Dumitru Buta
25 aprobate

Dumitrubuta189@yahoo.com
79.115.35.75

 

 

ACUZAȚIILE DE ANTISEMITISM. evrei ca pe ceilalți oameni, trăind exact ca ceilalți oameni,înfrățiți cu ei, mai ales că în prezent au aceleași drepturi ca și cetățenii gazdă:politice,ecomomice, administrative ,culturale,familiare,religioase.Ei pot fi asimilați ușor de națiunea îm care au pătruns,fără dificultăți.Acuzațiile de antisemitism sunt inutile și se caută ascunderea adevărului.
A acuza de antisemitism pe cei care caută dialog uman cu evreii și respingînd ce nu le convine, este o nebunie a încăpățânării lor și teama de a fi demascați dela acțiunile lor de ură și rasism împotriva GOY – lor.
A acuza pe cineva care exprimă unele adevăruri despre infracțiunile și minciunile unor evrei inftactori este cu totul anormal,antijustiție și nesocotind legile gazdei în care trăiesc.
adresată evreilor,înseamnă gradul de ură rasistă asupra goy-lor imprimată de învățăturile talmudice ca tradiție a “poporului ales”.Superioritatea lor față de GOY nu are limite.
A acuza de antisemitism pe cei care acuză acțiunile dujmănoase ale evreilor și care afectează chiar siguranța Națională, înseamnă că ascund metodele de dominație a națiunii.
A acuza de antisemitism de negarea holocauetului care a fost inventat de ei și pus în legea antisemitismului lor, ănseamnă teama de a nu fi descoperiți de marile minciuni pe care Goy trebuie să le accepte ca pururi adevăruri.
Legea Antisemitismului se referă numai la ei evrei, departe de adevăruerile universale al lumii planetare.Asta înseamnă ca Goy să recunoasă pe evrei ca pe o rasă pur divină și superioară care trebuie să conducă pe neevrei.
Conducătorii sionismului reacţionează cu furie dezlănţuită şi cu spaimă când îi văd pe ne-evrei dornici să asimileze evreii; iar ne-evreii reacţionează şi ei negativ când văd în mijlocul lor un grup compact care formează un corp străin în structura socială şi refuză cu superioritate să
respecte normele de morală şi comportare ale ace-lei structuri sociale. Dar, dacă prezenta acestui grup compact duşmănos normelor de morală şi comportare a dus la prăbuşirea civilizaţiei occidentale, de vină nu este atât grupul compact care a luptat pentru distrugerea civilizaţiei occidentale, de vină sunt popoarele occidentale care au permis să se creeze în societatea lor condiţii de insalu- britate morală şi politică în care a putut înflori un germene ostil care a reuşit să le dis-trugă civilizaţia. Cu alte cuvinte: supremaţia sionismului în occident nu e cauza, ci simptomul prăbuşirii occidentului.
Shakespeare a identificat esenţa conflictului dintre evrei şi naţiunile gazdă: aces-te naţiuni n-au obiectat niciodată la prezenţa evreilor pe motive de rasă, ci totdeauna pe motive de comportare etică. Căci Shakespeare o căsătoreşte pe fiica lui Shylock,evreica Jessica, cu prietenul intim al lui Antonio; iar servitorul creştin al lui Shylock ise adresează cu „frumoasă păgână, cea mai dragă evreic㔺i cronicile contemporane arată că clasele de jos care vedeau de la parter reprezentaţia piesei o aplaudau peJessicaşi rolul Jessicăi era unul din rolurile favorite ale piesei. Portia are încredereşi-i dă Jessicăişi soţului ei putere deplină pe proprietatea ei când e plecată. Iar faptul că
drept pedeapsă pentru încercarea de asasinat împotriva lui Antonio i se cere luiShylock să se creştineze şi să devină ca ceilalţi veneţieni arată cât de dispuşi erau contemporanii lui Shakespeare să-i primească pe evrei între eişi să-i asimileze.Dacă baza juridică a piesei este fantastică (nici o lege nu permite cetăţeanului să garanteze un contract comercial cu pierderea vieţii), analiza raportului dintre lege ş idreptate este magistrală
şi mulţi jurişti au fost uimiţi cum un laic într-ale legislaţiei ca Shakespeare a putut pătrunde atât de incisiv esenţa acestui raport. De timpuriu era ştiut în Anglia că legea nu rezolvă întotdeauna după dreptate; de aceea de timpuriu oamenii pe care-i nedreptăţea legea se adresau regelui cerând dreptate, iar acesta dă-dea cazul cancelarului spre cercetare. De aici s-a născut un sistem juridic paralel, cur-tea cancelarului, care cu trecerea secolelor s-a sclerozat din ce în ce mai mult şi a de-venit o osatură care nu se mai baza pe dreptate, ci pe scripte, ca toate celelalte.Shylock şi Antonio deschid discuţia despre ce e drept şi ce e legal din primulact; Antonio declară că el nu dă cu împrumut pe camătă, iar Shylock îi răspunde cu povestea lui Iacob. Acesta s-a înţeles cu socrul său să fie plătit cu miei ce se vor naște bălţaţi, căci socrul său ştia că din turme separate pe culori nu vor ieş băl-ţaţi; dar Iacob printr-o şmecherie pe care socrul său nu o cunoştea a determinat să se nască miei bălţaţi din părinţi de aceeasi culoareşi astfel l-a jefuit pe socrul său în mod legal „şi a prosperat şi a fost binecuvântat”, zice Shylock. Povestea aceasta ex-plică esenţa dramei: o acţiune ostilă de jefuire a adversarului e legală, dar inechitabi- lă; o daună nepedepsită
de lege violează morala. Legalitatea f ără morală este o nouă formă de război în care violenţa nu mai e fizică, ci morală și rămâne nepedepsită
.Acţiunea legii în pofida moralei este subiectul ultimului act al Neguţătorului dinVeneţia. Ducele nu poate să-l oprească pe Shylock de la a smulge inima din pieptul lui Antonio, căci contractul legal îi dă lui Shylock puterea s-o facă. De aceea Portianu atacă legalitatea uciderii victimei, ci face apel la echitate în faimosul monolog:”Indurarea nu se măsoară, ci cade ca ploaia dragă din cer pe plaiul dedesubt. E binecuvântată de două ori, de cel ce-o dă şi de cel ce-o primeşte. E atributul însuşi al Dumnezeirii;şi puterea lumească se-apropie cel mai mult de Dumnezeire când îndu-rarea îndulceşte dreptatea.De aceea, evreule, deşi invoci dreptul tău, gândeşte-te: dac-ar fi să se facă drep-tate, nici unul dintre noi n-ar fi cruţat. Ne rugăm cu toţii de îndurare şi ruga noastră neînvaţă să fim îndur ători.” Portia vorbeste de „îndurare”; în secolele ulterioare concep-tul de echitate e descris prin termeni ca „echitabil”, „drept”, „cinstit”, „loial”, „onoare”şi aşa mai departe. Shylock argumentează că dacă seştirbeşte baza juridică a societăţii, aceasta nu mai funcţionează. Portia argumentează că baza juridică nu crează drep-tate dacă nu este împletită cu echitatea, care nu subminează
legea, ci o perfectionează înlăturând abuzul care se naşte din aplicarea rigidă în circumstanţe fluide. Dar Shylock e surd la argumentul Portiei căci el concepe uciderea victimei sale ca pe o datorie pe care o îndeplineşte faţă de grupul său: „nimeni nu urăşte fără să dorească să ucidă”, argumentează el. Astfel Shylockşi Antonio r ămân ireconciliabili, căci ei re- prezintă două societăţi ireconciliabile, două concepte ireconciliabile asupra legii şi moralei.Azi societatea occidentală este mult mai vulnerabilă decât era pe vremea lui Shakespeare în această confruntare. Dar deja în secolul lui Shakespeare a simţit che-marea să arunce lumină asupra acestei confruntări. Desigur Shakespeare citea în Bi- blie, ca toţi protestanţii, cum în Deuteronomul 15Iehova porunceste evreilor „să daicu împrumut la multe naţiuni, dar să nu iei cu împrumut de la nimenişi să domneşti peste multe naţiuni, dar să nu te supui nici uneia dintre ele.” Jessica fur ă averea tată-lui eişi i-o dă soţului ei; asta a putut învăţa de la povestea lui Iacob din Vechiul Tes-tament pe care o citează Shylock ca să-şi justifice îmbogăţirea prin înşelăciune; înaceeaşi poveste Raşela fur ă terafimii tatălui eişi-i dă soţului ei Iacob, pentru a-l face pe acesta să prospere.Şi în Vechiul Testament, caşi în mintea lui Shylock, persistă ideea că este un lucru
binecuvântat de Iehova să faci o nedreptate unuia din alt grupdecât al tău.Sentimentul de dreptate s-a născut nu ca un concept, ci ca unsentiment, ziceCarl Gustav Jung care-l numeşte „un factor iraţional.” Apare sub diverse denumiri ca”iubire”, „încredere”, „milă”, „onoare”, „altruism”, „cavalerism”. Este sentimentul pri-mordial de a-ţi păsa de ce se-ntâmplă cu seamănul tău pe care-l au absolut toate vieţu-itoarele, dar pe care numai specia umană îl poate raţionaliza şi modifica. Acest senti-ment apare puternic pentru perechea de viaţă, sau pentru progenitură; apoi mai puţin puternic se difuzează în cercuri concentrice în familii, prietenii, comunităţi. Dar între comunităţi vaste ca naţiunile de exemplu care sunt legate între ele prin interese co-mune de moment acest sentiment este mult slăbit şi la cheremul tuturor circumstanţe-lor. Pe de altă parte însă chiar pe timp de război el apare la iveală, când de exemplu beligeranţi din partide adverse cruţă viaţa unui inamic împinşi de acest sentiment ne-clar al grijii pentru seamănul tău. Sentimentul opus care se naşte odată cu acest sen-timent este cunoscut sub denumiri ca „ur ă”, „duşmănie”, „pericol”, „antipatie”, „gelo-zie”, „suspiciune”, „neîncredere”şi aşa mai departe. Aceste două sentimente se condi-ţionează reciproc ca cei doi poli electrici, unul pozitivşi celălalt negativ, nici unul neputând exista aparte. Cresc direct propo ţional; când pericolul e mare, altruismul dă naştere eroilor care se sacrifică, cum se întâmplă în fiecare moment la animale. Evreii fiind un grup de oameni care trăiesc printre „alț ii” sunt purtători ai sentimentului de”grijă pentru ai mei”şi „ur ă pentru ceilalţi” în măsur ă mult mai mare decât oricine; laei solidaritatea de grupşi ura împotriva celor ce nu sunt membrii grupului sunt exa-cerbateşi înver şunate ca la nimeni altcineva şi ei văd în coeziuneaşi grija pe care al-ţii ar putea-o avea unul pentru celălalt cel mai mare pericol pentru grupul lor.Prin dezvoltarea unei societăţi bazate pe comer ţşi nu pe producţie, naţiunile oc-cidentale au creat un mediu ideal pentru prosperitatea unui grup care practică un du- blu cod etic aşa cum o fac evreii, care au grijă pentru membrii grupului lor şi ură pen-tru toţi ne-membrii. În acţiunea de producere a bunurilor materiale are loc o solidari-tate de grup a celor angajaţi în procesul de producţie. Evreii însă niciodată nu produc nimic; ei sunt specializaţi în tranzacţii comerciale, singura ocupaţie care le permite să fie mereu despărtiţi de „ceilalţi”; dacă ar munc işi ar produce ca „ceilalţi”, ar fi asimi-laţi cu ceilalţişi nu s-a rmai putea menţine ca un grup separat. Transformarea naţiuni-lor occidentale din naţiuni de producători în naţiuni de neguţători care nu colaborea-ză, ci rivalizează unul cu celălalt pentru profit a creat mediul ideal în care un grup compact îşi poate exersa puterea colectivă împotriva naţiunii gazdă.Un alt factor care favorizează succesul luptei evreilor împotriva naţiunii gazdă este maxima libertate urmărită de membrii naţiunii. Maxima libertate fără nici o în-grădire permite maximă energie, inventivitate şi putere creatoare; maxima libertate permite competiţie liberă care dezlănţ uie puterea de creaţie, dar dăşi nastere unuianumit grad de nedreptate pe care societatea l-a tolerat considerându-l un preţ mic pentru avantajele energiei creatoare nelimitate. Profesorul Norman Cohn (Warrant forGenocide, 1967) observă că au existat timp de 2000 de ani comunităţi evreieşti în In-diaşi în China, dar n-a existat antisemitism acolo; antisemitismul, zice el, este o de-menţă specifică naţiunilor occidentale creştine. Profesorul Cohn are dreptate când spune că n-a existat antisemitism în India şi China, dar asta nu din cauză că acolo oamenii sunt normalişi în occident ei sunt demenţi, ci din cauză că societatea în India şi China în acele 2000 de ani nu a cunoscut gradul de libertate pe care l-au cunoscut naţiunile occidentale şi nici dezvoltarea economică exuberantă şi deschisă a acestoraîn care să poată înflori parazitar un grup compact ocupat cu cămătăria.Concluzia a tras-o poate cel mai bine unul dintre cei mai faimoşişi mai respec-taţi învăţai evrei, Asher Ginsburg, cunoscut sub pseudonimul Ahad ha-Am, carescrie: „Suferinţele Israelului răspândit prin lumeşi mai ales în aceste zile din urmă,ne arată clar că noi evreii nu putem spera că vom putea tr ăi ca o naţiune separată prin-tre str ăini, dar fiind în acelaşi timp la fel cu eişi participând în tot ce se-ntâmplă în jurul nostru de parc-am fi născuţi băştinaşi pe pământul pe care locuim, în timp ce rămânem tot timpul o naţiune de alt fel şi cu vederi diferite de ale băştinaşilor … Dacă suferim nenorociri suntem slăbiţi, dacă prosperăm sentimentul nostru naţional e slă- bit. În primul caz suntem dispretuiti de ceilalţi, în cel de-al doilea caz ne dispreţ uim noi înşine …” (The Way of Life). Asher Ginsburg e de părere că soluţia este ca evreiisă tr ăiască în patria lor naţională, „pământul str ămoşilor lor”; zicând aşa se refer ă laPalestina, fără să ia însă în considerare faptul că azi doar un număr infim dintre evreise trag din evrei adevăraţi de rasă semită ai căror str ămoşi au fost în urmă cu mileniiîn Palestina, în timp ce, cum demonstrează Arthur Koestler, covârşitoarea majoritatea evreilor de azi sunt hazari de rasă turco-mongolă din Asia, dintre Marea CaspicăşiMarea Neagr ă, veniţi în Europa din Sudul Rusiei prin Ucrainaşi Polonia;şi fără săia în considerare faptul că în ciuda propagandei susţinute majoritatea evreilor şi-au dat seama că cu tot masacrul palestinienilor, statul Israel nu e un stat viabil în care să poată trăi o naţiune prosper ă prin forţele proprii.Asta o spune în cartea sa BENSON.
Adevărul că de 2000 de ani evreii au rătăcit și stabilit pe teritoriol tuturor națiunior organizați în cahale cu legi proprii, iar aceste cahale sunt coordonate de o elită sionistă numit marele CAHAl jidănesc. Ei fiind împinși de această elită la lupta pentru dominarea lumii. Acesta este scopul suprem și ei nu mai rîvnesc la o patrie a lor. Au programul lor pentru Noua Ordine Mondialp.