Selectare comentariu Rena
188 aprobate

În răspuns la Rena.

Stiu ca o sa-mi iau bobarnace, dar de 30 de ani imi pun mereu, in minte, aceleasi intrebari la care nu gasesc raspuns. S-a discutat atât de mult despre asa-zisa revolutie din 89,până la saturatie, dar punându-se în discutie aceleasi si aceleasi argumente care duc în aceeasi fundătură si care legitimează si sustin tezele deja prezentate. Orice alt contraargument este trecut cu vederea, voalat, si, poate, nici macar pus undeva la index. Eu nu am inteles nici azi, clar, dacă, întradevar, Ceausescu a chiar dat ordinul de liber la foc automat. L-o fi chiar dat, speriat, o fi dat un ordin neclar care a putut fi inteles de unii intr-un fel, de altii în alt fel, nu l-o fi dat, nu stiu. Ceva insă nu se leagă. Dând firul înapoi cu doi ani, în 87, la revolta de la Brasov, constat cu amaraciune acelasi lucru. De 30 de ani se dezbat aceleasi ”povesti” dureroase, represiunea care a urmat revoltei suferită de initiatorii de atunci si nimic altceva. Nu se spune, de exemplu, de ce atunci, in 87, Ceausescu, probabil la fel de speriat, n-a dat ordin de tragere în plin. De ce nu se sesizează nimeni si nu-si pune întrebări cum de au fost lasati să ajunga în centrul Brasovului, în fata judetenei de partid, cale de kilometri buni, care pe jos iti ia ceva timp sa-i parcurgi, nu i-a oprit nimeni? Dacă s-au organizat din timpul noptii, din schimbul trei, cum de n-a incuiat nimeni portile uzinei sa nu-i lase să iasă si până spre ora prânzului când au ajuns în centrul n-a intervenit nimeni? Se dusese deja buhul în oras de ajunsese stirea pînă în celelalte mari uzine brasovene, care-au tras zăvoarele pe porti si-au tinut muncitorii încuiati in fabrici până s-au împrăstiat cei din centru (cazul uzinei Tractorul, de exemplu), ba chiar ajunsese vestea, dacă nu mă înseală memoria, până în Ghimbav, la fabrica de avioane, care a aplicat aceeasi metodă. Ce au făcut, în tot acest timp, fortele de ordine? Păi, s-a dat alarma, s-a intrat in dispozitiv, s-au dislocat trupele, inclusiv elevii de la Academia militara din oras carora le tremurau chilotii pe ei, s-au deplasat in centru si au incercuit zona, perimetrul de desfasurare. Si aici intervine nelamurirea. Cum? Inarmati până-n dinti, nu stiu cu ce fel de cartuse pe teava, dar cu spatele la manifestanti si cu fata la trecatori. Să nu se amestece unii cu altii si să se-ncingă hora. O parte a cordonului era in coltul Hotelului Aro, la intersectia cu strada fosta 7 Noiembrie actuala Muresenilor-Casa Armatei-Parcul central. Din acel punct, trecand la plimbare, că era duminică si zi de vot, se putea usor vedea toata desfasurarea muncitorească din fata si din clădirea judetenei de partid, se auzeau destul de bine scandările, dar nu puteai intra acolo. I-au lăsat sa-si facă de cap si i-au filmat, i-au pozat, si-atat. Interesant ca au aparut imagini din vremea aceea de pe tot traseul parcus de demonstranti pana in centru, imagini din centru, dar nici o imagini spre centru! Cea mai elocventa imagine ar if fost aceea cu vedere dinspre Livada Postei spre judeteana de partid, o distanta destul de scurta, care ar if redat mai bine atmosfera de atunci din mica piateta din scuarul flancat de judeteana de partid (actuala Prefectura), Primarie, Parcul central, Hotel Capitol, cladirea Modarom (exact locul unde peste doi ani se punea in practica un alt scenariu, de data asta cu gloante adevarate infipte adanc in toate zidurile cladirilor mentionate, morti, raniti si tot tacamul, încât a-i putea trage concluzia că 87 a fost doar un alt scenariu în care s-a repetat ceea ce se punea la cale. Au fost lasati se se vada pana unde vor merge ca sa se stie, ulterior cum sa se actioneze sa iasa bine), ar fi iesit bine la poza militarii cu arma la piept, intorsi cu spatele de obiectiv!
Deci, muncitorii stegari au ajuns nederanjati de nimeni in centrul Brasouvului si-au intrat ca în brânză în ditamai judeteana de partid în care, în orice altă zi n-aveai curajul măcar să te apropii fără să fii zburătăcit de ciracii postati la usile imense, din stejar masiv, greu de spart la o adică si cărora, până ajungeau ei acolo, fapt previzibil de ore bune, nu trebuia decât să le sucesti cheia în broască si pa! Ba chiar, ore bune, si-au facut de cap acolo, au devastat toate birourile, au aruncat pe geamuri cu diverse si când s-au săturat si si-au vărsat tot oful justificat au plecat acasă. Eu nu stiu daca chiar au aruncat pe geam cu rude de salam, ananas si alte ”dulcegarii” interzise, nu neg, eram prea departe sa vad in amanunt, cert e ca nu prea cred varianta cu rudele de salam si rotile de cascaval, eventual daca au gasit niscai mese intinse acolo pentru cloaca comunista conducatoare de acolo, organizatoare a alegerilor, pentru ca, e altceva, ar if fost la bucata, feliate , , bunataturile astea la bax se puteau afla cel mai bine si mai plauzibil in spatele judetenei, intr-o alt cladire, cea a fostei contine a partidului unde serveau masa stabii vremii aduse de la gospodaria de partid de la marginea Brasovului si de unde se aprovizionau doar ciracii, cunoscatorii si pilosii. Toata suflarea judetului, de la mic la mare, stia toate astea is locatiile respective. N-a dat nimeni buzna pe acolo sa caute rudele si rotile alimentare in toti acei cei mai feroce ani de subalimentare de care a siferit Brasovul is inainte is dupa 87, mai ales după 87. Nici in 89 n-au fost atacate is devastate, s-au ”prabusit” programat is intr-o tacere absoluta, pe sest, imediat dupa 90.
Revenind la momentul Brasov-87, a doua zi,protestatarii, s-au dus chiar la muncă, desi cu frica în sân aferentă. Abia apoi au început să fie culesi, bucată cu bucată, de acasă, de secu. Timp de vreo lună a tot cules la ei, i-a trecut prin toate acele faze de anchete descrise de victimele de atunci, reale si dureroase, li s-a înscenat si un proces, în sala mare a clubului uzinei, cu toate înfierări de tip bolsevic specifice anilor 47-50, au fost condamnati si…deportati! Mai precis, folosind un termen la moda azi, relocati, la un alt loc de munca, un alt domiciliu etc asigurate de statul comunist, la comanda. Imprastiati in toata tara, sa nu mai aiba legatura unul cu altul si sa fie niste paria in comunitatile si la noul loc de munca unde ajungeau, disciplinar. Desi pedeapsa cu moartea in vremea aia era in vigoare, sanctiunile pentru tradarea regimului erau cat se poate de aspre, nu au fost pusi la zid, nu li s-a inscenat nici o sinucidere, etc. Poate ca in 87 Ceausescu nu credea inca in caderea iminenta a regimului, dar gânditi-vă ca aceste lucruri se petreceau în anul în care, în Polonia, Solidaritatea era deja victorioasa! Perestroika lui Gorbaciov era in plin avant, iar vizita acluiasi in mai 87 in Romania, cu apostrofarile de rigoare incasate de Ceausescu nu puteau sa nu-l puna in garda. Regimurile comuniste erau deja cu un picior in groapa!
Se poate pune intrebarea si de ce n-a plecat Ceausescu la Brasov sa se rezolve personal revendicarile muncitorilor brasoveni asa cum a facut-o cu 12 ani inainte in Valea Jiului. Daca dam filmu l inapoi am putea trage concluzia ca-i cam era frica de furia multimii. Oare? Ii ura pe brasoveni? Poate. Exista in vremea aia chiar un zvon ca pe masura ce un mahăr comunist din cercul apropiat il calca pe bătătură il exila la Brasov, asa incat Brasovul se alegea de cele mai multe ori cu tovarasi frustrati, dornici sa-is spele pacatele in fata conducatorului suprem printr-un zel tampit. Ii producea Brasovul amintiri neplacute? Poate si asta, inchisoarea in care fusese detinut in timpul ilegalitatii se afla la doar o straduta distanta de sediul judetenei de partid. Dar de ce sa-i fi produs frisoane cand se spune ca n-a dus-o chiar atat de rau, se zvoneste chiar c-ar if invatat franceza in detentie! Sa fi fost sfatuit, pentru a nu mai repeta ”filmul” din 77 in care a trebuit sa cedeze punct cu punct, pe loc, in fata tuturor protestatarilor, ca n-ar if bine sa se duca? De catre cine sau de ce? Sau ambele! Probabil ca regizorii nu-i puteau spune ca acum face parte din alt film care trebuia odata, dracului, terminat, si il imbrobodeau. Si totusi, de ce n-a dat ordin Ceausescu sa se traga in multime, se se restabileasca ordinea cu orice pret is cat mai repede, atunci in 87 la Brasov, In 77 in Valea Jiului? De ce ar fi dat acest ordin in 89? De ce ar trebui puse in oglinda aceste trei evenimente majore ale ultimilor 40 de ani? S-o luam pe rand:
– 1-3 august 1977: greva minerilor din Lupeni; 30-40.000 de grevisti, incercarea lor de intimidare de catre aparatul de partid si represiv judetean, medierea lui Verdet, aducerea lui Ceausescu de la Neptun in Vale si negocierea punct cu punct a revendicarilor; s-a încercat îmbrobodirea lui Ceausescu si ascunderea adevarului fata de opinia publica prin mascarea descinderii lui In Vale printr-o vizită de lucru, la care dupa doua ore de vorbarie goala insusi Ceausescu s-a ridicat si a dictat spontan ”Acum la Lupeni” (ceva de genul) si s-a dus direct in mijlocul grevistilor; dupa huiduieli, un gard rupt sub presiunea minerilor urcati pe el, Ceausescu, in fata poporului, a clasei muncitoare pe care o iubea si in care avea incredere (tot drumul spre Vale se spune ca se intreba cum a fost posibil asa ceva) cedeaza si confirma indeplinirea intocmai a tuturor revendicarilor, iar la plecare intareste pozitia sa de a nu se lua nici o masura represiva fata de grevisti; ca lucrurile nu au stat după chiar asa si ca politrucii si securistii din zona au trecut peste si au nesocotit ordinele sefului suprem, asta e altceva; cazul a fost transpirat prin Sopîrlica Liberă, dar in tara nu s-a prea auzit de el. Ceausescu avea 59 de ani. In plina putere.
– 15 noiembrie 1987: revolta muncitorilor de la Brasov; nu mai stiu cati participanti sunt creditati, n-au avut cand sa fie intimidati, in noaptea premergatoare iesirii in strada, la nivel de conducere a uzinei, daca s-a incercat n-a dat roade, restul aparatului de partid si represiv judetean probabil erau ocupati cu alegerile din ziua respectiva si n-au dat importanta, probabil ca s-a replicat, cu auto de rigoare, siguri pe ei, ”descurcati-va”; unde era Ceausescu, nu mai stiu, cert e ca abia se intorsese dintr-o vizita facuta in Iugoslavia, era mare zarva cu alegerile; probabil in Bucuresti; s-a musamalizat pe plan local si s-a trecut apoi la faza represiva, sub stricta organizare metodica a securitatii; spre deosebire de Valea Jiului oamenii au fost arestati, judecati si condamnati, relocati si ostracizati. Ceausescu n-a venit in mijlocul muncitorilor; cazul a transpirat la sopîrlica liberă si s-a auzit de el in toata tara, basca peste mari si tari; desi nimeni nu s-a putut solidariza, gratie tocmai acelor sentinte de relocare, toata tara stia ce s-a intamplat la Brasov. Ceausescu avea 69 de ani. Inca in plina putere. Sa mai retinem un aspect lasat sau lansat in ceata dupa 90: in 15 noiembrie n-au fost alegeri pentru realegerea ”mult iubitului”, cum se bate toba, ci, din cate mi-aduc eu bine aminte si sper ca memoria sa nu ma insele, pentru PACE. Ceausescu era adanc varat in lupta aia pentru pace pe care o trambita peste tot si care deranja enorm, la nivelulul razboiului rece, mai ales pe rusi si acolotii lor din pactul de la Varsovia pe care Ceausescu il voia desfiintat, la pachet cu Nato. Asa vedea el lucrurile si se vede ca nu judeca rau.
– decembrie 1989: ”revolutia”….Ceausescu? intre Iran si Bucuresti; după ce face o escală la Timisoara (devoalata cu surle si trambite la sopîrlica libera, mai ales cu detalii false si exagerări cat casa poporului!), revolutia, se localizeaza definitiv la Bucuresti; participanti; cata frunza, cata iarba! mitingul sugerat dictatorului esuaza, rămas masca in balcon, acceptă fuga cu elicopterul, scenariul si regia perfecte. Mai departe se cunosc o grămada de detalii, mai putin adevarul gol golut, pana la capat. Protoagonistii, bine, merci, Ceausescu, mort! Avea 71 de ani. O epava.
Unde a gresit Ceausescu? Dincolo de genialitatea in politica externa, care i-a adus enorme deservicii personale finalizate cu punerea la zid si executarea in doi timpi si trei miscari, a gresit in politica interna. S-a inconjurat si s-a bazat, in ultima faza, doar de si pe loaze, care l-au jucat pe degete ca intr-un film prost. In 77 la Lupeni, dupa plecarea lui Ceausescu din Vale, magazinele s-au umplut de alimente, pana in 87, la Brasov, se zvonea ca in Vale e mai bine ca la Brasov, salarii mari, haleala, aia, aia, incat multi se duceau sa munceasca acolo. Inainte de fiecare vizita a dictatorului, in orice loc sau parte a tarii, erau adevarate desfasurari de forte, atunci se gaseau sa dea cu var si sa burduseasca magazinele (mai ales ca se stia ca era imprevizibil in programul sau pe care-l tot schimba, asa incat nimeni nu era sigur de traseul final) ca nu cumva sa aiba cineva curajul sa iasa din front si sa-l ia de guler, iar el credea ca a creat raiul pe pamant. Repet, cine si de ce facea toate astea si mai ales cate stia, mai ales pe ultima suta de metri, Ceausescu din toate astea? Soarta lui Ceausescu, si ca victime colaterale a noastra a romanilor, a fost decisa in 78-79, dupa succesele internationale ale dictatorului de la mjlocul anilor 70, curmate de tradarea lui Pacepa, după care s-a marsat pe incriminarea asidua a lui Ceausescu in particular si a tarii in general pe politica, la moda azi, a discriminarii minoritatilor, cu bataie scurta la minoritatea maghiara care era bine-merci, in lipsa de alternative mai cu aplomb in pregatirea lumii globalizate de azi. Si sa mai subliniem un aspect: Romania a fost singura tara din blocul estic care, inca din 1963, renuntase la bruiajul posturilor de radio occidentale, in special Europa libera si Vocea Americii, creând astfel o imensa bresa in perdeaua electronica a Moscovei, menita sa impiedice patrunderea influentelor occidentale in Uniunea Soveitica si, prin extensie, in tot blocul estic. Atunci, de unde aceasta legendare a interdicitiei de a asculta posturile mentionate, cand tocmai ele erau cele care, astazi constatam, ne intoxicau la greu. O naivitate, specific romaneasca, de a fi mai catolic decat Papa sau de a sufla si in iaurt, dar mai degraba de nesupunere fatisa fata de ”fratele mai mare”! Iar politica de sfidare a Moscovei, cum o numea Ratiu, e o lunga lista care, incet dar sigur, a lucrat la daramarea, nu neaparat a lui Ceausescu, ci a Romaniei intregi. Vorba aia, taie capul si ocupate apoi, pe indelete de corp!

*

Nota redacției. Un prieten de-al meu, procuror, mi-a povestit în primăvara lui 1989 că a făcut parte din echipa care a anchetat manifestația de la Brasov. Mi-a dat toate asigurările că zvonurile despre iradierea manifestanților erau minciuni, că nimeni nu a fost bătut sau molestat, că măsurile de sancționare au fost trimiterea acasă a celor care nu erau originari din Brasov, Unul era din Tulcea, a fost trimis la Tulcea, unde i s-a dat apartament și servici mulțumitor. Am avut posibilitatea să veriific, Tot ce mi-a spus s-a confirmat ulterior după 1990, Odată cu trecerea anilor s-au mai modificat datele problemei, participanții prezentați la TV au început să inventeze, să pluseze, să înflorească…
Dl Voicu, care a mai scris pe la România Mare texte bine informate, susținea că la Brașov în 1987 s-a desfășurat o repetiție generală făcută de KGB… Și de aripa KGB a Securității, adaug eu!