Jur, in numele Prea Sfintei Treimi
si in fata Tarii mele…”
Mesaje primite
|
x |
|
00:47 (Acum 9 ore) |
|||
|
“După invitarea ce i s-a făcut de către Preşedinte, Alexandru Cuza merge la tribună şi face următorul jurământ în faţa Adunării:
„Jur, în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Patriei, că voi fi credincios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi toată ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit şi pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea Naţiei Române! Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie întru ajutor!”
Preşedintele Adunării, Mitropolitul Sofronie, înmânează Domnitorului Alexandru Ioan Cuza actul prin care se constată alegerea sa, notificaţia către Sultan şi împărtăşirea către Locotenenţa princiară.
Se încheie astfel cu biruinţă un important şi zbuciumat capitol din luptele românilor pentru Unire, la care Mitropolitul Sofronie Miclescu a participat activ, tenace, pilduitor.
În acel 5 Ianuarie din anul mântuirii 1859, sunetul clopotelor tuturor bisericilor din Iaşi au umplut văzduhul. Ecourile au străbătut ţinuturile Modovei, au trecut Milcovul, Carpaţii.
In ochii Europei şi a lumii s-a făcut dovada că Unirea este singura raţiune de existenţă a românilor, cum avea să confirme şi momentul următor, 24 Ianuarie 1859.”
UNDE-I TURMA ACOLO-I ŞI PĂSTORUL
PARTICIPAREA MITROPOLITULUI SOFRONIE MICLESCU,
LA ÎNFĂPTUIREA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, 1859
Autor
Dr. Nestor Vornicescu
(fost) Mitropolit al Olteniei
Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova – 1984
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
„România Magnifică” – www.romaniamagnifica.ro – un proiect cultural pentru unitatea spirituală a românilor de pretutindeni
De obicei, la un juramant, personajul care jura nu sta cu mainile in buzunare. ci face ceva cu ele. De exemplu, la juramantul depus la Blaj, pentru Imparat si pentru natiune, la a doua Adunare a romanilor, juramantul s-a depus cu o mana pe inima si cu cealalta ridicata in sus. (Recunoastem cu totii salutul legionar). In foarte multe carti de „istorie” se reproduce tot textul juramantului pasoptist, dar nu se precizeaza nimic in legatura cu gestul celor 40 de mii de Romani prezenti la Adunare. O fi acesta si cazul de mai sus? Cum isi tinea Cuza mainile, sau ce facea cu ele? Este foarte important acest lucru, fiindca sunt foarte multi istorici care pretind in necunostinta de cauza, evident, ca salutul legionar este imprumutat de la nazisti. Dar, la nivelul anului 1927 cand a luat fiinta Legiunea, nazistii nici nu existau. Apoi, sunt foarte multe documente istorice vechi, care atesta faptul ca salutul roman pe care l-au adoptat romanii ardeleni ca sa le arate veneticilor ca ei sunt cei mai vechi locuitori ai meleagurilor ardelene, era identic cu salutul legionar. Intr-un ziar din Arad de la inceputul secolului 20, apare fotografia unui pui de ardelean care saluta cu salutul acesta. E drept ca puiul de roman, (ori unghiul din care s-a fotografiat n-a fost optim), tine mana oleaca cam prea jos, motiv pentru care unii „istorici” ar putea pretinde ca facea autostopul.