• 2
    14 martie 1992, ora 03.30 noaptea
    În această primăvară, se împlinesc 24 de ani de la evenimentele tragice din primăvara-vara anului
    1992. Atât cât mai suntem în via ă, cei care, nemijț locit, am participat la războiul pentru integritatea R.
    Moldova, e de datoria noastră să povestim tinerei generaţii despre confruntările sângeroase care au
    avut loc în 1992. Nu uităm că cele mai grele lupte s-au dat pe platourile Cocieri, Coșni a i la Tighina.ț ș
    Dacă despre luptele de la Cocieri i Tighina s-a mai scris câte ceva, atunci desș pre Coșni a găsim maiț
    pu ine relaț tări în mass-media. În acest context, vreau să le împărtă esc citiș torilor adevărul despre
    începutul războiului pe platoul Coșni a. De altț fel, no iuț nea de conflict poate fi atribuită neîn eț legerilor
    de până la 14.03.1992, nu i acţiuș nilor de luptă declanşate după ambuscada din 14.03.1992 de către
    for ele sepaț ratiste. Atunci conflictul s-a încheiat, urmând un adevărat răz boi.
    La începutul primăverii din 1992, situa ia se agrava. Ofiț eț rii de poli ie conț veniseră să organizeze pos-
    turi de pază la toate intrările în sat. La intrările principale poli iț știi stăteau non-stop. Pe 13.03.1992, de
    la ora 20.00, la postul de poli ie de lângă Fabrica de conț serve, de serviciu erau poli iț știi Vladimir Coto-
    robai, Alexei Ro co, Leoș nid Bulat i Anaș tol Dicusar. Pe la ora 02.30, în control venise ma ina secș ieiț
    raionale de poli ie, în care se aflau Ghenț adie Vasili a, inspecț tor de sector din s. Doroțcaia, Nicolae
    Cibotari i ofeș ș rul UAZ-lui, Nicolae Sotnicenco. Acest grup mobil de patrulare efectua controlul tuturor
    grupurilor la intrările din sat. Era foarte frig. Pentru a se încălzi cât de pu in, în ma ină s-au urcat L.ț ș
    Bulat i A. Dicuș sar, iar A. Ro co i V. Cotoș ș robai au rămas afară. La Fabrica de conserve se lucra în
    schimbul de noapte. A. Ro co i V. Cotoș ș robai spun că s-au dus pe teritoriul fabricii să bea vreun
    pahar de suc.
  • Din amintirile lui Anatol Dicusar
    Pe la ora 03.30, de ma ină s-a aproș piat un tânăr i a bătut în geaș mul la care se afla G. Vasili a. El le-ț
    a spus că, întorcându-se de la ferma de vite acasă, a fost oprit de ni te oameni înaș rma i, care i-au zisț
    să le transmită poli iț știlor să iasă câte unul din ma ină i să se preș ș dea. De la început, locotenentul de
    poli ie G. Vasiț li a nu a luat în serios vorț bele băiatului i i-a zis „să- i caute de drum”. După ce se îndeș ș –
    părtase, băiatul a fost chemat înapoi, fiind rugat să se urce în ma ină. În timp ce povesș tea cum a fost
    oprit de oameni înarma i i triț ș mis să le propună poli iț știlor să se predea, N. Sotnicenco a încercat să
    pornească motorul. În acel moment, din două păr i, au înceț put să tragă în ma ina poliș ieț nească focuri
    încruci ate. „Când au înceș put a împu ca, am doveș dit să-l apuc pe băiat i să cad peste el. Am în eș ț les
    atunci că se trage din două direc ii. Am luat autoț matul i am reuș it să trag (după cum am aflat ulteș rior
    de la cazaci) 24 de cartu e. După ce au înceș tat împușcăturile, gardiștii s-au apropiat de ma ină. N.ș
    Sotnicenco a fost omorât pe loc, acolo unde era, la volan. G. Vasili a, rănit la mână i la cap, a fostț ș
    dat jos din ma ină, prefăcându-se mort. N. Ciboș tari fusese rănit atât de grav, încât părea mort.
    – Давай добъём его. (Hai să-l terminăm.)
    – Оставь, răspunse altul. Он и так готовый. (Lasă-l, el i a a esteș ș gata.)
    Fiind rănit la piciorul drept, am reu it să-mi scot din ma ină vesta antiș ș glon . Împreț ună cu L. Bulat am
    fost lua i priț zonieri. Am în eț les că tot atunci a fost luat prizonier i tânăș rul care intrase în ma ină iș ș
    care ulterior fusese rănit. Un tip a dat cadavrul lui N. Sotnicenco jos de la volan, urcând în locul lui.
    Probabil, ma ina era defecș tată. O urni din loc cu greu, dar imediat se răsturnă. in minte foarte bineȚ
    călăii, vreo 8 la număr, dintre care trei aveau aparate cu vedere nocturnă, fiind foarte bine echipa i. Auț
    strâns toate armele noastre i, lovindu-ne cu autoș matele în spate, alergând, ne-au dus până la postul
    lor din drumul spre satul Doroțcaia. Acolo, cei care au participat la această cursă s-au urcat într-o
    ma ină i au pleș ș cat spre Dubăsari, iar pe noi ne-au aruncat într-o groapă. Un cazac propuse:
    – Давай кинем этим румынам гранату в яму. (Hai să le aruncăm acestor români o grenadă în
    groapă.)
    Pe la 04.00, Leonid a fost urcat într-o „Volgă”, fiind dus spre or. Dubăsari. Eu le spuneam că nu sunt
    poli ist i că în ma ină am nimeț ș ș rit întâmplător. Fratele mai mare î i sărș bătorea ziua de naștere, au
    venit ni te rude să-l feliș cite, iar eu, din curiozitate, m-am urcat în ma ină. M-au dus la podul de laș
    Vadul lui Vodă. Primul autobuz de la Coșni a care se deplasa spre Chiț iș nău a fost oprit de gardi ti.ș
    To i pasaț gerii au fost da i jos. Eram cu mâiț nile legate, iar piciorul rănit se inflamase. Dintre to i pasaț –
    gerii s-a găsit unul care a spus:
    – Я его знаю, он из Кошницы. (Eu îl cunosc, este din Coșni a.)ț
    – Я видел его в полицейской форме. (L-am văzut în uniformă de poli ist.)ț
    M-au dus lângă digul de pe malul Nistrului. Vreo 5 gardi ti, de la o disș tan ă de 10-12 metri, au înceț put
    a împu ca din autoș mate în jurul meu. Eram mai mult mort decât viu. Mi-au dezlegat mâinile. Tot
    atunci, de mine s-a apropiat o doamnă cu microfonul în mână, spunând că e de la o televiziune din
    Crimeea i că dore te să ia un interș ș viu de la mine. A început să spună că eu a fi unul dinș tre poli iț știi
    captura i, care au aprins conț flictul în Transnistria. Eu ineam una i bună că nu sunt poliț ș ist. La Coț ș–
    ni a se auzeau împuț șcături, explozii. Locotenent-colonelul Atamaniuc a dat comanda ca podul de
    peste râul Nistru să fie aruncat în aer. Am fost urcat într-un autobuz i, împreș ună cu coloana de
    ma ini blinș date a gardiștilor, prin satul Pârâta Nouă, am pornit spre Dubăsari. Coloana a fost atacată
    de ai noștri, dar totu i, până la urmă, cu geaș murile autobuzului sparte, am ajuns la Dubăsari.
  • AcoloamfostduslasediulKGB,undeamfostinterogatdeAnatolBevziuc.Acestam-aîntrebat
    numele. După ce i-am spus, am observat la el pe masă lista tuturor poli iț știlor din satul Coșni a, cuț
    toate datele biografice i cu locuș rile de muncă. Mi-a mai spus că eu am un frate, Petru Dicusar, anga-
    jat al Poli iei Rutiț ere. După aceea, am fost dus la Finaghin, care a ordonat:
    – В подвал его. (Dați-l în subsol.)
    În subsol m-au bătut. A venit o femeie care a strigat la călăi:
    – Отставить. (Lăsa i-l.)ț
    M-au dus la spital. Acolo m-au operat la piciorul drept, de unde mi-au scos un glonte. În salon eram 5
    persoane. Mă păzeau 2 gardieni, care se aflau în coridor. Am fost ajutat de 2 persoane (atunci necu-
    noscute) să evadez, răpindu-mă a doua zi din spital. Mă gândesc că scopul organizării ambuscadei
    din 14.03.1992 a fost luarea de prizonieri, care ar fi trebuit să confirme că ciocnirile (conflictele) sunt
    provocate de poli ia din R. Molț dova, dar nu de separati ti.ș
    ZdG.14.03.2016
    Petru Stalbe