denitsoc@gmail.com 75.57.36.95 IMAGINAȚI-VĂ DACĂ CHINA AR FI FĂCUT CE-I FAC SUA CHINEI De Caitlin Johnstone Joia trecută, senatorul american Josh Hawley a ținut un discurs la Heritage Foundation – un think tank bellicist cu o influență imensă în mlaștina DC – Washington DC, care este o reprezentare perfectă a câtorva dinamici interesante care au loc în gândirea politicii externe a SUA astăzi. Hawley, susținut de Trump, este un exemplu perfect de fals-populism din filiala „MAGA” a Partidului Republican: un bogat absolvent din Ivy League, care face o mare demonstrație de a rezista elitelor în numele micuțului, în timp ce consecvent sustine promovarea agendelor de lungă durată ale oligarhilor occidentali, neoconilor DC și agențiilor secrete guvernamentale americane. Cea mai recentă performanță a lui Hawley de a pretinde că luptă împotriva Statului Adânc în timp ce asistă în mod direct Statul Adânc apare în discursul său intitulat „China și Ucraina: Un timp pentru adevăr”, în care el denunță „războiul proxy nesfârșit din Ucraina”, „Uniparty” al „ neoconservatorii de dreapta și globaliștii liberali de stânga” și modul în care războaiele americane din Orientul Mijlociu au costat „miliarde de dolari acolo și au pierdut sute de vieți americane” (o subestimare masivă a ambelor aspecte). În mod tipic MAGA republican, Hawley ia apoi toată această retorică cu sunet populist și o folosește pentru a argumenta că toată bogăția, resursele și puterea de foc militară care se îndreaptă spre acele gafe de politică externă în străinătate ar trebui, în schimb, folosite pentru a ajuta la pregătirea războiului cu China din Taiwan. Nu este de mirare că Hawley este un invitat favorit al unui alt fals-populist, virulentul propagandist anti-China Tucker Carlson, care de multe ori face același argument. După ce se temea despre lipsa de produse în masă „de la medicamente de bază la electronice de larg consum” în cazul în care Beijingul ar lua Taiwanul, Hawley a început apoi să descrie un „viitor întunecat” în care lumea se află înconjurată de mașini de război chineze, chiar și în gâtul Washingtonului. Dacă China va lua Taiwanul, își va putea staționa acolo propriile forțe militare. Apoi își poate folosi poziția ca o trambulină pentru cucerire și intimidare ulterioară – împotriva Japoniei, Filipinelor și a altor insule din Pacific, precum Guam și Marianele de Nord. Mai este. Am asistat recent la o croazieră cu balonul spion chinezesc prin inima Americii. Dar lucrurile se pot înrăutăți mult. Imaginați-vă o cronologie ciudată și întunecată în care China înconjoară SUA cu baze militare și arme de război. Știi, în exact același mod în care SUA fac Chinei chiar acum. Am scris recent un articol despre un fragment ciudat de propagandă de război publicat de Sky News Australia despre amenințarea cu „agresiunea Chinei” care provoacă un al treilea război mondial. În mod hilar, la jumătatea evenimentului, Sky News prezintă un grafic care arată imensa prezență militară extinsă pe care SUA și-au construit-o în jurul Chinei într-o „rețea vastă de operațiuni care se întinde de la Hawaii până în India”. Specialul Sky News se intitulează „Agresiunea Chinei ar putea începe un nou război mondial”, dar creierul tău ar trebui să fie făcut din supă pentru a nu te uita la acea grafică și a înțelege cine este adevăratul agresor aici. SUA acționează în mod clar agresiv, iar China reacționează clar defensiv la aceste agresiuni. Dacă Hawley vrea să joace un joc de a imagina lucruri, poate că ar trebui să-și imagineze ce ar face Statele Unite dacă China ar începe brusc să facă lucrurile pe care le-a descris. Navele de război chineze care navighează în apropiere de California și Hawaii, în Golful Mexic și Oceanul Atlantic, sub aceleași exerciții agresive de „libertate de navigație” pe care navele de război americane le efectuează în mod obișnuit în apele din apropierea Chinei, spre mânia Beijingului. Bazele militare ale Armatei de Eliberare a Poporului din America Centrală și de Sud, ca și rețeaua de baze militare pe care SUA au înființat-o în jurul Chinei și continuă să se construiască până în prezent. Nu este plăcut să ne imaginăm ce s-ar întâmpla într-o astfel de situație, pentru că ar însemna un război mondial imediat. SUA ar considera imediat construirea unei prezențe militare a Chinei în emisfera vestică ca un act de război și ar începe să atace acele forțe ca pe niște invadatori ostili. Știm cu toții că acest lucru este adevărat din cauza modului în care managerii imperiului american precum Josh Hawley vorbesc despre o astfel de perspectivă. Nu va înceta niciodată să fie amuzant pentru mine felul în care suprematicii americani își rup hainele melodramatic în privința ideii că națiuni precum Rusia și China își afirmă mici sfere de influență asupra fostelor state sovietice și asupra Mării Chinei de Sud, în timp ce ei înșiși insistă să-și afirme o sferă de influență. Globala, planetara. Nu mai creați dinamica la care pretindeți că vă opuneți. Dacă vrei cu sinceritate pacea, nu mai duce războaie nesfârșite. Bineînțeles că niciuna dintre aceste schimbări nu va fi făcută de conducătorii imperiului SUA, pentru că ei nu își doresc sincer acele lucruri. Ceea ce vor ei este puterea și dominația globală. Oricine altcineva care vrea să se conducă singur in lumea asta este numit megaloman. Cu toții am crescut urmărind filme și emisiuni despre răufăcători care vor să conducă lumea. Cu toate acestea, viziunea dominantă asupra lumii ne cere să acceptăm că guvernul SUA vrea să conducă lumea doar pentru că ne iubește pe toți și vrea să ofere tuturor libertate și democrație. Traducerea: CD |
CUM AM AJUNS LA RESETARE
CD
„In ultimul deceniu, globalizarea a crescut grație unor lanțuri valorice din ce în ce mai numeroase și extinse. Ele permit descompunerea procesului de fabricație al unui bun în mai multe locuri, pentru a minimiza costul producției..” ~ Josep Borell
Ce inseamna asta, ca tarile dezvoltate cumpara produse de baza si semifinite din tari subdezvoltate si apoi le finiseaza/asambleaza, ele vanzandule apoi la preturi mari ca fiind fabricate in USA, RFG, France etc.
Aceste tari nu mai cheltuiesc bani cu extractia si rafinarea produselor de baza, care aduce si probleme ecologice de distrugere si poluare a mediului si nici cu munca intensa si periculoasa inglobata in procesul fabricarii produselor semifinite, economisind bani considerabil, avand in vedere diferenta costului de munca intre aceste tari.
Ca exemplu: SUA cumpara partile componente ale unui televizor color digital din China. In felul acesta nu mai are activitate de minerit, inlaturarea sterilului, decolmatare si rafinare a produselor miniere ce aduc mari distrugeri mediului si scutesc munca intensa de fabricare a rezistentelor, condensatorilor si a celorlalte componente. Televizorul, fiind doar ansamblat in SUA, va fi vandut ca un produs american, „Made in USA”, la un pret sporit de 2-3 ori fata de un TV chinezesc sau thailandez.
Mai exista si varianta de ansamblare intr-o alta tara cu mana de lucru ieftina, cum ar fi Mexico, Thailanda, Brazilia etc. iar preturile sunt mai modeste pentru ca nu-s asanblate in tarile dezvoltate.
China si-a propus ca pana in 2025 sa nu mai exporte decat produse finite si sa nu mai aiba concurenta altor tari pe piata cu produsele de baza chinezesti inglobate in produsele altor tari.
De aici porneste de fapt spaima intermediarilor/speculantilor capitalisti, de aceea Trump a fost impins in razboiul comercial cu China, s-o oblige ca sa mai vanda inca produse de baza sau semifinite.
Problema nu se pune daca America se poate decupla de China sau daca China se poate decupla de America ci ce se va intampla cu America cand China nu va mai produce decat ceea ce si cum considera ea necesar.
In conceptia capitalista se merge pe ideea de a vinde numai produse finite, ca profitul sa fie maxim si a nu-ti face concurenta singur, dar capitalistii, hiperimperialisti, Globalisti, occidentali nu vor ca si China sa fie capitalista, o prefera comunista.
Acum cand China, India si alte tari, obisnuite sa munceasca pe 2 bani, au inceput sa aplice si ele principiile capitaliste, hiperimperialistii nu se simt bine sa fie concurati cu propriile lor principia si metode.
Ca sa contracareze aceste masuri de fabricare pana la faza finala de produs finit, hiperimperialistii au navalit la Wuhan si au cerut ca produsele cumparate de ei sa fie proiectate, conceptualizate si vandute de ei, China fiind doar executorul, iar produsele avand un drept de proprietate intelectuala bine aparat ce nu pot fi vandute decat de tarile ce detin dreptul de proprietate intelectuala a produsului(o inventie mai veche americana de a inlatura concurenta – patentul).
S-au dat destepti hiperimperialistii insa chinezii nu’s veniti cu pluta pe Dambovita si au respins toate aceste propuneri hiperimperialiste si au declarat ca China nu v-a mai vinde decat produse patentate in China, deci conceptualizate, inginerizate si realizate integral in China, sub marca „Made in China” si asta pana in 2025, o mare parte din materiile prime si produse nefinite sau semifinite, deja China nu le mai vinde de o buna bucata de timp.
Trebuie observat ca lupta Chinei pentru a-si proteja resursele naturale, de energie si forta de munca vine si in sprijinul tarilor mai mici care sugrumate de dominatia dollarului nu-si pot dezvolta propria industrie, asa cum am avut-o si noi inainte de ’89, ele fiind nevoite sa cumpere produse din import, eventual printr-un intermediar/speculant hiperimperialist.
In mare de aici porneste totul.
Hiperimperialistii acuza China ca vrea sa devina stapana lumii, insa in fapt China nu vrea decat sa inlature protectionismul, hegemonia parazitara a hiperimperialismului bankar, globalizant si sa institute/cultive multilateralismul.
Deci daca lupti pentru libertate esti acuzat ca vrei sa devii stapan peste altii.
Da, e adevarat, devii stapan, dar doar pe propria soarta, asa cum nu vor Globalistii.
In scoala am invatat marxism cu lupta intre clase, dar acum nu mai vedem distinct clasele, caci lupta se duce intre doua grupuri, unul larg al „celor multi” si unul restrains al „elitei ascunse” in spatele politicienilor corupti, care este mult mai redusa la numar decat procentul de 1% pe care ni-l servste media in mod constant.
Uitativa in jurul vostru si vedeti cati dintre voi, cei 100 de oameni, sunteti macar unul din voi milionari in ero sau dolari?
Procentul elitei Globaliste este mult, mult mai mic: 1/1000 000. Cei mai bogati oameni din lume nu’s cei dati in revista Forbes an de an, acolo este un clasament al locotenentilor Globalisti, ce servesc disciplinat elita ascunsa.
Oare de ce nu apar si veniturile celor mai mari magnati ca Rothschield, Warburg, Schiff, Rockefeller, Morgan si altii? Cele 5 familii ale Marilor Finatelor, care au pus baza lui Federal Reserve, au ajuns acum, dupa un secol, 30 de familii, acestia sunt trilionari, nu bilionari si stau in umbra de unde conduc fara a fi deranjati de nimeni si ne impun RESETAREA prin FEM