Cornel-Dan Niculae

Victor Ponta isi face cartile in Israel. Aparitia la varful politicii romanesti, in anul 2001, a tanarului procu­ror Victor Ponta venea dupa ce acesta a instrumentat un dosar penal in care i-a facut jocurile inculpatului israelian Elan Schwartzenberg, indi­vid care pe atunci, in anii 2001-2004, intermedia relatiile dintre politici­e­nii romani de la guver­na­rea P.S.D. si cei israelieni. Pentru a-l proteja pe romano-is­raelian, procurorul Ponta, care era si asistentul premierului Nastase la facultatea unde preda acesta, a ignorat chiar si un Ordin de se­che­stru pro­nun­tat impotriva lui Elan Schwartzenberg de catre inalta Curte de Jus­ti­tie a Angliei si Ta­rii Ga­lilor. Imediat incheiata „afacerea penala Schwartzenberg“, Victor Ponta parasea procuratura si devenea sef al Corpului de Con­trol al primului-ministru Adrian Nastase si, pe linie politica, seful tineretului P.S.D. Aveam sa vedem, apoi, cum Schwartzenberg a aranjat in­tal­ni­ri­le semi-oficiale dintre premierul roman Adrian Nastase si cel israelian, Bibi Netanyahu. Ajuns sef al Partidului Social Democrat (P.S.D.) din Romania , Victor Ponta a preluat si toate conexiunile israeliene ale acestuia, construite de mentorul sau politic, Adrian Nastase (pe larg prezentate in lucrarea Ofen­si­va iudaismului asupra Romaniei) [1]. Una dintre aceste conexiuni este cea cu oamenii miliardarului Mordechai (Motti) Zisser, un
sionist care este prin­ci­pa­lul finantator al Partidului Muncii din Israel si care detine in Bucuresti hotelul Radisson Blue (fostul Hotel Bucuresti), ca urmare unei privatizari frauduloase.
Asa se face ca, in 26 noiembrie 2010, Victor Ponta se ducea in Israel insotit de Daciana Sarbu, sotia sa europar­la­men­tar, ca si de „pu­pila“ lui Ion Iliescu, Corina Cretu. Oficial, cei trei se aflau la Tel Aviv pentru inaugurarea unei nou infiintate filiale a P.S.D. in Israel, dar ei au discutat si alte treburi cu Colette Avital, la resedinta lui Armand Schor, influent om de afaceri israelian,
repre­zen­tantul P.S.D. pentru Israel si Ori­en­tul Apropiat. Interesul lui Ponta la Colette Avital era faptul ca aceasta ar avea puternice legaturi la varful administratiei de la Casa Alba, fiind tot­­o­da­ta, de cateva decenii, intima presedintelui israelian Shimon Peres, iar sco­pul sau era „sa prezinte americanilor, prin inter­mediul israe­li­enilor, planul sau de revenire a P.S.D. la conducerea
Romaniei“, do­rin­du-si pentru el in­susi „functia de prim-ministru, pe care vrea sa o ocupe in urma unor ale­geri anticipate sau la termen…
Victor Ponta doreste sa nego­ci­e­ze sus­ti­ne­rea admi­nis­tra­tiei de la Casa Alba prin intermediul israelie­ni­lor“. Raportul S.I.E., pre­zentat presedintelui Basescu in acele zile, ar fi ara­tat ca Victor
Ponta a convins-o pe Colette Avital „sa sustina in fata lui Shimon Peres, dar si la Casa Alba, un plan prin care atat israelienii, cat si ame­ri­ca­nii sa marseze in ca­zul unor alegeri anticipate… la
schim­ba­rea gu­ver­nu­lui actual cu un gu­vern de coalitie condus de P.S.D., cu Victor Ponta pre­­mier“. Totodata, insa, Ponta aducea asigurari de fidelitate in privinta „relatiilor comerciale si politice
dintre Israel si Romania “ si privind „pozitia statului roman in pro­ce­sul po­litic din Orientul Apropiat“, cum anuntau comunicatele de presa[2].
Pana la urma, Ponta si Colette Avital nu erau la prima discutie. In acelasi an, prin luna mai, unii lideri ai P.S.D. avansau ideea ca romano-is­ra­­elianca Avital sa devina presedintele Romaniei la
alegerile din 2014, pe care o vedeau ca o „doamna de fier de origine evreiasca“, „o Mar­ga­ret Thatcher a Romaniei, o mana de fier intr-o manusa de catifea“. Exact dupa o luna de cand s-a discutat in „cercurile inalte“ ale P.S.D. aceasta pro­punere, in iunie 2010, Victor Ponta, in calitate de sef al P.S.D. se intal­nea la New York cu madame Colette Avital, la intrunirea Consiliului In­ter­nationalei Socialiste, avand o lunga discutie cu aceasta (conform unui comunicat al P.S.D.), Colette Avital detinand functia de secretar general al Par­ti­­dului Mun­cii din Israel si fiind o intima a centrelor de putere ale lumii[3].
Ungureanu nominalizat de Washington Am vazut, in mare parte din continutul acestei lucrari, trecutul, mai mult decat vulnerabil, care il leaga pe personajul Mihai-Razvan Ungureanu de evrei, in general, de organizatiile americane si mondiale evreiesti, in special, de Israel si in­te­re­sele lui, mai ales. Devenit premier al Romaniei la inceputul lunii februarie 2012 in urma revoltelor de strada din tara si indeosebi Bucuresti, urmate de de­misia gu­ver­nu­lui Emil Boc 5, aveam sa aflam, ulterior, de la Traian Ba­ses­cu ca decizia ca Ungureanu sa devina premier al Romaniei o luase cu Emil Boc inca din decembrie 2011 (deci fara nici o legatura cu revoltele po­pu­la­re din ia­nu­a­­rie-februa­rie 2012). De ce sa fi intervenit, insa, aceasta de­ci­zie. Ras­pun­sul sta, cum se aflase deja, in afara tarii.
Cineva din marii acestei lumii i-a cerut lui Basescu sa il aduca la guvernarea Romaniei pe Mihai-Razvan Ungureanu, pana atunci sef al spi­onajului romanesc (S.I.E.). Cum am vazut, M.-R. Ungureanu i-a deschis usile S.U.A. lui Tra­­ian Basescu inca din anul 2005 (8-10 martie), cand, fiind ministru de Ex­terne, Un­gu­rea­nu s-a fo­losit de vechile si stransele sale relatii cu or­ga­­nizatiile evre­iesti, in frun­te cu B’nai B’rith-ul, pentru a-i aranja anumite vi­zi­te si intrari lui Basescu in Statele Unite. Ei bine, ceea ce nu se stie, este ca, inca de atunci, din 2005, Traian Bases­cu a incercat sa il faca premier pe Ungureanu (ca urmare, probabil, vizitei din S.U.A., din martie). Povestea, strict reala, este ur­matoarea: Basescu a ne­go­ciat cu premierul Tariceanu la Vila Lac 3 ca acesta sa isi dea demisia ca sa forteze alegerile anticipate (erau siguri ca Alianta „D.A.“ va obtine o majoritate, pe care nu o avea) si, in calitatea sa de pre­mier interimar, sa si or­ga­nizeze alegerile.
Numai ca, dupa ce Tariceanu a anuntat ca va de­mi­siona, Basescu a declarat ca il va numi pe Un­gu­rea­nu premier interimar, fapt ce a facut ca Partidul National Liberal sa res­pin­ga de­misia lui Tari­cea­nu, care si-a si retras-o, intrand, alaturi de P.N.L., in bine-cu­nos­cu­tul raz­boi de uzura cu Traian Basescu[4].
Era inainte ca guvernul Emil Boc sa plece in Israel , in noiembrie 2011, cand, pe canalele politice neoficiale se aflase ca, in urma vizitei pre­sedintelui Traian Basescu in S.U.A., din 13-14 septembrie 2011, Mihai-Raz­van Ungureanu trebuia scos in prim-planul politicii romanesti pentru a fi, mai apoi, ales presedinte al Romaniei, in 2014 (sau mai devreme, in cazul ale­gerilor anticipate).
Ungureanu se afla si el alaturi de Basescu la Wa­shington [5]. De aceea, un ziar titra: „Succesorul lui Traian Bases­cu“ inca din noiembrie (Cotidianul din 4 noiembrie 2011), aratand ca ofi­ci­alii S.U.A. i-au cerut lui Traian Basescu „sa-si gaseasca repede un suc­ce­sor de soi la tronul Cotrocenilor“, caci, „cum Romania face parte din N.A.T.O. si U.E., par­tenerii nostri externi se arata, la randul lor, preocupati inca de pe acum de cine va conduce Romania in epoca post-Basescu“. Concret, dis­cu­tia a fost impusa de sefa politicii Externe a S.U.A., Hillary Clin­ton, ca si de vicepresedintele american Joe Biden, un inter­lo­cutor cu­rent al lui Ba­ses­cu, dupa 2009. Numele agreat de toata lumea la Wa­shing­ton a fost cel al lui Mihai-Razvan Ungureanu. „Ca dovada – scria Cotidianul –, nici nu au trecut doua saptamani [de la vizita lui Basescu in SUA] si despre Ungureanu se aude ca va fi dis­locat din dispozitivul SIE si arun­cat pe scena politica. Scopul: antre­na­rea lui pentru Cotroceni… O data rezolvata Presedintia, mai marii Ame­ri­cii si Romaniei au trecut la guvernul Boc. De care toti s-au declarat sa­tui… Conform ecourilor revarsate pana pe malurile
Dambovitei, partea ame­ricana ar fi sugerat o schimbare rapida si majora…“.
A urmat apoi discutia lui Basescu cu Boc, dupa ce acesta a fost la­sat totusi sa semneze ca premier angajamentele Romaniei cu Israelul in 23-24 noiembrie 2011 (vezi subcapitolul Guvernare mixata:
israeliano-ro­ma­na, in Cornel Dan Niculae, Politica filo-sionista a Romaniei, Editura Carpathia Rex, ed. a IV-a, pag. 261-264), in decembrie 2011 presedintele cerandu-i premierului Boc ca, in circa o luna, sa demisioneze. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca, aflan­du-se in Israel si fiind indemnat pu­blic (in conferinta de presa) de pre­mi­e­rul israelian Netanyahu sa se ali­e­ze Isra­elului in atacarea Iranului, Emil Boc a facut un pas inapoi, de­cla­rand ca Roma­nia se raliaza sanctiunilor ONU si UE la adresa Iranului (prea blande si insuficiente, in opinia lui Ne­ta­nyahu). A mai facut si
„im­po­­litetea“ de a cere sa citeasca acordul ro­ma­­no-israelian, pregatit de gazde, inainte de a-l semna.