Scrisoare deschisă

Către Președintele României Klaus Werner Johannis
Prin poștă normală Administrația Prezidențială- Palatul Cotroceni | Bulevardul Geniului nr. 1-3, Sector 6 – București – România, Cod poștal 060116,
Prin poștă electronică procetatean@presidency.ro

Către Partidele politice parlamentare :
1.Partidul Național Liberal-PNL
În atenția Președintelui PNL D-nul Florin-Vasile CÎȚU: florin.citu@gov.ro
Prin poștă normală Aleea Modrogan, nr. 1, Sector 1, Bucureşti
Prin poștă electronică contact@pnl.ro
2.Alianta USRPlus
În atenția Președintelui USR PLUSL D-nul Dacian Julien CIOLOȘ
Prin poștă normală Șos. Pavel D. Kiseleff, Nr. 55, vila 4, Sector 1, București
Prin poștă electronică alianta@usrplus.ro

3.Uniunea Democrată Maghiară din România-UDMR
În atenția Președintelui UDMR D-nul Kelemen Huno: kelemenhunor@rmdsz.ro
Prin poștă normală UDMR, 050542 Bucureşti, sectorul 5, str. Dr. Lister, nr. 57
400489 Cluj Napoca, str. Republicii, nr. 60
Prin poștă electronică elnok@rmdsz.ro, cabinet.presedinte@udmr.ro

4.Partidul Social Democrat-PSD
În atenția Președintelui PSD D-nul Marcel Ciolacu
Prin poștă normală PSD, Șoseaua Kiseleff nr. 10, sector 1, București
Prin poștă electronică psd@psd.ro, presa@psd.ro

5.Alianța pentru Unirea Românilor- AUR
În atenția Copreședintelui AUR D-nul George Nicolae Simion
În atenția Copreședintelui AUR D-nul Claudiu Richard Târziu
Prin poștă normală AUR, Strada Traian 168, sector 2, București
Prin poștă electronică info@partidulaur.ro

CĂTRE Liderii Grupurilor Parlamentare din Camera Deputatilor,

D-nul Alfred – Robert SIMONIS- liderul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică    alfred.simonis@cdep.ro    
D-nul George-Nicolae SIMION liderul Grupului parlamentar AUR
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică    george.simion@cdep.ro  
D-nul CSOMA Botond liderul Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică botond.csoma@cdep.ro  
D-nul Varujan PAMBUCCIAN liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale 
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică varujan@cdep.ro 

CĂTRE Liderii Grupurilor Parlamentare din Senat,
D-nul Lucian ROMAȘCANU Liderul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat
Prin poștă normală Senatul României, Calea 13 septembrie, nr.1-3, Sector 5, Bucureşti.
Prin poștă electronică psd@senat.ro
D-nul Claudiu-Richard TÂRZIU Liderul Grupului parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor
Prin poștă normală Senatul României, Calea 13 septembrie, nr.1-3, Sector 5, Bucureşti.
Prin poștă electronică
D-nul TUROS Lóránd Liderul Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România
Prin poștă normală Senatul României, Calea 13 septembrie, nr.1-3, Sector 5, Bucureşti.
Prin poștă electronică udmr@senat.ro

Neafiliați
D-na Senator Diana IOVANOVICI- SOȘOACĂ
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică 

D-nul APJOK Norbert
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică  norbert.apjok@cdep.ro

D-nul Mihai Ioan LASCA
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică mihai.lasca@cdep.ro

D-nul Francisc TOBĂ
Prin poștă normală Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti 
Prin poștă electronică

CĂTRE Academia Română,
În atenția Președintelui Academiei Române D-nul Ioan Aurel POP
Prin poștă normală ACADEMIA ROMÂNĂ Calea Victoriei 125, Sector 1 Cod 010071, Bucureşti
Prin poștă electronică iapop@acad.ro
CĂTRE Academia Română Comisia de heraldică, genealogie şi sigilografie – Preşedinte: Prof. Ileana CĂZAN
CĂTRE Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“

CĂTRE Ministerul Afacerilor de Interne
Prin poștă normală Piaţa Revoluţiei nr.1 A, sector 1, București
Prin poștă electronică www.mai.gov.ro
CĂTRE Ministerul Afacerilor de Externe
Prin poștă normală Aleea Alexandru nr. 31, Sector 1, Bucureşti, cod 011822
Prin poștă electronică  ministru@mae.ro 
CĂTRE Ministerul Apărării Naționale
Prin poștă normală Str. Izvor, nr. 110, sector 5, cod 050561
Prin poștă electronică relatiipublice@just.ro

CĂTRE Ministerul de Justiție
Prin poștă normală Str. Apolodor, Nr.17, sector 5.
Prin poștă electronică  relatiipublice@just.ro ministru@mae.ro 

CĂTRE Avocatul Poporului
În atenția Renate Weber renate.weber@avp.ro
Prin poștă normală Strada George Vraca 8, București 010146
Prin poștă electronică petitii@avp.ro

CONSIDERAȚII PRIVIND STEMA ROMÂNIEI
Pentru toate popoarele, stema ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.
De aceea, este o mare rușine pentru tot neamul românesc faptul că  pe stema României este reprodusă o stemă medievală a Transilvaniei, din care lipseşte până în zilele noastre simbolizarea poporului român majoritar.

Stema actuală a României realizată în conformitate cu prevederile Legii Nr. 102 publicată în M.Of. Nr. 236 din data de 24.09.1992.
Armele Transilvaniei reprezintă națiunile privilegiate (adică adepții catolicismului, calvinismului, luteranismului și unitarianismului), ortodocșii (majoritar români, dar și ruteni) fiind doar tolerați și nereprezentați pe stema ardeleană.
Pe fundal azur, un vultur (Pasărea Turul) cu fața spre dextru, cu cioc de aur și limbă roșie, reprezentându-i pe maghiari. În același cartier, tot pe fundal azur, avem un soare de aur și o lună de argint, soarele la dextru și luna la sinistru, simboluri ale secuilor. Urmează un brâu roșu care a devenit parte a stemei în 1666 și, în final, pe fundal de aur, șapte turnuri de cetate roșii cu porți negre ( Bistriţa (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaş (Mediasch), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighişoara (Schburg)) , reprezentative pentru sași.
Vom analiza comparativ Stema Ungariei din perioada dualismului austro-ungar (1867-1918), unde în cartierul patru, este fixată stema Transilvaniei cu însemnele respective (Stema României de Ioan Silviu Nistor, pag. 165).

NOILE CĂRȚI DE IDENTITATE
Pornind de la ”ERORILE VOITE” (sau Nu prin NEȘTIINȚĂ sau REA-INTENȚIE), care au condus la RUȘINEA NAȚIONALĂ- ”Mascarada de Stemă a României”, am ajuns să ni se impună în ultimii 30 de ani.
Un exemplu cât se poate de concludent este impunerea pe toate simbolurile naționale, culminând cu noua carte de identitate, care elimină și ceea ce reprezenta ”liantul națiunii române- DRAPELUL TRICOLOR”, acesta fiind înlocuit cu ”RUȘINEA NAȚIONALĂ”- ”Mascarada de Stemă a României”

PREAMBUL
1. Scurtă istorie privind populatia Transilvaniei
In conformitate cu documentele privind populația Transilvaniei, după etnii reținem următoarele:
Nr
Anul
Români(Walachen)
Unguri
Secui
Sași
TOTAL
1
1310
400000
150000
150000
30000
1000000
2
1572
500000
180000
150000
200000
1030000
3
1690
600000
150000
120000
100000
970000
4
1853
1226998
354986
180000
192438
2073736
Sursă: Kurzer Ueberblick der Literaturgeschichte Siebenbürgens von der ältesten Zeit bis zu Ende des vorigen Jahrhunderts, Sibiu, 1857 
Începând cu anul 1437 populația română (valahă) (Universitas Valachorum), a devenit națiune tolerată, avînd doar dreptul să muncească și deci să fie iobagi (sclavi) (Unio Trium Nationum –Fraterna Unio, înțelegere între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui), cest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea  în 1800.

2. Drapelul Transilvaniei
 Un decret al împăratului lui Franz Iosef din anul 1863, cerea Dietei Transilvaniei, ca în „marca” Transilvaniei existente (pe care apăreau numai „emblemele” secuilor, ungurilor și sașilor), să fie și o „emblemă proprie” a românilor. 
„Prea înaltul rescript c.r. din 26 octombrie 1863, prin care se sancționează legea relative egalitățI în toate drepturile pentru națiunea română și confesiunile sale religioase, emis ca urmare a convocării Dietei Marelui Prinicpat prin rescriptul din 21 aprilie 1863, pe 1 iulie 1863 în libera noastră cetate Sibiu, care la rândul ei a depus reprezentanțiunea în 7 octombrie 1863, Francisc Iosif I decretează:
1. Națiunea română, religiunea geco-oriental ca stare și religiunea greco-orientale se recunosc prin lege întru înțelesul constituțiunei transilvane în tocma ca și celelalte trei națiuni și patru confesiuni recunoscute ale Transilvaniei. (…)
4. Numirile diferite părți ale țerei nu întemeiază și nu dau pe sama naționalităților singuratice nici un felu de drepturi politice.
5. În marca marelui Principat al Transilvaniei se va suscepe una emblemă proprie pentru națiunea română.”
(Memorial compus și publicat din însărcinarea Conferinței Generale a representanților alegetorilor români, adunați la Sibiu în dilele de 12, 13 ȘI 14 Maiu st. n. 1881, prin Comitetul său esmis cu aceea ocasiune, Edițiunea a doua, Sibiu, 1883, pag. 140 – 142).
Datorită faptului că Dieta Transilvaniei nu s-a întrunit decât în anul 1865, când s-a cerut unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care se va întâmpla în anul 1867, acest decret al lui Franz Iosef nu s-a mai pus în practică, naţiunea română majoritară în Transilvania rămânând în continuare nereprezentată pe stema Transilvaniei.

Copia unei planşe din 1916 unde erau incluse toate steagurile şi drapelele austro-ungare şi ale aliaţior acestora. Această copie am achiziţionat-o în anul 2012 de la Arsenalul din Viena, adică muzeul lor militar. Aceasta fiind ealizată în anul de graţie 1916 de către Institutul geografic militar al armatei chezaro-crăieşti şi chiar de către un şef de secţie cu grad de locotenent-colonel

In anul 1867 se petrece dispariţia drapelului, prin trecerea directă în regatul ungar.Acesta este momentul în care Marele Principat al Transilvaniei dispare ca entitate administrativă distinctă în cadrul Imperiului Austro-Ungar, ce tocmai devenise dualist în 1866, odată cu înfrângerea suferită de austriaci în războiul austro-prusac. Deci, odată cu pierderea autonomiei din cadrul imperiului, dispar şi însemnele de autonomie deci şi steagul
Putem observa faptul că, sus-arătatul drapel al Transilvaniei lipseşte. Şi nu numai că lipseşte, dar apar aici drapelele statelor Puterilor Centrale şi ale regatelor componente ale Imperiului German, pe lângă drapelele de luptă şi pavilionul austro-ungar, plus toate decoraţiile acestora şi cele mai importante ale aliaţilor.

ASPECTE COROBORATIVE SI REZULTATE
1. TRATATUL DE LA TRIANON
(Românii sunt o rasă inferioară, incapabilă să guverneze şi greu guvernabilă)
“Inferioritatea românilor din Transilvania, departe de a fi rezultatul unei opresiuni, provine din două cauze distincte. În primul rând naţiunea română este una tânără, căreia îi lipsesc tradiţiile şi care nu şi-a descoperit conştiinţa naţională decât la mijlocul secolului al XIX lea. Religia sa este cea bizantină, limba ritului său este slavă, iar în Transilvania biserica românească şi-a câştigat independenţa datorită principilor maghiari protestanţi şi uniunii confesionale (crearea bisericii greco-catolice, n.red.) pe care românii nu au putut-o realiza prin forţe proprii ci doar sub presiunea unei influenţe exterioare. Literatura lor naţională este de origine recentă”, susţineau notele remise de delegaţia maghiară marilor puteri.
“Poporul român nu a reuşit să scoată la lumină individualitatea rasei sale, nici să imprime un specific naţional instituţiilor ţării sale. Nici instituţiile evului mediu, nici puterea ideilor epocii contemporane nu au avut nici un fel de influenţă asupra politicii şi civilizaţiei sale. Epoca cruciadelor, sistemul feudal, papalitatea, Sfântul Imperiu Roman, Renaşterea şi Reforma, au trecut fără să lase urme asupra acestui popor. Dimpotrivă, naţiunea maghiară a luat parte la toate aceste evenimente”,
“Înapoierea civilizaţiei şi dezvoltării economice a românilor nu trebuie să surprindă pe nimeni, este o certitudine faptul că trăind într-un stat, alături de alte popoare, românii nu reuşesc şi nu au reuşit de multă vreme să egaleze acele popoare (…)“Însă inferioritatea românilor din Transilvania ţine şi de istoria lor locală. Elementul românesc nu a fost unul autohton, nu a reuşit să-şi fondeze un stat al său, ci s-a insinuat lent de-a lungul secolelor. Asemănător maselor vulcanice care sub presiune pătrund prin crăpăturile scoarţei terestre, elementul românesc s-a infiltrat prin fisurile care s-au produs în edificiul naţional şi economic edificat de maghiari şi de saşi în Transilvania. ŞI tot aşa cum masele vulcanice nu se ridică la suprafaţă ci se afundă în sol, la fel poporul român din Transilvania a rămas la baza scării sociale”.
“Românii imigranţi s-au stabilit iniţial pe domeniile regale necultivate şi nelocuite, sub conducerea propriilor lor cneji, care la origine erau conducătorii imigraţiei. Raporturile lor cu populaţia de agricultori saşi şi maghiari au fost la fel de proaste ca şi cele cu populaţiile balcanice. Nu s-au putut obişnui decât foarte greu sau chiar deloc cu ordinea economică, socială şi juridică a statului maghiar. Din acest motiv au existat numeroase pedepse împotriva lor, iar autorităţile statului au fost silite să pună în vigoare numeroase legi coercitive împotriva lor. (…) Putem afirma că toate datele istorice probează faptul că în evul mediu românii au fost peste tot priviţi de la prima lor apariţie ca un element perturbator care nu respecta nici proprietatea individuală, nici ordinea socială, nici instituţiile juridice ale statului. Este evident că un astfel de element nu a putut avea o influenţă economică, politică şi socială suficientă pentru a putea fi un factor constituţional alături de celelalte trei naţiuni legale (…) A fost foarte dificil pentru guvernările Transilvaniei să obişnuiască acest popor cu o morală, cu ordinea socială legală şi cu instituţiile juridice ale statului, într-un cuvânt să facă din aceşti păstori seminomazi un popor agricol şi muncitor, apt pentru civilizaţie”.
(Contele Albert Apponyi)
Nu se specifică nimic despre:
Legea minorităţilor (1868) şi legea Trefort, prin care predarea limbii maghiare devine obligatorie în toate şcolile elementare (1879), apoi legea maghiarizării numelor (1881), legea maghiarizării denumirii localităţilor (1891), legea învăţământului (Apponyi), prin care se desfiinţează şcolile confesionale româneşti (1909), etc.

2. DECLARAȚIA DE LA BUDAPESTA
2 Februarie 1989 REGELE MIHAI din exil de la Geneva, se adresează ONU şi cere să atace militar România, invocînd drepturile omului, adică nu respectă drepturile omului în privinţa drepturilor acordate minorităţii maghiare şi nu acordă autonomie maghiară în România.
Cu ocazia reînhumării lui Imre Nagy, 16 iunie 1989, la Budapesta s-au adunat tot șase (6) „refugiați” români, care sub masca de refugiat se jucau de-a dialogul :
Semnatari:
Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.
Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei “2000″, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.
Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

Această Declarație prevedea:
”Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat. Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj”.
Declarația nu se spune nimic despre românii din Ungaria, care ar trebui să aibă și ei drepturi de studiere în limba maternă, alte drepturi pe care autorii declarației le vor pentru minioritatea maghiară din Romînia

La o luna dupa difuzare, intr-o “Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegatie compusa din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a inmanat Majestatii sale textul declaratiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat intrutotul continutul declaratiei care exprima convingerile sale privind relatiile dintre popoarele roman si maghiar”.

Spiritele s-au domolit odată cu vizita președintelui american George Bush la Budapesta, în zilele de 11 – 12 iulie 1989. Acesta a fost întâmpinat cu lozinci cu caracter revizionist, între care și „Destinul Transilvaniei se află în mâinile Marilor Puteri”.
Președintele a declarat că SUA se pronunța pentru menținerea statu-quo-ului teritorial în Europa și a sugerat să se pună capăt acestor manifestații

3. Acordul Bonn-Budapesta (19-23 august 1989)
Privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania. Anterior, se purtaseră discuţii  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989.
În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi altele).( Prof. univ. dr. Corvin Lupu)
4. Diktatul de la Viena vs Situația politică actuală
În dimineața zilei de 30 august 1940 Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abținere), în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe. Nu se știe cine a votat împotriva Dictatului de la Viena, dar știm cine a votat în favoarea lui: Constantin Argentoianu, Alexandru Vaida Voevod, Gheorghe Mironescu, Nicolae Păiş, I. Moţa, IPS Nicodim Munteanu – Patriarhul României, Victor Gomoiu, Gheorghe Tătărescu, Gheorghe Mihail, Ion Gigurtu. Toți aceștia ar putea fi trecuți cu succes pe o listă cu trădătorii neamului românesc.
România este obligată să cedeze Ungariei un teritoriu în suprafaţă de 43.492 kmp, cu o populaţie de 2.267.000 locuitori, din care peste 1.300.000 de români.

După dictatul de la Viena din august 1940: izgonirea preoţilor ortodocşi, a profesorilor, a militarilor, dărâmarea sau profanarea bisericilor, crimele, devastările instituţiilor româneşt, insultele, injuriile, bătăile, actele de degradare a demnităţii umane, înfometările, persecuţiile de tot felul, maltratările, schingiuirile, violurile, omorurile, măcelurile, deportările şi internările în lagărele de muncă forţată s-au abătut nu numai asupra acelor vaşnici apărători ai naţionalismului românesc, ci şi asupra femeilor, copiilor şi bătrânilor lipsiţi de apărare și a urmat o nouă maghiarizare a numelor, străzilor, localităţilor, şcolilor, etc.

Să reamintim și că pe 15 Martie 1946, la Conferința de Pace, Ungaria a cerut cinci județe României printre care Maramureș, Satu Mare și Bihor, dar și Mureș, Covasna-Harghita.
Cu permisiunea dumneavoastră, îmi permit să nu comentez nimic din tabelul următor, lăsându-vă să trageți singuri concluziile.

5. steagul(STEMA) secuiesc
Guvernul condus de liberalul Florin Cîțu a adoptat steagul secuiesc al județului Covasna, în ziua de miercuri, 15 septembrie 2021.

Steagul are în mijloc un scut albastru, care are în centru o mână de cavaler, cu o sabie care taie o inimă. Soarele, semiluna și cele trei stele reprezintă cele trei scaune ale județului. Soarele și luna sunt vechi simboluri ale secuimii. „Brațul armat și sabia amintesc de vitejia secuilor grăniceri în luptele de apărare împotriva turcilor și a tătarilor, precum și inima străpunsă, ceea ce poate fi interpretat și prin jertfa adusă de strămoșii noștri în luptele de apărare”
Urmărind cele 2 fotografii- Steagul secuies si Diktatul de la Viena, se pot foarte ușor distinge forme heraldice comune ( cuțitul și sabia), ambele înfipte în ”INIMA ROMÂNIEI”.

Inimile a 400.000 de români din Harghita, Mureş şi Covasna bat încă chiar în inima ţării.

6. UDMR vrea autonomia ”Tinutului Secuiesc”

Toți cei 9 senatori UDMR au votat în favoarea autonomiei ”Ținutului Secuiesc”, mai exact împotriva respingerii proiectului. Chiar dacă unii vor spune ca era de așteptat din partea lor, informația este importanta dacă privim în perspectiva: ”Va veni momentul când PNL sau PSD sau USR vor avea mare nevoie de susținerea UDMR pentru a-și îndeplini diverse obiective, fiind dispuse la troc”. Nu a fost vorba despre un accident politic.

Autonomia ”Ținutului Secuiesc” revine din timp în timp ca proiect inițiat și sustinut de UDMR în Parlament, chiar dacă modificările de la o formă la alta sunt minore, după cum subliniază chiar și Consiliul Legislativ.

Astfel, UDMR a revenit de 4 ori cu această initiativă în Parlamentul României: în 2004, 2005, 2018 și 2019-2020.
Proiectul contravine Constituției, legislației UE și dreptului internațional.
Propunerea legislativă „vizează, practic, crearea unei entități statale distincte, paralelă cu statul național unitar român”
Propunerea are un conținut „aproape identic” cu cel al propunerii legislative din 2018, avizată negativ de CL (si respinsă apoi de Parlamentul României, n.r.), și cu precedentele
Propunerea „contravine flagrant ordinii constituționale a statului român”. Potrivit Constitutiei, România este „stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”
„Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”, așa cum prevede proiectul UDMR
Județele sunt „singurele unități administrativ-teritoriale recunoscute de Legea fundamentală a țării”
Autonomia poate fi „numai administrativă și financiară și ea nu poate avea la bază criterii etnice, lingvistice sau teritoriale (regionale)”
Prevederile proiectului încalca prevederile Constituției referitoare la „valorile fundamentale ale statului roman” cum ar fi drapelul României, Ziua Natională sau imnul, stema și sigiliul român.

CONCLUZIE
În anul 1600, unind cele trei Ţări româneşti, voievodul Mihai şi-a alcătuit o pecete corespunzătoare noii sale demnităţi. În modul cel mai firesc, el a îmbinat pe o axă verticală stemele celor trei Ţări unite acum într’una singură: Vulturul Ţării Româneşti, Bourul Moldovei şi cei doi Lei care odinioară fuseseră stema Daciei, iar el îi atribuia Transilvaniei, inima vechii Dacii. De o parte şi de alta s’a aşezat pe sine şi pe Doamna Stanca. Nimic neobişnuit aşadar, actul cel mai normal, cel mai logic cu putinţă, cel mai justificat. Dovadă că imaginea, deşi atent studiată, n’a atras atenţia nimănui ca având o semnificaţie mai adâncă decât ce se observă la o primă privire. Şi aşa cum unirea de la 1600 a fost văzută ca o prefigurare a Unirii celei mari de la 1 Decembrie 1918 şi un puternic imbold către aceea, stema lui Mihai Viteazul a fost resimţită ca simbol al unirii şi constituie nucleul Stemei Naţionale actuale, cea a statului român reunificat.
Sub înfăţişarea lucrului celui mai firesc însă, Providenţa îşi face lucrarea sa. În stema lui Mihai e evident că perechea umană şi cea a leilor apar astfel, ca perechi, din motive de simetrie, cerute de estetica heraldică. Dar dacă noi am reduce totul la esenţial şi am lua doar câte un exemplar din fiecare simbol, am avea, de jos în sus: figura unui leu, a unui bour, a unui om şi a unui vultur cu aripile desfăcute a zbor.

Singura stemă a Transilvaniei care dădea legitimitate populaţiei majoritare – stema sigilară a lui Mihai Viteazul, se afla în perioada MARII UNIRI la Moscova, unde fusese trimisă în 1917 odată cu Tezaurul României, restituită în 1935.

Va rugăm impetuos sa luați atituidine asupra acestui aspect deosebit de grav și care prin necunoaștere sau omisiune au fost promovate, fără ca forurile de specialitate să-și impună punctul de vedere.
Astfel să se corecteze ”ERORILE VOITE” (sau Nu prin NEȘTIINȚĂ sau REA-INTENȚIE), iar în Cartierul 5 „Transilvania” din actuala Stemă a României, să fie inclus simbolul populației MAJORITARE ROMÂNEȘTI- Cei doi Lei care odinioară fuseseră stema Daciei, iar el îi atribuia Transilvaniei, inima vechii Dacii.
Este trist să vedem că în prezent nici la Cernăuţi, nici la Chişinău şi nici la Alba Iulia, oraşele simbol ale Marii Uniri de la 1918, nu există un MONUMENT AL UNIRII NEAMULUI ROMÂNESC.
15 octombrie 2021 Nicușor MOISE
Director Executiv- Reprezentanța CONSILIULUI MONDIAL ROMÂN, România