@Calin Kasper ,va citesc de ceva vreme articolele si cu onoare va felicit pentru ele !
Reproduc mai jos un document care va face lumina daca se va vrea!

.
CORNELIU COPOSU:

.

Pe VIRGIL MADGEARU germanii l-au ucis, nu legionarii.

.
Iata ce putem citi la Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului:
Toţi am învăţat la şcoală despre asasinarea marelui universitar şi economis ţărănist Virgil Madgearu de către legionari şi ne-au rămas întipărite în memorie filmele de mistificare ale istoriei realizate de Sergiu Nicolaescu, comandate de către comunişti. „Legenda” asasinării de către legionari a fostului ministru PNŢ şi economist de renume mondial a continuat şi după 1990. Recent a văzut lumina tiparului „jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu, păstrat peste 50 de ani ascuns în „podul” unui coteţ pentru porci dintr-o gospodărie dobrogeană ce aparţinea unui prieten intim al Seniorului, poreclit Vagonel. Jurnalul lui Corneliu Coposu este un document cutremurător, a unui martor ocular al tragicelor evenimente din anii 30/40, când era secretarul personal al lui Iuliu Maniu. Jurnalul musteşte de informaţii cu totul inedite şi surprinzătoare despre o epocă în care ne-au rămas doar mărturiile unor istorici comunişti sau documentele reci şi seci ale arhivei politice, militare sau siguranţei. Mă opresc doar la un singur caz: asasinarea profesorului Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, şi ideologul doctrinei ţărăniste. Asasinarea lui Virgil Madgearu este opera directă a Reichssicherheitshauptamt, adică Biroul Principal de Securitate al Reichului German subordonat SS-ului lui H. Himmler şi R. Heydrich. În cadrul acestui organism funcţiona celebrul Gestapo şi în România acţiona la ordinele Legaţiei Germane de la Bucureşti. Cum s-a ajuns la asasinarea lui Virgil Madgearu, un economist anti-german încă de la începutul anilor 30, care se opunea expansiunii economice al Reichului şi în special proiectului Grossraumwirtschaft, un proiect hitlerist de unire, prin canale navigabile, a Dunării de Rin pentru a scoate comercial Anglia de pe continent?
Istoricii români au fost induşi în eroare la analiza cauzelor asasinatului, de conflictele lui Virgil Madgearu cu AC Cuza, care l-a ameninţat în 1930 cu delaţiunea la Hitler pentru acuzele sale virulente anti-naziste, dar şi de conflictul cu Mişcarea Legionară, care l-a pus pe o listă neagră la congresul studenţesc de la Târgu Mureş din 1936. Nu aceste conflicte aproape „fireşti” pentru politica balcanică de la Bucureşti i-au adus moartea lui Virgil Madgearu, ci politica rece şi calculată a Biroului de Siguranţă German, care a pus Gestapo-ul în mişcare.

În jurnalul său inedit, Corneliu Coposu descrie cu lux de amănunte întâlnirile semi-clandestine ale lui Iuliu Maniu cu Virgil Madgaru şi membrii ai ambasadei Marii Britanii la Bucureşti: Reginald Hoare şi Chastelain, viitorul agent SOE implicat în operaţiunea Autonomous din 1943. Iuliu Maniu dorea să-l trimită afară din ţară pe Virgil Madgearu, cu pretextul unei conferinţe ştiinţifice în Bulgaria, după care să treacă în Turcia neutră pentru a conduce viitorul guvern român în exil împotriva generalului Antonescu. Acest plan al lui Iuliu Maniu a umplut paharul nemulţumirii Legaţiei Germane la Bucureşti care a intrat pe fir prin Reichssicherheitshauptamt şi a pus la cale planul de asasinat folosind şase agenţi înfiltraţi în Mişcarea Legionară, fără ştiinţa conducerii şi a lui Horia Sima.

Detaliile asasinatului lui Virgil Madgearu sunt arhicunoscute. Maniu şi Coposu au fost înştiinţaţi primii de soţia lui Madgearu de ridicarea de către aşa-zisa poliţie legionară, cu un autoturism alb, a profesorului Madgearu. Liderii ţărănişti Maniu şi Coposu se implică direct în urmărirea echipei de asasini. Vizitează casa profesorului imediat după ridicarea de către răpitori. Maniu îl sună pe celebrul colonel Zăvoianau, şeful prefecturii de poliţie, cunoscut legionar prin filmele lui Sergiu Nicolaescu. Acesta nu-i răspunde la telefon, dar un adjunct spune că nu ştie nimic de „arestarea” economistului. Maniu îl trimite pe Coposu la secretarul de stat al Ministerului de Interne, col. Rioşianu, care alertează Siguranţa, Poliţia şi Jandarmeria pentru prinderea răpitorilor. Rioşanu îi oferă lui Maniu şi Coposu două revolvere şi îi îndeamnă să le folosească pe răspunderea lui dacă sunt atacaţi de „derbedei” şi să tragă în ei ca-n „câinii turbaţi”. Maniu îl trimite pe Coposu la preşedinţia Consiliului de Miniştrii să se întâlnească cu Horia Sima. Acesta îl primeşte îngrijorat pe Coposu şi „surprins de cele ce-i comunică”. Coposu care avea experienţă politică şi se pricepea la oameni îi acordă credit lui Horia Sima privind sinceritatea lui, că nu este implicat în comandarea asasinatului şi, mai mult, nu ştia nimic despre acesta. Mai mult, Horia Sima îşi pune oamenii să-i prindă pe răpitori, vădit îngrijorat şi chiar speriat de o situaţie pe care nu o poate controla.

În memoriile sale, de după 1990, mai ales în cartea „Era Libertăţii”, Horia Sima neagă că a ştiut de punerea la cale a asasinatelor din noiembrie 1940. Sigur că mărturia lui a fost considerată subiectivă de istorici, dar Corneliu Coposu nu poate fi acuzat de simpatii legionare. În jurnalul său îl absolvă pe Sima de orice cunoştină privind asasinatele din 27-29 noiembrie 1940. Filmul asasinatului e dramatic: Virgil Madgearu fost dus cu o mașină albă a Institutului Național al Cooperației (unde cinci din ucigași erau angajați), cu numărul 6.211 B în pădurea Snagov. În jurul orei 15:30, pădurarul Ilie D. Chirilă, care făcea paza pădurii Snagov, a văzut că în punctul numit „Coada Lungă” s-a oprit o mașină venind dinspre București, din care au coborât cinci sau șase persoane, care au intrat 100 de m în adâncimea pădurii. S-au auzit focuri de armă, iar pădurarul i-a abordat pe bărbați când se întorceau spre mașină, întrebându-i de ce au tras focuri de armă; a primit răspunsul că s-au distrat vânând ciori. Madgearu a fost descoperit de pădurar torturat, tumefiat de bătăile primite, cu două gloanţe în cap, şi încă, în viaţă horcăind şi scuipând sânge.
În cazul lui Virgil Madgearu organizatorii asasinatului a fost Reichssicherheitshauptamt, la instigarea Legaţiei Germane şi a ministrului economiei germane Neubacher, care vedea în Madgearu o piedică în calea expansiunii economice a Reichului în România, lucru susţinut ferm de Iuliu Maniu în lungile discuţii cu secretarul Corneliu Coposu aşa cum reiese clar şi fără dubii din „jurnalul” Seniorului. Picătura care a umplut paharul nemulţumirii germane a fost încercarea de fugă în Turcia a lui Virgil Madgearu pentru a deveni şeful guvernului român în exil. Încă de la ridicarea lui Virgil Madgearu din casa sa de pe str. Vasile Conta nr. 5 de către agenţii germani, în uniforma poliţiei legionare, Iuliu Maniu nu a avut nicio clipă îndoiala că e „mâna lungă” a Gestapoului german.
autor: Ionuţ Ţene
sursa: napocanews.ro

Nota redacției: Ce este lucru sigur în legătură cu asasinarea celor doi iluștri oameni de stat este că legionarii nu au avut niciun amestec. N-a existat nicio comandă legionară pentru a se produce asasinatul. Așa cum n-a existat nici altădată! Lucrurile sunt mai complicate când este să precizăm cine i-a dirijat pe cei cinci agenți infiltrați în rândurile legionarilor. E de reținut faptul că atunci când rușii au intrat în Germania în 1945, Traian Boeru, șeful echipei de asasini, nu s-a ferit din calea rușilor. Toți ceilalți legionari au părăsit Germania, refugiindu-se în Occident. Nu au înțeles de ce „camaradul” lor a rămas în Viena, fără nicio teamă de ruși.

După dl Vergatti, scopul principal a fost asasinarea lui Madgearu, iar asasinarea lui Iorga a fost gândită pentru a se arunca asupra legionarilor rușinea și oprobiul public, dar și pentru a deruta ancheta poliției. Legionarii nu aveau niciun motiv să-l ucidă pe Madgearu. Li se putea invoca un motiv cu privire la Iorga, implicat în procesul criminal împotiva lui Codreanu, dar niciodată legionarii adevărați nu au fugit de locul faptei, cum a făcut Boeru. În concluzie: Boeru nu era legionar, ci un agent infiltrat în Mișcarea Legionară.

În schimb, în asasinarea lui Madgearu existau mai multe interese: germane, rusești și, se pare, britanice… Madgearu acționa și la nivelul finanței mondiale…

Mărturie proprie: În anii 70 am fost de față când la masa unde mă aflam împreună cu Petre Țuțea și Siomion Ghinea a apărut un cunoscut de-al lor care a spus că vine de la cimitirul Bellu, de la parastasul făcut lui Virgil Madgearu de soția acestuia. În discuțiile purtate cu acea ocazie soția lui Madgearu ar fi declarat categoric, pentru cei prezenți la mormîntul răposatului, că „pe soțul meu nu l-au omorît băieții”, adică legionarii. A lăsat să se înțeleagă că știe cine au fost asasinii, dar nu poate vorbi mai mult. A fost prima oară când am auzit folosindu-se numele „băieții” pentru a-i desemna pe legionari. Același nume l-am auzit și la mama lui Victor Surdu, după 1990, când mi-a povestit cât de îndrăgostite erau la Iași elevele de liceu, inclusiv elevele evreice, de „băieți”! De ce nu putea vorbi dna Madgearu? Poate pentru că fiul ei trăia la Londra… Despre amestecul britanic în asasinarea celor doi mi-a vorbit prima oară istoricul Ioan Opriș, înainte de 1990, întemeiat pe informații primite de la istoricul Nandriș, rezident în Anglia… În ordinea logică a lucrurilor, după asasinarea celor doi bărbați de stat, a urmat „rebeliunea” legionară, adică lovitura de stat prin care legionarii au fost îndepărtați de la guvernare, diversiune teroristă în care rolul englezilor este bine cunoscut.

Se pare că a existat un interes multiplu – german, rusesc, englez, nu mai zic evreiesc, de a se compromite Mișcarea legionară și de a-i scoate pe legionari de la guvernare.

i.c.

10 Comments

Sarmis 5 decembrie 2016 la 9:58 pm - Raspunde

„… Boeru nu era legionar, ci un agent infiltrat în Mişcarea Legionară” – întradevăr, nu era legionar ci comandant-ajutor legionar!
A participat la ridicarea de acasă a lui Virgil Madgearu şi atât!
Nu l-a văzut în viaţa lui pe Nicolae Iorga, n-a fost la Sinaia, nici în pădurea Strejnic, deci n-avea cum să fie el asasinul!
Marea lui vină a fost că ştia cine a comandat, cine a executat, dar a tăcut!
Culmea, aştepta ca altcineva, să facă lumină…!
Şi acel altcineva, n-a făcut-o…!
Aşa că, pentru istorie, Traian Boeru plăteşte oalele sparte…!
- Ion Coja 6 decembrie 2016 la 9:36 am - Raspunde
  
  Aveți vreun argument? Mărturia cuiva, fie și din familia lui Boeru?
Riga Crypto 2 decembrie 2016 la 9:20 pm - Raspunde

Virgil Madgearu a fost de origine asiatică incertă și agent sovietic foarte nociv, la fel ca Nicolae Titulescu și Mihail Moruzov. A făcut parte din P. Țărănesc, o fațadă legală a Cominternului alături de PSD, în timp ce PCdR era ilegal, partid în care bietul Mihalache a fost marioneta neștiutoare a bravilor „țărani” perciunați Nicolae Lupu, Paul Bujor, Grigore Iunian, Armand Călinescu șamd.; de cealaltă parte, Maniu și Coposu au fost agenți britanici în colaborare continuă cu sovieticii. Toți aceștia nu meritau decât detenția în închisori militare.

Așadar, motivul clar al asasinatului de la Jilava a fost prevenirea interogatoriului și judecății celor arestați. Orice patriot român consideră că Moruzov, Argeșanu și Marinescu meritau condamnați la moarte pentru faptele lor, dar mai folositoare era comutarea pedepsei și detenția secretă în schimbul informațiilor care să deconspire rețeaua cominternistă aflată la conducerea țării timp de 10 ani și care se infiltrase și în regimul Antonescu. Cam în aceeași schemă intră și tov. Madgearu care fie risca descoperirea și arestarea, fie voia să dezerteze, îmi e indiferent dacă l-a executat NKVD-ul, Gestapoul sau chiar MI-ul. Iar prof. Iorga știa și el prea multe după ce mâncase din palma Duduii, și în plus protestase față de rapturile teritoriale și crimele antiromânești, deci trebuia lichidat.
- Ion Coja 2 decembrie 2016 la 9:53 pm - Raspunde
  
  Foarte interesant ce spuneți. Este obligatoriu să veniți cu argumente mai clare. Madgearu om al cominternului? Mi s-a mai spus asta, anume că mulți bani ai kominternului treceau pe la el, spre Occident, către PC Francez mai ales.
  - Riga Crypto 4 decembrie 2016 la 7:04 pm - Raspunde
    
    Cam același lucru am auzit și eu, dovezile clare(dacă există) nu sunt la îndemâna noastră, noi în această țară nu avem acces nici la propriile arhive. De 76 de ani ni se repetă minciuna cu „Iorga ucis de legionari”, dar nu putem confrunta necropsia lui Iorga cu alte necropsii, rapoarte și mărturii din vremea ocupației Basarabiei și Bucovinei de Nord, și a războiului antibolșevic – numai gura târgului ne face să credem că e același tip de omor ritualic cu batjocorirea și mutilarea oribilă a victimei – crimă de care nici un român sănătos la minte nu e capabil.
    
    Madgearu ar fi fost cărăușul banilor Cominternului și agent de legătură cu filialele occidentale ale acestuia, alții îi dau un rol mai mare în filiala locală. Atacurile naționaliștilor români contra lui și a țărăniștilor pe care i-am pomenit au fost unanime în această direcție: bolșevici și moscoviți. Ceea ce se știe clar despre activitatea lui Madgearu(dar nu se spune) este că a fost principalul ideolog al PȚ și PNȚ îmbinând marxismul clasic cu ideile bolșevismului contemporan lui, creând un program anti-suveranitate, anti-unitate și centralizare, anti-protecționism, pro-luptă de clasă, pro-descentralizare, pro-credite străine, etc., exprimat prin enormități ca „stat eminamente agrar” sau „politica porților deschise”; în mod esențial îi voia pe români din Fischerland direct în colhoz, sclavi ai arendașilor și speculanților transformați în secretari de partid. A făcut parte din guvernarea dezastruoasă a PNȚ(1928-1931;1932-1933) ca ministru de finanțe, unde s-a remarcat prin implementarea crizei economice create de bancheri și prin impunerea „austerității” față de popor(în principal tăierea salariilor).
Calin Kasper 2 decembrie 2016 la 11:34 am - Raspunde

In ziua de azi, manipularea si dezinformarea au luat proportii apocaliptice. Referitor la o personalitate, mare sau mica, gasesti pe Internet absolut tot ce-ti trebuie, ca sa pictezi un tablou cu nuante de inger imaculat, sau de drac incornorat!

Cum poti descoperi in aceasta jungla, drumul spre adevar?

Exista o cale, folosind logica si psihologia. Doua stiinte, una cu legi foarte exacte (logica), si alta, intuitiva. Daca citesti o informatie dintr-o sursa, trebuie sa o structurezi si s-o pui in relatie cu ceea ce se stie sigur despre personalitatea sau evenimentele analizate. Daca apar contradictii, se elimina acele parti care contrazic informatii certe, pe care se reazima toata constructia noastra.

Psihologia intrevine si ea, unde informatiile primite sunt divergente. Ati vazut vreodata un cersetor, sau un om sarman, imbracat ponosit sau chiar zdrentaros, dar cu pantofii facuti cu crema si lustruiti, de parca s-ar duce cu ei la balul regal? Eu nu am vazut si nici nu ar putea exista asa ceva, decat intr-un caz exceptional (a primit pantofii, sau i-a furat). Ce inseamna asta? Ca exista o potrivire in felul exterior in care un om se prezinta celorlalti.

Acelasi fel de potrivire, este prezenta si in felul in care un om gandeste si actioneaza. Daca nu are o personalitate schizofrenica, sau distorsionata de vreo alta boala psihica, omul are un comportament unitar, continuu, condus de niste principii fluente, care nu se schimba brusc, asa cum un fluviu curge cu un debit de 70 de metri cubi pe secunda si in albii inguste si volburoase, si in albii largi si linistite. Aceasta continuitate psihologica trebuie si ea luata in seama.

Eu, prin formatiunea mea de inginer, am un cult pentru logica. Este o stiinta care face legatura intre matematica si literatura. Este foarte interesant de studiat legile matematicii, exprimate in legile logicii prin cuvinte. Nici nu va dati seama cat de usor te poate manipula cineva prin incalcarea abia observata a legilor logicii. (Iata un exemplu de fisura logica, pe care putini sunt in stare sa o observe si s-o defineasca: Crestinul adevarat, crede in existenta lui Dumnezeu. Si Dracul crede in existenta lui Dumnezeu. Deci, aplicand legea tranzitivitatii, ajungem la concluzia (i)logica, ca Dracul este un bun crestin!)

Psiholigia nu a facut parte dintre stiintele pe care le-am studiat sistematic, dar mi-a placut mai mult sa ascut decat sa vorbesc, am observat cu mare interes fauna umana, si mi-am format din experienta zilnica un pachet de observatii sa le spunem psihologice, dupa care ma conduc atunci cand analizez o personalitate care ma intereseaza. Asa am procedat in cazul Miscarii Legionare, pe care, pe langa altele, am descris-o intr-o carte de aproape 500 de pagini. Eu n-am avut privilegiul sa-l cunosc pe Tutea sau pe Ghinea, n-am avut nici o alta sursa de informare, decat internetul. Cred ca-si da seama fiecare, la ce risc imens m-am expus. Sa scrii o carte, numai dupa informatii culese din internet, este o incercare nebuneasca, pe care probabil ca numai sinuciderea fizica o intrece! Si totusi, de doi ani de cand a aparut, n-am gasit in acea carte, si nici altii nu m-au tras de urechi, ca as fi facut boacane prea mari, scriind prapastii. Dimpotriva, toate informatiile la care am avut acces, inclusiv de pe acest blog, n-au infirmat, ci au confirmat tot ce am scris in acea carte. Daca ar fi s-o republic, n-as schimba nici un rand! (Apropo, romanul „De la inima spre cer”, impreuna cu alte doua, s-au putut cumpara pe Elefant.ro. Au stat acolo, cu pret fix, doi ani de zile, ca acum vreo cateva saptamani, sa observ ca au disparut de pe site: toate trei! Normal, politica administratorului de pe acel site este, ca sa reduca progresiv pretul, pana la zero, daca o carte nu se vinde corespunzator. La mine, acest lucru nu s-a intamplat. Nu pot trage nici o concluzie sigura, dar s-ar putea sa fie si ceea ce ne trece la toti prin cap!)

Sa analizam impreuna cateva principii si metode prin care am construit personajul Horia Sima, pe care l-am vrut cat mai apropiat de cel real. N-am pornit la drum cu nici un fel de preconceptii, de genul hai sa-l dau in gat pe Sima, sau hai sa-l asez in cer, intre Isus si Maica Domnului. (De obicei, asa pornesc cei mai multi dintre cei care au scris despre Sima: au pareri preconcepute, pe care cauta sa le justifice ulterior, cautand cu lumanarea doar acele argumente care le sustin teoriile, lasandu-le pe celelalte neluate in seama. Procedand asa, apar fisuri logice si contradictii psihologice in expunere, pe care, daca esti atent, le poti depista.

De exemplu, multi pretind ca Sima s-ar fi varat in Miscarea Legionara prin usa din dos, cumva ilicit si catarandu-se pe scara de incendiu, ajungand nemeritat si fraudulos in ML.

Putini stiu, ca Sima a intrat in ML la inceputul anului 1929, in primul cuib infiintat in Bucuresti! Ce era ML in 1929? Era un nimic, un sambure de luminita de la o candela, pe care orice suflare mai vartoasa o putea stinge. Uitat-va cine il ataca pe Sima! Mai ales cei care au intrat in ML dupa el!

Sima este un tip modest, cu bun simt, cu educatie si cultura aleasa, care niciodata, (in tot ce am citit eu), n-a jignit sau n-a scris si vorbit urat despre un alt camarad. Dimpotriva, a cautat mereu sa menajeze, sa impace, sa justifice, sa aplaneze.

Am citit de curand o lucrare foarte interesanta a lui Sima, despre selectia cadrelor de conducere in ML. Acolo, ar fi fost o foarte buna ocazie, ca Sima sa-si prezinte (nu sa se laude!) cu rezultatele sale, ca membru ML. Acolo, Sima nu pomeneste de Ziarul legionar pe care l-a infiintat in judetul Sibiu si nici de extraordinara sa performanta, de a tipari lucrarea Capitanului „Pentru Legionari”. Cand Capitanul a cautat un camarad, ca sa-i publice lucrarea, toti cei din jurul lui au tacut malc. A trebuit sa strige Sima, de pe scara de incendiu, pe care tocmai se catara, „Prezent”. A strigat prezent si a publicat cartea Capitanului, mi se pare la tipografia „Vestem” din SIbiu sau de langa Sibiu, fara ca cenzura, sau jandarmeria lui Carolica sa prinda de veste! Camarila a aflat de aparitia cartii doar cand a aparut in librarii! Ei, aratati-mi un singur om, care sa aiba o asemenea realizare, si sa nu scoata ochii altora cu ea, de fiecare data cand are prilejul!

Daca Sima a fost un om modest, cumpatat, lipsit de pacatul laudaroseniei (desi in cazul acesta, cand si-a pus libertatea si poate si viata in primejdie, mentionarea acestei realizari nu poate fi luata ca laudarosenie), inseamna ca are aceste calitati deja incrustate in codul genetic. Si daca sunt scrise acolo, ele se vor manifesta mereu, pana la moarte.

Sa luam la analizat conflictul cu Papanace de la Berlin. Sima gaseste la Berlin o atmosfera defetista, dupa uciderea Capitanului si prigoana contra legiunii, dupa ce Armand Calinescu a fost pedepsit de grupa lui Miti Dumitrescu. Preotul Dumitrescu Borsa se izolase, altii isi vedeau de treburile lor, numai Papanace era activ! Asa zice Sima in memoriile lui! Era activ si probabil, vioi! Amandoi incearca sa revigoreze si sa stranga impreuna legionarii, risipiti si in spatiu, dar si prin preocupari. Apoi, pun la cale actiuni prin care sa-l rastoarne pe Carol de pe tron. Papanace e de acord, Sima intocmeste planul, apoi trimite inainte cativa oameni ca sa activeze celulele legionare si casele conspirative. Cand sa plece Sima din Berlin spre tara, Papanace se razgandeste, isi pierde curajul si considera, pe drept, ca ceea ce voia sa faca Sima era nebunie curata! Sima insa nu mai avea cum sa dea inapoi, si pleaca spre tara. Papanace ramane la Berlin.

Dupa vreo 6 luni, cand actiunile organizate de Sima duc la abdicarea regelui si formarea guvernului legionar, Papanace, de la Berlin, il intreaba pe Sima daca are rost sa vina la Bucuresti, sau e mai bine sa ramana la Berlin!!! (Aici, se vede clar pleosteala lui Papanace! Daca ar fi fost alaturi de Sima pana la capat, chiar fiind la Berlin, ar fi putut veni cu capul sus la Bucuresti, nu avea nevoie sa se milogeasca de Sima). Ei, daca Sima ar fi fost ranchiunos, i-ar fi spus: Draga Papanace, de ce sa-ti asumi riscul de a veni la Bucuresti, cand poti sta la caldurica, la Berlin? Ramai acolo, asa cum ti-ai dorit, de vreme ce n-ai crezut in sansa rasturnarii lui Carol de la putere. Dar Sima uita toate divergentele si cu marinimie, il invita pe Papanace la Bucuresti. Ajuns in tara, Papanace se intalneste cu Sima pe treptele Consiliului de ministri si-i da onorul si-l recunoaste drept Comandantul Legiunii. Sima il pune pe Papanace viceministru la ministerul de finante si se scuza ca nu l-a putut pune ministru, pentru ca postul fusese rezervat de Antonescu pentru altcineva. In memoriile lui, Sima il lauda pe Papanace pentru contributia sa la ministerul finantelor, desi atunci cand si-a scris acele memorii, deja Papanace il atacase pe Sima, pe diferite subiecte, care aici nu e loc sa le discutam.

Cam asa mi-am construit eu personajele, din aproape in aproape. Nu am avut simpatie pentru Sima, ca apoi sa incerc sa o demonstrez, ci ea a aparut ulterior, cand am intelesc ca acest personaj istoric este tavalit prin nori fara argumente. Ceea ce mi s-a parut si mai josnic, a fost ca daca Capitanul a fost atacat de adversarii sai, pe Sima l-au muscat de fund tocmai unii care se considerau mari legionari. Eu nu sunt contra nimanui care vine si scrie cu buna credinta, prezentand argumentat greseli sau chiar ticalosii pe care Sima le-ar fi comis. Dar toate aceste afirmatii trebuiesc trecute prin mai multe filtre si daca ele rezista testelor, atunci imi scot si eu palaria si ma pun sa-mi revizuiesc parerile gresite. Dar pana atunci, vorba stim noi cui: Doamne, ajuta!
- Ion Coja 2 decembrie 2016 la 2:42 pm - Raspunde
  
  Nu se înțelege despre care Sima vorbiți: peronajul dvs sau personajul real? Dacă este vorba de adevărul istoric documentat trebuie să puneți la bătaie sursele, de unde ați luat informațiile despre Sima și intervenția sa din 1929, despre publicarea cărții Căpitanului etc. L-am cunoscut bine pe Petre Gorge, cel mai tînăr dintre legionarii fugiți în Germania în iarna lui 1941, după ianuarie 1941. Mi-a povestit multe lucruri care circulau printre legionarii din Germania, inclusiv momentul când aceștia ra să fie împușcați de Hitler pentru escapada lui Sima în Italia, perfect inutiă și teribil de riscantă pentru ceilalți. legionari! Și multe altele. E drept, de la Simion Ghinea sau Petre Țuțea nu am auzit nicio vorbă urâtă, dar nici de bine. Subiect tabu!
  Sunt câteva întrebări la care numai Sima putea să răspundă și nu a făcut-o!
- Sarmis 9 decembrie 2016 la 8:13 am - Raspunde
  
  Domnule Kasper, confundaţi!
  
  Horia Sima a intrat în ML în cuibul condus de Andrei C. Ionescu în toamna anului 1927, nu la începutul anului 1929!
  El a devenit comandant legionar în 1935, când a fost numit şef al regiunii Banat.
  N-a înfiinţat nici un ziar legionar la Sibiu.
  Primul ziar legionar la Sibiu, „Garda Sibiului”, a fost fondat în iulie 1932 de către Ion Banea.
  N-a asigurat tipărirea cărţii „Pentru legionari” la Sibiu!
  A fost meritul prof. N. Petraşcu. Acesta a fost înaintat la gradul de comandant legionar prin ordin de zi pentru această ispravă!
  Cartea a fost tipărită la Tipografia Veştemean. Veştem este un sat în apropierea Sibiului.
  Deci, Horia Sima nu a fost cocoţat pe nici o scară de incendiu şi n-a strigat „prezent” la solicitarea Căpitanului…
  
  Cu stimă,
surena 2 decembrie 2016 la 9:00 am - Raspunde

„Marele istoric” Tene nu raspunde la cateva intrebari simple: „de ce miscarea legionara nu a condamnat asasinatele lui Iorga si Madgearu?” si „de ce miscarea legionara nu i-a pedepsit pe asasini?”
Madgearu a fost unul dintre cei mai duri critici la adresa tratatelor economice (acordurile de clering) dintre Germania si Romania. Faptul ca nu s-a inselat o dovedeste faptul ca nici pana astazi Germania nu si-a platit marfurile achizitionate din Romania pana in 1941, nu mai vorbim de cele din perioada 1941-1944 ca acelea prin grija SUA, URSS si M.B au fost sterse. Este perfect adevarat ca Germania a dorit asasinarea lui Madgearu si au gasit si instrumentul, miscarea legionara pentru care Madgearu,datorita opiniei sale antilegionare, era persoana non grata.
Iorga a fost principalul vinovat,in opinia unei parti a liderilor miscarii, de moartea Capitanului si faptul ca Iorga mai era si in relatii foarte bune cu Carol al II lea a fost suficient ca sa ii atraga moartea. Iorga era un nationalist, dar niciodata nu l-a suportat pe Zelea Codreanu,desi un mare profesor,savant,bizanteolog de geniu,Iorga a avut reactii in viata publica contradictorii. A adus critici nefondate si neprofesionale unor distinsi istorici (Tocilescu,Hasdeu), a sustinut regimul carolian cu toate ca stia ca e corupt etc..
Il cred pe Horia Sima ca nu a dat ordinul direct,cred ca la anumite intalniri pe liderii legionari i-a luat gura pe dinainte si si-au exprimat pareri cu privire la moartea celor doi intelectuali .
Aceste discutii au fost suficiente pentru un grup legionar condus de Boieru sa le duca la indeplinire.
Daca condamn miscarea legionara este ca dupa producerea asasinatelor nu s-a delimitat complet,asasinatele trebuiau condamnate si ucigasii judecati si condamnati. Faptul ca Boieru a trait bine merci in RFG inseamna ca el s-a bucurat si de protectia servicilor vest germane si romanesti de informatii si asta dovedeste ca in asasinate au fost implicate si serviciile secrete.
Faptul ca asasinii legionari au fugit cu usurinta din statul legionar si au mai primit si sprijin dupa 1947 din partea legionarilor dovedeste ca istoria acestor asasinate nu este asa de simpla cum o spune Tene si altii.
Faptul ca legionarii refugiati in Germania au beneficiat de sprijinul si clementa Reichului in schimbul „neimplicarii in politica romaneasca” este un fapt cunoscut si demonstrata.De asemenea este cunoscut ca in schimbul regimului carlist Reichul prefera miscarea legionara pe care putea sa o indeparteze si sa o inlocuiasca cu un general docil.
P.S Cei mai infocati adversari ai legionarilor si ai luptatorilor dupa 1947 au fost legionarii convertiti la regimul comunist iar dupa 1989 cei mai infocati adversari ai regimului comunist au fost comunistii ori odrasele lor convertiti la capitalism.
- Ion Coja 2 decembrie 2016 la 3:54 pm - Raspunde
  
  Ce „sprijin au primit asasinii de la legionari după 1947”?
  Legionarii au decis ca niciun legionar să nu mai aibă de-a face cu Boieru! sigur că n-a fost cea mai bună replică la ce se întâmplase. Mă gândesc acum când scriu aceste rânduri, că în felul acesta legionarii s-au purta după modelul judaic al Kermului…