.
Timeo americanos et dona ferentes
No issue detected
Stan Pățitu4 hours ago
.
majoritatea jurnaliștilor și a celor independenți au semnalat astfel de probleme. Din păcate nu se acționează, deoarece toată clasa politică e coruptă și distruge România la unison. Practic avem un singur partid neo-comunist. O haită care acționează solidar la desființarea României. Jocul politic e numai un circ, teatru, să ne creeze impresia că există luptă politică, cînd de fapt ei fură împreună. Apoi fac cu schimbul la pușcărie pe termene reduse sau cu suspendare, ca să-nchidă gura lumii, de unde își văd mai departe de afacerile personale avînd tot comfortul la dispoziție. Toate dosarele de hoție sînt virate în scandaluri politice. Astfel își ascund furturile efectuate de 27 de ani. Așa rămîn cu averile uluitoare dobîndite prin jaf și furt, executînd de ochii lume o pedeapsă pentru probleme politice, nu penale pentru hoție. După 1990 clasa politică a vîndut și vinde mai departe ce-a mai rămas, ca și cînd au fost proprietarii de drept asupra avuției naționale. Le-a fost foarte ușor să facă așa ceva, din cauză că înainte de 1990 statul era proprietar prin naționalizare. Cei care ne conduc au considerat că românii nu erau oricum proprietari, ci statul o fantomă fictivă.
ca să le fie și mai ușor, au distrus arhive de documente dînd foc la propriu sau sustrăgînd documente, de la Biblioteca Centrală de Stat, pînă la nivelul primăriilor comunale, inclusiv de la biserici. Din cauza asta foarte mulți români nu și-au putut revendica proprietățile. Iar pe cei care mai aveau documente i-au strîns cu ușa, adică cu criza economică și șomajul, forțîndu-i să-și vîndă totul pe nimic. Ei s-au împroprietărit din proprietatea naționalizată de comuniști, iar românii au fost dezproprietăriți a doua oară cu japca. Proprietățile din România au trecut în buzunarele lor personale din proprietatea statului, fără să se reîntoarcă la români. Acum foștii comuniști și urmașii lor se auto-intitulează capitaliști, oameni de afaceri, dacă tot au pus mîna pe proprietatea numită România.
Singura problema este CE FEL DE DEMOCRATIE????
Si mai ales stind ca democratia este dictatura majoritatii …ce facem cu minoritatea 49 %….
nu a existat si nu va exista vreodata cu adevarat democratie, asa cum nu poate exista egalitate…. astea sunt cheile cu care veneticii au deschis portile cetatilor ca sa le prade… de vreo cinci mii de ani. Pentru documentare recomand Defectele democratiei de Vladimir Volkoff, se gaseste on line,
Democrația nu e puterea poporului, ci a demosului, a unei vaste minorități privilegiate prin naștere(indiferent de calitățile, meritele și virtuțile indivizilor), care deține întreaga putere în timp ce restul de peste 90% sunt sclavi. În mod esențial, la fel au fost demosul atenian, patriciatul roman și post-roman(din republicile italiene), șleahta poloneză, etc.. Demosul de azi sunt popoarele alese, de aceea noi românii nu avem în acest stat un corp civic și nici un fel de reprezentare oficială, în timp ce tov. Al. Florian inițiază legi neavând nici o calitate alta decât cea de membru al demosului, care votează în Cahal, actuala Ecclesie.
Să nu amestecăm termenii de dragul propagandei soroșisto-europeniste. Tirania este uzurparea puterii și guvernarea fără acordul demosului, tirani au fost Pisistrate și Hipias care au ridicat Atena pe primul loc între cetățile grecești și au făcut posibilă rezistența ulterioară contra invaziilor persane. Tiran nu a fost Ceaușescu după cum le place lor să zică, el a fost rezultatul unui proces electoral exact ca președinții Israelului, Italiei sau Franței sub a III-a republică. Iar dictatura a fost o instituție a republicii romane care, în situații extraordinare, acorda unei persoane puteri discreționare pe timp de 6 luni cu misiunea de a rezolva problemele și a readuce lucrurile la normal folosind orice mijloace; este asemănătoare cu starea de urgență în vremurile moderne. Dictator este orice șef de stat care și-a asumat puteri depline în vreme de război sau calamitate, sau în urma unei lovituri de stat pe care a dat-o.
Ce sens poate avea sintagma „dictatura majorității”? O guvernare adevărată nu dezbină ci unește, nu se joacă cu procente ci se îngrijește de binele neamului întreg, nu de capriciile proștilor și dezaxaților care întotdeauna vor exista(x%), ci de a descătușa energiile creatoare ale neamului, a debloca potențialul fiecăruia, pentru binele colectiv și prin elitele autentice pe care poporul le-a ridicat în fruntea sa. A fi un patriot sincer și a crede în același timp în dogmele liberalismului iudeo-democrat e o mare pierdere, e o persoană otrăvită pe dinăuntru care nu poate acționa cu fermitate atunci când se cere. Marii noștri români din ultimii 150 de ani n-au crezut, de la Mihai Eminescu la Mareșalul Ion Antonescu.