Extraordinar text care ar trebui predat la scoala, pus pe ziduri, pe garduri, la tv, radio….despre NEATÂRNARE, despre cum am stat la portile Orientului 2000 de ani, sa facem un bine, oferind aproape totul occidentului : MARGARITARE DE MARE PRET, iar occidentul in mocirla porceasca ce a facut cu ele ?
…au dus realul istoric până la limitele lui…
…au trimis realul politic până în pragul prăbuşirii Europei (francezii cu vanitatea napoleoniană, englezii cu divizarea Europei, germanii cu trei războaie demente)…
…au pătruns în realul cunoaşterii ştiinţifice până la „scepticism”…
…au ajuns cu realul culturii umaniste până la „absurd”…
…au ajuns, cu realul civilizaţiei tehnice, până la punctul la care se întreabă singuri dacă Terra va supravieţui…
… „Lumea este a mea” a spus omul modern…
Astfel, se implineste Cuvântul : ”Nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi.” (Matei, 7, 6)
rezultatul : calcati in picioare de straini, umiliti, jefuiti, goniti din tara….aruncati si atârnati de mocirla porcilor…
România în conştiinţa europeană
Constantin Noica
17 Dec. 2017
„Am încercat să arăt unui om de cultură francez că avem în limba noastră un concept special pentru libertate: neatârnare. Străinului i s-a părut simplu să replice că-l au mai toate limbile…
…Libertatea obişnuită se sparge repede în „libertăţi”, pierzându-şi astfel tăria, oricâtă îndreptăţire ar păstra în pulverizarea ei; pe când neatârnarea n-are plural, în chip firesc. Şi ea spune ceva de care nici libertăţile, nici libertatea nu ştiu îndeajuns. Spune întâi, ca şi ele, să nu atârni de alţii (ceea ce nu este uşor, chiar într-un regim de libertate, căci pe căi neştiute ceilalţi, cu gândurile lor exprimate şi tipărite, pot să te subjuge şi să te pună în stare de atârnare); şi mai spune ceva unic: să nu atârni, să fii uşor, să fii liber abia astfel. Asta-mi aminteşte – a răspuns ironic străinul – de vorba unui mare avocat francez despre România dintre cele două războaie, cu prilejul unui proces făcut de firme străine: „nous sommes aux portes de l’Orient, oû tout este pris à la légère”. Da, „nous sommes aux portes de l’Orient”, am recunoscut. Sântem la porţile acestui Orient care, întâi cu Asia Mică, apoi cu Grecia, cu Ierusalimul şi din nou cu Asia Mică (Siria), cu Alexandria şi în fine cu Bizanţul, a dat aproape totul lumii apusene.
Să admitem că este aşa, a replicat el; că din Răsăritul Apropiat şi cel european vine greutatea culturii europene. Dar ce-i cu uşurătatea d-voastră? Aţi dat cu ea ceva lumii? Este asta o bună aşezare în realul istoriei?
În realul istoriei, nu – a trebuit să admit, dar este ceva în posibilul istoriei. Dacă preferaţi, am stat prea des prost cu timpul istoriei, în care n-am obţinut decât un „din când în când”, spre deosebire chiar de unele popoare vecine, care au obţinut în el afirmări mai puternice şi mai durabile; dar stăm bine cu spaţiul, pe arcul acesta al Carpaţilor, pe unde au trecut atâtea seminţii şi unde una singură, cu pecetea romană pe ea, a rămas locului, cu posibilul ei.
Occidentalii au dus realul istoric până la limitele lui: au trimis realul politic până în pragul prăbuşirii Europei (francezii cu vanitatea napoleoniană, englezii cu divizarea Europei, germanii cu trei războaie demente); au pătruns în realul cunoaşterii ştiinţifice până la „scepticism” şi au ajuns cu realul culturii umaniste până la „absurd”. Peste toate, sau laolaltă cu ele, au ajuns, cu realul civilizaţiei tehnice, până la punctul la care se întreabă singuri dacă Terra va supravieţui. Aţi fost prea gravi, toţi. N-aţi avut uşurătate. „Lumea este a mea” a spus omul modern, şi a făcut în consecinţă marile lui isprăvi, acum îndoielnice pentru d-voastră”.
Notă: Textul prezentat este introducere la „Intrarea României în conştiinţa europeană. Constantin Noica, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru”, Buc. Edit. Hum.1992.[1]
[1]www.romaniamagnifica.ro
http://www.art-emis.ro/personalitati/4562-romania-in-constiinta-europeana.html
Aprobă | Răspunde | Editează rapid | Editează | Istoric | Spam | Aruncă la gunoi
au dus realul istoric până la limitele lui…
…au trimis realul politic până în pragul prăbuşirii Europei (francezii cu vanitatea napoleoniană, englezii cu divizarea Europei, germanii cu trei războaie demente)…
…au pătruns în realul cunoaşterii ştiinţifice până la „scepticism”…
…au ajuns cu realul culturii umaniste până la „absurd”…
…au ajuns, cu realul civilizaţiei tehnice, până la punctul la care se întreabă singuri dacă Terra va supravieţui…
… „Lumea este a mea” a spus omul modern…”
probabil la aceasta concluzie a ajuns Constantin Noica dupa ce s-a lamurit care e treaba cu occidentul „civilizat”, dupa ce a sesizat (cam tarziu, da, dar e mai bine decat niciodata) lustrul aparent al occidentului care ascunde chitesenta nedreptatii, (care ascunde rahatul poleit, ambalat frumos, stralucitor, direct din lupanarele lor, iesit din „capete sucite”, din tari bolnave „in privinta vietii sociale”, pentru a lua ochii tefelistilor de ieri si de azi, pentru a ne da noua „regi” si legi, „valori”, stat de „drept” si justitie „independenta”…privatizari si liberalizari… colonie de babuini tefelisti…invazie musulmana provocata…anormalitatea sodomiei homosexuale….) dupa experienta traita din stransele lui legaturi cu occidentul, dar si datorita sfaturilor lui Emil Cioran de exemplu :
Un text antologic: Emil Cioran despre „experții în mârșăvie” din OCCDIDENT
20 decembrie 2013de Ion CojaDoctrină naţionalistă2 comentarii
Trimis în 19 Dec 2013 la 10:34 pm | În răspuns la Ion Coja.
Emil Cioran către Constantin Noica:
„Atitudinea ta părtinitoare față de popoarele Occidentului, ale căror defecte nu le distingi prea clar, este efectul distanței: eroare de optică sau nostalgie a inaccesibilului. […] . Faptul că – privitor îndepărtat – ai asupra ei o viziune fantasmagorică e cît se poate de firesc: cum eu o cunosc îndeaproape, este de datoria mea să risipesc iluziile pe care ți le-ar putea întreține. Nu vreau să spun că o detest în mod absolut – știi doar că am o slăbiciune pentru monstruos […] . E prea puțin spus că nedreptățile abundă în această societate; e chiar chintesență a nedreptății.
De bunurile pe care le etalează, de opulența cu care se împăunează – delicii și belșug de suprafață – se bucură doar trîntorii, profitorii, experții în mîrșăvie, ticăloșii mai mari sau mai mici. Sub lustrul aparent se ascunde o lume a dezolării, de ale cărei detalii am să te cruț.”
(Istorie și utopie, Paris 1960 și București 1992, pg 15-16)
http://ioncoja.ro/despre-scoala-de-la-paltinis-si-intelligence/
Și albanezi au neatârnare (pavarësi) = independență și nu e ceva special ținând cont de faptul că independența este tot o ne-atârnare.
Suntem latini prin limbă și ar trebui să valorizăm mai mult graiurile noastre vechi, dar caracterul nostru este altfel decât cel italic. Putem lua cei bun de la strămoșii aceștia iluștri, dar să nu exagerăm. Dacă Dumnezeu voia să fim toți la fel ne lăsa pe câmpia Șinarului.
Ființa românească și limba latină
http://ioncoja.ro/constantin-noica-despre-fiinta-romaneasca/
Aţi digitizat-o pentru posteritate?
Puneţi-o şi pe sait. Poza.