EPISODUL 3
Inceputul furtunii (grevei propriu-zise) a pornit de la mina Paroseni
In seara zilei de 1 August 1977, minerii paroseneni (printre care ma aflam si eu) din schimbul 3 s-au prezentat la lucru. In sala de pontaj se aflau toti cei din conducerea minei Paroseni, carora li se citea ingrijorarea pe fete. Initial, toti minerii au intrat in subteran. Ajunsi la locurile de munca, au inceput discutiile despre hotararea de incetare a lucrului, iesirea la suprafata si mergerea la mina Lupeni unde urma sa protestam, avand in minte traditia grevelor
de la Lupeni din anul 1929. Seful meu de schimb (prieten si vecin de bloc) a fost domnul Petrila Ion. Sub imboldul meu permanent si insistent, Petrila Ion a dat semnalul de incetare a lucrului si iesirea la suprafata. Pe drumul nostru subteran catre put, am decuplat
curentul de forta din nisele de transformatoare, am semnalizat evacuarea din subteran si am trimis unii colegi la alte locuri de munca solicitandu-le si altor ortaci sa ni se alature. Schimbul, de la abatajul unde lucram eu, a fost primul care a iesit la suprafata. In mai putin de 45 de minute, toti minerii (circa 1200) din subteran se aflau la suprafata. Nimeni nu-si predase lampile de subteran la lamparie.
Vremea era calduroasa, frumoasa si senina.
La inceput (aproximativ 15-20 minute) a fost haos. Conducerea ne ‘sficuia’ cu indemnuri la cumintenie si reintrarea in subteran. Atunci m-am adresat minerilor cu urmatoarele cuvinte: “Fratilor, stiti bine ca ne-a ajuns cutitul la os. Nu mai putem rabda. Eu propun sa ne
incolonam si in mod organizat sa mergem la Lupeni sa ne strigam ofurile asa cum au facut si bunicii nostri in ‘29”. Cuvintele acelea i-au uimit pe cei prezenti. La organizarea si pornirea coloanei minerilor catre mina Lupeni am fost ajutat de catre minerii Petrila Ion, Slavovschi Mihai, Iacob Dumitru si fratii Ion si Gheorghe Amariei. In fruntea coloanei marsaluitoare catre Lupeni, m-am aflat eu si cei mentionati mai sus. Imediat dupa trecerea podului de peste Jiu, am inventat si dat tonul la urmatoarele lozinci, strigate tare, la unison si sacadat: “Vrem 6 ore”, “Jos cu legea pensiilor”, “Jos cu burghezia rosie”, “Jos cu cartelarea alimentelor”. Strigarea lozincilor era insotita de rotirea deasupra capetelor a fasciculelor de lumina provenite de la lampile individuale de iluminat in subteran. In dreptul fostului cinematograf din Paroseni, langa care se afla un service auto, ne-am oprit pentru cateva minute pentru a confectiona pancarde pe care am scris lozincile strigate. Pe strada principala catre mina Lupeni, am fost incurajati cu urale, lumini si claxonari (prelungite si insistente) de catre soferii auto deplasandu-se in ambele sensuri. Unul dintre automobilisti, recunoscandu-ma, a oprit si m-a informat ca strigatele coloanei noastre se auzeau de la mare departare. Automobilistul in cauza se numeste Cazan Ion, un fost coleg de-al meu de scoala din Lupeni.
Pe tot parcursul distantei dintre minele Paroseni si Lupeni, luminile
din locuinte se aprindeau, oamenii ieseau afara aplaudand si alaturandu-se coloanei noastre. Pe scurt, minerii paroseneni au sunat desteptarea generala la marea greva ce avea sa urmeze.
Mina Lupeni, Poarta nr. 2 – Epicentrul Grevei Propriu-zise
Aici s-a aflat teatrul de manifestare si desfasurare a operatiunilor de organizare, coordonare si conducere efectiva a minerilor grevisti ai Vaii Jiului! Aici s-au luat decizii revendicative! Aici au avut loc confruntarile! Aici au fost inchisi, contrazisi, huiduiti si umiliti conducatorii ‘iubiti’ de atunci! Aici, pentru prima data, puterea comunista a fost ‘ingenuncheata’ si silita sa recunoasca pierderea vremelnica a controlului in toata Valea Jiului! Aici s-a dat tonul national de demascare a impostorilor rosii! Aici a reinviat speranta nationala! Aici s-a scris istorie anticomunista!
Aproape de mina Lupeni, l-am instructionat pe bunul meu
prieten, Maniliuc Gheorghe, miner la mina Aninoasa, atasat coloanei minerilor paroseneni, foarte tacut si viitorul meu colaborator hotarat, loial, sa aleaga 20 mineri devotati, decisi si descurcareti pe care sa-i imprastie in toata Valea Jiului pentru a indemna toti minerii din vale sa vina la Lupeni si in special sa ne aduca informatii cat mai sigure despre toate miscarile militiei, securitatii, civililor dubiosi, armatei si a factorilor locali. I-am mai zis lui Maniliuc ca minerii alesi de el trebuiau sa se deplaseze in zona Vaii Jiului imbracati in civil si cu masinile personale pentru a nu atrage atentia asupra lor. In zilele de 2 si 3 august 1977, Maniliuc s-a implicat direct in aducerea minerilor la Lupeni si in mod special pe cei de la mina Aninoasa, unde a avut cel mai mult de furca deoarece conducerea de acolo si cozile lor de topor tineau mortis ca minerii sa nu participe la greva.
Noaptea, in jurul orei 0:15 am (2 August 1977), noi, minerii grevisti paroseneni, am ajuns la poarta nr. 2 a minei Lupeni. Poarta era inchisa, portarul se afla in ghereta iar afara, in dreptul portii, se aflau in jur de 10-15 persoane (majoritatea in varsta) imbracate in haine de casa si nu in uniforme de mineri. In seara precedenta se zvonise ca aici se aflau in greva cel putin 2-3 mii de mineri lupenari strigandu-si necazurile de la microfon. Nici vorba sau urma de vreo statie de amplificare cu microfon. Si totusi, acel mic grup de persoane ne-au primit cu imbratisari, urale si strigate de bucurie. Imediat s-a deschis poarta si de pe terasa (prevazuta deasupra cu un cozoroc de ciment) de la mijlocul gheretei portarului au inceput discursurile celor care doreau sa-si verse focul. Intre timp, valuri din ce in ce mai mari de mineri veneau si se alaturau grevistilor prezenti.
Organizare, propuneri si dezbateri de revendicari
In jurul orei 1 dimineata (2 August), se aflau prezenti in jur de 5-6 mii de mineri grevisti. Tot in acel rastimp cineva din multime, pe motiv ca nu se auzea ce ziceau vorbitorii, a strigat sa se aduca
statia de amplificare a sindicatului minier de la mina Lupeni. Timp de aproape o ora, am ascultat tot ceea ce vorbitorii ziceau. Mi-am dat seama repede ca nu se expunea logic si coerent, mai toti vorbitorii erau contestati si ridiculizati, iar esenta cuvantarilor se
reducea la expunerea de doleante sau nemultumiri personale, incitari la violente fizice la adresa celor vizati in luarile de cuvant (majoritatea fosti si de atunci sefi de sectoare, directori, contabili etc.) si formarea unei echipe care sa plece la Bucuresti pentru negocieri cu cei de ‘sus’. Pe fondul acelui haos periculos si lipsit de substanta, m-am dus la microfon sa ma adresez minerilor grevisti. Spre deosebire de antevorbitori, iata care a fost primul meu discurs catre minerii grevisti, copiez exact din insemnarile mele, imediat dupa greva: “Fratilor, numele meu este Dobre Constantin. Sunt nascut in comuna Galicea Mare, judetul Dolj. Lucrez, de aproape 5 ani de zile, ca miner la Paroseni. Noi, toti, stim ca necazurile noastre sunt multe si grele. Dupa parerea mea, nu cred ca vom obtine vreo rezolvare cu razbunari personale si taieri de capete, fara sa fim provocati. Si totusi, trebuie sa stie toti cei care ar trebui sa aiba urechi sa ne auda, ca vom raspunde cu o violenta cumplita numai daca vom fi atacati de catre armata, militie ori securitate. Noi nu trebuie sa mergem la Bucuresti, cu jalba-n bat, pentru a ne spune pasurile. Plecarea la Bucuresti ar insemna imprastierea si dezorganizarea noastra, lucru ce ar fi pe placul celor care nu ne doresc binele. Numai uniti, organizati aici, unde s-au aflat bunicii nostri grevisti in ’29, vom lupta si obtine
rezolvarea necazurilor noastre. La gradul dispretului si nepasarii celor care ne conduc fata de problemele minerilor din Valea Jiului trebuie sa raspundem cu arma santajului industrial. Dupa parerea mea, singura metoda prin care putem forta rezolvarea revendicarilor noastre este refuzul ferm si hotarat de a intra in mine. Stim bine, cu totii ca fara productia noastra de carbune tot sistemul energetic s-ar prabusi, iar in lant si alte sectoare ale economiei nationale. Acest potential dezastru national nu si-l poate permite nici un smecher de la municipiu, judet sau Bucuresti. Va garantez eu, cei de la Bucuresti se vor grabi sa vina aici si sa se tocmeasca cu noi pentru a ne determina sa reluam lucrul. Totul, dar absolut totul, va
depinde de noi si nu de ei. Ne vom tocmi cu ei ca la targ. Ne dai atat, intram in mina. Nu ne dai cat cerem noi, nu intram in mina. Ce ziceti fratilor, am dreptate despre tot ce v-am spus pana acum?”. Efectul primei mele cuvantari a fost
extraordinar! A urmat un torent de aplauze, aprobari si indemnuri insistente de a continua sa le vorbesc. Se mai cerea sa-mi repet numele si mina de unde am venit. Am repetat ceea ce mi s-a cerut. Mult mai tarziu am aflat ca, chiar din dimineata zilei de 2 August 1977, fratelui meu (pilot de incercare la fabrica de avioane din Craiova) i se interzisese sa mai puna piciorul pe scara oricarui avion militar, iar in comuna mea natala, biroul personal de la mina Paroseni, comisariatul militar din Petrosani si unitatea militara din Tirgoviste unde facusem stagiul militar (in incinta aceleiasi unitati militare au fost executati Elena si Nicolae Ceausescu) se scormonea de zor pentru date depline despre trecutul meu. Am continuat sa le vorbesc minerilor grevisti. “Fratilor, trebuie sa discutam aici necazurile care privesc pe toti minerii din Valea Jiului. Pentru inceput, vreau sa va vorbesc doar despre 2 probleme majore care ne fac viata cumplit de grea. In primul rand despre noua lege a pensiilor. Unii dintre noi ar putea sa spuna ca aceasta lege nedreapta afecteaza doar pensionarii cu jumatate de norma de munca, cei care urmeaza sa se pensioneze foarte curand si cei cu grade diferite de invaliditate. Nu este bine sa se gandeasca asa. Toti stim ca oricare dintre noi poate deveni invalid si ca foarte multi vor trebui sa se pensioneze in 2-3-5 ani de zile. Mai mult, generatia tanara de mineri, aflata acum aici, cred ca intelege si vrea, spre binele ei de viitor, sa se solidarizeze cu tatii, fratii si ortacii lor mai in varsta. Iata cum, fratilor, aceasta lege abuziva si nedreapta priveste toti minerii din vale. Toti trebuie sa fim impotriva aplicarii ei. Ce ziceti, sunteti de accord sa cerem sa fie anulata aceasta lege?”. Ce mai, entuziasmul, strigatele de bucurie si aprobare si pentru prima oara scandarea prelungita a numelui meu au fost de nedescris. Imediat am realizat ca eram ascultat cu atentie, deloc contestat dar mai ales gratulat cu expresii strigate, de genul: “E copilu’ poporului!”, “Cunoaste necazurile noastre si le zice bine!”, “Lasati-l sa ne vorbeasca!”.
“A doua problema despre care doresc sa va vorbesc este
sistemul de 6 ore de lucru pe zi. Stim bine ca acest sistem de 6 ore a fost aplicat pentru scurt timp in toate minele din Valea Jiului. Va aduceti aminte ce era scris pe toti peretii? Formularea exacta era aceasta: ‘Ramane scris cu litere de
aur in istoria mineritului trecerea la sistemul de 6 ore de munca pe zi’. Ce mama dracului s-a intamplat cu acele litere de aur? S-a consultat cineva cu noi sau ne-a intrebat cineva atunci cand s-a abolit acel sistem de 6 ore? Asa cum bine stim, hotararea de anulare a acelui sistem a fost luata in sala clubului muncitoresc din Lupeni de catre o echipa de banditi de la Bucuresti impreuna cu asa numitii reprezentanti ai nostri din Valea Jiului pe motivul ca nu se puteau realiza cifrele de plan. Asadar, hotararea a fost luata prin usa din dos! Dupa logica celor care ne conduc, numai prin marirea orelor de munca se pot obtine rezultate mai bune! Uite asa am ajuns acum sa lucram ca sclavii cate 65-80 de ore pe saptamana. Dar si in aceste conditii planul nu se realizeaza si ca atare suntem ciuntiti, luna de luna, la salarii. Banditii astia care ne conduc ar vrea, daca s-ar putea, sa ne faca sa lucram cate 16-18 ore pe zi. Putem noi rabda aceasta nedreptate? Eu cred ca datorita conditiilor noastre grele de munca, meritam din plin sa lucram 6 ore pe zi. Ce ziceti, ne cerem inapoi programul de lucru de 6 ore?” Este usor de imaginat ce a urmat. A fost o mare de aplauze si strigate de apreciere la adresa mea. Am fost uimit sa constat ca dupa semnalul meu cu mainile deasupra capului pentru incetarea strigatelor concomitent cu
apelul “Fratilor” la microfon, se facea liniste absoluta si toti minerii prezenti erau foarte atenti la ceea ce ar fi urmat sa le spun. A fost primul semn ca eram respectat, acceptat si lasat sa-i conduc. “Fratilor, pentru a fi luati in seama si pentru a arata ca suntem puternici, organizati si hotarati in obtinerea revendicarilor noastre, haideti sa strigam impreuna, rar, tare, raspicat si repetat, urmatoarele 2 lozinci: ‘Jos cu legea pensiilor’ si ‘Vrem 6 ore’. Dupa fiecare lozinca trebuie repetat refrenul ‘Nu intram in mina’. Fiecare lozinca si refrenul trebuie repetate una dupa alta de cate 3 ori. Ascultati-ma prima data pe mine cum trebuie sa strigam. Am sa va fac semn ca mainile cand trebuie sa strigati o data cu mine”. Se facuse o liniste de mormant. Toti ochii erau indreptati catre mine.
Intr-o fractiune de secunda, mi-am zis in gand: asta este prima proba de foc, acum sau niciodata! Mi-am asezat mai bine casca de miner pe cap, am luat o mima incruntata si hotarata, am tusit de de 2-3 ori pentru a-mi regla glasul si am inceput sa strig, din toti
rarunchii si plamanii, la microfon:
“Vrem sase o-re,
Vrem sase o-re,
Vrem sase o-re,
Nu intram in mi-na,
Nu intram in mi-na,
Nu intram in mi-na,
Jos cu legea pensi-i-lor,
Jos cu legea pensi-i-lor,
Jos cu legea pensi-i-lor,
Nu intram in mi-na,
Nu intram in mi-na,
Nu intram in mi-na,
Vrem La acel moment, am facut semn cu mainile catre mineri sa strige odata cu mine. Ritmicitatea si schimbarile de lozinci si refrenuri au fost bine dirijate de mine, la microfon, prin accentuarea cuvintelor de inceput a fiecarei lozinci insotite de gesticulatii. S-a strigat necontenit, din mii de piepturi, timp de aproape 20 de minute. Aveam sa aflu de la noii sositi ca strigatele noastre erau auzite foarte clar in toate cartierele mineresti din Lupeni (numite STEFAN, CENTRAL, 80 DE CASE, BRAIA si NIVELT), Barbateni si Dealul Parosenilor. Tot atunci am primit primele indicii despre panica si groaza factorilor locali din Valea Jiului care raportau, pentru prima oara la Bucuresti, ca ‘situatia’ nu mai putea fi tinuta sub control.Dupa acea prima demonstratie de forta si hotarare a minerilor grevisti, am invitat la microfon pe toti cei care credeau ca pot propune si alte revendicari care sa priveasca pe toti minerii din Valea Jiului.
Apoi, m-am retras in ghereta portarului unde in timp ce imi consumam suplimentul de mancare, ascultam cu o ureche la postvorbitorii mei si cu cealalta la tot ce-mi spunea Maniliuc Gheorghe, minerul care colecta informatii despre tot ce misca in Valea Jiului. Maniliuc m-a informat ca la sediile de militie era intuneric si nu se vazuse nici un militian in uniforma. In schimb, la toate sediile consiliilor populare luminile erau aprinse si se observa multa agitatie cu iesiri si intrari frecvente de persoane imbracate in haine civile.
Marea suspiciune mi-a fost trezita la aflarea stirii ca la acea ora tarzie de dupa miezul noptii, toate carciumile si restaurantele din Lupeni erau deschise si intesate atat cu mineri imbracati in haine murdare din subteran, dar si cu persoane civile suspecte ce mimau prost comportamentul obisnuit al lopatarilor. Colegul meu mi-a impartasit ingrijorarea ca ceva murdar se punea la cale. Spre zorii zilei de 2 August am aflat ca in acele carciumi ‘discutiile’ se axau in principal pe discreditarea mea si transpunerea in practica a ideii de a se merge si jelui la Bucuresti. Informat la timp despre cele discutate in carciumi, am avut mare grija, de la microfon, sa inabus in fasa acele provocari de spargere a grevei si chiar sa impun inchiderea acelor circiumi in noaptea urmatoare. Tot in acea pauza de masa l-am rugat pe Maniliuc sa-mi faca rost de un pix si 2 coli albe de hartie (format A4) pe care am scris cu mana mea revendicarile de pana atunci si pe cele care urmau sa fie propuse, discutate si aprobate de catre minerii grevisti. Acele doua ciorne originale se afla si azi in posesia mea.
@ citadela
Sunt absolut convins ca NIMENI din aceasta lume, va includ si pe dvs, nu dispune de NICIO DOVADA ca greva minerilor Vaii Jiului din august 1977 a fost dirijata, va citez: „CU PRECIZIE din occident prin celulele lor trezite sau adormite de agenti DE CARE NICIODATA NU AU DUS LIPSA”. Aduceti DOVEZI si apoi ma inclin!
Aaaaaaaa, ca existat si inca mai exista GARGARA PUBLICA ( a se citi ATENTATE PUBLICE la paternitatea grevei si a conducerii grevei din ’77)!? Asa ceva, da, a existat si probabil ca inca mai exista! Dar nici eu n-am ramas cu mainile-n san!
Va intreb la modul cel mai serios: suferiti cumva de sindromul conspirationist? Ati fost si inca mai sunteti fan al lui Miron Cosma, fan al Radio Free Europe sau fan unguresc?
Daca da, atunci cititi mai jos raspunsul meu adresat detractorilor/atentatorilor grevei minerilor din august ’77 si paternitatea conducerii acesteia (aparut in Jurnalul Vaii Jiului la data de 5 august 2013 http://www.zvj.ro/articole-19835-Primim+la+redac++ie+de+la+Constantin+Dobre++fost+organizator+++i+conduc++tor+al+revoltei+minerilor+V.html )
Atentatul nr. 1
Povestea atentatelor murdare la paternitatea conducerii Grevei minerilor din Valea Jiului, Lupeni ’77, şi a întregului eveniment e poveste lungă şi nu aparţine doar lui Miron Cozma. Primul atentat a fost anunţat de troţkiştii „deontologi” de la Radio Europa Libera (Radio Free Europe), departamentul românesc, din fosta Republica Federală a Germaniei, în februarie 1979. Ăia, de la Radio Europa Liberă, au anunţat, nici mai mult nici mai puţin, că am fost asasinat pe Defileul Jiului intr-un accident de circulaţie regizat de către Securitatea lui Ceauşescu. Apoi, după numai un an, a fost rândul celei mai mari organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, cu sediul central la Londra şi cu filiale în peste 150 de state, vorbesc de Amnesty International. Care, preluând aşa numita ştire de la Radio Europa Libera, a publicat-o in Raportul Anual 1980, raport ce includea numai evenimente petrecute în anul precedent.
Atentatul nr. 2
Al doilea atentat a avut loc în anul 1986 tot la Radio Europa Liberă, acelaşi departament românesc, dar de aceasta data atentatul a fost mâna ungurilor. Un oarecare refugiat ungur, Izstvan Hossu, pretins miner şi închipuit participant de frunte la greva minerilor de la Lupeni, a acordat un interviu lui Neculai Constantin Munteanu, redactor de frunte la departamentul românesc. În acel masiv interviu, ungurul Hossu a debitat minciuni la greu, pretinzând că ar fi existat un comitet de grevă, că din acel comitet de greva ar fi făcut parte şi o domnişoara din activul de UTC, că eu aş fi vorbit tot timpul la microfon la sfaturile din spate ale unui inginer din Aninoasa, ca m-a cunoscut personal, că ştia sigur c-am fost ucis de aceeaşi Securitate a lui Ceauşescu, apoi a înşiruit un fel de listă a revendicărilor minerilor citite de mine în faţa lui Ceauşescu şi, în final, că toţi conducătorii grevei şi multe sute de mineri au fost condamnaţi şi trimişi la Canal la muncă forţată. Dar ungurii nu s-au limitat doar la aberaţiile lui Izstvan Hossu debitate la Radio Europa Liberă.
Atentatul nr. 3
Iată şi al treilea atentat iniţiat şi instrumentat tot de unguri, de data aceasta în scopuri politice si de imagine. Aşadar, unguri de frunte şi de notorietate revizionişti din emigraţia din Statele Unite l-au adus la New York pe Izstvan Hossu, i-au cumpărat apartament şi ulterior au editat, publicat şi introdus în mai toate bibliotecile şi universităţile de stat din SUA, dar şi din Marea Britanie şi mama dracului mai ştie ce altă ţară, o carte intitulată „Ţara mea ca o închisoare”, co-autor şi mărturisitor acelaşi mincinos Izstvan Hossu. În acea carte Hossu îşi schimbă fundamental zicerile din 1986 la Radio Europa Liberă. Mesajul străveziu al cărţii sus-numite este cât se poate de limpede: tot ce am spus eu la microfon minerilor grevişti de la Lupeni ar fi fost la îndemnul şi sfaturile ungurilor din spatele meu prin chiar Izstvan Hossu; că motivul pentru care ungurul Hossu n-a vorbit chiar el la microfon a fost acela că minerii români, ca de altfel toţi românii sunt şovini; că eu n-aş fi fost de acord cu ideea ungurilor să-l asasinăm pe Nicolae Ceauşescu, sugerând chiar că eu as fi fost, citez, „omul Securităţii”, şi, în final, că majoritatea minerilor revoltaţi ar fi fost de etnie ungurească şi, că dacă n-ar fi fost ei, minerii unguri, n-ar fi avut loc nici-o grevă/ revoltă minerească, pentru că românii ar fi fost prea laşi pentru o asemenea ispravă.
Atentatul nr. 4
Al patrulea atentat a avut loc în anul 2006 în „Raportul Tismăneanu”, unde anticomuniştii lui peşte prăjit au reluat măgăriile spuse de Izstvan Hossu, dar şi ce a fost publicat de Amnesty International în Raportul Anual 1980. Nenorocul atentatorilor de mai sus a fost că eu m-am refugiat în Marea Britanie în anul 1990, de unde am putut acţiona persistent, hotărât, cu dovezi imbatabile şi cu succes aproape deplin împotriva atentatorilor care, cu bună ştiinţă, au denaturat si falsificat adevărul despre greva minerilor din Valea Jiului, Lupeni, august 1977. Ca rezultat al eforturilor mele, ale familiei mele şi în special ale avocaţilor mei am reuşit: 1) să determin Amnesty International să publice în anul 1997 dezminţirea că aş fi fost asasinat; 2) după 2 ani de investigaţii amănunţite am reuşit să-l localizez pe ungurul Istvan Hossu în New York, să-i aflu numărul de telefon de acasă, să-l contactez şi să-l înregistrez, să mărturisească că niciodată nu m-a văzut în viaţa lui (deci, nu ştia cum arătam), că n-a fost niciodată miner, ci doar un prăpădit de lăcătuş mecanic de suprafaţă la mina Petrila, că n-a participat deloc la grevă şi că doar a auzit de la alţii ce s-ar fi întâmplat la greva de la Lupeni, în final, şi-a cerut scuze pentru minciunile debitate la Radio Europa Liberă şi în acea carte; 3) am reuşit să intru în contact direct cu majoritatea bibliotecilor şi universităţilor din Marea Britanie, să le trimit memorii şi dovezi şi să determin conducerile acelor instituţii publice să elimine din dotarea lor cartea lui Izstvan Hossu; 4) să determin aşa numiţii experţi ai „Raportului Tismaneanu”, în anul 2007, să elimine din acel raport mistificările şi falsurile debitate despre mine şi ceea ce a avut loc la Lupeni, 1977, şi să adauge la index cartea „Lupeni ’77. Strict secret. Filajul continuă” scrisă şi publicată în anul 2007, fără participarea mea, de jurnaliştii de investigaţie ai Văii Jiului, Marian Boboc si Mihai Barbu, şi bazata exclusiv pe documentele securităţii aflate în arhiva CNSAS din Bucuresti, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la greva minerilor Văii Jiului, august 1977.
Ce nu am reuşit e faptul ca n-am putut intra în contact cu deţinătorii arhivei radioului Europa Liberă, pentru că întreaga arhivă a fost între timp cumpărată de miliardarul ungur George Soros, pe care a donat-o Budapestei, capitala Ungariei – capitală şi ţară pe care nu le-am vizitat niciodată, nu le-am tranzitat vreodată şi nici nu am de gând s-o fac în viitor.
Atentatele nr. 5, 6 ş.a.m.d.
Merg mai departe şi mă ocup acum de Miron Cozma. Cozma a atentat, după ştiinţa mea, de mai multe ori la paternitatea conducerii grevei minerilor din anul 1977. Prima data în interviul din 8 mai 2007, acordat din penitenciarul din Rahova lui Eugen Istodor de la „Academia Caţavencu” şi publicat sub titlul „Discotecă cu Miron Cozma: Voi candida la preşedinţie”, Cozma aberând la greu pretinzând că a fost, citez „liderul din umbra” al grevei. Citiţi mai jos textul-referinţă edificator:
„Reporter: Eraţi securistul infiltrat în mină.
Cosma: Aşa arată, dom’le, un securist, ca mine?…
Reporter: Eraţi mână în mână cu Iliescu. Securist cu un comunist!
Cosma: Aţi căzut pradă manipulărilor comunistului nenorocit Iliescu!… Eu am inventat discoteca în zona momârlanilor, acolo unde nici nu se auzise de aşa ceva! Eu am lucrat în mină, în 1977, aveam 7 ani de discotecă. În august 1977 eram repartizat în mină. Eu am fost în spatele revoltei din 1977, eu venind dintr-o familie serioasă din Bihor, oameni care s-au luat fiindcă erau cei mai buni dansatori din locul acela, oameni care nici nu ştiau să scrie, Dumnezeu sa-i ierte, eh, în familia aceea, mie mi-a plăcut cartea.
Reporter: Si ce modele aveaţi atunci?
Cosma: Nici un model…
Reporter: Eraţi cu Beatles?
Cosma: Domle, eram rocker, muzica mea era alta, … Aveam plete pe atunci …
Reporter: Şi acum aveţi, dar s-au cârlionţat!
Cosma: Aşa e la bătrâneţe!
Reporter: Ce vă plăcea?
Cosma: Spiritul. Rockerii adevăraţi citesc spiritul libertin. Din acest spirit, au apărut, domle, evenimentele din 1977 din Valea Jiului. A doua mare revoltă anticomunistă. Noi l-am arestat pe prim ministrul Verdeţ, l-am sechestrat pe preşedintele Ceauşescu. Eu aveam bodiguarzi pe vremea aia in Valea Jiului, fiindcă erau lupte la discotecă între oraşe, între Lupeni şi Uricani.
Mi-am luat toţi şmecherii de peste tot si mi i-am făcut bodiguarzi. Nimeni nu mişca în faţa mea, nimeni. Era afiş mare in Valea Jiului: „Discoteca cu Miron Cozma!”. Tinerii erau cu mine. Doi din băieţii mei l-au dus pe Verdeţ să vorbească cu Ceauşescu la Neptun. Şi am fost văzut în preajmă şi m-au luat şi pe mine. Câte nopţi am luat şi eu buşeli în biroul Securităţii nimeni nu scrie. Dar nu puteau să-mi facă nimic, că erau tinerii care mă ştiau toţi, români şi străini, că adusese toţi negrii Ceauşescu să facă facultate în Valea Jiului. Deci, nu puteau să-mi facă nimic.
Reporter: Aţi turnat?
Cosma: Nu, domle, nu. Eu am stat mai mult în lume, între mineri. Eu am stat lângă Ceauşescu, când a venit. Puteam să-l omor, domle, puteam… nu scrieţi asta despre Cosma, nu? Domle, un om al meu, Laleaua Neagra, s-a luat cu Ceauşescu de piept. Mai mult, eu le-am spus minerilor să-l aplaude. Au zis toţi că a înnebunit Cosma, cum, noi care-l înjurăm? Da, să aplaudăm altfel, să batem în piept cu palmele. Şi peste toată Valea Jiului a ieşit un praf îngrozitor din uniformele minerilor, şi aşa, fiind praful ăla, securiştii nu au văzut şi noi l-am sechestrat pe Ceauşescu. …
Reporter: E curaj că nu aţi fost în frunte în ’77?
Cosma: Fiind în umbră nu e chestie de curaj, dar tot în umbra tot ajung lucrurile la urechile Securităţii, dar noroc că eu ţineam Discoteca. Le-am zis: „Bagaţi-mă în puşcarie, hai, că veţi avea greva tineretului!”. Am avut mai mult noroc pe vremea lui Ceauşescu decât acum, că uite sunt în puşcărie”.
Prima punere la punct a lui Cozma
Am aflat de interviul de mai înainte, repetat şi prin alte mijloace media, cam târziu şi am făcut o dezminţire publică, dându-i şi primul avertisment lui Miron Cozma la data de 5 decembrie 2007. Iată mai jos conţinutul acelei dezminţiri:
„Liderul minerilor din Valea Jiului ’77 îl pune la punct pe Miron Cozma.
Declaraţiile lui Miron Cozma precum că el ar fi fost liderul minerilor din 1977, l-au făcut pe adevăratul conducător al mişcării minerilor din Valea Jiului să reacţioneze. Constantin (Costica) Dobre se află în prezent în Marea Britanie cu statut de azilant politic. Liderul revoltei minerilor anticomunişti din Valea Jiului a mai fost contestat, prin intermediul primei variante a Raportului Tismăneanu, în care apărea mort şi dispărut. ZIUA a demonstrat că este viu iar Dobre a contestat Raportul ştiinţific. Într-un mesaj transmis recent redacţiei, acesta ne-a declarat că în numele minerilor revoltaţi anticomunişti ai Văii Jiului 1977 este de acord cu apelul public către preşedintele Traian Băsescu pentru oprirea Raportului Tismăneanu de la difuzarea în şcoli şi retragerea lui de pe piaţă. În prefaţa scrisă de preşedintele Traian Băsescu la lucrarea Lupeni ’77 – Sfânta Varvara versus Tanti Varvara, de Mihai Barbu şi Marian Boboc, şeful statului scrie că Dobre – adevăratul lider al minerilor de atunci – povesteşte în amănunt despre evenimentele de atunci, iar cartea este extrem de utilă pentru cetăţenii care au datoria de a cunoaşte adevărul despre Istoria României.
DEZMINŢIRE
faţă de afirmaţiile şi pretenţiile publice ale lui Miron Cozma că el a fost liderul revoltelor minereşti din Valea Jiului, august 1977
În câteva intervenţii publice, în presa scrisă şi la diferite televiziuni din România, puşcăriaşul Miron Cozma, în mod grotesc şi neruşinat, a afirmat că el ar fi fost liderul grevei minerilor din Valea Jiului, Lupeni, august 1977.
Calific pretenţiile publice şi mincinoase ale lui Miron Cozma ca fiind un atac direct şi josnic la istoria mineritului din Valea Jiului şi o jignire monstruoasă adusa memoriei celor care au suferit şi s-au sacrificat pe altarul luptei anticomuniste.
În numele minerilor revoltaţi în august 1977, vii şi morţi, şi a familiilor acestora, doresc să dezmint si să repudiez public pretenţiile mincinoase ale numitului Miron Cozma, la care adaug următoarele precizări:
1. În toata literatura istorică, atât din Ţară, cât şi din străinătate, dedicată grevei minerilor din Valea Jiului 1977, nu există menţionat numele Miron Cozma;
2. În documentele din dosarele C3594/1 si C3594/2 (acest dosar este pe numele meu) din Arhiva CNSAS, dosare întocmite de fosta Securitate despre greva minerilor 1977, nu există nici-o referinţă pe numele Miron Cozma ca manifestant activ sau lider al grevei, cu rezerva ca numitul Miron Cozma să se afle pe lista conspirată a colaboratorilor Securităţii. În martie 2007 am cerut de la CNSAS deconspirarea colaboratorilor Securităţii din dosarul C3594/ 2;
3. În timpul grevei minerilor din august 1977, nu a existat nimeni cu numele Miron Cozma care să se fi făcut cunoscut prin vreo acţiune în interesul greviştilor şi nici chiar colaboratorii mei, mai mult sau mai puţin apropiaţi, nu mi-au adus la cunoştinţă numele de Miron Cozma;
4. În nicio mărturie orală a oricărui participant la greva minerilor din anul 1977 nu există nicio referinţă la numele de Miron Cozma.
Îi cer lui Miron Cozma să-şi retragă afirmaţiile mincinoase, să prezinte scuze publice şi să se abţină să mai facă pe viitor orice declaraţie cu privire la greva minerilor Văii Jiului de la Lupeni, august 1977. În caz contrar, voi fi nevoit să-l dau în judecată pentru atentat de falsificare a istoriei si personificare falsă pentru beneficii de imagine. În acelaşi timp, voi intra în contact cu liderii sindicatelor din Franţa, cei care l-au sprijinit pe timpul detenţiei, cărora le voi pune la dispoziţie dosarul Miron Cozma, pe baza căruia să-şi retragă sprijinul acordat şi să-l repudieze ca pe un fals şi mincinos lider de sindicat.
În finalul acestui comunicat public, apelez la mass media din România să nu mai crediteze şi să publice declaraţiile lui Miron Cozma daca nu sunt însoţite de dovezi incontestabile.
Constantin Dobre,
Fost organizator şi conducător al revoltelor minereşti din Valea Jiului, august 1977
05 decembrie 2007”
A doua punere la punct a lui Cozma
După 6 (şase) ani de la prima mea dezminţire publică şi primul avertisment dat lui Miron Cozma, constat cu surprindere ca numitul Cozma a ignorat avertismentul meu şi recidivează, tot public, cu aceeaşi referinţa la evenimentul istoric al minerilor Văii Jiului, Lupeni, august 1977. Într-un interviu acordat lui Alexandru Varzaru de la săptămânalul „Kamikaze” din 11 iulie anul curent, Miron Cozma aberează din nou la greu. Iată extrasul edificator cu referinţa la greva de la Lupeni 1977:
„În 1977, exact când m-au repartizat pe mine la Lupeni, a izbucnit revolta împotriva lui Ceauşescu. Trebuie să recunosc un lucru: am fost un laş, nu am vrut niciodată să recunosc ce responsabilitate am avut în evenimentele alea, că de la mine a plecat, că eu am adunat oamenii. Chiar dacă am luat bătaie de la Securitate, nu am recunoscut. În dosarul meu de la Securitate există o poză cu mine ducându-l pe Verdeţ să vorbească cu Ceauşescu la telefon. Ţin minte că nu i-a zis: Să trăiţi, tovarăşu’ preşedinte!, cum mă aşteptam. A început cu un cuvânt: Ambrozie! Era un cod, codul lor pe situaţii de urgenţă. Aşa a priceput Ceauşescu că e grav şi a venit imediat în Vale. Nu am vrut să conduc acele evenimente, l-am lăsat pe Constantin Dobre, de la Paroşeni, care era tare în gură, care avea și discurs. El vorbea la microfon, el a ieşit în faţă. Eu aveam peste 200 de băieţi, oameni de ordine. Eram un fel de semizeu pe zonă acolo, puteam să fac ce vreau eu. Când a venit, Ceauşescu a trecut prin cordonul oamenilor mei, momârlani cu cuţite şi securi pe ei. Eu dacă voiam să îl fac pastă de mici, pastă de mici îl făceam pe Ceaușescu atunci. Aproape fără să ne dăm seama l-am arestat pe şeful statului. Cine ce să ne mai facă? Securitatea nici nu a intrat pe poartă. La un moment dat, trimit doi dintre oamenii mei, pe Fernando, numit așa de la ABBA, că eu am lansat melodia asta pe litoral, şi pe Laleaua Neagră. L-a luat ăsta, care avea 130 de kile, o namilă, pe Ceauşescu şi i-a zis: Mă, îţi mai baţi mult joc de noi?! Dar înainte îl trimisesem pe Laleaua Neagră la Dobre să-i spună: Când vine Ceauşescu să îl aplaudăm pe tovarășu’ preşedinte. Dobre zice: Cum să-l aplaudăm când toată lumea îl înjură? Laleaua zice: Dacă Cozma zice să-l aplaudăm, îl aplaudăm, că altfel te bat! Şi cum credeţi că l-am aplaudat: ne-am bătut cu mâinile peste piept. Imaginaţi-vă: 60-70.000 de salopete îmbibate cu praf şi cărbune negru. Când Ceauşescu a intrat pe la mijlocul culoarului, şi am început să-l aplaudăm, s-a făcut un nor de nu s-a mai văzut Ceauşescu. Şi totuşi piticu’ a avut curaj, s-a dus în faţă la Dobre şi ce crezi că a spus, de ne-a lăsat interzişi pe toţi: Nu trebuia să faceţi ce aţi făcut, eu ştiu viaţa grea a minerilor. Nu eu am făcut programul de opt ore, ci stahanoviştii voştri! Şi aşa şi era, avea dreptate. S-au mai liniştit spiritele când au văzut minerii că tipul e curajos”. („Kamikaze”/11 iulie 2013).
Plecând de la totala convingere că numai istoria cea adevărată, cercetată/ investigată, scrisă şi şlefuită/ dăltuită de investigatori şi istorici independenţi şi imparţiali, va dăinui în vecii-vecilor, îmi îngădui să fac următoarele precizări:
1. Într-o societate normală teroriştii de stat cu condamnări grele la activ, precum Miron Cozma, sunt lipsiţi de orice credibilitate publică;
2. Bolile psihiatrice, şi, prin tot ceea ce aberează, Miron Cozma arată că acesta e cu adevărat bolnav psihic, sunt tratate numai în spitale de psihiatrie şi sub strictă supraveghere;
3. Cine creditează public aberaţiile unui nebun de legat, prin semnătură şi prin orice mijloc de comunicare în masă şi fără a prezenta nici-o dovadă/ evidentă, e probabil tot aşa de bun de legat ca şi nebunul în chestiune;
4. Există un dicton înţelept care se potriveşte subiectul de faţă: „cine se supără pe un nebun si-l ia în serios, e mai nebun decât nebunul”;
5. Singura soluţie ca răspuns la aberaţiile nebuneşti, pre-internare în spitale psihiatrice de maximă siguranţă, este ironia şi umorul.
Dacă, prin orice minune, Miron Cozma va scăpa de internare psihiatrică permanentă, mi-l pot imagina spre sfârşitul vieţii pe o margine de groapă de gunoi înconjurat de puiuţi de „lalele negre”, repetând aceleaşi aberaţii despre greva minerilor, 1977, după care unul dintre ascultători, mai balaoacheş şi niţel şchiop de-un picior, îi zice: „să moara mă-ta?”, după care îl va plezni năprasnic peste trompetă, adormindu-l definitiv.
Umorul, ultima soluţie
Revenind la Miron Cozma din prezent şi în consonanta cu precizările de mai sus, iată mai jos dedicaţia, cu ironie şi umor, pe care i-o adresez la ultima aberaţie estivală debitată de pe malul marii.
„Miron Cozma, laleaua neagra
Suflet candriu
De barbugiu,
Sărac lipit şi pricăjit
De istorie trăsnit,
Demagog şi mincinică
A stat şi la mititică,
Visează lalele negre
Ca să-ncânte Marinele
Haznalişti şi-ai săi amici
Aşijderea pe cei mici,
Nesimţit şi răsuflat
Gura-i pute a rahat,
Ticălos de meserie
Cum îi vine pe chelie,
Servitor la kaghebişti
Măgureni şi Iliişti
Bolşevici şi stalinişti
Ţara să o ungurească
Pe romani să-i umilească,
Fără mamă, fără tată
Nici istoria n-o iartă,
Canalie din născare
Se visează sculă mare,
La Lupeniul cel major
Cică-a fost conducător,
Nu din gură şi din faţă,
Dixit lepra îndrăzneaţă,
Ci „din umbră” sau „din spate”
Căzând naivii pe spate
Si copiii tot aşa
Ascultând la puşlama
De mirare şi extaz
În faţa calului breaz,
Zice Cozma mucalit
Ceauşescu-i păcălit
De vestitu-i praf stârnit
Securiştii cei pârliţi
Fură şi ei păcăliţi
El cu ceata-i de mitici
Visau la pastă de mici
Din trupul lui Pingilică
Să aibă la Una Mică,
Trezindu-se din visare
Apăru mirarea mare
Ceauşescu avu un spici
Lăsându-i mucles pe limbrici
Pe limbricii lui pu…i
Care-i jignesc pe Eroi,
Eroii lui ‘77
Conduşi însă ca la carte
Băgând spaima-n p…ici
Făcându-se tot mai mici
Neştiind cum să mai scape
Prin tertipuri disperate,
Una fu scăparea lor
Listele minerilor
Aprobate-n faţa lor
De piticul dictator
Şi-nghiţindu-şi umilinţa
Ţinându-şi făgăduinţa
Arătând Lumii de vază
Mămăliga explodează
Spre mândria tuturor,
Cinste lor, minerilor!
Iertaţi-mi, vă rog, limbajul
Ce mă luă cu necazul
Adresat unui pu…i
Ce-i jigneşte pe Eroi,
Nefăcând-o prima dată
De-aia merită răsplată.”
Urare de Ziua Minerilor
Profit de ocazia „Zilei minerului” să transmit în primul rând minerilor generaţiei mele, participanţi la gloriosul si istoricul eveniment Lupeni ’77, familiilor celor decedaţi şi minerilor prezenţi ai Văii Jiului o sinceră şi sufletească urare de sănătate, fericire şi împlinirile pe care vi le doriţi.
Constantin Dobre
Fost organizator şi conducător al revoltei minerilor Vaii Jiului, Lupeni, august 1977
ERATA: a se citi putoi (cu virgula sub litera t), in loc de „pu…i” (apartinand redactiei Ziarului Vaii Jiului)
DIn nou reiterez faptul ca nu numai ca dovezile sunt abundente dar sunt, si exista fara nici o umbra de dubiu in privinta implicarii ANGLOIZILOR prin agentura finantata de ei in orice fel de protest din tarile fostei CAER. REPET, si poate de data asta reformulati si poezioara dumneavoastra draguta), daca in 89 aveam inca dubii in privinta acestor mecanisme ale tradarii colective si a subminarii tarii CARE S_AU DERULAT IN FATA OCHILOR NOSTRI, acum in 2014 suntem ABSOLUT SIGURI 100% de agentii dublii tripli care ne-au lucrat incepind cu anii de venire la presedintie a lui Nea Nicu. Ceausescu in speranta ca imprumutind de la lupii rapitori miliarde de dolari pentru industrializarea puternica si rapida prin munca prost platita, va reusi in final sa LE-O TRAGA s-a inselat amarnic, acestia din urma URMARIND ORICE MISCARE CA NISTE ANIMALE DE PRADA CE SUNT….. El nu si-a imaginat si nu a realizat cu ce hiene in ale colonialismului RAPACE cu experienta de 600 de ani IN MANIPULARI SI EXTERMINARI DE „SUBOAMENI” are de-a face, acestia din urma transformind si prelucrind in favoarea lor aproape intreaga populatie din EST care in mod colectiv a tradat nu comunismul (cu care se stergeau la cur putoii tai si lupii(marxismul fiind una din armele folosite de ei in arsenalul lor de la inceput de secol, 1017 in Rusia, pentru desfiintarea ei(dar nu le-a mers)) ci PATRIA, TARA, cu bogatiile ei si traditiile ei cu numarul mare de oameni care practic dupa 89 au fost in mare parte lichidati in urma politicii liberale ( doar 20 000 000 de copii omoriti prin avort) 7 milioane plecati din tara pentru a spala wc-urile si aculege mandarinele LUPILOR si citi altii prin tot felul de alte mecanisme puse in functiune(alimentatie ecologie,distrugerea sistemului de invatamint, samd). Astea sunt DOVEZILE! ca in toti acesti ani ORICE MISCARE „autentica” muncitoreasca era o mare minarie a sacalilor care ne pindeau sa mai muste odata din halca noastra, si au faut-o cu virf si indesat cind s-au instalat intre oitele romaniei.
Poate compuneti si o poezioara si pentru eroii mineritului care au fost trimisi de SLUGILE OCCIDENTULUI LA PASCUT, LA CULET FRUCTE DE PADURE(inainte de a emigra in masa sau a se stinge incet in betie si parazitism) in schimbul DESFIINTARII si DISTRUGERII TOTALE SI TERMINALE FARA DREPT DE APEL A Intreprinderilor si a locurilor de munca din minerit(acolo ce s-a intimplat cu entuziasmul muncitoresc???? ..aaa nu mai erau comunistii, iar organizatorii BRITANICI nu au mai finantat nici o sfiriiiala????..adica ce sa finanteze? o rebeliune impotriva deciziei LOR DE A DESFIINTA INDUSTRIA ROMANIEI???…evident ca nu ca doar corb la corb nu scoate ochii.
Comunistii asa „rai si nenorociti” cum erau macar au asigurat CONTINUITATEA PRODUCTIEI si a serviciilor.
Nu cred ca mai este necesar sa va mai reamintesc de oraselele muncitoresti fantoma impreuna cu maldarul de instalatii desfiintate si vindute la fier vechi ca doar le stiti si dumneavoastra foarte bine insa, paradoxal, nu inteleg din ce motiv TACETI si BRUSC nu va mai agitati cind vine vorba de ..dupa 89. Imi lasati impresia ca va este teama de adevaratii vinovati si va este mai usor sa dati vina pe un IMPUSCAT.
Domnul Dobre, intentia este buna,insa problema este ca sunteti depasit de evenimente, suntem in 2014, an(ani) in care cruntul razboi informational al marilor jucatori geopolitici au scapat pasarica si s-a aflat ca ABSOLUT TOATE asa zisele miscari muncitoresti „ANTICOMUNISTE” erau de fapt dirijate CU PRECIZIE din occident prin celulele lor trezite sau adormite de agenti DE CARE NICIODATA NU AU DUS LIPSA.
O ziarista americana, publicata si in Romania, pe numele ei Barbara Tuchman, a scris romanul „Trufasa citadela”.Prin ceea ce sugerati, cred ca Dvs. sunteti „manipulanta citadela” si demersul Dvs. nu poate avea decat acelasi sfarsit ca operatiunea omonima a lui Hitler, din iulie 1943…
Este pacat sa punem sub semnul intrebarii o actiune pur romaneasca, la data aceea Occidentul avand mari probleme interne, economice si sociale, care nu cred ca permiteau o actiune atat de complexa si dificila ca manevrarea minerilor romani din Valea Jiului…
Faptul ca mass media romaneasca nu se apropie de Constantin Dobre spune mult, foarte mult despre manipularea societatii romanesti de dupa 1989!
Felicitari Domnului Profesor Ion Coja pentru ca tine aprinsa flacara adevarului , care pana la urma va transforma in cenusa ceea ce sufoca Romania acum: tradarea, minciuna si incompetenta, sistemul mafiot care a prins in gheare statul roman, cu complicitatea celor care trebuiau sa-l apere, conform juramantului militar pe care l-au depus odata…
„Este pacat sa punem sub semnul intrebarii o actiune pur romaneasca, la data aceea Occidentul avand mari probleme interne, economice si sociale, care nu cred ca permiteau o actiune atat de complexa si dificila ca manevrarea minerilor romani din Valea Jiului…”
Lasa-te de provocari si mizerii!
Nu este deloc pacat sa pui NIMIC sub semnul intrebarii, doar ca asta-ti cer SEFII TAI, sa bagi pumnul in gura celor ce SE intreaba, asta pentru a nu le deranja „ospatul” LOR de zeci de ani din trupul fiintei si a tarii asteia.
Intrebatul si a te indoi de una si alta este singura modalitate DE A TE TREZI, si de a incerca sa trezesti si pe altii.
Prin a declara ceva pur romanesc tu de fapt ascunzi aparteneta SEFILOR TAI la aceasta actiune de sabotare a POPORULUI ROMAN SI A CEEA CE CLADEA ATUNCI!
Ceausescu a si repetat in nenumarate rinduri CA ERA VORBA DE INTERVENTIE DIN AFARA!!!! insa tu si restul lumii care erati cu creierul distrus de la APLECATUL seara de seara urechea la EUROPA LIBERA si alte rahaturi care americanizau creierul romanului si-l pregateau robie in viitoarea colonie numita Romania de dupa 89, nu mai puteati discerne NIMIC!..si asa au si ramas majoritatea carora nici nu le poti cere sa aibe discernamint din moment ce de 20-30 de ani creierul lor este facut PRAF si TANDARI. Astfel cu asemenea oameni deja prelucrati de vest, direct sau INDIRECT prin tehnica vestita „din vorba-n vorba” orice actiune nu mai este NICI DIFICILA NICI COMPLEXA ci merge de la sine…ca unsa!
Noroc cu Domnul Coja care ocazional mai aduce frinturi de adevar la lumina.
vorbesti de serial,ca si dan diaconescu cu elodia
https://holocaustmd.wordpress.com/