Ziua de 8 martie, în viziune ortodoxă

.

Ziua de 8 martie, în viziune ortodoxă: un ritual cumplit în care, jucând, ne călcăm în picioare propriile suflete. Moșii noștri de acum un veac nu ar fi făcut așa ceva nici dacă ar fi fost amenințați cu moartea  

„Deși feminismul, idee de sorginte iluminist-masonică, își găsea temeiuri în Constituția de la 1793 (printre altele, se cerea, pentru prima oară, recunoașterea divorțului, practicarea de către femei a meseriilor masculine, abolirea pedepsei pentru adulter), după sângeroasa revoluție atee de la 1789 din Franța, în Țările Române nu prinsese rădăcini nici la finalul veacului al XIX-lea, decât, prin excepție, la unele femei ce proveneau din elita intelectuală boierească sau princiară. Creuzetul feminismului au fost Occidentul, SUA, Anglia, Franța, Țările de Jos, apoi Germania și Austria unde au luat ființă organizații sindicale feminine, celule socialiste și comuniste cu departamente pentru femei, grupări intelectuale exclusiviste, reviste și cluburi pentru femei.
Cine a ales emanciparea rațiunii de credință, a omului de Dumnezeu, a neamului de monarhie, a credincioșilor de parohie, a dus lucrarea și mai departe pentru distrugerea cuplului familial, rânduit de Dumnezeu, prin dezbinarea femeii de bărbat. Iluminism, marxism, socialism, comunism, feminism, liberalism, anarhism, avangardism, modernism, umanism, postmodernism, acestea din urmă ca faze finale ale nihilismului, toate și încă multe, multe altele constituie trepte spre moartea duhovnicească, lucrări succesive ale apostaziei. În toate aceste curente operează otrava ideologică a negării lui Dumnezeu și înlocuirea acestuia cu omul care, automat, intră sub înrâurirea și puterea demonilor”, atrage atenția cuvantul-ortodox.ro.
Articolul continuă pe un ton și mai aspru:
„ Acesta este postul Jertfei pe Cruce și al Învierii Mântuitorului, etapă esențială de pregătire pentru urmarea lui Hristos în veșnicie, de înfrânare a poftelor și abținere de la păcate, iar noi ne-am întrecut în a face daruri scumpe, felurite flori, ne-am aprins simțurile și afectele, am mâncat carnea cea mai bună, am băut alcool fără opreliște, am dănțuit, am desfrânat, am vorbit toate măscările și răutățile posibile, am chiuit și ne-am bucurat. Televiziunile comerciale anunțau cu o săptămână înainte că, pentru ziua de 8 martie, toate locurile în restaurante și locale au fost deja reținute prin precomenzi. Eram în plin post și noi am acontat toate, absolut toate locurile pierzării! Ați mai văzut cumva creștini îmbrăcați în sac și cu cenușă pe cap?!! Dar păgâni, dezmărginiți în orgii, ați văzut?
Oare, cu un veac în urmă, românii reacționau la fel de pătimaș, mânați parcă de un magnetism demonic, pentru călcarea postului și sfidarea lui Dumnezeu? Nici vorbă! Nici măcar nu auziseră de 8 martie. Mișcări feministe se înregistrau în SUA pe la 1908, iar ziua de 8 martie este întemeiată în 1910, de Clara Zetchin (născută Asser), la Conferința Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importantă pe care o făcea Internaționala Socialistă, prin crearea unei sărbători pentru femeia-revoluționar. Comuniștii, revoltați împotriva lui Dumnezeu și a rânduielilor puse de Acesta în lume, voiau să înroleze alături de ei și femeile. Întâi de toate le-au oferit o zi a feminității păgâne, o sărbătoare bună pentru dezlimitarea patimilor și slăvirea femeii, adică a făpturii, negându-l pe Creator. De la bun început, această sărbătoare a fost anticreștină, antihristică, apostată, antisocială, pierzătoare de suflete. Prin propagandă insistentă privind dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticreștine, precum și prin adunări sfidătoare, prin ziare și cărți, mișcarea feministă s-a impus în conștiința cât mai multor oameni. În Vest, după al doilea Război Mondial, din feminism au izbucnit revoluția sexuală, lesbianismul, mișcările protestatare ale tinerilor hippy, cu consecințe dezastruoase privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea, concubinajul și distrugerea familiei.
În Est, a lucrat bolșevismul satanist, prin organizațiile de femei și tineret care au impus rânduieli noi, joia tineretului, regina balului, 8 Martie, deturnată în mod fals către „ziua mamei”, implicându-i astfel și pe copii, apoi discoteca și concursurile de miss au înlocuit tradițiile morale și creștine ale românilor. Privind înapoi cu amărăciune, observăm că vrăjmașii nevăzuți, dar și cei văzuți au făcut cu noi exact ceea ce au vrut. S-au bizuit pe păcatele și patimile noastre, pe naivitatea și neștiința noastră, pe slaba credință și pe slăbiciunile noastre și ne-au spălat creierele, după care le-au „remobilat” cu ideile, opiniile, obiceiurile și năravurile lor. Le-au fost suficiente două generații, cel mult trei, pentru ca să ne preschimbe din creștini în păgâni sadea.
Oare noi știm ce sărbătorim la 8 Martie? Diaconul Andrei Kuraev, a cercetat această problemă și a ajuns la concluzia că, pe lângă originea comunistă, pe lângă păgânismul ei, pe lângă închinarea la idolul frumuseții (mitul Afroditei face astăzi ravagii prin aceea că el reprezintă, în realitate, pe diavolul plăcerilor și desfrânărilor fără frontiere, demon ce domină lumea), sărbătoarea de la 8 martie mai are un sens, ceva mai adânc și bine ascuns.
Autorul, evocat mai înainte, susține, cu argumente, că inițiatoarea sărbătorii, Clara Zetchin, i-a dedicat această zi femeii revoluționar și a ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, în anul 1910, sărbătoarea Purimului să fi căzut chiar pe 8 martie. Cine dorește să se lămurească în detaliu, să revadă cartea Estera, din care va afla că, în luna Adar, a douăsprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au măcelărit 75.000 de perși din elită, pe care îi considerau dușmani personali. A doua zi, au sărbătorit cu mare veselie această ucidere.
Diaconul Andrei Kuraev se întreabă: „Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii ( unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferența dintre expresiile „blestemat fie Aman” și „binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care și evreii și perșii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel. […]
Internaționala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii dușmanilor, iar dușmanii Revoluției bineînțeles au fost nu numai capitaliștii, ci și Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivație presupunerea că în conștiința liderilor evrei ai Internaționalei, mișcarea revoluționară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obișnuință cu sărbătoarea Purim?” (Ce sărbătorim, de fapt, la 8 Martie?).
ADVERTISEMENT
Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici ne avertizează că această slăvire a frumuseții feminine, cum ne amăgim noi că facem la 8 martie, este o grea cădere: „Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuși, frumusețea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. […] Căci frumusețea este un ghețar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc”, iar „concursurile moderne de Miss sunt […] în fapt, un comerț abil disimulat cu prostituate” (Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p. 227).
Că e frumusețe revoluționară, adică supradesfrânată, larg mediatizată și comercializată, că e manipulare sentimentală, camuflată sub „ziua mamei” (mamele creștine nu s-au identificat niciodată cu feministele, nici sfintele mucenițe, nici cuvioasele care împodobesc calendarul creștin), că e profund păgână, că e străină și antihristică, această neghină amară și neagră, numită 8 Martie, face mult rău credinței noastre ortodoxe. Care sunt dușmanii comuniștilor (deghizați în spirite postmoderne, în internaționaliști democrați etc.), ai ateilor și apostaților contemporani? Hristos și Biserica Lui.
Noi, creștinii ortodocși, am luat locul perșilor de altă dată. Și dacă nu suntem măcelăriți cu săbiile, în mod sigur suntem uciși sufletește, lucru făptuit cu neegalată râvnă în comunism și continuat în prezent cu mijloace sofisticate. Culmea prostiei noastre e și culmea vicleniei dușmanilor noștri: ne-au format reflexe condiționate, precum câinilor lui Pavlov, așa încât, cum se apropie 8 Martie, dăm iama în magazine, florării și restaurante, ni se dezlănțuiesc patimile trupești, facem foarte urât, precum păgânii bestializați. Ne secătuim postul, curățirea sufletească, veselindu-ne de propria înfrângere, de propria nimicire.
8 Martie e un ritual cumplit în care, jucând, ne călcăm în picioare propriile suflete, slăvim moartea pe care ne-o administrează subtil vrăjmașii noștri. Feminismul, ca vlăstar otrăvit al masono-iluminism-comunismului, e un fel de magie a ielelor pătrunsă în mintea femeilor creștine, năucind, prin contaminare, și mintea bărbaților creștini, așa de rău, încât toți, de-a valma, îl uită pe Hristos, se dezbracă de viața veșnică și se aruncă, robi, în brațele Satanei. Moșii noștri de acum un veac nu ar fi făcut așa ceva nici dacă ar fi fost amenințați cu moartea. Noi, însă, de bunăvoie și cu plăcere beteagă, ridicăm imne Satanei prin discoteci, taverne și birturi. Numai biciul lui Hristos ne mai poate trezi! Doamne, atinge-ne acum, ca să ne mai rămână timp de revenire!”, se încheie textul citat.