Sfanta Cuvioasa Paraschiva, pe care o sarbatorim azi, a trait in prima jumatate a secolului XI, asadar intre anii 1000 si 1050. exact acum 1000 de ani.
Era romanca din sudul Dunarii, chiar din apropierea Constantinopolului.
Despre prezenta vlahilor nu numai in vecinatatea capitalei ci chiar in interiorul ei avem dovezi numeroase, din epoci si mai vechi. Cand la 619 avarii atacară Constantinopolul prin zona Vlahernelor (cartierul vlahilor), fură înfrânţi, dupa cum spune Kedrenos, prin intervenţia Maicii Domnului care, sub chipul unei „femei distinse”, ieşi „pe poarta Vlahernelor” şi produse derută în tabăra barbarilor. Pentru oaspeţii care vizitau vestita biserica Sfanta Maria a Vlahernelor, s’a construit la anul 500 Palatul Vlaherne, transformat mai târziu de către împăratul Alexios Comnenul, tatal celebrei Ana Comnena, casatorit cu o printesa vlaha, în Palat Imperial, indicat şi azi în ghidurile turistice. Despre biserica Sfânta Maria a Vlahernelor avem ştiri şi de la anul 473, când este datat un mozaic ce o împodobea, sfântul lăcaş având un prestigiu cu totul aparte pentru că în el fusese aşezat la 458 veşmântul Maicii Domnului, eveniment figurând în calendarul creştin la data de 2 iulie. Inaugurat la 11 mai 330, Constantinopolul, „Noua Romă”, a fost conceput de edili să fie constituit, după modelul „Vechii Rome”, din 14 departamente. Unul din acestea se numea Vlaherne. Imitaţia s’a manifestat şi invers, pentru că, mai târziu, întâlnim la Roma un cartier care se chema tot aşa: Vlaherne.
Prin urmare, din acest mediu provenea Sfanta Cuvioasa Paraschiva, nascuta in satul Epivat de langa Constantinopol.
O dovada ca era romanaca o constituie si interesul pe care romanii i l-au acordat. Imparatul Ionita Caloian (“Ionita cel Frumos”) a adus-o cu mare fast in capitala Asanestilor, Tarnovo. Mircea cel Batran a adus-o pentru prima data in nordul Dunarii, ca apoi, dupa alte peregrinari, Vasile Lupu sa o “impamanteneasca” pentru totdeauna pe solul romanesc, acolo unde ea a dorit sa-si afle locul de vesnica odihna si de unde sa se ridice in Ziua de Apoi.
De fapt, ca sa rezum, subiectul interventiei mele era urmatorul. Nu se cunosc datele nasterii si mortii Sfintei Cuvioase Paraschiva. Se stie insa cu certitudine ca ea a trait in prima jumatate a secolului XI, intre anii 1000 si 1050, deci exact acum o mie de ani. Cum ea este sange din sangele nostru, cum este ocrotitoarea Moldovei si a intregii Romanii, am trimis o scrisoare I.P.S Andrei, Mitropolitul Clujului, prin care propuneam ca deceniile 2000-2050, cand se implinesc 1000 de ani de cand Sfanta a trait sa fie declarate de catre Biserica Ortodoxa Romana “Mileniul Sfintei Prea Cuvioase Paraschiva”, dar nu am primt nici un raspuns.
Tot asa, mai demult, i-am propus I.P.S. Antonie ca ziua pomenirii Sfantului Apostol Andrei, Apostolul dacilor, 30 noiembrie, sa fie trecuta cu rosu in calendar, iar inaltul ierarh a trecut propunerea prin Sfantul Sinod si de atunci avem Ziua Nationala in doua zile, una cu dimensiune religioasa, 30 noiembrie, si a doua cu dimensiune politica, 1 Decembrie.
Daca ar mai fi IPS Antonie, daca ar mai trai IPS Bartolomeu, sunt sigur ca deceniile pana in anul 2050 ar fi declarate “Mileniul Sfintei Cuvioase Paraschiva”.
Asa…