Virgil Tănase ?

După publicarea pe acest site, zilele trecute, a scrisorii pe care dl Virgil Tănase a trimis-o unui prieten din Franța, comentând cele întâmplate în Piața Victoriei, alt prieten, de data asta prieten de-al meu, din străinătate, îmi cere să comentez și eu scrisoarea domnului Virgil Tănase… Mă execut și zic:

Scrisoarea este meritorie în mai multe feluri și din mai multe motive. Altfel nu aș fi pus-o pe site. Dar am și rezerve serioase, pe care nu le-aș fi făcut publice, dacă nu mă stârnea domnul Puiu! Rezervele mele privesc câteva afirmații ale autorului, precum și notele finale ale prezentatorului.

Bunăoara afirmația că Virgil Tănase „a studiat filologia la Universitatea din București (1963-1968) și regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale“ (1970-1974). După ce fusese exmatriculat de la Facultatea de Litere pentru faptul că îl menționase pe Emil Cioran la o conferință a tinerilor scriitori…” conține un neadevăr scandalos: după 1963 nu putea fi exmatriculat un student de la Facultatea de filologie pentru vina de a-l fi menționat pe Emil Cioran! Se putea găsi un coleg, dornic să parvină, care să-l toarne pe Virgil Tănase că l-a menționat pe Emil Cioran, dar nu văd profesorii care pentru acest act de curaj l-ar fi exmatriculat pe un student. Dacă nu mă înșel, la vremea aceea decan era Alexandru Rosetti, iar prodecan Romul Munteanu. Niște boieri!

L-aș ruga pe dl Virgil Tănase, la care sper să ajungă aceste rânduri, să ne lămurească cum au stat lucrurile. Eu am fost student la aceeași facultate în perioada 1960-1965 și țin bine minte care era atmosfera din facultate. La admitere, în 1960, mi-a căzut la examenul de admitere să vorbesc despre romanul Bărăganul, la mare preț printre criticii oficiali. Eu am declarat în fața comisiei că nu am citit cartea lui V.Em. Galan, am încercat, dar mi s-a părut așa de prost scrisă că m-am lăsat păgubaș. Examinatorii, profesorii Ciompec și Chiosea, mi-au cerut să fiu mai explicit, m-am conformat și mi-au dat nota 10!… În 1963, dacă nu mă înșel, a apărut volumul de poezii ale lui Blaga, scos de Ivașcu, pare-mi-se! Este exclus ca menționarea lui Cioran, la o întrunire a scriitorilor, să atragă asemenea sancțiuni!… Domnule Virgil Tănase, cum a fost de fapt cu exmatricularea dvs?!…

În scrisoarea sa – repet: meritorie, remarcabilă, dl Tănase evocă însă, neinspirat, „momentul în care Nicolae Ceauşescu încerca să mă omoare la Paris pentru articolele împotriva lui publicate” la Paris. În Parisul unde dl Tănase fusese surghiunit de autoritățile române, expulzat, se poate spune.

La vremea aceea, povestea cu un Ceaușescu care dă ordin să fie asasinat tînărul scriitor Virgil Tănase avea ceva șanse să fie crezută, luată în serios! Dar azi, la 27 de ani de la asasinarea lui Ceaușescu, asemenea poveste nu mai poate fi vîndută decât la fraieri! Nu există nicio crimă politică care să se fi petrecut după 1964. Necum comandată de Ceaușescu! Ce mare adversar și mare pericol era dl Tănase cu articolele sale sau cu romanul publicat în Franța înainte de a fi „exmatriculat” și din Țară?! Hai să ne vedem lungul nasului!

L-am cunoscut pe Haiduc, în 1984, la Paris. Haiduc a fost ofițerul de securitate însărcinat chipurile cu asasinarea dlor Virgil Tănase și Paul Goma. Nu intru în detalii, ca să nu ne întindem prea mult la vorbă. Toată povestea a fost gândită de francezi, de serviciile speciale franceze, la comanda directă a lui Mitterand. Probabil și cu complicitatea aripei trădătoare a Securității. Scopul fiind compromiterea lui Nicolae Ceaușescu.

Mitterand a fost foarte activ în campania anti-Ceaușescu care a precedat și a provocat căderea acestuia. Un apropiat al soților Ceaușescu mi-a dat informația că Mitterand i-a cerut lui Ceaușescu un ajutor de un milion de dolari, nerambursabili, de care avea trebuință în campania electorală. Ceaușescu l-a refuzat, iar Mitterand ar fi primit acei bani de la Budapesta. De unde și schimbarea de atitudine a lui Mitterand, marcat anti-românească! Basmul cu încercarea de asasinat a celor doi scriitori români, Virgil Tănase și Paul Goma, i-a folosit lui Mitterand ca pretext pentru a suspenda relațiile cu Bucureștiul. Un pretext inventat de subalternii președintelui francez. Probabil că Virgil Tănase și Paul Goma nici azi nu cunosc exact-exact care a fost rolul lor!

Haiduc, un fel de play boy, sau de papițoi, mai pe românește, se trage din părinți securiști, prieteni și colegi cu celebrul Nicolae Pleșiță. Un ins, acest Haiduc, fost Hirsch la naștere, pe care nu poți pune nicio bază. Un sporovăitor găunos, pe care numai în postura de asasin la comandă nu-l poți imagina! Un astfel de asasinat este o treabă serioasă, nu-i pentru hahalere! Mai degrabă îl vezi pe Haiduc încălcând legea penală cu vreo găinărie, vreo mică escrocherie, dar nu cu un dublu asasinat în inima Parisului.

Repet ceea ce nu a mai spus nimeni dintre cei care au comentat dramoleta al cărei protagonist a fost domnul Tănase: e foarte probabilă o colaborare cu DST-ul francez din partea Securității, din partea aripii trădătoare, cea care a pregătit căderea regimului ceaușist și a beneficiat din plin de tot ce a urmat!

Ion Coja