eugene Meyer (un alt finanţist). Acesta a falimentat deliberat acest ziar, cumpărat de la fondatorii săi (ne-evrei), în perioada interbelică.

The Wall Street Journal – cu un tiraj săptămînal de aproape două milioane de exemplare, este proprietatea grupului Dow Jones. Preşedintele acestei corporaţii – care deţine încă 24 de alte ziare -, este evreul Peter Kann.

Iar gazeta U.S. News & World Report, cu o circulaţie săptămînală de 2.3 milioane de exemplare, este deţinută de evreul Mortimer Zuckerman. După cum şi cotidianul The New York Daily News, tot în proprietatea aceluiaşi evreu se află.

Şi, ca să nu mai lungesc inutil comentariul, mai adaug atît:

Trei dintre cele şase principale conglomerate editoriale din Statele Înnebunite ale Americii sînt conduse de evrei: Random House, Simon & Schuster, Warner Books. Pînă şi editura care scoate cele mai multe cărţi pentru copii (deţine 50% din piaţa de profil) – am numit Western Publishing -, îl are ca preşedinte pe Richard Snyder – un evreu (care l-a înlocuit pe alt evreu: Richard Bernstein).

În rîndurile de mai sus am prezentat, în linii mari, doar situaţia din America. Deoarece, tot ce petrece acolo, are repercusiuni la nivelul întregii lumi (inclusiv în România). Vă rog să ţineţi seama de faptul că acesta este un comentariu, nu un studiu exhaustiv.

Iar acum, cu voia dumneavoastră, mă voi întoarce la punctul de pornire. Şi voi lansa următoarea IPOTEZĂ:

Domnul profesor Ion Coja, sub pretextul „demascării”, face propagandă mascată jidănimii!

Cu fiecare articol publicat, în care ni se arată infiltrarea cvasi-completă a ovreimii, în „mecanismul lumii”, domnul Ion Coja… ÎI LAUDĂ, în mod implicit, insidios, pe evrei.

„Iată cît de buni sîntem! Iată ce performanţe incredibile am atins! Sîntem de neînfrînt! Sîntem de neoprit! Sîntem o Forţă cosmică! Cine se poate măsura cu noi?!” Cam asta răzbate, ca impresie subtilă, din articolele de propagandă publicate de domnul Coja.

Repet: sub pretextul demascării, al „informării”, domnul Coja nu face decît să scoată în evidenţă realizările ieşite din comun, incredibile, etc., ale evreilor. Că, deh, poate românii habar nu au cît sînt de „buni” aceşti minoritari. Şi trebuie MUSAI puşi în temă.

Senzaţia e întărită de faptul că, atîta timp cît românii (şi alte neamuri împilate) nu pot schimba cu absolut nimic actuala stare de lucruri, „dezvăluirile” pot merge mai departe. Se pot etala în întreaga lor splendoare. Pot să chiar ajunge să frizeze megalomania. Nimeni nu le va opri. Nimeni nu le va cenzura.

Cînd ai certitudinea că deţii Puterea [lumească!], cînd eşti sigur că nimeni nu ţi-o mai poate confisca, a face destăinuiri despre cum ai obţinut-o, despre cît e de întinsă (nemărginită), e deja o dovadă de aroganţă, de superbie, de trufie nemăsurată.

Evreii au început să permită scoaterea la iveală a unei serii de informaţii despre ei, pentru a mai detensiona societatea, pentru a preîntîmpina o explozie socială, o revoltă globală, o acţiune comună îndreptată împotriva lor. Întrucît Media le aparţine, întrucît o controlează pe deplin, ei consimt la aceste „scăpări” de informaţii, deoarece SE CRED ÎN SIGURANŢĂ.

Unde este Acela care să constituie o provocare pentru dînşii?; necum o ameninţare. De noi, postacii de rînd – chiar de cei mai „răsăriţi”, nu se tem – atîta timp cît totul se reduce la simple comentarii (chiar injurioase!), lipsite de finalitate practică. Cu alte cuvinte sîntem liberi „să lătrăm”, pe seama evreilor, pînă la turbare. Sau, pînă la epuizare. Să-i lătrăm. Dar nu care cumva să-i muşcăm. Pentru că atunci se schimbă calimera. Şi îi cheamă în ajutor pe Hingheri; pe „hingherii de presă”, mai întîi.

Cînd nu te temi deloc că vei pierde Puterea, nu te sfieşti să vorbeşti public despre ea. Despre modul în care ai dobîndit-o. „Puterea mea constă în asta; sau aia. ‘Cercaţi numai de mi-o luaţi! Să vă vedem: sînteţi în stare?” Într-adevăr, „puterea” lor, a evreilor, e bine păzită: şi de Satan; dar mai ales de propriile noastre laşităţi, trădări, patimi, slăbiciuni.

„Consimţim să se publice numele torţionarilor voştri. Deoarece nu mai puteţi schimba nimic din ce au făcut aceştia. Nu-i puteţi trage la răspundere. Nu le puteţi cere socoteală. Fiţi chiar voi aceia care le faceţi publice numele EROILOR noştri!”

Pare că asistăm la un proces de „declasificare a arhivelor secrete”…

În concluzie: domnul Ion Coja a declanşat un proces de LAUDATIO, al evreimii, fără precedent în publicistica românească. Domnul Coja, conştient sau nu, voluntar sau nu, e „vestitorul succeselor evreimii”. Dezamăgitor e faptul că dumnealui acţionează sub pretextul că „ne informează” şi „îi demască” pe evrei. De parcă noi nu am şti cine sînt, unde sînt, ce au făcut, şi ce le poate pielea.

Dacă domnul Ion Coja vrea să-şi dovedească bunele intenţii, dacă vrea să evite acuzele de „agent sionist deghizat în naţionalist”, atunci să publice numele Stăpînilor din Umbră. Dar nu pe acelea ale liderilor de faţadă – „bilderbergieni”, „reptilieni”, „shamballieni”, etc., aruncate, la derută, de păcălicii New-Age.

(Pînă le face rost, domnia sa poate să divulge numele tuturor membrilor lojilor masonice din România… Căci, vorba aia: dacă vrei, poţi!)

Marea demistificare internaţională, pentru a fi CREDIBILĂ, pentru a avea efectul scontat, pentru a da roade, trebuie începută „de sus în jos”. Şi nu invers. Aşadar, mai întîi „să se scoaţă” numele Lorzilor Morţii, domnule profesor. Şi-abia după aceea numele executanţilor (evrei) de rang secund şi terţ.-

daca nu va plac anumite publicatii nu le cititi.cititi numai cele care va intereseaza.gm