Din amintirile lui Anatol Dicusar
Pe la ora 03.30, de ma ină s-a aproș piat un tânăr i a bătut în geaș mul la care se afla G. Vasili a. El le-ț
a spus că, întorcându-se de la ferma de vite acasă, a fost oprit de ni te oameni înaș rma i, care i-au zisț
să le transmită poli iț știlor să iasă câte unul din ma ină i să se preș ș dea. De la început, locotenentul de
poli ie G. Vasiț li a nu a luat în serios vorț bele băiatului i i-a zis „să- i caute de drum”. După ce se îndeș ș –
părtase, băiatul a fost chemat înapoi, fiind rugat să se urce în ma ină. În timp ce povesș tea cum a fost
oprit de oameni înarma i i triț ș mis să le propună poli iț știlor să se predea, N. Sotnicenco a încercat să
pornească motorul. În acel moment, din două păr i, au înceț put să tragă în ma ina poliș ieț nească focuri
încruci ate. „Când au înceș put a împu ca, am doveș dit să-l apuc pe băiat i să cad peste el. Am în eș ț les
atunci că se trage din două direc ii. Am luat autoț matul i am reuș it să trag (după cum am aflat ulteș rior
de la cazaci) 24 de cartu e. După ce au înceș tat împușcăturile, gardiștii s-au apropiat de ma ină. N.ș
Sotnicenco a fost omorât pe loc, acolo unde era, la volan. G. Vasili a, rănit la mână i la cap, a fostț ș
dat jos din ma ină, prefăcându-se mort. N. Ciboș tari fusese rănit atât de grav, încât părea mort.
– Давай добъём его. (Hai să-l terminăm.)
– Оставь, răspunse altul. Он и так готовый. (Lasă-l, el i a a esteș ș gata.)
Fiind rănit la piciorul drept, am reu it să-mi scot din ma ină vesta antiș ș glon . Împreț ună cu L. Bulat am
fost lua i priț zonieri. Am în eț les că tot atunci a fost luat prizonier i tânăș rul care intrase în ma ină iș ș
care ulterior fusese rănit. Un tip a dat cadavrul lui N. Sotnicenco jos de la volan, urcând în locul lui.
Probabil, ma ina era defecș tată. O urni din loc cu greu, dar imediat se răsturnă. in minte foarte bineȚ
călăii, vreo 8 la număr, dintre care trei aveau aparate cu vedere nocturnă, fiind foarte bine echipa i. Auț
strâns toate armele noastre i, lovindu-ne cu autoș matele în spate, alergând, ne-au dus până la postul
lor din drumul spre satul Doroțcaia. Acolo, cei care au participat la această cursă s-au urcat într-o
ma ină i au pleș ș cat spre Dubăsari, iar pe noi ne-au aruncat într-o groapă. Un cazac propuse:
– Давай кинем этим румынам гранату в яму. (Hai să le aruncăm acestor români o grenadă în
groapă.)
Pe la 04.00, Leonid a fost urcat într-o „Volgă”, fiind dus spre or. Dubăsari. Eu le spuneam că nu sunt
poli ist i că în ma ină am nimeț ș ș rit întâmplător. Fratele mai mare î i sărș bătorea ziua de naștere, au
venit ni te rude să-l feliș cite, iar eu, din curiozitate, m-am urcat în ma ină. M-au dus la podul de laș
Vadul lui Vodă. Primul autobuz de la Coșni a care se deplasa spre Chiț iș nău a fost oprit de gardi ti.ș
To i pasaț gerii au fost da i jos. Eram cu mâiț nile legate, iar piciorul rănit se inflamase. Dintre to i pasaț –
gerii s-a găsit unul care a spus:
– Я его знаю, он из Кошницы. (Eu îl cunosc, este din Coșni a.)ț
– Я видел его в полицейской форме. (L-am văzut în uniformă de poli ist.)ț
M-au dus lângă digul de pe malul Nistrului. Vreo 5 gardi ti, de la o disș tan ă de 10-12 metri, au înceț put
a împu ca din autoș mate în jurul meu. Eram mai mult mort decât viu. Mi-au dezlegat mâinile. Tot
atunci, de mine s-a apropiat o doamnă cu microfonul în mână, spunând că e de la o televiziune din
Crimeea i că dore te să ia un interș ș viu de la mine. A început să spună că eu a fi unul dinș tre poli iț știi
captura i, care au aprins conț flictul în Transnistria. Eu ineam una i bună că nu sunt poliț ș ist. La Coț ș–
ni a se auzeau împuț șcături, explozii. Locotenent-colonelul Atamaniuc a dat comanda ca podul de
peste râul Nistru să fie aruncat în aer. Am fost urcat într-un autobuz i, împreș ună cu coloana de
ma ini blinș date a gardiștilor, prin satul Pârâta Nouă, am pornit spre Dubăsari. Coloana a fost atacată
de ai noștri, dar totu i, până la urmă, cu geaș murile autobuzului sparte, am ajuns la Dubăsari.
214 martie 1992, ora 03.30 noapteaÎn această primăvară, se împlinesc 24 de ani de la evenimentele tragice din primăvara-vara anului1992. Atât cât mai suntem în via ă, cei care, nemijț locit, am participat la războiul pentru integritatea R.Moldova, e de datoria noastră să povestim tinerei generaţii despre confruntările sângeroase care auavut loc în 1992. Nu uităm că cele mai grele lupte s-au dat pe platourile Cocieri, Coșni a i la Tighina.ț șDacă despre luptele de la Cocieri i Tighina s-a mai scris câte ceva, atunci desș pre Coșni a găsim maițpu ine relaț tări în mass-media. În acest context, vreau să le împărtă esc citiș torilor adevărul despreînceputul războiului pe platoul Coșni a. De altț fel, no iuț nea de conflict poate fi atribuită neîn eț legerilorde până la 14.03.1992, nu i acţiuș nilor de luptă declanşate după ambuscada din 14.03.1992 de cătrefor ele sepaț ratiste. Atunci conflictul s-a încheiat, urmând un adevărat răz boi.La începutul primăverii din 1992, situa ia se agrava. Ofiț eț rii de poli ie conț veniseră să organizeze pos-turi de pază la toate intrările în sat. La intrările principale poli iț știi stăteau non-stop. Pe 13.03.1992, dela ora 20.00, la postul de poli ie de lângă Fabrica de conț serve, de serviciu erau poli iț știi Vladimir Coto-robai, Alexei Ro co, Leoș nid Bulat i Anaș tol Dicusar. Pe la ora 02.30, în control venise ma ina secș ieițraionale de poli ie, în care se aflau Ghenț adie Vasili a, inspecț tor de sector din s. Doroțcaia, NicolaeCibotari i ofeș ș rul UAZ-lui, Nicolae Sotnicenco. Acest grup mobil de patrulare efectua controlul tuturorgrupurilor la intrările din sat. Era foarte frig. Pentru a se încălzi cât de pu in, în ma ină s-au urcat L.ț șBulat i A. Dicuș sar, iar A. Ro co i V. Cotoș ș robai au rămas afară. La Fabrica de conserve se lucra înschimbul de noapte. A. Ro co i V. Cotoș ș robai spun că s-au dus pe teritoriul fabricii să bea vreunpahar de suc.
Comenteaza