Ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, îi îndeamnă pe români să-i primească pe refugiaţii musulmani cu brațele deschise, să nu considere acest lucru o potențială povară pentru societate, ci o potențială resursă.
„Cred că România ar putea fi țara est-europeană care să reprezinte un exemplu de toleranță și incluziune, primindu-i pe aceia care își doresc un viitor mai bun. Cei care își caută o nouă casă aduc cu ei energie și idei, spirit antreprenorial și entuziasm. Nu considerați acest lucru o potențială povară pentru societate, ci o potențială resursă. Lăsați-i pe acești imigranți să devină parte a acestei noi Românii pe care o creați, una lipsită de corupție, în care principiile statului de drept se aplică tuturor cetățenilor și fiecăruia în parte și în care fiecare membru al societății are ocazia de a contribui la vibranta cultură și economie a României”, spune ambasadorul într-un comunicat.
Comunicatul, integral:
„Recent am primit un e-mail de la James Bond. Îmi dau seama că acesta nu este numele său real, ci un pseudonim, dar subiectul abordat era unul serios. Din cuvintele sale, era evident că își iubește foarte mult țara, România, și că este preocupat de bunăstarea și viitorul acesteia. Voia să afle care este părerea mea despre ceea ce el a numit ‘invazia musulmană’ a Europei. Era îngrijorat cu privire la imigranții recent sosiți pe continent, în special în această țară și mi-a cerut să comentez subiectul. Am considerat că este important să fac acest lucru.
Permiteți-mi să încep menționând că sunt american de primă generație. Tatăl meu a emigrat din Germania și a mers să lucreze în Statele Unite, în Michigan. Acolo și-a creat o viață și și-a întemeiat o familie. S-a implicat în comunitatea sa și a fost un cetățean patriot. Această poveste nu este unică; ea este povestea Americii. Cu excepția celor care sunt indieni americani puri, cu toții avem rădăcini în alte țări. Provenim din țări din întreaga lume, dar avem un lucru în comun: suntem americani. Suntem diverși nu doar din punct de vedere etnic, ci și religios, unii crezând într-o putere supremă, alții nu.
În Statele Unite, chestiunea diversității a fost o luptă. În primul său discurs de învestitură, președintele Obama, al cărui tată era originar din Kenya, a declarat că diversitatea Americii, pe care a numit-o ‘moștenirea-mozaic’ este ‘un atu, nu o slăbiciune’. Cred cu tărie că așa este și aș adăuga că acesta este de fapt unul dintre principalele noastre atuuri.
Întrebarea domnului Bond este oportună. În luna ianuarie, în SUA am sărbătorit ziua de naștere a Dr. Martin Luther King Jr. El a luptat pentru egalitate și a promovat atât drepturile civile, cât și drepturile omului, într-o perioadă istorică în care nu ne ridicam la înălțimea valorilor consfințite în documentele noastre fondatoare, care declarau că toți oamenii au fost creați egali. Pentru eforturile sale, în 1964, el a primit Premiul Nobel pentru Pace. Atunci a spus că: ‘Mai devreme sau mai târziu, toți oamenii din lume vor trebui să descopere o modalitate de a trăi împreună în pace, transformând astfel această elegie cosmică într-un psalm creator al frăției.’
Luna trecută, la București am marcat Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului. Acest eveniment anual îi omagiază pe aceia care au fost uciși fără sens doar pentru că erau diferiți. În octombrie 2015, la un eveniment similar, președintele Iohannis a declarat: ‘Acum, când mii de refugiați bat la porțile continentului nostru, tentațiile populismului și rasismului riscă să renască. Sunt convins că putem să depășim împreună această situație complicată și să facem față cu bine.’
Am menționat aceste două comemorări recente pentru a evidenția eforturile pe care le-au făcut de-a lungul istoriei țările noastre în privința diverselor grupuri etnice. Astăzi ne aflăm în fața unui noi test, al celor care fug de războiul și persecuția din Orientul Mijlociu. Multe dintre aceste persoane scapă din conflicte îngrozitoare și printre acești migranți vulnerabili se numără multe femei și mulți copii care au nevoie de protecție. Aplaud generozitatea și compasiunea cu care mulți cetățeni și lideri europeni au răspuns deja la această criză. Vă întrebați, poate, ce contribuție a avut propria mea țară, Statele Unite ale Americii, în această situație de criză.
De la începutul crizei din Siria, Statele Unite au oferit asistență umanitară în valoare de peste 4,5 miliarde de dolari, mai mult decât orice alt donator unic, pentru a ajuta la îmbunătățirea condițiilor cumplite cu care se confruntă 7.600.000 de persoane strămutate pe teritoriul Siriei și peste 4.000.000 de refugiați sirieni din regiune, din Liban, Turcia, Iordania, Irak și Egipt.
În 2014 și 2015, America a primit circa 70.000 de refugiați din întreaga lume. De asemenea, vom crește numărul reinstalărilor cu peste 40% în următorii doi ani, primind 85.000 de refugiați în 2016 și 100.000 în 2017. Cel puțin 10.000 dintre refugiații primiți în SUA anul acesta vor fi din Șiria. În 2015, am oferit o contribuție regională în valoare de 26.600.000 de dolari Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați, pentru programele sale din Europa.
Banii au fost folosiți pentru a furniza alimente, apă și asistență juridică refugiaților care tranzitau Grecia, Macedonia și Serbia și alte țări. Din 1975 până în prezent, am primit peste 3.000.000 de refugiați pe teritoriul SUA. Ei au avut o contribuție neprețuită la bogăția culturii americane, au contribuit la creșterea puterii noastre economice și au cinstit valorile fundamentale ale națiunii noastre, inscripționate pe Statuia Libertății.
Cu siguranță, poate fi înfricoșător să primești noi imigranți, mai ales în număr mare. Ce se va întâmpla dacă nu se acomodează, dacă vor sufoca serviciile sociale, financiare sau medicale, dacă iau locurile de muncă ale unor oameni care sunt aici de ani de zile? Există multe necunoscute. Dar să nu uităm că unele dintre cele mai mari contribuții ale Americii la societate s-au datorat imigranților.
Albert Einstein, unul dintre cei mai inteligenți oameni din lume, a fugit de persecuția din Germania nazistă pentru a căuta siguranța în Statele Unite. Un membru fondator al formației renumite și inspirat numite ‘The Fugees’, prescurtarea de la ‘refugees’ (refugiații’), Wyclef Jean, a sosit în America în 1982, din Haiti, o țară afectată de sărăcie. Fosta mea șefă, Madeline Albright, a fugit de comunismul din Cehoslovacia, devenind ulterior prima femeie secretar de stat al SUA. Luong Ung a evadat din regimul opresiv din Cambodgia și avea să devină activist pentru drepturile omului și purtător de cuvânt al campaniei împotriva minelor anti-personal.
După ce a fugit din Cuba, Gloria Estefan avea să câștige mai apoi 7 premii Grammy și avea să își facă ritmurile latino auzite în întreaga lume. Mahnaz Afkhami era Secretar General al Organizației pentru Femei din Iran, care promova drepturile femeilor. În timpul unei misiuni la ONU, la New York, în 1978, ea a solicitat azil în Statele Unite, fiindu-i teamă că la întoarcerea în Iran avea să fie executată după Revoluția Islamică. Ea este în prezent președinte al ONG-ului Women’s Learning Partnership for Rights, Development, and Peace, pe care l-a fondat.
Am prezentat aceste exemple pentru că nimeni nu poate ști de unde va proveni următorul Einstein, sau următoarea Estefan. Ceea ce este important este că toată lumea să fie tratată uman și cu demnitate. Tuturor trebuie să li se ofere o șansă să se dezvolte, să aibă o contribuție și să schimbe ceva în această lume. Știu că nu este un lucru ușor, însă le mulțumesc celor care l-au primit pe tatăl meu cu atâția ani în urmă, atunci când a ajuns pe țărmurile Americii. Astăzi sunt extrem de mândru și profund onorat să împărtășesc povestea Americii și a mea, celor care ar putea să o considere un exemplu de toleranță și incluziune.
Cred că România ar putea fi țara est-europeană care să reprezinte un exemplu de toleranță și incluziune, primindu-i pe aceia care își doresc un viitor mai bun. Cei care își caută o nouă casă aduc cu ei energie și idei, spirit antreprenorial și entuziasm. Nu considerați acest lucru o potențială povară pentru societate, ci o potențială resursă. Lăsați-i pe acești imigranți să devină parte a acestei noi Românii pe care o creați, una lipsită de corupție, în care principiile statului de drept se aplică tuturor cetățenilor și fiecăruia în parte și în care fiecare membru al societății are ocazia de a contribui la vibranta cultură și economie a României.
Pe 3 februarie, la o moschee din Statele Unite, președintele Obama le-a reamintit tuturor musulmanilor americani: ‘Nu sunteți musulmani sau americani, sunteți musulmani și americani.’ Îi încurajez pe toți locuitorii acestei minunate țări cu o îndelungată istorie și o foarte mare diversitate, să îi primească pe imigranți și să-i ajute să fie musulmani și români.
Da, domnule Bond, acest lucru este posibil”.
*
Nota redacției: Nu vom publica comentariile care vor conține trimiteri prea explicite la mama autorului!
Mare perfid americanul ! Noi trebuie sa primim la gramada toate ciurucurile in timp ce americanii ii purica serios prin asa zisa loterie a vizelor. Noi trebuie sa le dam ajutor social in timp ce americanii nu le dau nimic si nici nu-i accepta pe cei care n-au cel putin 5 000 de dolari capital. Ei sunt o natiune de imigranti noi suntem aici de la facerea lumii si nu avem nevoie de imigranti pentru a trai. Ei aduna din toata lumea spuma creierilor si noua ne sugereaza sa-i primim pe cine s-o nimeri.
Un mara gargaragiu, ce mult a dat America. Poate ne spune si cat a luat….
articolul tradus mecanic in doua parti de mai jos face referire la acest alt articol de acelasi autor care l-a precedat
El arata ca dreptul la emigratie este anticonstitutional asa cum se prezinta el actualmente intrucat este un drept subiectiv de emigratie, si nu legal.
PRIMA PARTE
http://www.wissensmanufaktur.net/verfassungswidrige-einwanderung
Verfassungswidrige Einwanderung von Flüchtlingen nach Deutschland
Ein Überblick über die Rechtslage
von Prof. Dr. iur. Karl Albrecht Schachtschneider
Die asylrechtliche Zuwanderungspolitik soll im Folgenden
auf den Prüfstein des Grundgesetzes gestellt werden:
Subjektives Recht der Flüchtlinge auf Asylrecht?
imigrația refugiaților în neconstitutionala Germania
O trecere în revistă a legale
Prof. Dr. iur. Karl Albrecht Schachtschneider
Politica de imigrare lege privind azilul ar trebui în continuare să
fie puse la încercare din Legea fundamentală:
dreptul refugiaților la Subiective azil?
„Prigoniți privind azilul politic” , Art. A fost 16 alin. 2 teza 2 și este la legea de azil ammendment 1993 Art. 16 alin. 1 GG. Cu toate acestea, noul articol Legea de bază s – a adăugat un alineat 2, care limitează în mod semnificativ dreptul fundamental la azil. .. Articolul 14, Secțiunea 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului formulate; „Orice persoană are dreptul de a solicita azil în alte țări de persecuție și să se bucure” . Chiar și Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951/1967 conferă refugiaților un statut similar, dar nici un drept individual să fie în țara de refugiu.
Practica statelor are dreptul de azil întotdeauna, similar cu fostul sanctuar, un drept al statelor față de alte țări considerate de a acorda cetățenilor lor înainte de protecție a acestora persecuție politică, o protecție, care este de fapt o violare a suveranității personale a statului persecută.
Un drept subiectiv, și anume executorii de azil practicate din cauza unei jurisprudențe timpurie și constantă a Curții Constituționale numai Germania. Această jurisprudență a fost și este greșit. În conformitate cu dreptul internațional, nu s- au întâlnit. Acest lucru arată formularea mai clară a Declarației Drepturilor Omului, și mai ales cuvântul ” se bucură” , cu care un drept individual de a formula este de-a dreptul absurd. În cazul în care cineva a acordat azil, atunci el poate bucura de ea ca un fel de drept de ședere temporară și este în siguranță de la extrădare. Dreptul subiectiv a condus la o procedură de azil pe termen lung, care aduc dificultăți umane extraordinare și cauza costuri imense.
persecuție politică ca temei pentru azil juridic
Ca și în cazul furtuna de imigrare la începutul anilor nouăzeci, cele mai multe cereri de azil nu au succes. În general, acești refugiați economici neloiale care caută o viață mai bună în Germania. Ubi bene ibi patria , a cărui maxim. Abuzul de drepturi nu este un drept și , prin urmare , nu este demnă de protecție. Se înțelege că greutățile economice ale unei țări nu este un motiv de azil. Dar , de asemenea , o țară de război sau de război civil într – o țară care nu este recunoscută drept persecuție politică. Numai exercitarea personală a unui popor ” , prin care el este amenințată în viața sa sau libertatea sa din cauza rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opinie politică sa” , imediat după Convenția de la Geneva, de asemenea , cunoscut sub numele de motivele de azil sunt practicate, un motiv de azil (art. 1 nu. 2 din Convenție). Persecuției trebuie să se bazeze pe țara de origine sau a forțelor care domină o țară sau o parte a țării ca stat. Este suficient ca țara de origine nu oferă protecție împotriva persecuției. Amenințarea vieții reprezentate despre „Statul Islamic” în Siria pentru siiti, Yazidi, creștin sau oameni care nu-religioase pot fi considerate ca fiind persecuție politică în sensul dreptului la azil, ci este mai degrabă un element al războiului civil din Siria, acolo de puteri străine a fost cauzat și continuă. Ar trebui, de protecție internațională subsidiară la care am discuta mai jos.
Din 1993, nici un drept fundamental al azilului atunci când intră din țări sigure
Legea Curții Constituționale Federale a condus la aceste sarcini intolerabile asupra Germaniei, că, după discuții îndelungate în coordonare cu Uniunea Europeană, dreptul fundamental la azil a fost modificată. . Set 2 alineatul 1 al articolului 16 din Legea fundamentală limitează recursul la dreptul fundamental al alineatului 1 și, prin urmare, la protecția drepturilor fundamentale a azilului drastic, și anume:
„Nu se poate la alineatul 1 numit, care intră dintr-un stat membru al Comunităților Europene sau dintr-o altă țară terță, în cazul în care se asigură aplicarea Convenției privind statutul refugiaților și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”
Aceste modificări ale constituției, o necesitate pentru Germania, a declanșat Wutstürme avocaților de azil. Cu toate acestea, a fost recunoscut de către Curtea Constituțională, în relevanța pentru abrogarea dreptului fundamental la împrejurările de fapt în decizia de reper din 14 mai 1996 (BVerfGE 94, 49 și urm.). Instanța are în ARn. 166 pronunțat:
„Selectată de conceptul legislativ-de modificare a constituției țărilor terțe sigure a limitat domeniul de aplicare personal al art. 16 alin. 1 GG drept fundamental încă garantat de azil. Schema se bazează pe itinerariul implicațiilor naționale străine pentru nevoia de protecție: .. Cei care sosesc dintr-o țară terță sigură în sensul articolului 16a alineatul 2 teza 1 GG, protecția de garantare a drepturilor fundamentale ale alineatului 1 din Republica Federală Germania nu este necesară, deoarece în ar putea găsi de-a treia protecția țării de persecuție politică. Excluderea din dreptul fundamental de azil nu depinde de faptul dacă străinul poate fi atribuită țării terțe sau care sunt destinate. O procedură de azil nu are loc. De asemenea, se elimină garantată ca efect în avans a unei protecții a drepturilor fundamentale drept provizoriu pentru a rămâne. Acest lucru este urmat art. 16a alin. 2 teza 3 GG, rezultatul este că 1 măsuri de încheiere de ședere poate fi realizată fără a ține cont nici împotriva a depus o apărare în cazul sentinței. ”
Constituțional de modificare legiuitor la începutul anului, timp legea azilului probleme, remediată în mare măsură eșecul Curții Constituționale prin intermediul art. 16 o GG și a ridicat dreptul subiectiv la azil pentru majoritatea solicitanților de azil. Instanța nu a avut de ales decât să accepte asta. Modul de redactare a amendamentului este clar. Orice persoană care pătrunde orice caz, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu se poate baza pe dreptul fundamental de azil. Acestea sunt aproape toți solicitanții de azil care intră altfel decât cu avionul sau cu vaporul peste Marea Nordului sau Marea Baltică în Germania; pentru că Germania are, cu excepția Elveției numai limitele statelor membre ale Uniunii. Elveția este întotdeauna o țară terță sigură în sensul frazei citate 1 din paragraful 2 al art. 16 a GG. Curtea Constituțională Federală în cazul de frunte citat în ARn. 186: lãmuresc
„Ca urmare predominant legală poziția (art. 16 alin. 2 teza 1 GG și apendicele I la § 26a de azil Procedură Act), toate adiacente Republicii Federale Germania, state sunt țări sigure, este o direcție imigreaza pe uscat Republicii Federale Germania străini din partea citând articolul. 16 alin. 1 GG exclus, chiar dacă traseul său nu este cunoscută în detaliu. ”
Mențiunea tuturor țărilor vecine este, prin urmare, prin ilegală și nu este justificată printr-o cerere de azil. Este, de asemenea, o infracțiune. Se întâmplă încă în masă și este încurajată de-a dreptul.
Asigurarea normativă a siguranței în țara terță
În continuare, Curtea a explicat în ARn. 190 din hotărârea:
„Conținutul de reglementare al art. 16a alin. 2 GG din obiectivul urmărit prin această noțiune dispoziție constituțională a unei asigurări normative cu privire la siguranța în țara terță. Statele membre ale Comunităților Europene sunt considerate sigure în temeiul deciziei din Constituție. Alte state membre pot, prin legislație ca urmare a constatării că în ele aplicarea Convenției de la Geneva și Convenția europeană a drepturilor omului este asigurată sunt determinate în țări terțe sigure (art. 16 alin. 2 teza 2 GG). Acestea de asigurare normativă se referă la faptul că țara terță parte interesată, care are pe teritoriul său realizat ca refugiat, cerută de Convenția de la Geneva și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, protecția împotriva persecuției politice și alte l-au amenințat în statul său de origine afecta grav viața acordat, sănătatea sa sau libertatea sa; elimină astfel nevoia de a-i oferi protecție în Republica Federală Germania. În ceea ce privește securitatea refugiaților din țările terțe, se găsesc în general. Art. 16a alin. 2 GG nu anticipează că acest lucru poate fi verificat în cazuri individuale. admite clauza 3 din punct de vedere logic Art. 16a alin. 2 GG autoritățile forța de drept constituțional, cu posibilitatea de a returna refugiații într-o țară terță, fără instanțele pot împiedica acest lucru în căile de atac intermediare. O comparație cu art. 16a alin. 3 GG face clar faptul că o revizuire a siguranței unui străin în țara terță, în cazuri individuale, nu are loc. În conformitate cu art. 16a alin. 3 GG, venirea unui solicitanți de azil din țări terțe în condiții de siguranță presupunerea că el nu ar exista persecutat politic, risipi prin depuneri individuale. Art. 16a alin. 2 Legea de bază nu conține nicio dispoziție comparabilă. Aceasta este, de asemenea, voința legiuitorului-modificarea constituției și sensul conceptului de asigurare normativ; deoarece acest lucru va constitui baza pentru protecția străinilor care doresc imediat datorate în interesul distribuției încărcăturii efective în țara terță. Problema a fost discutată de mai multe ori în cadrul procesului legislativ. ”
Același lucru se aplică , în conformitate cu punctul 3 al art. 16 a GG pentru solicitanții de azil dintr – o țară terță , la care o lege federală a stabilit „că nici condițiile politice , nici pedepselor sau tratamentelor descoperirilor de stat inumane sau degradante” (clauza 1). „Se crede că un străin dintr -o astfel de stare nu este persecutat, dacă nu prezintă dovezi care să justifice presupunerea că el este persecutat politic, contrar acestei prezumții. ” (set 2). „Asigurarea normativă” , astfel cum Curtea Constituțională Federală în hotărârea Rn. 190 passim numita, este relativizat. Vă permite candidaților posibilitatea de a dovedi persecuție politică. E greu. Prezumtia este împotriva azilul său. Acest lucru afectează în majoritatea țărilor din fosta Iugoslavie.
Cine nu se poate baza pe dreptul fundamental la azil, trebuie să fie respins la frontieră sau împinse înapoi din zona de graniță. . § 18 Secțiunea 2 din legea privind azilul procedură prevede că, în conformitate cu articolul 16 alineatul 2 teza 1 GG clar ..:
Obligația de a refuza intrarea sau returnare forțată
(2) străinul va fi refuzată intrarea în cazul în care
1. el intră dintr-o țară terță sigură (§ 26a)
2. există dovezi că o altă țară, pe baza legislației Comunității Europene sau a unui acord internațional pentru punerea în aplicare a procedurii de azil este responsabil și o revizuire în sus sau sunt inițiate, sau
3. El este un pericol pentru comunitate, deoarece el a fost condamnat în Republica Federală Germania, a unei infracțiuni deosebit de grave la pedeapsa cu închisoarea de cel puțin trei ani, iar plecarea sa nu mai mult de trei ani.
(3) Străinul se îndepărtează în cazul în care acesta este întâmpinat de către autoritățile de frontieră din zona de frontieră , imediat înainte sau după o intrare ilegală și în cazul în care condițiile de la punctul 2
(4) din refuzul de intrare sau de returnare forțată este în cazul de intrare dintr – un seif să se abțină de țări terțe (§ 26a), în măsura în care
1. Republica Federală Germania, pe baza legislației Comunității Europene sau a unui tratat internațional cu o țară terță sigură este responsabil de examinarea unei cereri de azil sau
2. Ministerul Federal de Interne a dispus-o din dreptul internațional sau motive umanitare, sau pentru a proteja interesele politice ale Republicii Federale Germania.
(5) Autoritatea de frontieră tratează fotografia și amprentele străinului.
Convenția de punere în aplicare a schengen
Acordul Schengen, care a eliminat în mod fatal controalele pașapoartelor la frontierele interne ale spațiului Schengen, nu modifică situația juridică în materie de azil prezentat. Cine vrea să treacă frontierele interne ale spațiului Schengen peste tot și necontrolate, are în statele contractante un drept de ședere sau de cel puțin o viză Schengen (viza) pentru scurtă ședere în statul contractant în care va intra, sau pentru tranzitarea unui stat contractant, el cruci, au. Azil păstrează ilegal în Germania, în cazul în care nu au dreptul să solicite azil în Germania, deoarece acestea sosesc dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau o țară de origine sigură. Chiar dacă au sau au avut dreptul de a face o cerere, șederea lor nu ar fi legală în sensul Convenției Schengen. Art. 28 și urm din Convenția de punere în aplicare Schengen din 14 iunie 1985 (astfel cum a fost modificat în 2010, în urma modificării prin Regulamentul (UE) nr ;. 265/2010 din CISA). Regleaza numai responsabilitatea pentru procedura de azil în cadrul statelor Schengen, însă nu se schimbă nimic reglementările naționale pentru intrarea. . Articolul 29 din acord prevede:
(1) Părțile se angajează să trateze orice cerere de azil depusă de un străin pe teritoriul părților contractante.
(2) Această cerință nu înseamnă că , în toate cazurile în care solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriul părții contractante trebuie să se acorde sau poate sta acolo.
Fiecare parte își rezervă dreptul, un solicitant de azil înapoi sau expulza conformitate cu legislația sa internă și luând în considerare obligațiile internaționale ale acestora într – o țară terță.
Legea fundamentală și Legea privind procedura de azil sunt , prin urmare , se aplică în totalitate. Mențiunea este de a refuza în mod normal, iar când străinii au pătruns în Germania, ei împinge înapoi. În
plus, articolul. 2 din CAAS , în sensul suveranității esențiale și responsabilitatea statelor membre sau pentru siguranța și ordinea în țările lor clare :
(1) Frontierele interne pot fi traversate în orice moment , fără verificări asupra persoanelor.
(2) În cazul în care ordinea publică sau securitatea națională impun, o parte poate, după consultarea celorlalte părți decid că , pentru o perioadă limitată la frontierele interne , în condițiile controalele la frontierele naționale se efectuează. În cazul în care ordinea publică sau securitatea națională necesită o acțiune imediată, partea afectată trebuie să ia măsurile necesare și mai scurt informează celelalte părți.
De asemenea, acordul Schengen poate fi reziliat în orice moment de către oricare dintre părți.
protecție subsidiară pentru refugiații din război și război civil
Război și război civil sunt la fel ca și motive de azil, greutățile economice în orice țară și orice text legal. Dar „protecție subsidiară internațională”, care reglementează Regulamentul Dublin III al Uniunii Europene la 29 iunie, 2013, care se aplică de la 1 ianuarie cu 2014 (Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei resortisanții țărilor terțe sau apatrizii identificate într-un stat membru în calitate de solicitanți de protecție internațională), merge dincolo de asta. § 4 din Legea privind procedura de azil prevede în sensul Regulamentului Dublin III, în conformitate cu articolul 15 și următoarele din Directiva 2011/95 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 …:
(1) Un străin este eligibil pentru protecție subsidiară în cazul în care el sau ea a avut motive întemeiate să se creadă că el se confruntă în țara sa de origine, vătămări grave. vătămărilor grave se aplică:
1. impunerea sau executarea pedepsei cu moartea,
. 2 Torturii sau tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante
. 3 amenințări grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei unui civil ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat internațional sau intern.
(2) Un străin este exclus de la acordarea protecției subsidiare în conformitate cu alineatul 1, în cazul în care există motive serioase pentru a considera că el
1. o crimă împotriva păcii, o crimă de război sau o crimă împotriva umanității, astfel cum sunt definite în instrumentele internaționale sa angajat că au fost elaborate pentru a prevedea dispoziții cu privire la aceste crime
. 2 a comis o infracțiune gravă
. 3 acte a lăsat vinovat consacrat scopurile și principiile Națiunilor Unite, la fel ca în preambul și la articolele 1 și 2 din Carta Organizației Națiunilor Unite (BGBl. 1973 II S. 430, 431), în mod contrar sau
. 4 constituie un pericol pentru comunitate sau pentru securitatea Republicii Federale Germania.
Această excludere se aplică și străinilor care provoacă pe alții la infracțiunile sau actele menționate sau participă la ea.
(3) §§ 3c 3e se aplică în mod corespunzător. să ia amenințarea de prejudiciu grav, protecția împotriva daunelor grave sau amenințare reală de prejudiciu grav la punctul de persecuție, protecție împotriva persecuției sau teama justificată de persecuție; locul statutului de refugiat are loc o protecție subsidiară.
Trebuie să existe o „amenințare individuală” , în țara de origine a ridicat neîntemeiat. Nu se aplică în cazul în care un refugiat a găsit deja într – un lagăr de refugiați sau de protecție nu a fost făcută din său îl amenință țara de origine , în drum spre Germania, despre sirieni dintr – o tabără de refugiați din Liban sau un stagiu în Arabia Saudită. Amenințarea generală a unui război civil nu este îndeplinit condițiile. De ce nu colecția nediferențiată a mari grupuri de refugiați pot să se bazeze pe dispoziția menționată.
competența de protecție în Uniunea Europeană în temeiul Regulamentului Dublin III
Paragraful 5 din Art. 16 a GG permite „acorduri internaționale, în special de către statele membre ale Uniunii Europene” , „să ia aranjamentele de responsabilitate pentru azil, inclusiv recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil” ale . Un astfel de tratat este Tratatul de la Lisabona, la Art. 78 alin. 2 lit. E din TFUE „Regulamentul Dublin III” , a fost adoptată la 29 iunie 2013 , pentru a fi aplicate la 1 ianuarie 2014 (Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei resortisanții țărilor terțe sau apatrizii identificate într – un stat membru în calitate de solicitanți de protecție internațională). Scop este sarcina procedurii de azil și , prin urmare , pentru a distribui costurile și sarcinile țărilor și popoarelor.
. Articolul 3 din regulament:
„Statele membre examinează orice cerere de protecție internațională de către o țară terță sau un apatrid pe teritoriul unui stat membru, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit. Cererea va fi examinată de un singur stat membru, care este determinată în conformitate cu criteriile de la capitolul III indică este responsabil. ”
Capitolele III și IV reglementează competența statului membru, în special , în interesul unității familiei, în special a minorilor cu părinții sau frații, și după vulnerabilitatea de sănătate a refugiaților. In principiu, cu toate acestea, statul este responsabil, în cazul în care este furnizat „cerere de protecție internațională”. Prezentul regulament stabilește practica imigrației. Este incompatibil într – un punct crucial cu Legea fundamentală, și anume că aplicația „la frontiera” este asigurată. Dupa ce Art. 16a alineatul 2 teza 1 GG acolo pentru cei mai mulți refugiați care râvnim azil în Germania, nici un drept fundamental de azil. Această dispoziție este singura așezare tratat internațional al Convenției de la Geneva, care , în orice caz , este de nici un drept individual la statutul de refugiat, înainte de a deoarece tratatele internaționale nici un drept subiective ale persoanelor răspunzătoare, ci numai angajează statele însele. Acesta este dualismul în dreptul internațional, potrivit căruia cererea internă a contractelor de punere în aplicare cerute de legile naționale. Așezarea definitivă pentru Germania este Art. 16a GG. Această instrucțiune se aplică Convenția de la Geneva , în controlul lor un lyrically.
În conformitate cu Art. 49 alin. 2 din Regulamentul Dublin III, cele aplicabile internaționale, și, astfel, de asemenea, o protecție subsidiară. . Articolul 13 din Regulamentul Dublin III reglementează dreptul jurisdicțional la alineatul 1:
” În cazul în care, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt cele două proceduri prevăzute la articolul 22, paragraful 3 din prezentul regulament directoare menționate, inclusiv datele menționate la
Regulamentul (UE) nr. 603/2013 a stabilit că un solicitant dintr – o țară terță, să ia pământul, marea – sau la frontierele aeriene ale unui stat membru a trecut ilegal, respectivul stat membru este responsabil de protecție internațională pentru examinarea cererii. Responsabilitatea expiră după douăsprezece luni de la data trecerii ilegale a frontierei „.
PARTEA A DOUA:
articolul tradus mecanic in doua parti de mai jos face referire la acest alt articol de acelasi autor care l-a precedat
El arata ca dreptul la emigratie este anticonstitutional asa cum se prezinta el actualmente intrucat este un drept subiectiv de emigratie, si nu legal.
http://www.wissensmanufaktur.net/verfassungswidrige-einwanderung
Verfassungswidrige Einwanderung von Flüchtlingen nach Deutschland
Ein Überblick über die Rechtslage
von Prof. Dr. iur. Karl Albrecht Schachtschneider
Die asylrechtliche Zuwanderungspolitik soll im Folgenden
auf den Prüfstein des Grundgesetzes gestellt werden:
Subjektives Recht der Flüchtlinge auf Asylrecht?
Prezentul regulament stabilește practica imigrației. Este incompatibil într – un punct crucial cu Legea fundamentală, și anume că aplicația „la frontiera” este asigurată. Dupa ce Art. 16a alineatul 2 teza 1 GG acolo pentru cei mai mulți refugiați care râvnim azil în Germania, nici un drept fundamental de azil. Această dispoziție este singura așezare tratat internațional al Convenției de la Geneva, care , în orice caz , este de nici un drept individual la statutul de refugiat, înainte de a deoarece tratatele internaționale nici un drept subiective ale persoanelor răspunzătoare, ci numai angajează statele însele. Acesta este dualismul în dreptul internațional, potrivit căruia cererea internă a contractelor de punere în aplicare cerute de legile naționale. Așezarea definitivă pentru Germania este Art. 16a GG. Această instrucțiune se aplică Convenția de la Geneva , în controlul lor un lyrically.
În conformitate cu Art. 49 alin. 2 din Regulamentul Dublin III, cele aplicabile internaționale, și, astfel, de asemenea, o protecție subsidiară. . Articolul 13 din Regulamentul Dublin III reglementează dreptul jurisdicțional la alineatul 1:
” În cazul în care, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt cele două proceduri prevăzute la articolul 22, paragraful 3 din prezentul regulament directoare menționate, inclusiv datele menționate la
Regulamentul (UE) nr. 603/2013 a stabilit că un solicitant dintr – o țară terță, să ia pământul, marea – sau la frontierele aeriene ale unui stat membru a trecut ilegal, respectivul stat membru este responsabil de protecție internațională pentru examinarea cererii. Responsabilitatea expiră după douăsprezece luni de la data trecerii ilegale a frontierei „.
În consecință, pentru refugiații care au intrat ilegal în Ungaria, în cazul în care acestea nu pot avea alt registru sau nu s-au făcut o cerere de protecție internațională, Ungaria și protecție internațională responsabilă pentru procesarea cererilor. A avut refugiați în Ungaria sau în statele membre ale Uniunii Europene în caz contrar, în care au căzut, cererea de protecție se face, această 2 din Regulamentul Dublin III ar acționa asupra ei în conformitate cu art. 7 alin. Responsabil, cu excepția cazului în familie în principal excepții justificate în mod legal să intervină.
Uniunea Europeană elaborează norme suplimentare în ceea ce privește protecția internațională, cum ar fi „Directiva primire” 2013/33 / UE din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea persoanelor care solicită protecție internațională, „Directiva privind procedurile” 2013 / 32 / UE privind procedurile comune de acordare și de retragere a protecției internaționale din 26 iunie 2013, sau deja menționată „Directiva privind standardele minime” 2011/95 / UE a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele pentru calificarea resortisanților țărilor terțe sau apatrizii protecție internațională, pentru un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele care pot beneficia de protecție subsidiară, precum și pentru conținutul protecției acordate. Aceste legi reglementează aproape în fiecare detaliu al protecției, sunt în contextul existențial discutat aici, dar nu semnificativ.
aplicarea corespunzătoare a Constituției azilului protecția subsidiară a refugiaților
Aplicarea analogă a art. 16 alin. 2 și urm. Legea de bază impune o interpretare restrictivă a regulamentului III Dublin , precum și procedura Legea privind azilul, în măsura în care acestea dreptul de război sau de război civil refugiați se ia să vină în Germania , la o cerere subsidiară internațională pentru a asigura o protecție care le – ar putea oferi, în care au venit pentru prima dată în statul membru al Uniunii Europene sau țară terță sigură. Tu la fel ca reclamantul nu mai este nevoie de protecție, pentru că pericolul este rezolvat. 1993, când azilul constituția germană a fost schimbată, nu a existat protecția internațională subsidiară. Altfel , el ar fi fost inclusă în noua Constituție în materie de azil, în special pericolele în multe, dacă nu cele mai multe cazuri de războaie și războaie civile care merg nu stabilește dreptul la azil în momentul azilului amendament constituțional. Privind tratamentul egal de azil și a cererilor de protecție subsidiară, dispozițiile Regulamentului Dublin III și legislația de punere în aplicare german , de asemenea , adaptate. Prin urmare , este , de asemenea , suveranitatea legală , oricum au oferit dreptul de azil normele naționale de rezervare a art. 29 alin. 2 teza 2 din Convenția de punere în aplicare Schengen, care este citată anterior. Analogia este rezervatia la punctul 5 din art. 16a GG nu împiedică , deoarece acest lucru numai „reguli jurisdicționale de azil, inclusiv recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil” se referă. Restrângerea dreptului fundamental la azil , este însă de material , deoarece nu este nevoie de protecție acolo. Acest lucru nu este diferit pentru nevoia de protecție internațională subsidiară. Den își pot permite în război sau război civil refugiat intrat în Uniunea Europeană de către statul membru. Este această protecție atunci când este necesar, ca urmare a Regulamentului Dublin III este obligat. Această situație juridică nu a fost încă clarificat în instanță și ar trebui să fie pus sub semnul întrebării din cauza practicii lor contradictorii.
Intrarea refugiaților din Siria cu privire la faptul că, prin urmare, este neconstituțională cu privire la țările terțe sigure, în special, statele membre ale Uniunii Europene, vin în Germania.
Germania de deschidere pentru refugiați din dreapta
totuși este permis străini în țară atunci când spun cuvântul „azil” sau „refugiat din Siria”. Granițele nu sunt securizate, iar polițiștii de frontieră sunt copleșiți. Germania a integrării europene a eșuat în cea mai importantă sarcină a statului, apărarea de nelegalitate. Șederea refugiaților în Germania, fără azil și fără a lua drept protecție subsidiară este ilegală. Unul trebuie să lucreze la cazurile de intruși, să examineze aplicabilitatea temeiului juridic pentru deportare respectiv din cauza legilor de confidențialitate excepții. Care ia timp, costurile din cauza de lungă ședere a candidaților bani imense și rezultate, dar, în cele mai multe cazuri, pentru a respinge cererile de azil și Abschiebeanordnungen atunci când străinii nu părăsesc de bunăvoie terenul. Dar, așa-numitele refugiați s-au gasit un acces râvnit în Germania, să rămână mult timp în țară, pentru a primi după Asylbewerberleistungsgesetz potrivit oamenilor ar are nevoie doar de bază de asistență adecvată, inclusiv asistență medicală, fără restricții și în special fără plată (Curtea de bază constituțională, hotărârea din 18 iunie 2012, BVerfGE 132, 134 ff .). Acestea rămân în cele mai multe cazuri, în permanență, în Germania, pentru că ei nu se întorc, contrar obligației sale înapoi în țara lor sau să emigreze într-o altă țară. Deportarea este din cauza condițiilor generale și garanțiile tratate în continuare împotriva expulzări rareori a și dacă are, și a devenit pe cale judiciară inatacabile, de „refugiați” din diferite motive, de exemplu, deoarece climatul de iarnă din țara de origine se opune, la fel ca în Pakistan, una dintre cele mai fierbinți țări din lume, așa că, în Turingia, inhibată de țările tolerarea sunt în mod clar contrară statului de drept și, de asemenea, pe bază constituțional fragil în conformitate cu § 60 un act de ședere. Prezența protecției subsidiare se presupune, cea mai mare parte din Siria, nici măcar nu este tratată ca reședință ilegală. Sirienii, dacă acestea sunt sau nu acolo, ci mai degrabă salutată de mulți oameni bine intenționați.
De facto imigrația – Abschiebeverbote și tolerabilitate
Masivă călcarea străini creează probleme. Este de facto imigrația. În special în acest sens drept fundamental al azilului ar trebui să împiedice modificarea constituțională. Aceasta va fi, totuși, subminat de practica pentru a lăsa străini în țară și să le dea o metodă. În special, reclamantele, care nu au dreptul fundamental la azil, protecție împotriva expulzării poate în conformitate cu § 60 alineatul 2 și 7 Residence Act sau solicitat în paragraful 1 al acestei dispoziții cerere de protecție suplimentară, pe baza Convenției de la Geneva. Un statut dat persoanelor care nu îndeplinesc convențiile criterii, dar sunt în continuare clasificate ca fiind vulnerabile. Veți obține un drept de ședere temporară cu drepturi sociale limitate.
Numai cererile de mai puțin solicitanți de azil sunt de succes. Marea majoritate sunt respinse. Dar puțini solicitanți de azil respinși care locuiesc ilegal în Germania sunt deportați. Există mai multe Abschiebeverbote în special în § 60 alin. 2 și 7 din Legea privind șederea, urmați motive umanitare. Ele nu ar trebui să fie tratate aici. În ciuda Abschiebeverfügungen regulate împotriva solicitanților de azil respinși, nu trebuie să fie acceptată din cauza interdicției de îndepărtare a Legii Residence care rămân în continuare în Germania, cei mai puțini prezenți ilegal în străin țara care intră țara lor de origine sau în alte țări pentru ei în condiții de siguranță. Ele sunt tolerate. § 60 alin. 1 din Residence este mai mult decât discutabilă bază legală pentru tolerare. Se poate citi:
„Autoritatea supremă de stat poate dispune de dreptul internațional sau motive umanitare, sau pentru a proteja interesele politice ale Republicii Federale Germania că deportarea străinilor din anumite țări sau anumite altfel străini să fie suspendate în general sau în anumite țări pentru o perioadă de maximum șase luni. Pentru o perioadă mai mare de șase luni, § 23 alin. 1. ”
„motive umanitare” și a statului de drept
Conceptul de „motive umanitare”, în § 60 o AufenthaltsG este fără margini departe. Nu este potrivit într-un stat constituțional din cauza neclaritate sale, și anume de a justifica suspendarea executării unui act administrativ, un ordin de deportare. Noțiunea de motive umanitare nu este subsumtionsfähig fără caracter arbitrar. El ar putea fi materializat mai în detaliu dacă este necesar, printr-o ordonanță emisă de federale sau de stat. Acest lucru nu înseamnă că tolerarea șederii ilegale a străinilor poate fi permisă deloc.
Umanitar să acționeze omenește. Omenirea (Humanitas, umanitatea) este imperativul unei comunități libere. Este moralitatea, a cărei lege este imperativul categoric, legea morală. Acest imperativ al libertății universale și egale este în Art. 2 alin. 1 GG, norma fundamentală din Constituție, art. 1 alin. 1 teza 1 GG, inviolabilitatea demnității umane, desfășurată mai aproape. Întregul sistem al Republicii este angajat pentru omenire, așa umană. Ceea ce dictează umanitatea, este deschisă, în cazul în care nu în mod formal, și, prin urmare, materiale pe termen nelimitat. Este un total materializat prin intermediul sistemului juridic. prevederile neomenoase nu fac parte dintr-un sistem juridic liber și democratic în consecință. Pentru o ordine liberă și democratică sunt fundamentale pentru demnitatea umană ca principiul director și drepturile omului, dar și principiile structurale Art. 20 GG, identifică și anume democratice, sociale și în special a statului de drept.
Dintre acestea din urmă este legile juridice. Aceasta afirmă că exercitarea puterii de stat, acțiunea esențială a statului, cu excepția legislației și cazul în care legea, aplicarea legală a legilor (art. 20 alin. 2 teza GG). Dar numai pe buna dreptate legile pot fi realizate, care sunt suficient de precise. Legile prea deschise sau chiar nehotărâte permit arbitrariului administrativ, cel puțin ei fac administrației prin lege în mod independent și de a rezolva gestionarea legalității democratice, deoarece executarea voinței care este decisă de legile oamenilor, nu este asigurată. In plus, legile prea deschise și vagi nu se poate lega judecătorul legii ca art. 97 alin. 1 comenzi GG și delegalisieren prin lege. Principiul securității este un principiu cardinal al statului de drept.
Un criteriu cum ar fi „motive umanitare” delegate legislației administrației. Acest lucru nu permite statului democratic de drept. Chiar și atunci când autorizația de a emite reglementări, această formulă ar fi pusă la îndoială, deoarece conținutul lor, scopul și domeniul de aplicare ar fi dificil de determinat. § 60 Abs. 1 AufenthaltsG, dar este în formă nici măcar o autorizație legală. Prevederea împuternicește mai degrabă administrației, mai exact, de către autoritatea supremă de stat, pentru regimul de suspendare a legii aplicarea adecvată a legii de deportare. Aceasta contrazice statul de drept. Chiar și dreptul la azil și dreptul de ședere sunt parte a sistemului juridic uman în Germania, astfel încât demnitatea umană furnizată. Ele nu permit acte administrative care nu țin seama umanitatea. Dimpotrivă, dreptul la azil dreptul de ședere a cetățenilor străini se aplică pronunțată ca parte a dreptului umanitar între națiuni. Curtea Constituțională Federală a făcut clar faptul că dreptul fundamental la azil nu rezultă din demnitatea umană și, prin urmare, designul legislativ este capabil. Astfel, limitarea dreptului fundamental la azil în paragraful 2 al art. 16 un GG este uman. În cele din urmă, a amenințat refugiații, venind dintr-o țară din Uniunea Europeană sau dintr-o țară terță sigură, nici un pericol de persecuție politică din partea statului de intrare (BVerfGE 94, 49 alin. 166, citat mai sus).
De asemenea, din cauza art. 16 alin. 2 teza 1 GG la procedurile de azil în mod regulat neconstituționale și, de asemenea, de lungă durată sunt, în esență, un anti-stat destul de tolerare șederii ilegale a străinilor în Germania. Șederii ilegale este încă considerabil prelungită prin refuzurile obligatorii ale cererilor de azil de către deportarea de administrare și de multe ori, în cazul în care nu de obicei, ca urmare procese asupra Abschiebeverfügungen. Acest lucru costa contribuabilii nu numai miliarde, ci otrăvit pacea țării.
Tolerarea șederii ilegale, într-adevăr practicată o lungă perioadă de timp și, în multe cazuri, dar este totuși încă incompatibilă cu principiile de drept, cu excepția cazului în care se face la o interdicție de deportare. Un regim constituțional al acțiunii ilegale tolerare poate realiza nu un stat constituțional. Acest lucru nu este posibil în raport cu principiul legalității.
Constitutionalitatea tolerarea „umanitar”
Legea privind imigrația din 30 iulie 2004, care conține în art. 1 noul Act Residence este de natură să compromită. Numai comitetul de conciliere a solicitat furnizarea de § 60 alin. 1 din Residence din Legea Residence. Legea promovează modalități de ședere străini, fără a fi structurat ca o lege a imigrației. Exprimarea Kompromisshaftigkeit special § 60 alin. 1 din Residence. Formula din „motive umanitare”, nu este nouă. Ea a fost deja în vechea legea privind regimul străinilor și ar putea justifica o ședere. Acum, această dispoziție permite o țară tolerarea temporară a străinilor în ciuda șederii lor ilegale în Germania.
§ 60 Abs. 1 AufenthaltsG, dar care nu sunt autorizate să adopte ordonanțe. În conformitate cu Art. 80 alin. 1 GG guvernul federal poate cu excepția guvernului federal și ministrul federal autorizează doar un guvern de stat să adopte ordonanțe, dar nu și miniștri de stat.
Este incompatibil cu statul de drept a unui stat Bunde unitarian, în cazul în care o țară este autorizată să suspende executarea legii federale, pe baza unei ordonanțe ca o lege de fond. O ordonanta poate reglementa numai executarea unei legi în detaliu. În cazul în care suspendă executarea legii federale, revoca sancțiunea legii. Gesetzesersetzende sau lege care modifică reglementările legale sunt democrația și statul de drept neconstituțională. În conformitate cu Art. 84 alin. 3 numai o GG versiune a legii federale este în cauză, care respectă legile. Pot exista, de asemenea, guvernul federal nu suspendă țara. Șederea străinilor care nu au dreptul să rămână în Germania, este ilegală și va rămâne ilegală, chiar dacă deportarea unui ordin conform § 60 o AufenthaltsG expusă. După § 60a. 3 AufenthaltsG, prin urmare, rămâne obligația de a părăsi străin, expus expulzarea sa, neatins.
Cu aprobarea autorităților Ministerului Federal de Interne landurilor poate solicita, pe baza § 60 alin. 1 teza 2 și § 23 AufenthaltsG aranja chiar și să acorde permise de ședere pentru o perioadă nelimitată. Puteți efectua această reședință a unei întreprinderi conform § 68 din Residence să-și asume costul vieții (cum ar fi biserici sau private) dependente. Acest lucru permite imigrația dezordonată, deoarece nici țara, nici cazurile individuale federale sunt stabilite în conformitate cu aceste reglementări includ nevoile Germaniei, dar poate fi diferită numai de către țările de origine sau grupuri specifice.
Germania să nu constituția o țară de imigrație
Politica de (destul de fragilă) a acestei legislații este susținută de maxima că Germania o „țară de imigrație” a fost. Germania este de facto o țară de imigrație, dar nu și cu Constituția și legile lui. Timp de peste două decenii, este proclamat de unii actori politici, Germania este o țară de imigrație și de imigranți ca și lucrătorii au nevoie acum și mai ales din cauza micșorării și a îmbătrânirii populației, în viitor, în timp ce zeci de ani mai devreme, opusul a fost opinia generală. În mod incontestabil, germanii pot face treaba singuri. Cu toate acestea, companiile internaționale sunt interesate de forta de munca ieftina la site-ul industrial Germania.
Nu există nici o lege care spune Germania o țară de imigrare, și nu există cu siguranță nici o dispoziție constituțională pertinentă. Dimpotrivă, în conformitate cu Legea fundamentală este „poporul german” sau ” poporul german” (preambul, art. 1, alin. 2 și art. 146, de asemenea , Argumentum de Art. 20, alin. 4) , scrisă în Republica Federală de Stat din Germania. Cu excepția cazului declarat o nouă constituție a Germaniei Oamenii Germania o țară de imigrare, caracterul național al Republicii Federale Germania , nu sa încheiat. Nici constituțional , nici chiar legislatorii amendament legiuitor simplu poate face această decizie, deoarece art. 1 si Art. 20 GG nu este supus la discreția autorităților. Acest lucru prezintă Art. 79 alin. 3 GG clare. Țară, și anume „Germania” , care , de asemenea, dar nu numai, are o semnificație geografică, este țara germanilor, poporul german. Despre populație doar germanii trebuie să decidă. Schimbări mari ale persoanelor care au nevoie de consimțământ democratic , imediat singura care poate transforma Germania o țară de imigrare a poporului german. În conformitate cu art. 146 GG poate , prin urmare , numai poporul german, care ar trebui să decidă prin referendum, Germania transforma o țară de imigrație.
O politică de imigrare care „motive umanitare” din spatele conceptului este, prin urmare, incompatibilă cu Legea fundamentală.
Moralism dreapta supradezvoltat
Mulți, dacă nu cei mai mulți străini rămân permanent în Germania. Multe dintre moralistii sunt un avantaj. Acesta va numai in acest an 800.000 de străini și mai mult de așteptat, cele mai multe dintre care se văd ca imigranții care caută nu numai o protecție temporară împotriva amenințărilor la existența lor demnă, ca fiind corespunzătoare dreptului de azil. În căutarea pentru o viață bună. Din ce în ce seturi de moralismul, care nu trebuie confundat cu moralitatea ca forța motrice a moralității, împotriva dreptului, prin, chiar, după cum se menționează, împotriva legii constituționale. „Politica este teoria legii aplicata”, spune Kant. Statul de drept este, prin urmare, realitatea legii. Nu există nici o moralitate împotriva legii. Principiul moralității, legea morală este datoria, dreptul de a realiza. Nu orice lege este sensul pozitivist destul de bine, dar legea trebuie să fie respectate, atâta timp cât acestea nu sunt modificate. Moralitatea este bunăvoința de a realiza principiul potrivit, în toate acțiunile. În cazul în care toți cetățenii a căror diligență să nu merge la comunitate bine, în caz contrar. Moralismul este o formă de fărădelege. maxima lui este in prezent egalitarismul. Moralismul este opusul umanității și conduce la un război civil.
Siguranța și ordinea morală primat al statului
Siguranță și ordine impun în mod imperativ că circulația ilegală a zborului spre Germania este, prin toate mijloacele disponibile pentru statul de drept disponibile, inhibată. garduri de urgență trebuie să fie construite. Situația din țările de frontieră îndeplinite condițiile prevăzute la art. 35 alin. 2 teza 1 GG, ceea ce justifică faptul că o țară „care solicită menținerea sau restaurarea forțelor și facilități ale frontierei de Federal Ordine și siguranță publică pentru susținerea poliției sale”. Suveranitatea poporului, face imposibil să se dea responsabilitatea pentru siguranța și ordinea mâinii. organele de stat, a compromite siguranța și ordinea, își pierd autorizarea acestora, în special, ele pierd dreptul de a exercita (așa-numitul) monopol de stat asupra violenței. Siguranță este onestitatea în comunitate, în conformitate cu legile. Comanda este inclus în aceasta. șederea ilegală a străinilor nu poate, în nici un caz, să fie tolerate, cu siguranță nu, deoarece drepturile de proprietate pe plan internațional și național umanitar suficient de maximele. Cetățenii trebuie să fie în cazul în care nu face guvernul lor, să aibă grijă de siguranța lor și organizarea Comunității. „Împotriva tuturor celor care se angajează să elimine această ordine constituțională, toți germanii au dreptul la rezistență, în cazul în care nici o altă cale de atac nu este posibil”, art. 20 alin scris. 4 GG ca un drept fundamental. Rezistență trebuie să respecte principiul proporționalității și al protecției, prin urmare, legală în instanțele de judecată, în special Curtea Constituțională caută. Dar, demonstrații și rezistența între părăsirea sesiunilor mijloace pașnice.
Cancelarul are intrarea refugiaților, care a făcut drumul său spre Ungaria, cea mai mare parte sirieni, a permis să ajute în „situația” lor. „Suveranul este cel care decide cu privire la starea de urgență”, ne învață Carl Schmitt, învățătorul de Stat al dictaturii (teologie politică, 1922, 1934, p.13). Într-o stare de urgență gestionează ordinea suverană, dacă este necesar, împotriva legii, Carl Schmitt. Nu, Sovereign singur sunt cetățeni a căror suveranitate se realizează exclusiv în cinstea vieții comune. Aceasta este moralitatea statului constituțional democratic, Republica.
Berlin, 05 septembrie 2015
Karl Albrecht Schachtschneider
„ambasadorul” ignora romanii infometati si in curs de exterminare!
Pentru el ei nu exista – DAR PENTRU NOI, EI EXISTA SAU NU???????????????????????????????????????????????????????????????????????
CUI I SE IAU BANII DIN PENSII SI DE LA GURA SPRE A INTRETINE „REFUGIATII” la standarde internationale????????????????????????????????????????????????????????
Pentru cine vrea cu adevarat sa inteleaga strambatatea acestor „drepturi ” de „azil” menit a aduce cu sine interdictia de a deporta /repatria acesti azilanti,( eventual unii dovediti chiar si criminali sau nu, intr-un tarziu), cititi articolul celui mai mare jurist al Germaniei in viata: aveti aici o traducere mecanica
-link:
http://www.wissensmanufaktur.net/asylrecht
titlul:
Kleines Asylrecht
Einreise ins Abschiebeverbot
von Prof. Dr. iur. Karl Albrecht Schachtschneider
„Azilul mic
sau
Intrarea în Abschiebeverbot (=interdictia de deportare/repatriere)”
Prof. Dr. iur. Karl Albrecht Schachtschneider
Migrația în masă are loc în primul rând , nu de dreptul fundamental la azil sau dreptul de protecție subsidiară, despre care am scris ceva timp în urmă ( http://www.wissensmanufaktur.net/verfassungswidrige-einwanderung ), dar. Prin statutul de refugiat al sistemului de protecție internațională, care se acordă străinului Se vorbește de refugiați Convenției sau refugiați în temeiul Convenției de la Geneva, refugiații GRP. În același timp, conceptul de refugiat este, cu toate acestea, de asemenea , utilizat pe scară largă pentru toți oamenii care se uită în altă parte decât acasă , în fața unui pericol sau nefavorabile de viață de protecție condiții sau pur și simplu o viață mai bună.
Acest articol tratează dreptul la intrarea în masă a refugiaților Convenției în Germania, care, atunci când au intrat în țara de acordare a statutului de refugiat, care interzice deportarea.
Nu sunt relevante prevederile §§ 22 și urm. Din Legea privind șederea pe reședința dreptului internațional, din motive umanitare sau politice. Ați autorizat să furnizeze în lățimea lor constituțional sub semnul întrebării peste, guvernele federale și de stat, permise de rezidență în străinătate, dar justifică, ca atare, orice Einreisrechte. Străinilor care sosesc din cauza unui permis de ședere, de călătorie legal în țară. De asemenea, nu este vorba de toate celelalte permise de intrare la §§ 16 și urm. Din actul de ședere pentru studiu și de formare sau a §§ 18 și urm. Din actul de ședere pentru calificare tolerată în scopul angajării pentru absolvenți ai universităților germane profesioniști calificați, cu înaltă calificare, deținătorii de carduri albastru, pentru cercetare , pentru care desfășoară activități independente. Nu este vorba despre permisul de ședere pentru motive de familie §§ 27 și urm. Din Legea privind Residence.
Acordarea statutului de refugiat ca protecția subsidiară este în conformitate cu § 25 alin. 2 reședință Legea are dreptul de ședere. Dar acest lucru presupune acest premiu și, prin urmare, intrarea legitimă.
Conceptul de refugiați din GRP și § 3 din Legea privind azilul
Un străin este în conformitate cu § 3 din Legea privind azilul refugiaților în temeiul Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951-1931. Privind ianuarie 1967 statutul refugiaților (CSF) , atunci când, în afară de circumstanțe excepționale, a fondat frica de (grave) persecutat din motive de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenență este dintr – un anumit grup social în afara țării de origine. Dispoziția reglementează , în conformitate cu Convenția de la Geneva și așa-numita Directiva privind standardele minime ale Uniunii Europene (2004/83 / CE, modificată în 2011. / 95 / UE) Pentru mai multe detalii, în special diferitele greu de manevrat motive de excludere de la această recunoaștere.
§ este 3 Legea azil:
(1) Un străin este refugiat în sensul Convenției din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților (BGBl. 1953 II S. 559, 560), atunci când el
1. fondat teama de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenență la un anumit grup social
. 2 în afara țării (țara de origine) este,
a) cetățenia și a cărei protecție nu poate lua sau nu doresc să se folosească din cauza acestei temeri sau
b) în cazul în care a avut reședința obișnuită anterioară ca apatrid și în care el nu a făcut -o poate reveni sau nu doresc să se întoarcă din cauza acestei temeri.
(2) Un străin este refugiat în conformitate cu alineatul 1, în cazul în care există motive serioase pentru a considera că el
1. a comis o crimă împotriva păcii, o crimă de război sau o crimă împotriva umanității, trebuie să se prevadă, în ceea ce privește astfel de infracțiuni astfel cum sunt definite în instrumentele internaționale, care au fost elaborate,
2. a comis o infracțiune gravă în afara teritoriului federal înainte de a fi admis ca refugiat, în special un act brutal, chiar dacă obiectivul pretins politic urmărit de ea, sau
3. a încălcat scopurile și principiile Națiunilor Unite.
Teza 1 se aplică și străinilor care au alte instigator infracțiunile sau actele prevăzute în acesta sau au participat în nici un fel în ea.
(3) Un străin nu este un refugiat în conformitate cu alineatul 1 în cazul în care acesta beneficiază de protecția sau asistența unui organ sau o agenție a Organizației Națiunilor Unite, cu excepția Înaltului Comisariat pentru Refugiați în conformitate cu articolul 1D din Convenția privind statutul refugiaților . Atunci când o astfel de protecție sau de asistență subvenții nu mai funcționează, fără ca situația acestor persoane, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a ONU a fost în cele din urmă rezolvată, alineatele 1 și 2 sunt aplicabile.
(4) Un străin, refugiat în conformitate cu alineatul 1, refugiatul se aplică, cu excepția cazului în care îndeplinește cerințele de la § 60 alin. 8 teza 1 din Legea privind șederea.
statutul de refugiat Exklusionsklauseln
Statutul de refugiat depinde, de asemenea, fapte care exclud statul, numit Exklusionsklauseln, elementele constitutive negative. Acestea includ în § 2 Legea privind azilul din 3 alin. Controlat, care tocmai a fost citat.
Nu numai „temere bine întemeiată” străin „fiind persecutat din motive de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenență la un anumit grup social” (§ 3 alin. 1 nr. 1 din Legea privind azilul), precum și faptul că el a proteja ” țara al cărei resortisant este „” nu poate lua sau din cauza acestei temeri, nu dorește să se folosească „(nr. 2), așa-numitele motive de incluziune trebuie să fie determinată în fiecare caz în parte, dar, de asemenea, dacă Exklusionsklauseln citat că incriminări negativ, să intervină.
Asasinatele miliției statului islamic sunt crime împotriva umanității. Dacă un luptător islamic „are loc în fluxul de refugiați, el nu este un refugiat. Obiectivele și principiile Națiunilor Unite sunt în mare parte. Este în primul rând obiectivul păcii mondiale. Nu este suficient, care a încercat un stat străin prin forță, dar nu și care au luptat propriul lor stat prin forță, fără a fi nevoie să aibă o justificare. Străinul trebuie să fie condamnat pentru crima. Autoritățile de refugiați nu dovedesc reclamanții cu infracțiunea ca un incriminări negativ. E suficient în condițiile § 3 alin. 2 din legea privind azilul, mai degrabă, că „există motive serioase pentru a considera”, motivele de excludere sunt date. Nu a uita toate motivele pe care le pot permite, din cauza nesocotind protecției, ar celelalte țări ale Uniunii și trebuie să permită, care să excludă, de asemenea azilul, ca și poruncindu analogia de azil dreptul constituțional, ca atunci când un străin nu se înregistrează în statul membru al Uniunii Europene poate (Art. 13 din regulamentul Dublin III), în care el, ilegal, mai întâi intră sau iese în cazul în care maschează naționalitatea sa, deoarece avea, probabil, mulți dintre refugiaților făcut, care a pretins a fi sirieni. Autoritățile merg să continue în ipoteza că 30% dintre refugiați dezmint originile lor. pașapoarte false au, după tot ceea ce este de a fi citit, hotcakes găsite. În conformitate cu Art. 49 alin. 2 din Regulamentul Dublin III, cele aplicabile internaționale, și, astfel, de asemenea, pe Flüchtlingsabschiebeschutz. § 18 alin. 2 nr. 2 din legea privind azilul, care este citat mai jos, demonstrează această situație juridică. Necesarul „indiciu”, rezultă din faptul că refugiații dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru a ajunge.
interdicție de intrare § 15 Residence Act și § 18 din legea privind azilul
Statutul de refugiat GRP nu constituie un drept de intrare în Germania. § 15 alin. 1 din Legea privind șederea prevede o interdicție generală de intrare. Se poate citi:
„Un străin care dorește să intre în mod ilegal vor fi respinse la frontieră”.
Un permis de intrare pentru statutul de refugiat GRP nu este clar din legile. Ar trebui să fie amintit aplicarea analogă a § 18 alin. 1 din Legea privind azilul, care urmează să fie aplicată numai modul de redactare, în cazul în care un străin „a solicitat azil”.
§ 18 Legea privind azilul prevede:
(1) Un străin care este (Border Agency) solicită, la o taxă de controlul poliției autorităților rutiere transfrontaliere de azil transmise fără întârziere corespunzătoare sau, în cazul în care acest lucru nu este cunoscut de cel mai apropiat dispozitiv de recepție pentru mesaj.
(2) străinul va fi refuzată intrarea în cazul în care
1. el intră dintr-o țară terță sigură (§ 26a)
2. există dovezi că o altă țară, pe baza legislației Comunității Europene sau a unui acord internațional pentru punerea în aplicare a procedurii de azil este responsabil și o revizuire în sus sau sunt inițiate, sau
3. El este un pericol pentru comunitate, deoarece el a fost condamnat în Republica Federală Germania, a unei infracțiuni deosebit de grave la pedeapsa cu închisoarea de cel puțin trei ani, iar plecarea sa nu mai mult de trei ani.
(3) Străinul se îndepărtează în cazul în care acesta este întâmpinat de către autoritățile de frontieră în zona de frontieră, imediat înainte sau după o intrare ilegală și în cazul în care condițiile de la punctul 2.
(4) Din refuzul de intrare sau de returnare forțată este în cazul intrării unei țări terțe în condiții de siguranță la vedere (§ 26a), în măsura în care
1. Republica Federală Germania, pe baza legislației Comunității Europene sau a unui tratat internațional cu o țară terță sigură este responsabil de examinarea unei cereri de azil sau
2. Ministerul Federal de Interne a dispus-o din dreptul internațional sau motive umanitare, sau pentru a proteja interesele politice ale Republicii Federale Germania.
(5) Autoritatea de frontieră tratează fotografia și amprentele străinului.
§ 18 alin. 2 din Legea privind azilul folosește restul pentru toți străinii care nu au dreptul să rămână în Germania, a unui drept legal și nici un drept de a intra în Germania sau tranzitului prin Germania, ca urmare a liberei circulații a cetățenilor UE sau pentru că o viză.
Aproape toți străinii care solicită protecție internațională în Germania, solicită azil. Formularele pentru cererile de protecție conecta, de asemenea, cererea de azil cu cererea de deportare din statutul de refugiat GRP.
Desigur, aplicarea analogă trebuie să includă toate prevederile § 18 din legea privind azilul, se realizează așa cum s-a descris in detaliu mai jos. Cu toate acestea, punctul 4 din § 15 Residence Act creează mai multă confuzie, pentru că el la rândul său, a limitat interdicția de respingere pe străinii care au solicitat azil, atâta timp cât aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul federal în conformitate cu legea privind azilul, și anume pentru procedura de azil. „Aplicarea corespunzătoare” a Abschiebeverbote din § 60 Residence Act, care prevede la alineatul 4, dar vorbește pentru aplicarea analogă. Prezentul alineat prevede:
„§ 60. 1 la 3, 5 și 7 la 9 se aplică mutatis mutandis. Un străin care a solicitat azil nu ar trebui să fie respins, atâta timp cât șederea este permisă pe teritoriul federal în conformitate cu dispozițiile Actului de azil „.
În cazul în care un ordin al Ministerului Federal de Interne, pe baza alineatului 4 nr. 2 intră § 18 Legea privind azilul, ar fi neconstituțională, cel puțin în cazul în care aceasta sa bazat pe „motive umanitare”, așa cum am explicat deja în post 05 septembrie 2015. Din motive umanitare sunt drept relativiza incapabile sau chiar constituția unui stat constituțional. Toată zona de autorizare ar trebui să fie strâns limitată la excepții speciale, dactilografiate. Termenul „umanitar” este în întregime non-specifice și, prin urmare, statul de drept neconstituțională nedeterminată. Oricum, 16 2, autorizația cu art. Abs. Legea de bază. Acest lucru este valabil și pentru „conservarea intereselor vieții politice ale Republicii Federale Germania”. Cultura celor primitoare „în Germania încalcă interesele Germaniei și existențial este respins de către toate celelalte state membre ale Uniunii Europene pe bună dreptate. Acum Suedia are limitările sale închise.
Privind dreptul de azil relevanță limitată § Legea 26a de azil
.. Setată mai jos (. A se vedea deja contribuția la dreptul de azil și de protecție subsidiară) aplicarea corespunzătoare a articolului 16, paragraful 2 GG standuri § 26a Legea privind azilul din care nu se opune: Se spune:
(1) Un străin care a intrat în țară dintr-o țară terță, în sensul articolului 16a alin. 2 teza 1 din Legea fundamentală (sigură țară terță), nu se poate invoca articolul 16a alin. 1 din Constituție desemnat. Ea nu este recunoscută ca având dreptul la azil. Teza 1 nu se aplică în cazul în
1. străin la momentul intrării sale în țara terță sigură în posesia unui permis de ședere pentru Republica Federală Germania a fost,
2. Republica Federală Germania, pe baza legislației Comunității Europene sau a unui tratat internațional cu o țară terță sigură este responsabil de examinarea unei cereri de azil sau
a fost a 3-a străinilor pe un ordin conform § 18 alin. 4 nr. 2 nu este întors sau împins înapoi.
(2) țară terță sigură sunt, în plus față de statele membre ale Uniunii Europene, țările menționate în anexa I.
(3) Guvernul federal va stabili prin ordonanță, fără aprobarea Bundesrat-ului pe care o desemnate în anexa I nu mai au stat considerată o țară terță sigură în cazul în care schimbările în condițiile legale sau politice pe care statul justifică presupunerea că articolul 16a alin. 2 teza 1 din condițiile Constituției desemnate sunt omise. Regulamentul expiră la șase luni de la intrarea sa în vigoare cel târziu.
Această dispoziție ar putea duce la presupunerea că Convenția de la refugiații care doresc să intre Germania, în scopul de a realiza protecția statutului de refugiat, nu ar trebui să fie contestată pentru motivul că acestea provin dintr-o țară terță sigură, în special, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, deoarece protecția acestora nu este reglementată în art. 16 un GG. Ar fi fost util dacă legiuitorul ar fi făcut în mod clar că limitele accesului principiului protecției tuturor grupurilor de protecție internațională. Ambiguitatea legii este reflectată în practica greșită a statutului de refugiat, astfel încât azilul minor. S-ar putea cu privire la cele de mai sus-menționată § 15 alin. 1 din conținutul Residence Act. Dar, a adăugat:
Limitarea dispoziției privind dreptul de azil, ci rezultă din diferitele drepturi ale celor trei grupe de protecție diferite. Cele trei drepturi sunt drepturi ale omului, dar dreptul fundamental național de azil, protecție subsidiară dreptului internațional și a statutului de refugiat, care este, de asemenea, o parte a protecției internaționale. Oricum, din cauza analogie convingătoare Art. 16 alin. 2 și urm. Legea fundamentală interpretarea constituțională a faptelor a oferit protecție.
Dreptul fundamental de azil, atunci când, deoarece străinii se pot baza pe acest lucru, că nu sosește dintr-o țară terță sigură, este de a practica, mai ales în jurisprudența Curții Constituționale, iar predarea aproape universală un drept subiectiv la acordarea de azil la care dreptul de intrare sunt conectate la Germania și permisul de ședere temporară în cursul procedurii de azil în Germania. . § 55 alineatul 1 de azil Legea este ședere provizorie permite un temei juridic; § 18 alin. 1 din Legea privind azilul pune bază. Prin contrast, în sine, nici statutul de refugiat și nici dreptul de protecție subsidiară un drept de intrare. Statutul de refugiat conduce la Abschiebeverbot conform § 60 alin. 1 din Legea privind șederea, în caz contrar. Legea de protecție subsidiară sunt în conformitate cu legea germană nici un drept de intrare. § 18 alin. 1 din Legea privind azilul prevede doar străinii care „cere azil”, un drept de a intra, deoarece acestea sunt „transmise imediat corespunzătoare sau, în cazul în care acest lucru nu este cunoscut la cel mai apropiat recipient al mesajului”. Toate celelalte intrare străini în conformitate cu paragraful 2 al § 18 din Legea privind azilul trebuie refuzată în cazul în care nu există alte tipuri de drepturi de imigrare ca cetățenie, drepturi de ședere, viza. Furnizarea de § 26a Azil Act, ca atare, nu este o interdicție de călătorie pentru persecuție politică, care caută un azil, deoarece determină cazurile solicitanților de azil care au sosit deja, dar în cazul în care recunoașterea este de a fi refuzată ca solicitanții de azil, în cazul în care a făcut-o țară terță sigură au intrat.
Alineatul 1 nr. 3 din § 26a Legea privind azilul sunt aceleași preocupări constituționale ca § 18 alin. 4 2 Legea de azil,., Din cauza Rechtsstaatswidrigkeit a incriminărilor și încălcarea art. 16 alin. 2 GG contrar.
Trimiterea la § 26a Legea privind azilul în § 18 alin. 2 din Legea privind azilul înseamnă, așadar, că, în primul rând, interdicția de călătorie pe toți străinii aplică care fac o pretentii de drepturi de proprietate, atunci când sosesc dintr-o țară terță sigură.
2 -continuare , articolul profesorului
Karl Albrecht Schachtschneider
Berlin, 02 ianuarie 2016
ACEASTA ESTE PARTEA A DOUA A TRADUCERII MECANICE INCEPUTE MAI SUS:
În al doilea rând, rezultă analogia cu Art. 16 un GG, că străinii, care au venit dintr-o țară terță sigură (conform § 26 Abs. 3 Legea privind azilul, inclusiv statele membre ale Uniunii Europene), nu trebuie să se acorde statutul de refugiat atunci când micul azil.
Ar trebui să fie din nou remarcat faptul că statele membre decid cu privire la permisul de intrare pentru străini, nu Uniunea Europeană.
Nici un drept de intrare al dreptului Uniunii Europene
Din directiva reformată 2013/32 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013, procedurile comune de acordare și de retragere a protecției internaționale ar putea fi un drept de intrare pentru străini care solicită protecție internațională, derivând fi tentat. .. În articolul 8, Secțiunea 1 prevede:
(1) În cazul în care există indicii că resortisanții țărilor terțe sau apatrizii în locurile de detenție sau la punctele de trecere a frontierei la frontierele externe, inclusiv în zonele de tranzit, sunt, pot dori să solicite protecție internațională, deoarece acestea furnizează statelor membre cu privire la modul de a face acest lucru este disponibil . Statele membre în aceste locuri de detenție și punctele de trecere a frontierei de mediere aranjamente lingvistice, în măsura în care este necesar pentru a facilita mobilizarea procedurii de azil.
Această dispoziție, precum și mai puțin clar altele sugerează includerea străinilor care caută protecție în țară la protecție internațională, care include, de asemenea, recunoașterea statutului de refugiat, verifica cererile lor pot. Dar este modul de redactare a informațiilor și asistența lingvistică, acolo unde este cazul, la centrele de detenție sau punctele de trecere a frontierei la frontierele externe. Este, de asemenea, în această privință mai mult, mai ales nu la dreptul de intrare. Nicăieri în legile Uniunii ale unui drept de a intra în vorbire. Ar fi de nesuportat. Se precizează de către UNHCR (Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați) de aproximativ 60 de milioane de refugiați din lume. Toate statele membre ale Uniunii ar fi, indiferent de sistemele de distribuție care nu au reușit până în prezent, în plus, obligată să intre 60 de milioane de refugiați în țara lor de a se adapta și cele de îngrijire pentru Malta, Germania. Ar fi absurd. Un astfel de sistem ar fi incompatibil în special cu suveranitatea statelor, suveranitatea, care este in mod constant expus la textele juridice internaționale ale dreptului de protecție internațională. În acel moment suveranitatea aparține în primul rând, că numai fiecare națiune determină cine îi este permis să intre pe teritoriul său. Ea are integraționistă unionalen și globaliste cu siguranță rănit, că acestea nu pot okroyieren obligația statelor membre de a permite oricărui refugiat în țara lor, după cum se poate vedea insultelor țării, cu respectarea legilor, în special în Ungaria. Este un moralism de forfecare imperativ de-a dreptul sa aprins, pentru a permite oricărui străin care vine la frontieră în țară, mai ales din partea germană. Dar nici un alt stat membru urmează Germania, în fărădelege. Chiar și Suedia a renunțat. Am arătat deja în articolul din 5 septembrie 2015, că nu există nici o moralitate sau umanitate în detrimentul legii și poate da. Art. 38 alin. 4 din rl. 2013/32 UE clarifică, de asemenea:
(4) Se permite țării terțe solicitantului de a nu intra pe teritoriul său, statele membre trebuie să se asigure că accesul la o procedură în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul.
Procesul ar trebui să fie să permită accesul asigurat nu trebuie, prin urmare, Germania, vor fi efectuate în țara de destinație a străinului. Aceasta se poate face într-un mod cu totul diferit, cum ar fi ambasade, în țările terțe, ca și în taberele de refugiați, la fel ca în Turcia, sau în detenție înainte de frontieră, dar nu sunt intrarea în țară, ceea ce duce la o Abschiebeverbot atât de azil mici poate. Reglementarea alin. 4 din art. 38 din rl. 2013/32 dreptul internațional al UE și sub semnul întrebării, deoarece constituțional poate fi imposibil din cauza imigrației în masă și ar fi trebuit să devină nefuncțional. Vi se poate solicita numai în opțiunile viabile. Oricum, suveranitatea statelor membre se află pe teritoriul lor și, prin urmare, de neatins cu privire la intrarea străinilor ca nucleu al suveranității cetățenilor.
Intrarea refugiaților Convenției din Siria cu privire la faptul că, prin urmare, este ilegală și neconstituțională cu privire la țările terțe sigure, în special, statele membre ale Uniunii Europene, vin în Germania. Ei nu au găsit nici o bază legală în politicile și reglementările Uniunii.
Alte argumente împotriva dreptului de intrare din
Regulamentul III Dublin și de punere în aplicare Schengen
Regulamentul Dublin III prevede deja în considerentul 10 a înțeles că aranjamentele tuturor tipurilor de protecție internațională se aplică, și anume:
Pentru a asigura un tratament egal al tuturor persoanelor care au nevoie de protecție internațională nu au solicitat sau se bucură, precum și respectarea normelor de drept de azil ale Uniunii, în special cu Directiva 2011/95 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele pentru calificarea al treilea resortisanților țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, pentru un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele care pot beneficia de protecție subsidiară, precum și pentru conținutul protecției acordate (2) include domeniul de aplicare al prezentului regulament persoanelor care pot beneficia de protecție subsidiară.
Art. 2 lit. b regulamentul menționat definește noțiunea de protecție internațională prin referire la art. 2 lit. h din Directiva 2011/95 a UE, Directiva privind standardele minime, astfel. Termenul include dreptul de azil, protecția internațională a refugiaților Convenției și protecția internațională subsidiară.
Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (astfel cum a fost modificat în 2010, în urma modificării prin Regulamentul (UE) nr 265/2010 ;. CISA) definește un concept de „azil”, care include protecția convenției. . Submulțimea 11 al articolului 1 din CAAS, care definește termenii regulamentului, sunt:
„Azil: orice scriere la frontiera externă sau pe teritoriul unei părți în Europa, verbal sau exprimat altfel dorința de un străin, cu scopul de a statutului de refugiat în temeiul Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 31 . 1967 dobândi luna ianuarie și, ca atare, se bucură de un drept de ședere „;
În consecință, se aplică dispozițiile paragrafelor 1 și 2 din art. 29 din CAAS, din care rezultă că suveranitatea normele Uniunii de intrare statelor membre nu afectează, pentru refugiați convenție. Acestea sunt:
(1) Părțile se angajează să trateze orice cerere de azil depusă de un străin pe teritoriul părților contractante.
(2) Această cerință nu înseamnă că , în toate cazurile în care solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriul părții contractante trebuie să se acorde sau poate sta acolo.
Fiecare parte își rezervă dreptul, un solicitant de azil înapoi sau expulza conformitate cu legislația sa internă și luând în considerare obligațiile internaționale ale acestora într – o țară terță.
Suveranitatea popoarelor asupra teritoriului lor și, astfel, Einreishoheit astfel, rămâne intactă.
aplicarea corespunzătoare a art. 16 alin. 2 și urm. GG
Aplicarea analogă a art. 16 alin. 2 și urm. Legea de bază impune o interpretare restrictivă a Directivei privind standardele minime și legea privind azilul, dar, de asemenea, Directiva privind procesul de 2013/32 a UE, în măsura în care, în mod contrar textului, dreptul de așa-numitele refugiați convenție, precum și deja în a început la 5 septembrie, în anul 2015 au discutat război sau de refugiați de război civil este luat pentru a intra în Germania, la o cerere de protecție internațională, dacă protecția subsidiară, cu excepția cazului în deportarea din cauza statutului de refugiat, întrebări la care ea în statul membru al Uniunii Europene sau țara terță sigură ar putea cere, în care au venit mai întâi. Tu la fel ca solicitantul să fie nu mai este nevoie de o astfel de protecție, deoarece riscul de persecuție este rezolvată. 1993, când azilul constituția germană a fost schimbat, nu a existat nici o protecție internațională. Altfel, el ar fi fost inclusă în noua constituție azil Legea fundamentală, în special pericolele în multe, dacă nu este contrară principiilor Convenției de la Geneva a victimelor discriminării în cele mai multe cazuri de războaie și războaie civile sau persecuții care, în timpul azil amendament constituțional mai mult decât acum un azil s-au stabilit.
Privind tratamentul egal de azil și a cererilor de protecție internațională, reglementările Directivei privind standardele minime și Regulamentul Dublin III și legile sale de punere în aplicare germană sunt adaptate. Prin urmare, este, de asemenea, suveranitatea legală, oricum au oferit dreptul de azil normele naționale de rezervare a art. 29 alin. 2 teza 2 din Convenția de punere în aplicare Schengen, care tocmai a fost citat. Analogia este rezervatia la punctul 5 din art. 16a GG nu împiedică, deoarece acest lucru se referă numai „reguli jurisdicționale de azil, inclusiv recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil”. Restrângerea dreptului fundamental la azil, este însă de material, deoarece nu este nevoie de protecție este (BVerfGE 94, 49 și urm. Marg. 166, 190). Acest lucru nu este diferit pentru nevoia de protecție internațională. Den, statul membru al Uniunii Europene în a da refugiatul convenție nu este introdusă, spre deosebire de război sau de război civil refugiați în Uniunea Europeană. Este această protecție atunci când este necesar, sa angajat ca urmare a Regulamentului Dublin III. Această situație juridică nu a fost încă clarificat în instanță și ar trebui să fie pus sub semnul întrebării din cauza practicii lor contradictorii. Dar, Art. 16 alin. 2 și urm. Legea de bază, dacă acestea restrâng deja dreptul fundamental puternic al azilului, cu atât mai mult.
Nulitatea practicat statutul de refugiat
În orice caz, statutul de refugiat sunt incriminărilor multiple și, prin urmare, pentru a determina circumstanțele. Acest lucru este costisitoare și necesită timp. Cu toate acestea, o, prin val „de străini ca refugiați determinate după superficial de către lucrătorii de ajutor extern, fără nici o capacitate de a Amtswaltung în Germania, că au fost sirieni, o încălcare gravă a statului de drept. Statul Major al Agenției Federale pentru Migrație și Refugiați (BAMF) a criticat într-o scrisoare din data de 12 noiembrie 2015 Președintele instituției, că un control al identității de presupuse sirieni care nu au loc, un fel de remarcabil ca pas curajos. Vei întâlni auto-evaluare prin verificarea o cutie destinată. Aproximativ 30% din auto-identificări au fost false, ministrul federal de interne Thomas de Maiziere a declarat ca a acordat. În consecință, toate sunt inutile. Această încălcare gravă a statului de drept este evidentă și ia deciziile asupra statutului de refugiat ca acte administrative, în conformitate cu § 44 alin. 1 VerwVerfG nule, în afară de încălcarea legii, și în special încălcarea constituțională a experienței refugiaților. Actele administrative nu recunosc statutul de refugiat, prin urmare, nu sunt eficiente din punct de vedere, la, câștig astfel încât străinii în cauză micul azil.
Abschiebeverbot pentru statutul de refugiat
Statutul de refugiat efectuată pe baza § 60 alin. 1 din Legea Residence o Abschiebeverbot, în imigrarea în masă curentă de ședere de protecție cea mai mare parte acordate în Germania.
§ 60 Residence Act ca un întreg este:
(1) În conformitate cu Acordul din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților (BGBl. 1953 II S. 559), un străin poate să nu fie deportați într-o țară în care viața sau libertatea sa din motive de rasă, religie, naționalitate , calitatea de membru se află sub amenințarea unui anumit grup social sau opinie politică. Acest lucru se aplică, de asemenea, de azil și străini de refugiat a fost acordat final sau se bucură de statutul juridic al refugiaților străini pentru un alt motiv teritoriului federal sau care sunt recunoscute în afara teritoriului federal ca refugiați străini în temeiul Convenției privind statutul refugiaților. În cazul în care străinul citează interdicția de expulzare în temeiul prezentului alineat, Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați, cu excepția cazurilor de teză 2 într-o procedură de azil stabilește dacă condițiile sentinței să fie 1 și străinii de acordare a statutului de refugiat. Decizia Oficiului Federal poate fi atacată numai de dispozițiile Actului de azil.
(2) Un străin nu poate fi expulzat într-o țară în care el se confruntă cu un prejudiciu grav menționate la § 4 alineatul 1 din legea privind azilul. Alineatul 1 teza 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.
(3) Poate un străin nu poate fi expulzat într-o țară, deoarece această țară este în căutarea străinilor pentru o crimă și există pericolul de impunere sau pedeapsa cu moartea, se aplică dispozițiile privind extrădarea.
(4) Există o cerere de extrădare formală sau de o societate afiliată cu anunțarea a unei cereri de cereri de extrădare de arestare a unui alt stat, străinul poate până la decizia privind extrădarea numai cu acordul autorității, în conformitate cu § 74 din Legea privind asistența judiciară internațională în materie penală acordarea extrădării este responsabil, va fi deportat în această țară.
(5) Un străin nu poate fi expulzat, în măsura în care rezultă din aplicarea convenției din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (BGBl. 1952 II p 685), arată că deportarea este inadmisibilă.
(6) Riscul general, că un străin poate amenința într-un alt stat de urmărire și de pedeapsă și, cu excepția cazului în care se prevede altfel la punctele 2 și 5 altceva, un pericol real de legitim prin legile altui stat pedeapsă nu sunt deportare contrar.
(7) De la deportarea unui străin într-o altă țară ar trebui să se aplice în cazul există un pericol concret substanțial la viață, la nivelul membrelor sau libertate se aplică. Pericolele în conformitate cu teza 1, care este în general expusă la populația sau grupul de populație căruia străinul aparține, sunt aranjamente conform § 60a alin. 1 teza 1 să fie luate în considerare.
(8) Alineatul 1 nu se aplică în cazul în care străinul din motive serioase trebuie să fie considerată ca o amenințare la adresa securității Republicii Federale Germania sau un pericol pentru comunitate înseamnă că el a unei infracțiuni sau infracțiuni deosebit de grave la o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin trei ani a fost condamnat. Același lucru este valabil și în cazul în care străinul îndeplinește cerințele de la § 3 alin. 2 din Legea privind azilul.
(9) În cazurile de la punctul 8, un străin care a solicitat azil, în pofida amenințat de dispozițiile Legii de azil deportare și care sunt efectuate. Paragrafele 2 la 7 nu sunt afectate.
(10) Pentru a fi deportat un străin, în care sunt prezente cerințele de la punctul 1, nu poate fi alta decât cea care să amenințe deportarea și să stabilească un termen rezonabil. Amenințarea statelor sunt desemnate în care străinul nu poate fi expulzat.
să pună în aplicare interdicția returnării de art. 33 alin. 1 CSF, care, în § 60 alin. 1 din Legea privind șederea în dreptul intern, ajutând străin la azil mici „. CSC nu creează drepturi individuale. Acest lucru ar contrazice dualismul dreptului internațional și a dreptului constituțional. justifică numai național sau după punct de vedere constituțional discutabile, dar practica acceptată, normele juridice europene de punere în aplicare a tratatelor internaționale în unionales naționale sau dreptul la drepturi subiective ale indivizilor, precum și § 3 din Legea privind azilul și § 60 alin. 1 din Legea privind șederea.
Practic rulează acest fel: The Tourist opresc la frontieră, în cazul în care se constată, la toate, dreptul fundamental de azil de despăgubire și permite accesul în țară. Dreptul de azil este aproape întotdeauna respinsă, dar refugiatul se aplică. Apoi străin poate rămâne și se bucură de aproape aceleași drepturi, care are un drept recunoscut de azil. Pentru o evaluare individuală a statutului de refugiat, birourile sunt greu în măsură. Ei ar de multe ori, dacă nu, de obicei, a relevat faptul că străinul nu este un refugiat în temeiul Convenției de la Geneva, nu-i așa, dacă el fuge de taxele din armata țării sale. De asemenea, au fugit de război și de război civil nu va duce la statutul de refugiat, în conformitate cu § 3 din Legea privind azilul, deoarece îi lipsește chiar persecuție individuală sau de grup pentru motivele menționate. Statului constituțional a abdicat aici.
de încheiere remarca
Imigrarea în masă în Germania are loc predominant prin § 3 din legea privind azilul. Această dispoziție definește statutul de refugiat în temeiul Convenției de la Geneva și condițiile negative, normalizat în care statutul de refugiat, și anume motive de excludere pentru acest lucru, dar nu este exhaustivă. În cazul în care așa-numitul statut GRP sau convenție refugiaților refugiați a fost acordată, aceasta poate conformitate cu § 60 alin. 1 din Legea privind șederea să nu fie deportați într-o țară în care au amenințat persecutarea refugiaților cauzali sau în cazul în care obține justificate.
Din orice norme de drept intern al Germaniei, legislația Uniunii Europene sau ale dreptului internațional, există un drept de refugiați pentru a intra în Germania, cu privire la cererea lor de a le verifica pentru statutul de refugiat și apoi, dacă este necesar, astfel încât să fie în măsură să rămână de obicei. Un astfel de drept ar fi cu Art. 16 alin. 2 GG, care se aplică prin analogie, incompatibile. Ar fi absurd dacă Germania a vrut să dea 60 de milioane de refugiați actuali din lume, dreptul de a intra în Germania sau de la organizații internaționale, cum ar fi Uniunea Europeană ar putea okroyieren un astfel de drept. Acest lucru ar fi în întregime în contradicție cu suveranitatea cetățenilor ca libertatea lor. Această suveranitate este esențială pentru suveranitatea asupra teritoriului germanilor.
Refugiații nu sunt încă întors la frontieră. Ele sunt aproape aduse în țară. Aceasta este o încălcare a legii scandalos. Protejarea graniței este ușor. Noi nu trebuie să construiască un zid care memoria diviziunii nefericită a țării evocă în Germania. Există o securitate eficientă a frontierelor electronice. Germania are această tehnică și le vinde alte state, cum ar fi Arabia Saudită. Fără a ultimă instanță de violență poate fi sigur, limite nu protejează. Drepturile conectat la forța cu puterea (Kant, metafizicii moravurilor). Nu există nici o umanitate, s-ar putea să justifice încălcarea legii, mai ales într-o astfel de grave și consecințe pe termen lung. Creștinismul privat nu are nici un loc în politică. Mai ales, nu ia permis să pună în pericol securitatea statului. Aceasta este datoria fundamentală a instituțiilor statului. Politica nu are decât să realizeze dreptul, care se aplică tuturor cetățenilor, nu doar pentru anumite grupuri religioase. Statul este doar general, statul obligat. empatia privată este mandatari oficial în birou nu. În cazul în care acestea nu pot face acest lucru gratuit de la birou, ei trebuie să dea biroul lor. De la religiozitate, un conducător să fie un tiran.
Regulile de distribuție ale Uniunii Europene se aplică și refugiaților Convenției, dar nu a pus în aplicare. În cazul în care străini țări ale Uniunii sau în țări terțe sigure vin în Germania, acestea nu au nevoie de protecție și poate, deoarece art. 16 alin. 2 GG nu suport analogic în Germania, dreptul de a rămâne pe statutul lor de refugiat. Nu poate fi acordat statutul de refugiat cu Abschiebeverbot. Ele pot și trebuie să fie deportați din care acestea intră (de obicei), înapoi în țară sau. § 60. 1 Residence Legea interzice numai deportarea statelor, trebuie să se teamă de refugiați a căror persecuție.
Rămâne faptul că marea majoritate a refugiaților vin ilegal în Germania și deține aici în mod ilegal.
Berlin, 02 ianuarie 2016
Karl Albrecht Schachtschneider
Domnul ambasador si-a castigat prin acest discurs rolul de „bufon la curtea regelui”.
ce poezie frumoasa a invatat dl amnsasador… are memorie buna insa uita sa spuna ca refugiatii se datoreaza exclusiv politici belicoase a guvernului din umbra care se foloseste de guvernul oficial si care mereu pica de papagal cu astfel de povesti lacrimogene. dl ambasador l-a parafrazat pe Gheroghe Dinica: mina intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic. asa si dl ambasador, ne-a livrat o poveste emotionanta fara substanta insa pentru ca ascunde adevarul. iar adevarul le este impotriva. metisarea tuutror raselor se va face atunci cind vor exista conditii aproximativ egale in toate colturile lumii iar oamenii in acest fel vor fi incurajati de situatie sa devina cetateni planetari. pina atunci guvernula merican ramine cel mai mare criminal contemporan petnru ca foloseste crima, razboiul in loc sa foloseasca simaptia, respectul, altrusimul si empatia. e adevarat ca la mijloc sint niste oameni nevinovati care trebuie ajutati. insa nu asa. nu te apuci sa le deistrugi casa pt a-i transforma in sinistrati pe drumuri sau ii deposedezi de resurse, ii saracesti si le pui bocceaua in spinare…prea multa curvasarie ieftina la acesti diplomati de carton. niste bestii care nu au ce cauta intre oameni!
citeste de 2 ori ce a spus acest ambassador, si gandeste-te ca si TU sau ai TAI pot ajunge..
Si eu m-am bucurat de acelasi tratament ca toti emigrantii in America .. oportunitati sunt dar trebuiesc LUATE nu asteptand sa ti se dea!.. HARD WORK iar visul cu milionul de $ .. este posibil dar nu IMEDIAT, sau muncind pentru altii… ci facand ceace stii tu CEL MAI BINE..IN TIMP MAI LUNG SAU MAI SCURT ..dar vei trai intr-o societate LIBERA… unde minciuna, hotia, prostia se platesc mai devreme sau mai tarziu… nu va asteptati ca acesti musulmani sa devina romani si nici romanii sa devina scandinavi … toti vor devein EUROPENI asa cum toti in SUA devin AMERICANI..
Pai sa-i primeasca americanii, daca au asa o societate LIBERA… unde minciuna, hotia, prostia se platesc mai devreme sau mai tarziu. Doar ca ei nici nu vor sa auda de acesti refugiati, ei sfatuiesc europenii sa-i primeasca, desi exodul refugiatilor se datoreaza tocmai politicii americane in Irak, Afganistan, Siria, Libia, etc. Ei au scormonit musuroiul, ei sa-si assume si consecintele, nu sa paseze altora rahatul lor…Acum i-au apucat compasiunea, mila, omenia, dar cand au declansat razboaie si conflicte armate peste tot in regiunea aceea, unde era omenia lor? Raspunsul este ca: si atunci si acum si-ntotdeauna, politicienii lor s-au gandit numai la avantajele lor si al marilor lor corporatii si bancheri, la petrol si alte materii prime pe care si le insusesc cu forta, pentru a profita si a se inbogati si mai mult.
pai nici europenii nu I-ar fi primit legal… dar illegal nu mai au ce sa faca.. odata intrati au drepturi civile umane si numai prin lege mai pot fi dati afara .. deci fiecare persoana odata intrata trebuie sa fie judecata si apoi incepe circul … repatrierii.. ani de zile… asa este legea EU sau SUA
Ioane, tu ca american le dai sfaturi romanilor cum sa se comporte ca romani sau ca roman dai sfaturi cum sa se comporte ca americani ?