Am citit cu plăcere câteva numere din revista „Vitralii”, „ce cu onoare o conduceți”! Mi-am dat seama că revista „Vitralii” este locul cel mai potrivit în care aș putea să pun în discuție publică un subiect de mare interes privind evenimentele din decembrie 1989. Subiectul fiind următorul: este adevărat că Nicolae Ceaușescu a fost adus de la Târgoviște la București în dimineața zilei de 23 decembrie 1989?
Întâmplarea a făcut să cunosc un domn ofițer MApN care mi-a relatat că a făcut parte din formațiunea militară desfășurată în curtea MApN, în dimineața de 23 decembrie 1989, cu misiunea de a apăra clădirea de un iminent atac terorist. Militarii, întinși pe burtă, cu privirea ațintită în afară, spre exteriorul amplasamentului, de unde era așteptat atacul terorist, aveau consemn să nu întoarcă capul să vadă ce se petrece în spatele lor, în ograda ministerului, orice s-ar întâmpla, ci numai la ordin!…
Domnul ofițer de care vă vorbesc nu a respectat întocmai ciudatul ordin, iar atunci când a auzit huruitul unui motor de TAB intrând în curtea ministerului, a întors discret capul și l-a văzut coborînd din TAB pe însuși Nicolae Ceaușescu! Dacă țin bine minte, mi-a spus că la coborîre lui Ceaușescu era să-i cadă din cap căciula de blană. Celebra scenă!…
Calitatea umană incontestabilă a celui care mi-a relatat această scenă m-a pus pe gânduri. Mai exact spus, l-am crezut pe domnul M. Și, mai ales că eram senator la vremea aceea (1992-96), am încercat să găsesc confirmări ale acestei „ipoteze”! După părerea mea am găsit destule. Inclusiv alți martori oculari…
Am încercat să ofer această informație comisiei parlamentare conduse de Sergiu Nicolaescu. Așa mi-am dat seama că rostul comisiei nu era să afle adevărul și să-l ofere publicului, poporului român și posterității. Comisia, cel puțin prin unii dintre membrii ei, a lucrat ca să ascundă adevărul, să ascundă acele aspecte care puneau în primejdie interesele și imaginea publică a celor care au organizat și derulat atât de prostește, de iresponsabil, așa zisa revoluție. Menirea numitei comisii era să afle ce se știe, ce s-a aflat de unii sau de alții despre ce s-a întâmplat propriu zis, pentru a le oferi celor vinovați de carnagiul din decembrie 1989 posibilitatea de a-și ascunde în continuare vinovăția, trădarea, crimele…
Nu insist. Deocamdată. Menționez însă prestația corectă, mai presus de orice complicitate cu asasinii, a senatorilor Sabin Ivan și Șerban Săndulescu. Activitatea lor în comisie mi-a fost mai bine cunoscută. Pe Șerban Săndulescu l-a costat viața încercarea de a afla adevărul despre criminalii din decembrie 1989… Știu ce vorbesc când fac această afirmație.
În căutarea unor confirmări, m-am adresat unor persoane cu posibilități de a se informa mai mari decât ale mele. Mai întâi dlui general Marin Lungu, ieșit la pensie chiar în 1989. S-a interesat printre colegi și a găsit trei persoane care i-au confirmat că în ziua de 23 decembrie, adică a doua zi după ce a fost arestat, Ceaușescu a fost adus la București, la sediul MApN. L-am întrebat și pe colegul meu de arme, procurorul Teodor Jipa, coleg de birou cu binecunoscutul procuror Dan Voinea. Chiar de la acesta, întrebându-l, Doru Jipa a aflat că „Ceaușescu a fost adus la București, unde a avut discuții cu cineva de la ambasada URSS”…
Am sperat că după 1966, odată cu venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, voința de a se afla adevărul va fi mai mare, mai reală. M-am înșelat. Am insistat pe lângă Gavrilă Dejeu, ministrul de interne, pe care îl cunoșteam din Parlament. Pur și simplu a refuzat să stea de vorbă pe acest subiect.
În fine, fără să discut propriu-zis acest subiect, ci dorind numai să-l pun în discuția unor profesioniști ca Filip Teodorescu și colegii săi, mai adaug două elemente sigure, certe, care vin în sprijinul ipotetzei enunțate:
1. Ceaușescu a fost arestat pe 22 decembrie, în jurul orei 14,30. În seara zilei de 22 decembrie, pe la orele 21, a apărut la TV însuși Ion Iliescu, care a anunțat tot natul românesc că arestarea lui Nicolae Ceaușescu nu a fost confirmată! Repet: în seara zilei de 22 decembrie noi am fost trimiși la culcare de dl Ion Iliesu cu informația că nu, nu se confirmă arestarea lui Nicolae Ceaușescu!
Apoi, următorul anunț, despre arestarea lui Ceaușescu, s-a produs abia în după amiaza zilei de 23 decembrie! Înregistrările emisiunilor din cele două zile stau mărturie. Am cerut explicații pentru această ciudată întârziere, de la Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu și alți protagoniști ai evenimentelor, dar nu le-am primit, s-au dat în altă vorbă. Deci, o întrebare simplă, pe care am mai pus-o de zeci de ori: de ce s-a anunțat așa de târziu arestarea lui Nicolae Ceușescu, cu o întârziere de peste 24 de ore?
2. Colonelul Andrei Kemenici, în amintirile sale din acele zile de 22-25 decembrie, spune că pe 23 decembrie, de teama unui atac, i-a scos pe cei doi Ceaușescu din unitate, în mare secret, și i-a dus la o remiză din câmp, unde aceștia au fost păziți toată ziua de 2(doi) subofițeri… Cine să creadă asemenea prostie?! Singura parte de adevăr este aceea că Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost scoși din incinta regimentului, unde erau păziți de sute de militari și duși în altă parte. Până aici este adevărat, pentru că este și logic. Logica dispare în varianta imaginată de ulterior generalul Kemenici…
Ar mai fi și altele de spus, dar, repet, eu nu vreau să pledez pentru ipoteza enunțată, ci doar s-o pun în discuția unor oameni de specialitate, inclusiv în discuția cititorilor revistei „Vitralii”, dacă mi se îngăduie…

Cu aleasă prețuire,
Ion Coja

București, 7 august 2012