„De ce au adoptat dacii latina?”
No issue detected

surena7 minutes ago
icannen@yahoo.com86.122.242.5
Sorin a facut o afirmatie interesanta „majoritatea absolută a populației era analfabetă, deci scrisul nu e un factor al romanizării”. Ce a spus Sorin este un adevar care se refera la lumea barbara. Istoricul Perkins in „Caderea Romei si sfarsitul civilizatiei” spunea ca „exista discutii aprinse cu privire la cat de mult stiau sa citeasca si sa scrie oamenii in vremurile romane si la importanta scrisului in societatea romana”. Perkins, in cartea mai sus mentionata, aloca un subcapitol acestei teme interesante pusa intr-o noua lumina de descoperirile arheologice, mai ales cele din Pompei. Chiar daca nu poate estima cati locuitori din Pompei stiau sa scrie, Perkins considera ca scrisul „constituia o parte esentiala din viata orasului” si da,printre multele exemple, afisele electorale si pamfletele la adresa lor. Perkins aduce in discutie nu numai graffiturile pastrate, dar si banalele amfore,butoaie si alte obiecte de uz caznic care aveau inscriptionate numele atelierului/mesterului si un lucru deosebit de interesant: ” exista dovezi similare,uneori de tip ocazional,privind nivelul ridicat al stiintei de carte printre militari din alte zone ale imperiului”. In intarirea celor spuse Perkins ofera cateva detalii interesante din timpul asediului Perugiei in 41 i.e.n cand pe pietrele de prastie s-au descoperit inscriptii pe care fiecare tabara si le arunca, pe langa razboi era dus si un razboi de propaganda prin transmiterea mesajelor scrise adresate soldatilor inamici.La intrebarea cum a ajuns sa fie atat de raspandit scrisul in lumea romana, Perkins ne ofera cateva explicatii : „mecanismul complex al statului roman avea nevoie de functionari stiuitori de carte la toate nivelurile sale de functionare. Nu exista alta cale ca statul sa adune impozitele in moneda sau in natura, sa totalizeze profiturile rezultate,sa le trimita la distante marisi sa le consume sau sa le cheltuiasca unde era nevoie.A trebuit probabil sa se intocmeasca o multime de liste si de evidente pentru a avea siguranta ca un solidus colectat intr-una din provinciile linistite ale imperiului a fost cheltuit eficient pentru a intretine un soldat la frontiere”….”In documentele de la Vindolanda de pe Zidul lui Hadrian, am vazut un exemplu ridicat al stiintei de carte cerut si atins in posturile de stat”…”si economia romana complexa avea cu siguranta nevoie de cuvantul scris pentru a functiona. Perkins ne vorbeste de stiinta de carte in randul aristocratiei si aduce ca argumente ca abia in sec VI Imperiul a avut un imparat analfabet,Iustin I pana si soldatii militari,fara a fi literati stiau sa scrie si sa citeasca in latina.Maximinus Thrax a fost ridiculizat nu pentru nestiinta de carte,ci pentru ca se exprima nerafinat si nu stia greaca.
Un alt argument privind importanta scrisului in societatea romana este tocmai importanta pe care romanii au acordat-o dreptului. Nicio alta civilizatie antica nu a pus atat de mult pret pe drept,pe legi precum romanii. Numeroasele spete,decrete imperiale erau accesibile atat oamenilor de rand cat si jurisconsultilor si pretorilor spre analiza. Ca sa nu mai vorbim ca cele mai importante legi erau tiparite pe placute de bronz si afisate in centrele oraselor pentru a fi cunoscute de toata populatie. Cei care au inventat principiul de drept roman „nemo censetur ignorare legem” aveau in vedere faptul ca populatia trebuie sa stie sa si citeasca.
Mommsen care s-a ocupat de celebrele tablite cerate de la Rosia Montana si le-a tradus, ne ofera o imagine de ansamblu a importantei scrisului in randul oamenilor simpli (contracte,liste de cheltuieli cu organizarea unui banchet). Daca mai luam in discutie si interesanta carte a lui Branga privind italicii si veteranii din Dacia cu privire la dovezile epigrafice care atesta inclusiv invatarea latinei de daci putem considera ca la procesul de romanizare a contribuit si scrisul.Dacii romanizati nu puteau detine functii publice daca nu stiau sa scrie si sa citeasca,nu puteau depasi stadiul de soldat si nicidecum sa ajunga senator precum uzurpatorul Regalianus.
Anonimul basarabean, de la care a si plecat discutia, a prezentat chiar aici numeroase dovezi istorice despre insusirea latinei de catre daci,nu numai a limbii, si a scrisului, despre curentul periculos al falsificarii istoriei si al negarii romanizarii.

.

Nota redacției: E interesant că în română s-a păstrat verbul a scrie, cu o polisemie bogată, cu derivate etc., deși „pentru câteva sute de ani nu avem niciun document scris”! A citi este slav, așa că unii dintre noi, mai logici în gândirea lor, pot conchide că strămoșii nostri au știut să scrie, dar nu prea știau să citească!!! În expresia „cutare nu este în stare să lege două cuvinte” s-ar putea să avem de-a face cu amintirea cuvîntului latin lego, legere, care a fost concurat de ligo, ligare, concurență din care legere a ieșit învins și a dispărut, dar i-a rămas amintirea în expresia „nu poate să lege două cuvinte”, cu sensul inițial „nu poate să citească două cuvinte”. Interesantă este și păstrarea în limba română a lui viers, dovadă că cei care au adus latina în Dacia erau mai instruiți decât suntem noi dispuși să credem.
i.c.