HOLOCAUSTUL A FOST … UNA, IAR AFACERILE … ALTA!

 

de

 

                                                    Elie W. Transnitreianu

 

 

 

PRETENŢIILE tovarăşilor „specialişti” de la Institutul guvernamental „Elie Wiesel” din Bucureşti nu sunt obraznice, ci de-a dreptul cosmice. Pentru că EI urmează să controleze şi să dispună de toate cele în România, iar în cercetarea trecutului – să se admită numaidecât holocaustul – cel BRUN, evident, căci despre ală ROŞU, tăcere, căci l-au adus chiar de la sursă, din URSS, ANA PAUKER and CO. şi l-au implementat fulger în România, după 23 august 1944 şi încă face ravagii. Prin mila celor de „Sus”! Pentru holocaustişti, ca atare, n-ar exista decât scheme cu victime – cu mii, zeci şi sute de mii, dacă se poate cu  milioane. Acum, mai ales, fiind directivă de la Washington, deci Wiesel de peste Ocean îi dictează lui Wiesel din Bucureşti, socotelile trebuie să înglobeze aproximativ 15-20 milioane de victime pentru Europa lui Hitler, ceea ce înseamnă că, în consecinţă,  şi cota României lui Antonescu este musai să sporească – de la 300 000 la 800 000, iar mâine-poimâine – cine mai ştie? – la 2 000 000 … Cine va aduce probele de laborator sau de arhive va primi, necondiţionat şi imediat, mult-râvnitul titlu de „Erou al întrecerii socialiste multilateral deşănţate şi bolnave” etc. etc. Numai că, peste toate falsurile, trecutul nu poate fi demolat integral. Aşa, de pildă, cum să împacă situaţia evreilor care  sub Antonescu traversau holocaustul, în vreme ce, tot ei, făceau AFACERI CU NECURATUL, a se citi cu şcolile statului?! Cazul nu a fost singular, ci general. Să vedem, pentru început, oraşul BACĂU, unde unii dintre evrei, chiar în ultimul an al cruntei dictaturi antonesciene, departe de Transnistria, populau STRĂZILE PRINCIPALE ale urbei şi FĂCEAU AFACERI CU STATUL CRIMINAL? Cum CINE? – ia să vedem mai jos:

Unele cifre de afaceri: Rahler – 797 950; Wircsenban – 200 700; Ghertner – 46 500; Kandler – 322 866; Wolfshat – 177 580

Alţii ofereau produse pentru sume mai mici, dar stătea – nu-i aşa – în centrul Centrului: Grimberg, Siggler, Karniol – chiar pe Mihai Viteazul.

Concluzie – oferim un simplu tabel, dar câte alte mii nu s-au pierdut ori nu au fost distruse sau cărate … în afară, pe microfilme, în valize diplomatice ori, pur şi simplu, cu braţele? Propunem însă să nu ne luăm cu vorba şi să nu uităm de holocaust … A fost groaznic  pe măsura STATULUI ROMÂN DE ATUNCI, care – TREBUIE SĂ SE ŞTIE – NU A FOST CRIMINAL CI, MAI DEGRABĂ,  PROST! … ATUNCI, CA ŞI ACUM

 

 

N0TA REDACȚIEI: Textul de mai sus ne-a parvenit împreună cu un tabel pe care nu am putut să-l reproducem pe blog. Un tabel cu persoanele din Bacău care au furnizat servicii primăriei. Printre acele persoane într-adevăr figurează și câțiva „jidani”, cum li se spune evreilor în Moldova, fără nicio conotație răutăcioasă.