EA ESTE DOCTORIȚA ROMÂNCĂ, PREMIATĂ DE BARACK OBAMA
Andreea Creangă are 36 de ani, este lector universitar, are un doctorat în medicină, lucrează la „FBI-ul medical“ american și a primit cea mai înaltă distincţie a Casei Albe pentru oamenii de ştiinţă. Un drum strălucit și o demonstrație a competenței medicale românești în lume.
Cariera medicală a Andreei Creangă poate trezi invidie sau admirație, dar nu are cum să nu stârnească uimire. Născută și copilărită pe malurile Dunării, în Călărași, ea a absolvit două facultăți: Universitatea de Medicină şi Farmacie «Carol Davila» din Bucureşti și Facultatea de Biologie la Universitatea Bucureşti, apoi, în 2009, a obţinut diploma de «Doctor în sănătatea reproducerii» la Universitatea «Johns Hopkins» din Baltimore.
A început apoi să lucreze la Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) din Atlanta, Statele Unite, o agenție uriaşă a guvernului american, cu aceeași structură ca NASA, un fel de FBI destinat protejării sănătății și implicată în tot ceea ce înseamnă apărarea împotriva maladiilor în întreaga lume. În timpul doctoratului a fost implicată în proiecte ale Institutului «Bill and Melinda Gates», în Africa subsahariană şi în Asia, lucrând deseori la limita riscului mortal în zonele bântuite de cumplitul virus Ebola sau de febra Lhassa; iar după nici o lună la CDC, a reușit să finalizeze un prim studiu clinic cu un impact deosebit, realizat în cadrul CDC, examinând în 30 de spitale din New York efectele virusului gripal H1N1 asupra femeilor însărcinate.
În prezent este cadru universitar la Emory University și conduce Programul Naţional al Statelor Unite de Monitorizare şi Studiu a Mortalităţii Materne. Realizările sale, oarecum dificil de asimilat cu vârsta doctoriței românce, vin să o propulseze undeva către vârful unui top al celor mai promițători oameni de știință ai Americii, iar acest lucru s-a văzut și la decernarea premiilor acordate anul acesta de Casa Albă. Din mii de nominalizați, Casa Albă a ales doar 100 de tineri cercetători aflaţi la început de carieră şi i-a premiat într-o ceremonie la care a participat şi preşedintele Barack Obama, iar Andreea Creangă a fost singura româncă aflată printre câștigătorii celei mai înalte distincţii a administraţiei americane acordată acestora.
Onorurile și decorația primită n-au schimbat-o, însă, cu nimic.A rămas aceeași fire deschisă, entuziastă, necomplicată și dedicată unor cauze nobile, un profesionist desăvârșit completat, lucru rar, de un fin simț la umorului: „Cu excepția unui singur an în timpul liceului, mi-am dorit întotdeauna o carieră în medicină.
Părinții mei au fost medici și eram de mică obișnuită cu atmosfera din spital, dar bunica, profesor fiind, citise în caracterul meu lipsa de răbdare în aproape orice și îmi dăduse două sfaturi pentru viitoarea carieră: să nu fac pediatrie și să nu aleg o profesie în învățământul preuniversitar. Admiterea la Facultatea de Medicină a fost un succes pe care l-am savurat până la primul examen de anatomie. Mi-am ales specialitatea medicală obstetrică-ginecologie în anul I. Nu-mi amintesc cum am făcut această alegere, dar deja în anul III eram voluntar al primului ONG care oferea servicii de consiliere și metode de planificare familială în complexul studențesc Leu, în anul V începeam în paralel (și în ton cu moda timpului) cursurile Facultății de Biologie, secția Biochimie, căci doream o specializare în ginecologie endocrinologică, iar în anul VI mi-am făcut lucrarea de diplomă studiind 113 paciente cu ovar polichistic într-un spital din București“.
Andreea a început rezidențiatul, dar o decizie în viața personală urma să-i schimbe cursul carierei. „Soțul meu, coleg de facultate, urma doctoratul în Biologie Moleculară la Johns Hopkins, în Baltimore, universitatea numărul unu în medicină și cercetare medicală în lume. Fără să am vreun plan profesional clar și după o gardă lungă, mă urcam în avion și ajungeam în Baltimore într-o sâmbătă seară. A urmat o duminică minunată în Washington DC, la nici o oră distanță cu trenul de Baltimore, unde vedeam pentru prima oară Casă Albă și impresionanta galerie națională de artă, iar luni dimineață decizia era luată: eram gata s-o iau de la capăt“, își amintește zâmbind doctorița Creangă. Și așa a și făcut, fiind autoarea pas cu pas a propriei cariere într-o lume nouă: a început cu un curs internațional la Institutul pentru Sănătatea Reproducerii „Bill and Melinda Gates“, unde a avut o primă prezentare ştiinţifică de care „îmi amintesc cu plăcere, dar care mă bucur că nu a fost înregistrată“, apoi programul de doctorat la Johns Hopkins, îndrumată fiind de profesoara Amy Tsui, un reputat om de ştiintă şi mentorul Andreei, de la care a avut „şansa să învăț ce înseamnă să conduci un proiect internaţional şi cum să scrii un articol ştiinţific“ și multe proiecte şi consultanţe în țări ca Etiopia, Uganda Ghana sau India.
„Experiențe au fost de tot felul. Numele lui Hagi mi-a facilitat o primă conversație în multe proiecte în Africa, unde nu e ușor să lucrezi că tânără femeie, chiar dacă ai în spate numele unei universități de prestigiu sau cobori dintr-o mașină a Organizației Națiunilor Unite. Eram apoi în Uganda în iarna lui 2007, la clinica spitalului Mulago, în Kampala, iar la ieșire aveam să aflu de la colegi de la Organizația Mondială a Sănătății despre un număr de decese și un nou focar de infecție cu virus Ebola în apropiere de Kampala. Mi-am continuat misiunea în spitale situate în proximitatea zonei afectate, dar grija mea principală devenise modul în care presa internațională prezenta situația, fiindcă speram că părinții și soțul meu să nu audă ce se întâmplă decât după ce voi fi ajuns, speram sănătoasă, înapoi în Baltimore.
Toate aceste experiențe m-au marcat. Nu poți să nu te schimbi ca om după ce mergi, chiar ca simplu turist, oriunde în Africa subsahariană; nu poți să nu te schimbi ca medic după ce intri în contact cu re–alitățile sistemelor medicale și efectele lor în țările din Africa sau sud-estul Asiei. Astfel, dintr-un medic care înțelegea medicina doar prin prisma clinicii, am devenit un profesionist care vede legăturile dintre sărăcie, educație, diferențele de statut social și medicină, care realizează importanța cercetării clinice și sociologice și știe că, niciunde în lume, un sistem medical nu se poate îmbunătăți fără voință politică și fără coordonare între medicina clinică și sănătatea publică“. După doctorat și-a început cariera la CDC, printre cei care alegeau să reprezinte prima linie de luptă împotriva unor noi pericole pentru sănătate și a fost trimisă să investigheze efectul pandemiei de gripă H1N1 în rândul femeilor gravide, reușind să arate că administrarea rapidă, în cel mult trei zile a antiviralelor reduce riscul de boală severă și deces în rândul acestora.
„Primii doi ani la CDC au fost foarte încărcați. Am învățat cum funcționează sistemul de sănătate în Statele Unite, ce factori de risc și ce boli afectează gravidele, mamele și nou-născuţii de aici, și am avut proiecte internaționale şi colaborări în țări vest europene. Acum am proiecte de cercetare clinică, iar prin activitatea profesorală la Emory University, unde predau un curs despre mortalitatea maternă la nivel global, încerc să transmit și altora microbul medicinii și cercetării. Îmi folosesc în fiecare zi cunoștintele învățate în clinică, dar și pe cele dobândite în cercetare, practicând un fel de „politică medicală“. Primesc premii pentru un început de carieră departe de țara în care m-am format, dar nu am vreo rețetă de succes, așa cum nici profesorii mei nu au avut. Aș spune doar că am avut și continui să am un număr impresionant de oportunități în carieră și nu am spus niciodată NU unui nou proiect sau unei noi provocări.“
Ea este doctorița româncă, premiată de Barack Obama
sursa: avantaje.ro
http://cititulnudoare.ro/ea-este-doctorita-romanca-premiata-de-barack-obama/
Bill Gates si fundatia sa sunt date in judecata la Curtea Suprema din India, pentru ca au testat vaccinurile lor pe populatia tribala de acolo si pentru crime impotriva umanitatii reiese din Health Impact News!
http://vactruth.com/2014/10/05/bill-gates-vaccine-crimes/
Sincere felicitari. Cu așa realizari putem sa spunem ca sunte mandri ca suntem Romani. Nu stiu cu ce se mandresc altii din tara pe toti peretii, cu realizarile lor de aici?!
Intr-o seara de iunie, in urma cu cca 10 an eram langa un cort la varsarea paraului Tesnea in raul Cerna. Luna nu lumina inca si in aerul serii pafumate de tei infloriti sclipeau, unul mai stralucitor decat altul, mii de licurici. Un asa spectacol nu am vazut in cei aproape 70 de ani de viata.
Ciudat, m-am gandit ca intre licurici si romani este o asemanare teribila:
Unul este mai stralucitor decat altul dar nu sunt in stare sa se uneasca pentru a face lumina!
Un exemplu numai a efectelor dezastruase lasate de”revolutia romana”din 1989.Mii,milioane de romani au fost,pacaliti,speriati si fortati sa-si parasersca tara mama,dar cu ei au luat si creierele proprii pe care acum le folosesc in folosul altei natii si uneori chiar impotriva proriei natiuni,constient uneori sau inconstient in cele mai multe cazuri.Despre civili nu se poate spune prea multe lucruri in rapor cu patriotismul,fiecare asi stie inima lui,dar sant multi romani angajati in fortele armate straine,fosti militari chiar.Acestia sa nu cumva sa spuna,in sinea,lor ca nu-si tradeaza Tara.
ANCIENT ALIEN MYSTERY OF THE CARPATHIAN SPHINX
https://www.youtube.com/watch?v=fI7IQQLqO6Y
Bogatia cea mai mare a poporului roman ,mai mare decit orice bogatie a solului sau subsolului este inteligenta si geniul care izvoraste din sinul acestui popor .
Pacat insa ca purtatorii de geniu romanesc nu se pot realiza la ei acasa.
Cind vom invata sa ne pretuim oamenii de valoare ,atunci noi cu totii vom trai mai bine si vom fi mai uniti in jurul elitelor capabile sa conduca tara .
Iertare!
Sint bogatii si mai mari ce caracterizeaza Neamul Romanesc, cum ar fi caracterul omului bun, bland si intelegator. Rabdarea. Frumusetea sufleteasca. Nobila umilinta si smerenia cea adevarata. Credinta curata in Dumnezeu si mai presus de toate – desigur, nu le-am enumerat pe toate – DRAGOSTEA.
Chiar daca nu s-ar realiza acasa – precum scrieti – ar putea realiza ceva bun aici, in Romania. Fiecare din noi am venit in aceasta lume si-n aceasta Tara, Romania, cu o menire de indeplinit. Din pacate, multi din noi se lasa ispititi de tentatiile Apusului, abandonand Tara Mama si Neamul in care s-au nascut.
Iata un exemplu demn, tot din domeniu medica:
Sculptorul de creiere
Leon Danaila – Recordman mondial in neurochirurgia vasculara
20 Iunie 2007
Leon Danaila – Recordman mondial in neurochirurgia vasculara
De 46 de ani, omul acesta cotrobaie, la propriu, prin capetele oamenilor. A deschis craniile si a pipait cu mana creierele a peste 25.000 de insi. Pe majoritatea i-a facut bine si i-a redat societatii. A operat mii de tumori si anevrisme cerebrale. Practic, in intreaga lume, nimeni nu ii egaleaza nici macar pe jumatate uriasa experienta. Iti vine greu sa crezi ca provine dintr-o familie de tarani saraci. Maica-sa avea patru clase, iar tatal era nestiutor de carte. S-a nascut la Darabani, judetul Botosani, in nordul extrem al tarii, cam pe-acolo unde se atarna harta-n cui, si a invatat la Iasi, Bucuresti si New York. A implinit 74 de ani, este medic si din ’81 e seful Sectiei de neurochirurgie vasculara de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitala.
Il cheama Leon Danaila si i se spune „Sculptorul de creiere”.
A inceput sa repare la creierii oamenilor cand, practic, nu exista neurochirurgie in acceptiunea moderna a cuvantului. Este cel care a folosit primul in Romania aparatul „minune” numit „microscop operator”, care a revolutionat chirurgia vasculara. „Inainte, cand am inceput eu, in ’61, era un chin. Se introducea un fir cu un beculet electric in capul omului, care lumina cat de cat anevrismul. Lumina era insuficienta. Vedeai oarecum, dar vasele sunt foarte mici. Scoteam tumora cu mana. Profesorul Arseni scotea tumora cu degetul. Era ingrozitor, creierul se umfla si rezultatele erau dezastruoase. Profesorul se enerva si tipa in sala de operatie. In balta aia de sange trebuia sa te concentrezi si sa faci hemostaza (n.r. – oprirea sangerarii) prin electrocoagulare”, povesteste profesorul Leon Danaila, seful sectiei a VII-a de Neurochirurgie Vasculara de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucuresti. Cel mai tare in domeniu din tara si, de ce nu, din lume. Statisticile timpului spun ca, pe vremea aceea, din 1.000 de pacienti doar 300 supravietuiau operatiei. Rata de vindecare era si mai mica. Din supravietuitori doar 200 se vindecau. Ceilalti ramaneau cu paralizii, tulburari psihice marcante si afectiuni ale vorbirii.
Bisturiul lui Danaila vs dalta lui Brancusi
Sectia de chirurgie vasculara cerebrala si medulara de la Bagdasar-Arseni, infiintata in 1981 de doctorul Danaila, e unica in tara. Are sapte medici, din care patru opereaza efectiv pe creier leziuni vasculare. „Prin ’84-’85, am patruns asa, mai prin efractie, in arhiva clinicii de neurochirurgie a profesorului C-tin Arseni. Am facut o statistica a operatiilor de anevrisme cerebrale care sunt cele mai frecvente. Mortalitatea era de 49%. Iar in domeniul neurinoamelor de acustic sarea de 51%. Eu cu ajutorul microscopului operator am redus mortalitatea la anevrisme pana la 3-4% iar la neurinoame la 4%”, spune doctorul Danaila. Cu parul alb si niste sprancene stufoase, à la Mircea Albulescu, pare extrem de timid si fragil. Are un gen de distinctie caracteristica oamenilor de valoare. Iti vorbeste de parca ai fi cel putin egalul sau, daca nu chiar superior. Mainile, instrumentele maiestriei sale, nu i se odihnesc nici o clipa. Te-ai astepta sa vezi niste degete lungi, de pianist. Nu arata deloc asa. Sunt absolut normale. Numai ca bisturiul tinut de ele devine in sala de operatie precum dalta lui Brancusi.
Cinci-sase operatii zilnic de patru ori pe saptamana
In fiecare zi la patru dimineata e in picioare. De la patru si un sfert pana la sase fara un sfert citeste. La sase fix e la spital unde, pana la sapte, face vizita de dimineata. De la sapte la opt urmeaza consultatiile, iar dupa aceea intra in operatii. Cate cinci-sase pe zi, cu exceptia zilei de luni si a week-end-ului, cand intra in sala doar pentru urgente. Iese abia dupa-amiaza, dupa patru, dar uneori il prinde si sase. „Nu-i totul sa operezi mult, ci sa scoti un om valid, capabil sa munceasca”, e modest specialistul. Apoi din nou acasa, unde studiaza pana spre miezul noptii. A doua zi o ia de la capat. Toata viata a invatat. Altceva nu l-a interesat decat sa introduca tehnici noi in arsenalul terapeutic. Spune ca n-are copii pentru ca a avut prea mare grija de restul oamenilor. Singurul hobby ii este medicina. De baut n-a baut niciodata, iar de fumat s-a lasat din studentie. Cu toate astea ia apararea nicotinei: „Fumatul are si un rol pozitiv. Ma refer la memorie”, spune neurochirurgul. Singura alta preocupare, dar la un nivel minimal, e sportul. E stelist: „Becali e mai zapacit de fel, dar mai revigoreaza sportul cu banii lui”. Politica nu-i place defel, unica emotie in acest sens avand-o in decembrie ‘89. I-a trecut repede. Oamenii se imbolnaveau la fel ca inainte.
1.682 lei – salariul celui mai bun neurochirurg roman
Leon Danaila e invitat la toate congresele de specialitate care au loc in lume. Nu prea are el, insa, timp sa le onoreze pe toate. In urma cu cativa ani, in Grecia, a aflat ca un neurochirurg grec, pentru una sau doua operatii pe luna, de genul celor pe care el le face zilnic, castiga 80-90 de mii de euro. Dintr-un sertar scoate fluturasul de salariu. Luna trecuta a ridicat de la spitalul unde lucreaza de 46 de ani 1.682 lei net. Leon Danaila e medic primar neurochirurg, doctor in medicina, profesor universitar, academician si absolvent al Facultatii de Filozofie-Psihologie. A publicat 35 de carti. La 74 de ani, are un apartament cu patru camere pe langa Hala Traian si un Volkswagen de patru ani luat in rate. Sotia, farmacista de profesie, i-a murit anul trecut. A inmormantat-o la Darabani, acolo unde o scoala ii poarta numele, iar casa parinteasca i-a transformat-o primaria in casa memoriala.
Recunoaste ca pacientii mai vin la el cu „plicul”, dar nu multi pentru ca „sunt multi saraci”: „Le spun sa cumpere pentru spital, ca un fel de sponsorizari”.
Creiere de VIP-uri
In 46 de ani de meserie, le-a reparat capetele lui Ion Voicu, Eusebiu Camilar si chiar pe al fostului premier al lui Kim Ir Sen. „Atunci cand cu nord-coreeanul acela, mi-a fost tare frica: «Doamne-fereste, daca nu iese bine?». Ma pazeau zece coreeni care notau tot ce vorbeam si tot ce faceam. Avea o tumora de marimea unui ou de gaina pe meninge. S-a facut bine”, rasufla si acum usurat profesorul Danaila. Un alt episod tensionat a fost cand a trebuit sa-l consulte pe fostul presedinte al Algeriei, Houari Boumedienne. Individul facuse o hemoragie cerebrala in timpul unei vizite oficiale la Moscova si la cererea sotiei care aflase de faima lui Danaila a cerut sa fie consultat de romanasul nostru. Dar medicul n-a mai avut ce opera. Hemoragia atinsese cota maxima. Algerianul era in moarte cerebrala. VIP-urile au creierele la fel de sensibile ca ale oamenilor simpli.
Mazilirea discipolului
Destinul lui Leon Danaila a fost marcat de relatiile personale si profesionale dificile pe care le-a avut cu marele neurochirurg care a fost profesorul Constantin Arseni. La inceput profesorul Arseni ii daduse in grija o sectie deprimanta, cu paraplegici. Nu avea incredere in tanarul doctoras Danaila. Patru ani a stat acolo pana cand l-a dat pe spate pe profesor schimband diagnosticul unui pacient si facandu-l bine cu toate ca nimeni nu-i dadea vreo sansa. Apoi, a operat un pacient in sala in care opera Arseni. „Asistentele isi dadeau coate. «A venit si asta sa-si dea aere». Nu ma mai vazusera. L-am pus pe masa, stiam ce am de facut si bolnavul a evoluat foarte bine. Au ramas fetele stupefiate de rapiditatea mea. Atunci Arseni m-a luat in sectie la el, unde am stat 20 de ani. Am invatat multe de la el si aveam si talent, care in meseria noastra e obligatoriu”. Relatia a mers bine pana cand, in ’81, cand s-a intors din America de la o specializare, pacientii incepusera sa-i ceara sa-i opereze el. Profesorul Arseni imbatranise si nu mai vedea bine. „Cand intram cu el in operatie mi se facea frica. Cateodata trebuia sa-l tin de mana…”. Arseni suferea de o retinopatie diabetica si devenise invidios pe succesul discipolului sau. L-a mazilit pe Leon Danaila si i-a dat pe mana cea mai prapadita sectie din spital. Norocul lui a fost acela ca a putut lua cu el microscopul operator pe care profesorul Arseni nici nu stia si nici nu putea sa-l foloseasca.
Medic si gospodar
Cand a luat in primire sectia pe care n-a mai parasit-o niciodata, Leon Danaila nu avea nici macar o masa de operatie. A facut rost de una casata, a curatat-o si spalat-o si s-a pus pe treaba. „Era un dezastru. Cimentul era crapat si urcau furnicile pe pereti… Mi-a luat cativa ani s-o pun pe picioare”, isi aminteste venerabilul doctor. Se impartea intre operatii si treburile administrative. A facut un memoriu la minister, dar l-au refuzat comunistii din cauza lui Arseni, care se temea ca ramane fara clientela. Noroc cu un ministru al Constructiilor, unu’ Petre, care dupa ce a fost tratat de Danaila i-a facut sectia boboc cu materiale de la Casa Poporului. Fara acte si fara nici o aprobare. Mai mult, a „intepat” niste conducte de gaz si apa calda din apropiere si le-a bagat gaze si caldura. „Atunci Arseni, razbunator, a observat ca mi-am luat avant si a inceput sa ma santajeze. A luat memoriul pe care-l facusem eu si care fusese refuzat la interventia lui, l-a reformulat, l-a semnat cu numele lui si l-a retrimis la minister. N-a reusit sa-mi faca rau”, relateaza neutru Leon Danaila despre finele relatiei pe care a avut-o cu fostul sau profesor. Acum sectia sa e cea mai curata si dotata din tot complexul spitalicesc. Mobila, gresia, faianta, termopanele, televizoarele si chiar si unele dintre echipamentele medicale performante au venit din sponsorizari. Leon Danaila nu e numai medic, ci si un bun gospodar. „Acum imi dau seama si ii multumesc lui Arseni ca a vrut sa scape de mine…”, se reconciliaza post-mortem discipolul cu maestrul sau.
PERFORMANTa
» „Fiecare celula nervoasa e sfanta”
Statisticile profesorului Danaila sunt zdrobitoare: „Am operat peste 2.760 de anevrisme cerebrale. Am operat si cu laserul, dar microscopul operator e pianul meu. N-am mai gasit pe nimeni cu o statistica atat de mare. Un japonez are o mie si ceva de anevrisme. Acum lucrez la o carte depre ele. A 36-a. Ca sa faci astfel de operatii trebuie sa cunosti la perfectie harta creierului. Fiecare celula nervoasa e sfanta”.
http://www.youtube.com/watch?v=D_SgorFVClA
http://www.youtube.com/watch?v=BexBRjOyHKM
DOAMNE AJUTA!
Aveti dreptate ,oamenii geniali sint si modesti.
Societatea si mass media nu-i respecta si promoveaza pe cit ar trebui.
Eu locuiesc in apropiere de spitalul Bagdazar Arseni dar nu stiam ca acolo opereaza doctorul Danaila Leon ,unul din cei mai buni neurochirurgi ai lumii.
Si nu-i vina mea ca nu stiam.
Pentru ca cei care ar trebui sa se ocupe de promovarea valorilor ,se ocupa de alte prostii.
Mi se spune in schimb pe toate canalele media cite masini s-au mai ciocnit pe nu stiu care drum,ce cocota siliconata a mai divortat sau pe la ce nunti a mai cintat nu stiu care manelist”celebru”.
Ne aflam sub un atac informational de imbecilizare.
Doamne apara si pazeste!!
Felicitari!
Asa trecere prim „marea trecere” – cum spunea Lucian Blaga – este numai de admirat!
Poate se va intoarce in tara intr-o zi si poate atunci cind o va face vor fi alte zile in tara…