Am primit acest material de la mai mulți colegi de site: dnii Marian Ilie, Mircea Buteanu ș.a. cu recomandarea de a-l da mai departe… Materialul este alcătuit din șase interviuri, luate de la persoane diferite ca posibilități de abordare a subiectului: Despre DACI… Mi s-a cerut să-l pun în circulație. Ceea ce voi face, dar îmi voi permite să fac un comentariu după fiecare interviu. Spre a risipi o anumită confuzie, ca să nu-i spun manipulare!
Iată așadar textul care „bântuie” pe internet:
Mari istorici și cercetători români atacă teoria romanizării și planul de îngropare a istoriei geto-dacilor. Fă ca acest material să ajungă la cât mai mulți!
Cum se explica obtuzitatea si reaua vointa a istoricilor oficiali fata de epoca dacica?
Domeniul arheologiei este inconjurat de un bizar paradox. Pe cat se feresc “oficialii” istoriei sa-i acorde atentie si sa faca lumina in culisele lui, pe atat de mare este zona de interes manifestata de opinia publica. Romanul are un bun simt ancestral, care ii spune ca ceva nu e in regula cu istoria noastra, ca i s-a spus doar o jumatate de adevar si asteapta sa i se spuna si cealalta jumatate.
Poate parea hazardat, dar indraznesc sa anticipez ca ceea ce spun si simt oamenii din popor cu privire la radacina noastra dacica si la problema romanizarii se va constitui, intr-o buna zi, in argument istoric. Pentru a face un pas inainte in aceasta zona de clar-obscur, am dialogat pe aceasta tema cu cativa specialisti, incercand sa delimitam cauzele care blocheaza accesul la acea jumatate nerostita de adevar.
- Primul interviu, luat domnului VASILE BORONEANT,
arheolog, fost director al Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti:
“Peste tot, oamenii din popor spun ca se trag din daci”
– V-ati ocupat multa vreme de perioada veche a istoriei noastre. Ati perceput acest domeniu ca fiind unul ignorat sau chiar antipatizat?
– Problema este destul de delicata, din cauza ca la noi s-a impus scoala latinista, care a avut reprezentanti in universitati, la Bucuresti, Cluj si Iasi, si de la ei a pornit totul.
– Asta s-a intamplat si in lingvistica, deoarece romanizarea este in primul rand un proces lingvistic.
– Tocmai, istoricii au plecat de la lingvistica si nu se putea imagina alt curs. Toti sunt urmasii lui Parvan si toti cei care au ajuns pe la catedre nu au spus decat o singura poveste.
– Romanizarea?
– Da, romanizarea. Dar era doar o opinie la varf, caci traditia, opinia maselor era cu totul alta. Peste tot oamenii din popor spuneau ca se trag din daci. Peste tot pe unde te duceai la sat, taranii spuneau ca cutare movila sau val de pamant sau cetate e de pe vremea dacilor. Pentru ca nu aveau posibilitatea sa citeasca operele scrise ale corifeilor latinisti si spuneau ce stiau din traditie.
– Este previzibila o contrareactie la acest curent latinist?
– Nu prea, pentru ca in universitati sunt aceiasi oameni care propaga aceleasi idei, iar studentii lor sunt formati in acelasi fel. Numai daca dintre acesti studenti ramane la catedra vreunul cu alte idei si sa arunce alta lumina asupra problemei, dar e destul de putin probabil sa poata sa ramana, daca nu urmeaza linia inaintasilor.
– Ce ziceti de manualele de istorie de astazi? Dumneavoastra ati invatat dupa manualele din perioada interbelica.
– Cele de astazi sunt imbacsite cu ideologie comunista. Autorii manualelor de istorie de astazi sunt formati in epoca comunista, elevi ai aceleiasi scoli.
– Totusi, epoca dacica este expediata in scoala in cateva randuri, pe cand celelalte epoci sunt mai “simpatizate”.
– In general, epoca dacica e mai putin studiata la toate nivelele, pentru ca este mai dificila, nu prea exista izvoare. Toata lumea se duce la epoca contemporana, pentru ca te poti documenta din presa vremii si se poate face mai usor o lucrare de licenta sau o cercetare.
– Dar daca manualele sunt atat de zgarcite cu epoca dacica, inseamna ca si copiii sunt de mici indepartati de domeniul acesta si cresc fara o constiinta a radacinilor lor.
– Da, doar daca nu au norocul sa aiba bunici sau parinti care sa le povesteasca si despre daci. Iar acum se mai adauga si valul acesta cumplit de cosmopolitism, care vine de la societatea americana. Tinerii invata ca in alta parte e mai bine ca aici, ca e bine sa plece si sa caute sa obtina cat mai usor o slujba in alta parte. Deci, se paraseste ideea sacrificiului. Nimeni nu mai vrea astazi sa se sacrifice pentru niste valori, sa ramana si sa faca ceva aici, in conditii mai grele. Toata lumea fuge de greu.
– Sa revenim la curentul latinist. De ce este atat de puternic acest curent? Ne face mai europeni? Mai nobili? Mai moderni?
– S-a impus aceasta directie si ea se mentine si se intareste prin ea insasi. Daca s-ar fi impus orientarea lui Bratescu-Voinesti sau daca am fi avut guverne nationaliste, s-ar fi inradacinat un alt punct de vedere.
– Are legatura cine e la guvernare cu ce se preda in universitati?
– Are. Pentru ca exista teama de a nu se preda in Universitati adevarul gol-golut. Se preda un adevar doar pe jumatate. Ideea mentinerii puterii este aceeasi la toate guvernele: cel infrant este intotdeauna cel vinovat. Iar daca dacii au fost infranti, li s-a asociat o vina.
– Asta inseamna ca pentru a se schimba felul in care se preda istoria in universitati, ar trebui sa se schimbe ceva si in modul de guvernare?
– Ideologia democratica de astazi nu este cea pe care a lasat-o Pericle, care a gandit-o pentru o cetate cum era Atena. Cand ideea democratica s-a difuzat, lumea l-a uitat pe Pericle si principiile lui.
– Ce fel de guvernare ar trebui sa avem ca sa putem spera ca se va preda in universitati adevarul gol-golut?
– Pentru noi, pentru romani, trebuie sa fie una crestina, pentru ca numai spiritul crestin propovaduit de Biserica ar putea sa aduca adevarul in scoli. Vedeti, traim permanent aceasta lupta a raului care se perpetueaza si a binelui care izbucneste numai din cand in cand.
Comentariul nostru:
Este profund greșită ideea răposatului Vasile Boroneanț, cum că romanizarea „era doar o opinie la varf, caci traditia, opinia maselor era cu totul alta. Peste tot oamenii din popor spuneau ca se trag din daci. Peste tot pe unde te duceai la sat, taranii spuneau ca cutare movila sau val de pamant sau cetate e de pe vremea dacilor. Pentru ca nu aveau posibilitatea sa citeasca operele scrise ale corifeilor latinisti si spuneau ce stiau din traditie.”
Tradiția și conștiința romanității are o continuitate pe care mulți au contestat-o. Adolf Armbruster a demonstrat cel mai convingător că această conștiința, a descendenței din romani, nu s-a pierdut niciodată la români. Vezi cartea sa de căpătâi despre Romanitatea Românilor. Așa se face că în limba română cuvîntul ROMÂN este un cuvînt vechi, păstrat odată cu celelalte elemente care dau limbii noastre caracterul de limbă romanică. Dacă luați Dicționarul Tezaur al limbii române – sau orice alt dicționar ca lumea, la cuvîntul ROMÂN găsiți o polisemie bogată, o familie de cuvinte, derivate și compuse, numeroasă, precum și o serie de expresii și locuțiuni care conțin cuvîntul ROMÂN. În schimb, la cuvîntul DAC sau GET sau TRAC nici urmă de așa ceva! Vom găsi indicația că aceste cuvinte sunt neologisme, au intrat în limba română literară mai întâi, în limba savanților, și apoi, prin școală, prin cărți și, mai nou, prin filme, aceste cuvinte au ajuns să capete o oarecare circulație și printre „țărani”.
Numai în ultima vreme putea un țăran să spună că „cutare movilă sau val de pământ sau cetate e de pe vremea dacilor”! Sursa poveștilor cu dacii, care pot fi culese azi la țară sau în alte medii este cultura scrisă, oficială! Adică sunt povești de curând inventate! Nu sunt autentice ca folclor! Culegerile de folclor și de texte dialectale stau mărturie în acest sens. Singurul personaj istoric din antichitate care a lăsat o amintire clară în mentalul autentic țărănesc este TRAIAN, bădica Troian!
Am fost și eu dezamăgit când, ca elev interesat de componenta dacică a formulei noastre etnice, am descoperit că amintirea acestei rădăcini etnice s-a pierdut cu totul, că abia în timpurile moderne, cuvîntul DAC a intrat în limba română, ca neologism!
Cuvîntul DAC a împărtășit soarta cuvîntului TRAC, relativ mai circulat în antichitate, dar care nu s-a mai păstrat nici el prin viu grai în nicio limbă! La fel și GET.
Deci, dacă putem vorbi de o tradiție populară, aceea este tradiția romanității noastre. Cât privește ideea că „opinia maselor” trebuie să prevaleze față d cea a specialiștilor, sunt uluit s-o rgăsesc după 60 de ani! Este de un proletcultism total, fără egal chiar și în anii celui mai dezmățat proletcultism!…
O problemă intersantă o avem cu cuvîntul DOCHIA. Mulți consideră că Gheorghe Asachi a comis un fals, imaginând câteva povești cu BABA DOCHIA, care au fost prezentate ca basme și tradiții populare care ar fi păstrat o vagă amintire din DACIA străbună. Așadar, cărturarii noștri au făcut tot ce au putut ca să resuscite „mortul”… Ar fi fost bucuroși să descopere oricât de multe dovezi ale dacității, ale conștiinței noastre dacice. A spune că acești savanți au încercat să ascundă dovezile dacității noastre este o teză tembelă, imbecilă!
Falsă este și ideea că de la Școala Ardeleană, de la curentul latinist, se trage teoria latinității, a romanității noastre. E jenant să descoperi că un istoric, fie el și arheolog, de talia lui Vasile Boroneanț putea emite o asemenea apreciere! Păi ce ne facem cu cronicarii noștri, moldoveni sau munteni, cu legenda lui Roman și Vlahata?!… Și atâtea altele, care au premers Școala Ardeleană?!
L-am cunoscut pe dl Vasile Boroneanț, l-am prețuit, l-am respectat, îmi pare rău că nu i-am cunoscut ideile în materie de istorie. Nu-mi dau seama cum și le-ar fi putut apăra! Specialitatea domniei sale era …preistoria!
****
***
Al doilea interviu, cu dna VICTORELA NEAGOE,
cercetatoare, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan – Al. Rosetti”
“In stiinta romaneasca a existat intotdeauna un soi de provincialism. Intotdeauna am crezut ca strainul este mai grozav”
– V-ati ocupat de editarea “Daciei Preistorice” a lui Nicolae Densusianu, impreuna cu sotul dumneavoastra, istoricul Manole Neagoe. E vorba de o carte controversata. Nu ati avut reactii negative?
– Am avut parte de cateva. Ni s-a spus ca ne compromitem. Nu vad de ce ne-am compromite, caci este vorba, totusi, de istoria unei stiinte. Si apoi, chiar daca interpretarile lui Densusianu sunt in mare masura fanteziste, materialul strans de el este urias si valoros.
– De ce credeti ca nu se mai formeaza astazi enciclopedisti de acest fel? Nu mai exista pasiune? Sau seriozitate? Ori timp?
– A trecut epoca marilor enciclopedisti, care acumulau enorm de multa informatie si aveau si capacitatea de a o sintetiza. Hasdeu, de pilda, ar trebui sa fie un exemplu pentru tinerii cercetatori, care, in afara de studiile publicate in occident in ultimii cinci ani, altceva nu mai folosesc, nu stiu bibliografie. Totul este sters, totul incepe cu ei si inaintea lor nu mai este nimic.
– De ce nu se mai apropie nimeni de domeniul substratului dacic al limbii romane?
– Pentru ca trebuie sa stii foarte multe: indo-europeana, slava veche, latina, istoria limbii, o multime de lucruri, apoi sa citesti tot ce s-a scris in acest domeniu. Astazi tinerii se orienteaza spre domenii mai usoare. Si nici nu-i atrage, nu-i intereseaza.
– Asta e de neinteles, caci e un domeniu pasionant.
– In facultate nu se mai studiaza asa ceva. Dialectologia s-a scos cu totul ca materie de studiu, iar istoria limbii se studiaza foarte putin.
– De ce credeti ca suntem atat de “ospitalieri” in toate domeniile, inclusiv in cel al limbii, si preferam sa spunem ca am luat sau imprumutat tot de la toata lumea, in loc sa ne afirmam individualitatea?
– In stiinta romaneasca a existat intotdeauna un soi de provincialism. Intotdeauna ne-am subestimat. Intotdeauna am crezut ca cel de langa noi, strainul, este mai grozav. Vinovati sunt oamenii nostri de stiinta. De pilda, am citit undeva despre covorul oltenesc ca a fost considerat influentat de cel sarbesc, desi cel oltenesc este mult mai bogat, mai boieresc, mai rafinat decat cel sarbesc. E lipsit de logica sa afirmam ca am luat totul de la altii, si cocosul, si troianul, si colindele si cate si mai cate cuvinte ce sunt considerate ca imprumutate de la slavi, desi obiectele sau realitatile pe care le desemneaza existau aici cu mult inainte de venirea slavilor, iar multe dintre acestea nici nu le erau cunoscute slavilor, ci le-au aflat aici.
Comentariul nostru: Subscriu în totalitate la cele afirmate de distinsa doamnă și aș putea adăuga alte observații care să întărească opiniile colegei mele. Subliniez, pentru cei care îl pomenesc pe Nicolae Densusianu fără să-l citească, drept care nici nu citează din cartea acestuia, aprecierea persoanei care s-a ocupat de reeditarea faimoasei Dacii Preistorice: „interpretarile lui Densusianu sunt in mare masura fanteziste, (dar) materialul strans de el este urias si valoros.”
De asemenea, este capitală și de bun simț observația prin care a răspuns la întrebarea
„– De ce nu se mai apropie nimeni de domeniul substratului dacic al limbii romane?
– Pentru că trebuie sa știi foarte multe: indo-europeana, slava veche, latina, istoria limbii, o multime de lucruri, apoi sa citesti tot ce s-a scris acest domeniu. Astazi tinerii se orienteaza spre domenii mai usoare. Si nici nu-i atrage, nu-i intereseaza.”
Așadar nu este vorba de un sabotaj față de amintirea Daciei, ci de dificultatea inevitabilă de a studia istoria și limba unui popor de la care nu ne-a rămas mai nimic scris… Se găsesc puține persoane capabile de un efort intelectual maxim pe care să-l dedice acestui subiect.
Emblematic este cazul lui CICERONE POGHIRC, șef al catedrei de limbi clasice. Un mare latinist! Ani de zile a ținut un curs special de limbă dac(ic)ă pentru studenții din ultimul an de studii. I-am trimis să frecventeze acest curs pe câțiva dintre daciștii amatori din acei ani, înainte de 1980. Au mers de câteva ori și n-au înțeles decât un singur lucru: că fără să cunoască latină, greacă și celelalte limbi balcanice, nu au ce să înțeleagă din curs. Au lăsat baltă cursul lui POGHIRC. Doar dacii nu și-au pierdut vremea prin biblioteci?!… În subconștientul lor li se părea o blasfemie să-i cauți pe daci prin cărți, ca un șoarece de bibliotecă! Pe dacii liberi mai ales!…
Așadar, să nu rămână nimeni cu impresia că editorii lui Nicolae Densusianu sau măcar Nicolae Denusianu însuși susțin aberațiile semidocte ale daciștilor. Nicolae Duneusianu a fost un mare latinist pot spune! Ceea ce nu l-a împiedicat să fie interesat, pasionat de dacismul nostru! Nu i-ar fi trecut niciodată prin minte că latinismul și dacismul se exclud unul pe altul!
****
***
Al treilea interviu, cu dl DAN ROMALO,
autorul cartii “Cronica geta apocrifa pe placi de plumb?”
“Subiectul supara”
– Ati fost multa vreme aproape de domeniul dacologiei prin preocuparile dumneavoastra. Ati perceput acest domeniu ca fiind inchis, stagnant?
– Haideti sa va raspund tot printr-o intrebare: De ce oare, atunci cand au aparut placile de plumb, care au sanse sa fie un element de noutate pentru istorici, ele au fost refuzate ca neoriginale, fara sa se admita o cantarire a elementelor logice care pledau pro si contra? Ai elemente noi, pe care poti sa faci comparatii, analize, cautari de antecedente si ramuri comune, si le refuzi. De ce?
– Cartea pe care ati dedicat-o ansamblului placilor de plumb de la Sinaia, astazi bine cunoscute opiniei publice, a deranjat multa lume. Totusi, din 2003, cand a aparut prima editie, si pana astazi, nu s-au facut eforturi la nivel oficial pentru a se demara o cercetare care sa limpezeasca apele. Cum va explicati aceasta lipsa de implicare a oficialitatilor?
– Oficialitatile le considera falsuri, dar nu am auzit inca argumente valide care sa sustina aceasta pozitie. Ar trebui sa existe un arbitru care sa cantareasca argumentele de ambele parti, un arbitru desemnat de o institutie de cultura. Nu trebuie sa fie neaparat istoric, ci sa fie un bun logician, care sa fie capabil sa analizeze argumentele.
– Vedeti totusi o explicatie pentru tacerea din jurul acestui subiect?
– Singura ipoteza pe care pot sa o emit este aceea ca exista o vointa foarte puternic sustinuta de a nu se ridica problema asta, din doua motive posibile. Fie subiectul supara, pentru ca ar duce la o intarire a spiritului national, dar nu pe baza de entuziasm nationalist, ci pe baza de documente istorice. Iar asta poate sa contrarieze pe multi, nu doar pe vecini. Poate sa contrarieze o tendinta mondiala de a dizolva ideea de istorie nationala. Sau, al doilea motiv, poate a fost o manevra la un moment dat, care a impus tacere pentru o vreme, iar aceasta tacere a avut consecinte.
Daca tezaurul despre care vorbim s-a descoperit la Sinaia, pe un teren care apartinea regelui, poate s-a considerat ca aurul din aceste placi era foarte necesar pentru dotarea armatei in preajma Razboiului de Independenta si s-a sacrificat elementul material, adica aurul, dar s-a pastrat informatia din placi. Daca s-a pastrat tacere asupra acestui gest, e posibil ca mai tarziu sa nu se mai fi stiut nimic in legatura cu provenienta placilor de plumb.
– Zilele astea am citit intr-un cotidian un interviu cu directorul Institutului de Arheologie, academicianul Alexandru Vulpe, care sustinea ca placile sunt niste falsuri ordinare, facute de Nicolae Densusianu ca sa-si sustina teoriile din “Dacia Preistorica”. Domnul academician nu e prea sigur pe afirmatiile sale. La inceput, sustinea ca sunt falsurile lui Hasdeu, iscate dintr-o disputa cu Tocilescu. Si vorbind despre “dacomanii” care sustin aceste “falsuri”, domnia sa spunea in interviu – si aici vreau sa citez exact: “Dar traim intr-o tara libera si nu le putem face nimic”. Eu inteleg ca domnul academician regreta ca ne aflam intr-o tara libera, in care exista libertate de exprimare, si ca nu ni se poate inchide gura cu forta. Cum comentati?
– Nu am ce sa comentez.
Comentariul nostru
Dacă mi s-ar cere să dau un exemplu de academician impostor, cred că primul la care m-aș gândi ar fi Alexandru Vulpe jr. Firește, lista ar continua…
Cunosc arheologi și istorici serioși care s-au bucurat de apariția cărții dlui Romalo. Dl Romalo are perfectă dreptate: nu există nicio explicație logică pentru producerea acestui fals care ar fi plăcuțele de la Sinaia. Eu aș face un studiu care să explice cecitatea istoricilor noștri, greu de explicat. Plăcuțele de la Sinaia au zăcut zeci de ani la Muzeul de arheologie în depozite și nimeni nu le-a luat în serios. Au acceptat eticheta de fals și s-au perpetuat comod pe această poziție, în loc să se mire că a existat un motiv pentru producerea acestor falsuri, căci acel motiv nu poate fi găsit! Avea dreptate cine a spus că numai proștii nu se miră!… Există proști printre marii savanți?!… Iată că există, iar plăcuțele de la Sinaia vor fi vreodată citate și în acest sens, ca dovadă că unde-i multă știință este și multă prostie! Prostia savantă! Să te ferească Dumnezeu de ea!
****
***
Al patrulea interviu, cu dl ION GHINOIU,
cercetator, Institutul de Etnografie si Folclor “Constantin Brailoiu”
“Avem un complex identitar absolut devastator!”
– V-ati ocupat o viata intreaga de cultura noastra populara si ati ajuns la concluzia ca traditiile romanesti se continua inapoi, in timp, pana in vremea dacilor. Este aceasta o concluzie ce incomodeaza pe unii?
– Ce sa va spun? Avem un complex identitar absolut devastator! Eu credeam ca dupa Revolutie, gata, am scapat, dar vad ca in continuare avem complexe identitare. De ce? Pentru ca, spre deosebire de grec, de egiptean, de evreu, de indian, care toti si-au pastrat numele antic, noi ne-am schimbat numele. Ce complex identitar poate sa aiba grecul sau egipteanul? Spre deosebire de toti acestia, noi ne-am gasit sa renuntam la numele radacinii noastre autohtone de dac si Dacia si sa ne luam numele de la Roma. Aici este un fals. E ceva nefiresc cu romanizarea asta facuta in mare graba si pe un teritoriu restrans, e ceva in neregula. Cultura noastra populara nu are legatura cu Roma. Noi avem o civilizatie genetic legata de continent, de uscat, de spatiul continental si de apele curgatoare, spre deosebire de egipteni si greco-romani, care au civilizatii maritime. Lucrurile sunt foarte clare: toata cultura populara romaneasca este legata genetic de uscat, nu are nimic a face cu cea greco-romana.
– Cine e de vina ca s-a perpetuat falsul de care vorbiti?
– O vina mare o au intelectualii, care n-au curajul sa recunoasca daca s-a gresit ceva. Eu am tot respectul pentru marii nostri savanti, dar adevarul trebuie spus.
– Deci, perpetuam niste greseli, din lasitate.
– Da, iar daca spui ceva ce nu se incadreaza in linia stabilita, imediat esti catalogat drept “dacoman”, “tracoman”. Eu acum lucrez la o carte romaneasca a mortilor. Acolo sa vedeti cat de vii sunt lucrurile pe care le pomenesc anticii cand vorbesc de daci, de pilda jalea de a te naste si bucuria de a scapa de viata aceasta. Si inca se pastreaza acestea in traditie in ziua de azi.
– Exista un dezinteres evident fata de studiul traditiilor, poate chiar mai mare decat pentru lingvistica si istorie.
– Asa e, uitati, noi publicam acum al patrulea volum din Atlasul Etnologic Roman. Nu intereseaza pe nimeni. Nici o televiziune, nici o emisiune sa pomeneasca ceva, sa faca o lansare. Sunt, totusi, traditiile noastre romanesti…
– Pomeneati undeva de “sindromul antichitatii greco-romane”. Va rog sa detaliati putin.
– Chestia asta ca totul vine din Roma si Grecia Antica este un fals, pentru ca genetic suntem civilizatii deosebite, asa cum am mai spus. Noi suntem legati de Dunare, ei de mare. O sa avem in curand o criza identitara si continentala. Uitati: numele de Europa ne vine din Asia. Crestinismul ne vine din Palestina. O sa vina vremea cand o sa fim intrebati: “Bine-bine, dar care e leaganul vostru de civilizatie?”.
N-o sa se mai puna problema ca suntem romani, nemti sau alte natii. Europeni si atat. Si-o sa fim intrebati de africani, de irakieni, de evrei, de indieni: prin ce esti tu european? Care e leaganul tau de civilizatie? Si-o sa raspundem: pai, antichitatea greco-romana. Si or sa rada de noi. Evident, Grecia si Roma au ajuns la o stralucire de necontestat, dar ele, la randul lor, sunt tarzii si reprezinta o sinteza a civilizatiilor care au fost inaintea lor.
– Si-atunci, ce ar trebui sa raspundem?
– Vedeti, exista un triunghi al celor trei delte, care concentreaza marile civilizatii preistorice de pe Terra, evident, inainte de antichitatea greco-romana. Daca va uitati pe un planiglob, va dati seama mai bine: Nilul cu delta lui si civilizatia egipteana, Dunarea inferioara si delta ei, cu civilizatia carpato-dunareana, si Tigru-Eufrat si delta, cu mesopotamienii. Uitati-va care este pozitia carpato-dunarenilor. Eu evit sa mai spun “romani”, spun “carpato-dunareni”. Dupa atatia ani de cercetari simt nevoia sa-i numesc asa, va rog sa ma credeti. Aici este leaganul.
– Ce se poate face ca sa se indrepte acest fals?
– Acest fals ne-a provocat extraordinar de multe necazuri. A fost un timp cand a fost de folos, mai ales in chestiunea cu Transilvania, dar acum e o rusine. Cine mai crede ca “de la Ram ne tragem” si toate povestile astea? Nu stiu ce se poate face, poate intelectualitatea asta tanara care se ridica sa ia taurul de coarne si sa faca lumina. Pentru ca vad ca tot mai multi tineri isi pun intrebari, tot mai multi simt ca ceva nu e in regula cu istoria noastra.
Comentariul nostru:
Ideea că de la romani avem limba, graiul, iar de la daci cultura populară, folclorul, e dinainte de 1900. Că romanii au avut o cultură a pietrei, iar dacii a lemnului, iarăși este veche! Etc. Nimic nou în ce spune dl Ghinoiu, care știe multe, dar îi lipsește viziunea. Iar când spune ceva nou este complet fals! Teoria cu schimbarea numelui e o aiureală totală! Păi tocmai cu asta mă fălesc eu, ca român! Că nu mi-am schimbat numele de aproape trei mii de ani și am păstrat numele de ROMANUS!
Care egipteni, domnule Ghinoiu, și-au păstrat numele? Care indieni? Care greci?! Măcar și evreii!
Iar povestea cu Delta Dunării că a jucat un rol în istoria noastră similar rolului jucat de Delta Nilului este de-a dreptul grotescă! Nu mă așteptam! Deh, nu era cazul ca dl Ghinoiu să treacă ultra crepidam și să ne împărtășească tezele sale de filosofia culturii, a istoriei. Penibile! Se face de rîs și e păcat de opera sa propriu zisă, atât de importantă pentru noi, românii!… Din studiul folclorului românesc, al mentalității românești, deduci un respect deosebit pentru măsura lucrurilor! Lecția asta n-a prea învățat-o dl Ghinoiu…
****
***
Al cincilea interviu, cu dl
DUMITRU MANOLACHE,
jurnalist de investigatii, cotidianul “Gardianul”.
“Cei ce trebuie sa spuna adevarul nu o fac din frica, din oportunism sau lasitate”
– In decursul investigatiilor gazetaresti ati avut tangenta, poate mai mult decat orice alt ziarist de la noi, cu epoca dacica. V-ati miscat cu lejeritate in acest domeniu ori l-ati resimtit ca pe unul “tabu”, despre care nu prea se doreste sa se vorbeasca?
– Sa va expun o situatie concreta. Am scris o carte despre un foarte controversat subiect: placile de plumb de la Sinaia, copii ale unui tezaur dacic din aur, despre care exista informatii ca ar fi fost descoperit cu prilejul saparii fundatiei Castelului Peles, sperand ca lamuririle esentiale sa le obtin de la specialisti. Dar – surpriza! – specialistii nu le-au cercetat si refuza sa le cerceteze, repetand, fara argumente, de vreme ce nu au cercetat respectivele artefacte, ca sunt falsuri! Exista o tacere… de plumb in jurul subiectului! De ce nu se ia in serios si nu se cerceteaza subiectul? Pe cine deranjeaza si de ce? Problema a fost ridicata si in Parlamentul Romaniei, de catre domnul Gheorghe Funar, dar fara nici o rezolvare practica.
– Si totusi, pe cine credeti ca deranjeaza? Aveti o idee?
– Exista, dupa parerea mea, un scop clar si bine controlat de anumite structuri care vizeaza reducerea treptata a interesului dedicat epocii vechi a istoriei noastre si, in cele din urma, stergerea din memoria colectiva, anularea elementelor identitare esentiale ale neamului, distrugerea Romaniei profunde, adevarate, cea care exista dincolo de sticla televizorului. In aceasta “schema” distructiva sunt cuprinse istoria, cu precadere perioada dacica, limba, traditiile, crestinismul ortodox, morala, familia, scoala etc. Mai devreme sau mai tarziu, va trebui ca si noi, romanii, sa ne “topim”, tacuti daca se poate, in marea masa amorfa a globalismului, incapabili sa ne mai definim, sa mai avem reactii, sa mai putem iubi sau crede in mantuire prin Hristos. Buni doar de a executa, “liberi si democrati”, comenzile “pastorului” mondial.
– Cu asemenea afirmatii riscati sa fiti catalogat drept “conspirationist” si “dacoman”.
– Bineinteles, doar asta e una din armele lor. Cand afirmi asemenea lucruri, risti imediat sa fii etichetat drept protocronist, dacoman, adept al teoriei conspiratiei, calificative stigmatizante intr-o lume ratacita, fara repere. Cei ce trebuie sa spuna adevarul nu o fac din frica, din oportunism sau lasitate. Iar cei care au curajul sa o faca sunt discreditati, izolati, “afurisiti” la comanda, astfel incat orice ar spune sa nu mai fie crezuti.
– De ce deranjeaza tocmai epoca dacica? De ce nu alta epoca?
– Epoca dacica deranjeaza cel mai mult pentru ca de acolo ne revendicam originea si dreptul identitar. Paradoxal sau nu, dar noi romanii, fara trecut, nu putem gandi viitorul. Peste cateva generatii vom uita acest adevar. Nu trebuie sa faci eforturi ca sa intelegi acest lucru. Cititi manualul de istorie a Romaniei, Dictionarul limbii romane, vizitati muzeele, cetatile dacice si veti intelege ce putin le-a mai ramas romanilor din radacina lor principala.
Comentariul nostru:
În general domnul ziarist de investigație are dreptate. Dar mărturisesc că răspunsul la ultima întrebare nu l-am prea priceput. Poate și pentru că întrebarea era greșită, căci nimeni, dintre savanții autentici, în frunte cu Hasdeu sau Pârvan ori Eliade nu a fost „deranjat de epoca dacică”! Se tot vorbește de acest sabotaj anti-dacic, dar nu s-a adus nicio probă concludentă! Este o invenție a semidocților care se pronunță cu privire la dacismul nostru într-o manieră amatorească, penibilă, mărturisindu-și, fără voia lor, „nula” intelectuală, incompetența. Și, firește, nimeni nu-i ia în serios, iar ei numesc asta sabotaj al dacismului! Impostori, dar impostori agresivi, din păcate! Deja nocivi!
****
***
Interviul numărul șase
VALENTINA CETEAN,
inginer geolog, director executiv Asociatia “Greenet”
“O stare generala de indiferenta”
– Va preocupa de mai multa vreme starea patrimoniului arheologic romanesc, mai ales a celui de epoca veche si straveche. Cum va explicati neglijenta de care dau dovada autoritatile, mai cu seama cand vine vorba de cetatile dacice care, desi sunt incluse in patrimoniul mondial, nu beneficiaza de nici o forma de protectie si conservare, ba mai mult, unele nici nu sunt marcate, asa incat e imposibil sa ajungi la ele?
– Neglijarea constanta a vestigiilor construite din perioada dacica se datoreaza partial pozitiei lor geografice, caci se afla in general in zone montane mai greu accesibile, putin sau deloc populate, dar la aceasta se adauga o stare generala de indiferenta.
– De unde vine indiferenta aceasta?
– Vine, in primul rand, din educatia deficitara din scoli, cu privire la respectul fata de extraordinarul patrimoniu istoric, cultural si natural al teritoriului pe care locuim.
– Dar poate ca nu e vorba doar de indiferenta, ci si de anume temeri, pentru ca astfel de actiuni ar putea duce la schimbarea unor opinii sau directii de cercetare sau, mai grav, ar putea deranja pe unii din motive care sunt prea ascunse pentru noi.
– Raspunderea acestor actiuni trebuie asumata, chiar daca aceasta ar determina schimbarea unor opinii sau opozitia fata de acele grupuri aparent “invizibile”, care nu doresc ca aceste amplasamente sa aiba vizibilitate internationala normala, caci aceasta ar micsora sansa intrarii unor valori de patrimoniu material mobil in colectii personale.
– Poate ca turismul ar putea salva putin istoria, daca s-ar investi mai mult in turism cultural.
– Din pacate, personalul administrativ din domeniul turistic este slab pregatit si este orientat mai ales catre investitii si surse de castig pe termen scurt si mediu. Nu se iau decizii pe termen lung la nivel administrativ local, regional si national.
– E un tablou cam pesimist.
– Aceasta este realitatea. Daca nu ne implicam in prezentul si viitorul nostru, consecintele le vom suporta fiecare dintre noi.
Comentariul nostru: nimic de obiectat, dimpotrivă, sunt plăcut impresionat de răspunsul echilibrat și la subiect. M-a pus pe gânduri – din păcate nu și pe ziaristul care a pus întrebăile, referința pe care o face doamna inginer nu la conspirații, ci la preocuparea pentru „colecții personale”, adică la furtul din patrimoniul istoric… Ăsta, da, subiect tabu printre arheologi! Nu dacismul nostru cel de toate zilele!
sursa: www.formula-as.ro
Domnule Coja,
De ce spuneti ca egiptenii, indienii, grecii si evreii nu si-au pastrat numele?
Si
cum exact este posibil sa existe o cultura folclorica „de la daci” –
deci cu vechimi atestate de mult peste cei 2000 de ani – si, in acelasi
timp, limba in care acest folclor se exprima si se transmite din
generatie in generatie sa fie „de la romani” – deci de 2000 de ani
incoace?
In opinia mea, in afara cazului in care toti locuitorii de pe fata Europei vorbeau aceeasi limba pana la un moment dat, lucrul e ilogic. Si daca pana la un moment dat chiar vorbeau toti aceeasi limba, e falsa dilema. Sau poate gresesc :)
Domnule Coja,
De ce spuneti ca egiptenii, indienii, grecii si evreii nu si-au pastrat numele?
Si cum exact este posibil sa existe o cultura folclorica „de la daci” – deci cu vechimi atestate de mult peste cei 2000 de ani – si, in acelasi timp, limba in care acest folclor se exprima si se transmite din generatie in generatie sa fie „de la romani” – deci de 2000 de ani incoace?
In opinia mea, in afara cazului in care toti locuitorii de pe fata Europei vorbeau aceeasi limba pana la un moment dat, lucrul e ilogic. Si daca pana la un moment dat chiar vorbeau toti aceeasi limba, e falsa dilema.Dar, poate gresesc :)
Domnul Coja,
Cu lucrarea d-lui Romalo treaba e putin cam delicata. Ca paranteza, dumnealui si dna Aurora Petan merg exact pe aceeasi linie, probabil e o colaborare stransa intre cei doi pe aceasta tema.
In urma analizei textelor de pe placi si a propunerilor de despartire a acelor texte, concluzia dumnealor este ca:
-limba de pe placi este o limba ne-indo-europeana
-dar, credinta dumnealor este ca limba de pe placi este limba dacilor…aici ar fi deci o bubita…deci limba dacica era o limba ne-indo-europeana, conform acestor 2 idei.
-totusi, dumnealor neaga categoric romanizarea, ba chiar afirma ca limba rom^na e limba mostenita de mii de ani (de la daci), doar cu eventuale influente prea minore pentru a fi fost in masura sa o schimbe cat de cat semnificativ. Ceea ce naste o contradictie enorma. Daca spui ca limba de pe placi este limba dacilor, ca acea limba este ne-indo-europeana si ca rom^nii vorbesc aceeasi limba de mii de ani de la dacii care nu au fost nicicum si niciodata romanizati, atunci inseamna ca noi vorbim o limba ne-indo-europeana. Dar afirmand cele de la primele 2 idei, practic dumnealor confirma clar precum cristalul romanizarea, pe care de fapt, prin alte afirmatii o neaga.
Ca sa rezum, nu cred ca in conditiile astea lucrarea dlui Romalo ar aduce prea multa lumina cercetatorilor rom^ni.
Cat priveste placutele (si tin sa afirm, sunt unul din cei care doresc sa creada ca ele sunt autentice), nici aici treaba nu e chiar asa limpede.
Dna Aurora Petan a vorbit nu o data despre analiza metalografica facuta placilor. Prima data o astfel de analiza s-a facut la Oxford, dar se pare ca doar a stratului superficial si s-au putut gasi o serie de impuritati. Dupa aceea insa s-au efectuat 3 studii la Institutlul de Fizica Nucleara din Bucuresti, pe intreaga adancime a materialului. Concluzia a fost ca materialul este un aliaj Pb-Sn (cu o mare puritate a plumbului), pe scurt, plumb tipografic din sec 19. Din cate am inteles din alte date, s-a comparat si cu o medalie sau ceva de genul acesta din vremea lui Cuza.
De aici (si din faptul ca aceste placi nu au un istoric de sit (arheologic) ) si din afirmatiile dnei Petan ca ar fi primit niste informatii de la cineva, s-a nascut ipoteza originalelor de aur dupa care au fost realizate aceste placi de plumb. Iar teoria ar fi ca regele Carol le-a topit, din nevoie de bani pentru constructia castelului Peles. Problema este ca el nu a consemnat nimic, or daca vroia sa treaca asta sub tacere, de ce ar mai fi dispus realizarea copiilor. Pe de alta parte, prin continutul lor, placile valorau mult mai mult decat greutatea lor in aur, deci valorificate ca antefacte (pe piata externa), ar fi fost mult mai scumpe. Daca ar fi adevarata ipoteza, ar fi fost chiar mai bine, ar fi supravietuit si obiectele si documetul tranzactiei. Dar nu se poate dovedi in vre-un fel existenta originalelor, deci in linia asta, nici autenticitatea copiilor. Daca afirmam ca avem o copie dupa un Rembrandt, dovada incepe cu dovedirea/confirmarea existentei originalului. Nu exista originalul, niciodata nu se va putea dovedi afirmatia asupra copiei.
In alta ordine de idei, de ce Parvan nu le-a validat?
Prin urmare, probabil ca argumentele contra autenticitatii lor nu ar fi intr-u totul beton, si e destul de greu de explicat motivul realizarii unor falsuri de acest gen, nici argumentele pro nu sunt nici pe departe inca clare.
http://danielroxin.blogspot.ro/2015/02/mare-savant-german-cea-mai-veche.html
În studierea vechimii noastre se progresează dar din păcate cu ajutorul germanilor.
O palmă binemeritată dată Școlii Românești de Istorie de un profesor de la Universitatea din Edinburg: Autoritățile românești ignoră 9.000 de ani de civilizație neîntreruptă!
Multumim mult pentru clarificari,domnule Coja!
mäi oameni buni, cu toatä stima shi respectul pentru tot ceea ce cred „dacishtii, mai de soi sau mai de cacialma, un lucru ar trebui sä aibä cu totzi la vedere, „APRIORI”: nu se poate vorbi in mod serios despre originea precum shi individualitatea limbii romäne färä a o privi la un loc, ca un ansamblu, shi cu aromäna.Pänä acum vre-o 2000 de ani, exista o singurä exprimare romäneascä intr-o regiune balcanicä färä frontiere statale.Din acea limbä romänä, daco-traco-geticä purä sau ca un rezultat a romanizärii, s-au descins douä ramuri, douä expresii lingvistice aparte,anume daco-romäna shi aromäna, ambele denumiri fiind culte shi nici de cum populare. Din motive de naturä -exclusiv!- istorico-politicä dacoromäna a evoluat in limba in care comunicäm noi acum, iar aromäna este pe cale de disparitzie, pästränd totushi intact caracterul ei arhaic specific, Fapt ce va-l obliga pe „dacistul” corect shi conshtiincios, in cazul unei abordärii lingvistice a istoriei limbii romäne, sä inceapä tocmai cu aromäna. Shi chiar läsänd la o parte indiscutabilul adevär cä vorbitorii aromänei pot dovedi in „pet degree-ul” lor cele mai mici imixtiuni etnice, lucru datorat modului lor de viatzä in locuri muntoase greu accesibile ba chiar shi foarte periculoase pentru totzi nävälitori din istorie.Pänä shi avionul „invizibil” american a fost doborät tocmai de asupra muntelui „durmitor” , la granitza Serbiei cu Muntenegru, odinioarä focar arumänesc, de unde shi denumirea sa.
Deci, dragi dacishti de tot felul; cacä vretzi sä facetzi ceva de ispravä shi nu speculatzii de senzatzie,läsatzi „kiriturile” shi „glärinnile” shi apucatzi-vä sä invätzatzi aromäna. Dacä credetzi pe bune cä limba romäna este limba „dacä” atunci gräbitzi-vä! Invätzänd aromäna vetzi cäshtiga cel putzin o mie de ani de istorie lingvisticä, färä mäcar a calcula shi dobända de dilentantism inflatzionar…
Ashadar; AVANTI DILETANTI!!!
Descoperirile arheologice și datarea lor prin tehnologia actuală demonstrează că leagănul civilizației europene este bazinul Dunării inferioare. Aici au trait strămoșii noștrii. Dacă academicienii noștrii ignoră această realitate, istoricii străini o consemnează neutru, dar științific. Când pe teritoriul țării noastre s-au descoperit unelte din fier cât în întreaga Europă este o problemă care ar trebui să dea de gândit istoricilor. De aici și până a accepta că făuritorii acestor unelte vorbeau o limbă mai veche decât a vecinilor nu este decât un pas.
Descoperirile arheologice o sa va zapaceasca putin…asezari ilire,celtice,scitice si germane pe teritoriul locuit de daci nu prea suna bine.Castre romane in Prahova,Buzau,Neamt,Covasna si Harghita ori limesuri romane mai sus de Iasi sau drumuri romane care strabat Oituzul sau Tihuta si ajung pana in Basarabia. Sau sa aflati ca istoricii nostri l- au ignorat pe Dio Cassius si columna ori harta lui Ptolemeu.