GEORGE PISCOCI – DĂNESCU
C. P.26
415 200 Beiuş

Către Uniunea Vatra Românească
Dlui profesor Ion Coja
O.P.41
C.P.30
Bucureşti

Casa Verde , Beiuş, 21 septembrie 2006

Dragă domnule profesor,

În curând, în mod normal, scrisoarea asta v-ar fi fost adresată numai dumneavoastră, întrucât din păcate puţini sunt cei pregătiţi să asculte şi să înteleagă cele ce urmează.
Nu toate se petrec însă după voia mea, astfel că vă scriu de fapt o

SCRISOARE DESCHISĂ

adresată tuturor oamenilor de bine din ţara asta veşnic oropsită, tuturor membrilor Vatrei Româneşti , tuturor ziariştilor mai ales, indiferent că mi-ar putea fi prieteni sau neprieteni.
Vă împuternicesc, domnule profesor, şi vă rog să o faceţi publică aşa cum veţi crede`de cuviinţă, adică pe toate căile pe care legile statului în care trăim şi onoarea le permit.
După cum ştiţi, toata luna august am petrecut-o la Paris , unde libraria romaneasca antitotalitara functioneaza de 2 ani in regim de catacombe.
Sub diverse motive arbitrare si abusive, dupa o serie de atentate teroriste contra persoanei si a familiei mele, contra librariei care functiona in mod public si legal la adresa stiuta, dupa o serie de procese politice la Tribunalul de Grande Instance din Paris, procese soldate cu usoare condamnari penale care ma onoreaza in fata lui Dumnezeu si a oamenilor de bine, cu amenzi usturatoare si alte cheltuieli ( zeci de mii de euro) carora nu le-am putut face fata, libraria romanesca antitotalitara si-a inchis portile. Cele cunoscute ! Inca nu a disparut insa cu totul. Functioneaza cum poate , in semiclandestinitate. Continua sa publice cate ceva. Ultimul volum iesit de sub teascurile ei este consacrat aproape exclusive “ Spovedaniei “ unui rabin, pocait si raspopit, ajuns, sub numele de NEOFIT, monah la Sfanta Manastire Neamt, in ultima decada a secolului al optusprezecelea. Era pe vremea mitropolitului Constantin Stamati, mort subit si suspect in februarie 1803 , otravit probabil de medical său jido-italian. Moartea acestui inalt prelat si bun roman a ingaduit domnitorului MORUZI sa arda pe rug , in public, cartea abia iesita. Suntem in fata singurului caz pe care in modestia mea il cunosc ca sigur, de ardere a unei carti in piata publica: Iasi, martie, 1803. Nu-mi amintesc ziua exacta. Informatia n-o pot da completă deoarece mi-au fost confiscate toate dischetele şi celelalte anexe digitale, aşa că mă descurc cum pot cu discul dur ce nu mi-l poate lua decat Dumnezeu.
Acest autodafe , dupa cum consemneaza hrisoavele vremii , fusese cerut de minuscule, dar influenta comunitate jidoveasca din Iasi. La 1803, anul primei aparitii, ca si in ulterioarele editii romanesti (ultima în 1999, la editura SAMIZDAT ), ea purta titlul de Înfruntarea jidovilor. Cuvantul lamuritor la ultima editie in limba franceza , semnat de doctorul Marin Popescu, clarifica o serie de aspecte, pe pamant romanesc, grecesc, italian si francez, fara sa pretinda ca problema acestei carti este pe deplin clarificata. Eu nu făceam decât să prezint opiniei publice europene cazul şi conţinutul acestei cărţi extraordinare.
Daca cineva crede ca mi-am uitat vreodata Romania la Paris o crede cu pacat . Cele peste 1500(o mie cinci sute) de pagini din filosofia sau teatrul lui Blaga pe care le-am tradus si publicat cu truda si pe banii mei , ar fi poate deja suficiente pentru a ma mangaia cu gandul ca nu voi fi fost chiar cel mai de pe urma roman printre cei ajunsi pe malurile Senei, sa invete, cum zicea Eminescu, la gat cravata cum se leaga nodul. Mai sunt insa in mape atatea nepublicate, fara sa mai socotesc publicarea Operei Politice a lui Eminescu ( Opera Etico–Sociala , iunie 1989, la centenarul mortii poetului), a unui volum despre “demascarea“ de la Pitesti ( L`Holocauste des Ames ), a Istoriei Logicei ( Nae Ionescu ) si a altor texte, in romana sau in franceza .
Ani si ani am livrat, pe bani buni,dar gratuit, carti romanesti unor prestigioase biblioteci din lume : Biblioteca Bodleiana din Oxford, Bibliotecilor Universitare de pe intreg intinsul Comunitatii Europene, fara sa mai socotesc anumite biblioteci din Israel si din judetul lor de peste ocean, cunoscut de muritorii de rand sub numele de Statele Unite ale Americii.
Daca acestea vi se par o Carte de Vizita sufficient de onorabila pentru a ma primi in Vatra Romaneasca, socotiti-ma ca intrat. In ce ma priveste, nu am avut niciodata sentimental ca as fi in afara ei. Incet si sigur cu ajutorul lui Dumnezeu si cu cele 10 degete am facut cat am putut.
As fi putut face mai multe. Succesul mi-a fost insa, la in moment dat, peste puterile mele. Pana atunci crescusem incet si sigur, mai pe sub pamant, mai pe deasupra; mai pe deasupra, mai pe sub pamant. Succesul fulgerator al publicării Miturilor Fondatoare ale lui Israel(Roger Garaudy 1995, 1996, 50.000 de exemplare sub responsabilitatea mea) mi-a adus nu numai cateva zeci de mii de franci, ce au reprezentat atunci o adevarata mana cereasca. Mi-a adus insa si o serie de dusmani teribili, actionand si ei la fel : ba pe deasupra, ba pe dedesupt ! Cine sunt acestia? Cine sunt dusmanii mei, ai Librariei Romanesti Antitotalitare, ai neamului romanesc intr-un sens mai larg si practic ai intregii lumi iesite din cuvantul si voia lui Dumnezeu ? Va rog sa imi permiteti sa-I numesc deocamdata “ factorul K” ! Un fel de “J”, dar la cub, la puterea a treia. Cu voia lui Dumnezeu intr-o zi ma voi explica. Daca va fi sa sfarsesc precum Ioan Petru Culianu sau Dumitru Furdui, am luat unele mici precautiuni pentru ca acest “ factor K” sa nu mai constituie o enigma, macar aici pe pamantul nostru romanesc. Dusmanii mei si ai librariei mele romanesti sunt exact aceia care l-au asasinat pe profesorul Ioan Petru Culianu, asa cum se stie, in America, precum si pe actorul Dumitru Furdui , asa cum nu stiu decat eu (printre prieteni, cel putin) la Paris.
Pana acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scapat din mai multe atentate. S-a tras in mine pe strada, noaptea pe Rue Saint–Jacques, in arondismentul 5, colt cu Libraria unde trudeam zi si noapte. Am tras si eu! Nu a murit nimeni. In ce ma priveste, eu am tras in aer, cu gloante de cauciuc, bagandu-i crestineste in aia a mamii lor. Am refuzat totdeauna sa ma servesc de o armă ce poate ucide. Ar fi prea lung si fara importanta sa fac aici povestea diverselor atentate si violente ale BETAR-ului si TAGAR–ului , ale militiei teroriste subterane care au un patron celebru: MOSSAD. Sediul central al acestor organizatii teroriste se gasea atunci la Paris ( Boulevard de Strassbourg). Politia franceza ca si cea a lui Basescu, are insa alte mâţe de pascut.
Securitatea regretatului(sic!) presedinte Nicolae Ceausescu nu a avut totdeauna mana usoara. Ea nu mi-a agresat insa nevasta pe strada, nu mi-a batut şi nici amenintat fetita cu moartea, nu mi-a batut soacra, nu mi-a omorat nici un catel. Astea s-au petrecut numai la Paris. In regimul de democratie totalitara al presedintilor Fr.Mitterand si Jacques Chirac. Rezultatul: familie distrusa de 10 ani, librarie oficial inchisa, pagube materiale importante, pe care prietenii librariei nu au reusit totdeauna, să le acopere.
Fara sa abandonez, oficial, directia librariei, asumandu-mi de vreo 7 sau 8 ani numai directia ei literara si de idei, lasand banii si partea materiala pe seama colaboratorilor mei, cu muschi mai puternici, in cele din urma m-am retras la mine acasă, în România, in Apuseni. Am pastrat sectretul cat am putut de bine, incet, cu rabdare, mi-am carat aici cateva calculatoare , imprimante, scanere si altele . Mi-am adus biblioteca , manuscrisele mele si ale celor care m-au onorat cu increderea lor, personalitati romanesti din exil , unele de acum decedate, altele inca in viata.
Cu experienta Gulagului comunist de pe vremuri, precum si cu aceea , mai ales a Gulagului–CAVIAR, gulag al democratiei totalitare iudeo–americane, mi-am luat anumite masuri juridice , perfect legale.
Asa a luat fiinta Fundatia Adevăr şi Dreptate, respectiv VERITE ET JUSTICE , inregistrata in urma cu 3 ani la Judecatoria Beius si la Biroul Notarial al dlui notar Iosif Tocoian, din aceeasi localitate. Lucrurile mai importante din casa ( biblioteca de cateva zeci de mii de volume, informatica, mobilier de epoca, si alte nicimuri ) apartin acestei fundatii. Dorinta mea e sa nu mai posed nimic material, caci toate relele ce ma lovesc imi vin din posesiunea materiala. In biroul maestrului notar Iosif Tocoian exista un act in acest sens, semnat de mine, si de celalat cofondator, scriitorul si omul politic elvetian Rene – Louis Berclaz, caruia , in urma cu 3 ani i-am acordat , ca sa zic asa, azil politic la mine in casa. Legal sau nelegal, am facut-o atunci, imi asum raspunderea in numele ospitalitatii noastre romanesti, stramosesti, a dreptului nescris al tuturor popoarelor , demne de acest nume, de pe fata pamantului. Intre timp, fiind dat pe Interpol, in urma cu 2 ani, domnul Berclaz s-a predat Ambasadei Elvetiene din Bucuresti (nu inainte de a se intretine cu amicul ziarist si poet George Stanca de la OTV), executand in tara lui, 11 luni de detentie pentru delict de opine, probleme de revisionism istoric, si minciuni holocaustice. In noiembrie 2005 s-a intors din detentie si de atunci isi imparte viaţa intre Elvetia si Casa Verde din Apuseni, unde locuim impreuna si pe rand : cand eu plec la Paris, el imi pazeste casa, cand el pleaca in Elvetia, eu ii pazesc camera inchisa si sigilata, la cererea mea !
Lucrurile ar fi putut continua asa inca multa vreme. In urma cu o luna insa, pe cand Dl Berclaz era aici de paza, si-a dat acordul telephonic pentru gazduirea vreme de cateva zile sau cateva saptamani , a unui tanar pe care nu il cunostea, se pare, sau in orice caz, nu il cunostea suficient de bine, iar eu deloc. Tanarul respective a venit neasteptat de rapid. Ca de la Oradea sau Beiius, nu ca de la Paris. Un individ de vreo 2 m si cam 120 kg, undeva in jur de 30 ani. Eu ma aflam atunci la Paris. Intre timp, aici, in Apuseni, a fost o furtuna care ne-a lasat in pana de electricitate , de telefon, si apa de baut vreme de o saptamana. Cand m-am intors in noaptea de 1 septembrie am fost pus in fata faptului implinit. Tanarul “Gerard“, cum s-a recomandat, nu-mi placea. Fizionamia lui exprima ceva care ar fi dat de gandit unui maestro ocultist. Din pacate, eu nu sunt decat un amator. Presat de mine cu privire la scopul real al vizitei, intre două mese bine stropite, plimbari si excursii prin imprejurimi (la care l-a atras si pe Berclaz, eu fiind absolut incompatibil cu astefel de chestii ), mi-a declarat ca ar vrea sa deschida o societate de informatica, mai exact un atelier de construit calculatoare pe masura clientului, pe baza de piese cumparate de la diversi angrosisti.
Ideea lui nu era de neluat în seamă. Se pricepea la toate genurile de calculatoare mai bine decat multi altii. Urma sa plece la Bucuresti spre a se documenta, cu care ocazie sejurul lui la Casa Verde ar fi luat sfarsit. In acest sens am contactat anumiti prieteni din Bucuresti, care i-au transmis prin internet toate sau aproape toate informatiile necesare.
Toate bune si frumoase. Trecusera 2 saptamani de la intoarcerea mea din Paris. Doua saptamani cansacrate, in ce ma priveste, ziua spargerii lemnelor pentru iarna, noaptea, pana catre trei sau patru dimineata, muncii de cizelare si finisare a unora dintre cele cateva zeci bune(poate chiar peste o suta) de manuscrise aflate pe discul dur al batranului meu MACINTOSH- QUADRA 700 .
Pe 15 septembrie insa , in timp ce eu taiam lemne, tanarul “ Gerard” este arestat ca in filme in plin centru al Beiusului. De atunci nu am mai auzit de el. Cu aceasta ocazie insa a fost “ pipait “ si domnul Bercalz. Mancasera impreuna la restaurant, se plimbasera pe la Stana de Vale, admirasera cucoanele frumoase… programul lor obisnuit pe timpul celor cateva zile magnifice de la mijlocul lui septembrie. In tot acest timp, eu am continuat sa ma impart intre crapatul lemnelor si calculator intr-un regim de munca de 15–18 ore, uneori chiar 25 din 2, vorba prietenului meu de pe strada Siam nr.16 din arondismentul cu acelasi număr din Paris, decedat in urma cu vreo 12- 13 ani, autor al romanului celebru « Cea de a 24–a oră”.
Fata de intorsatura evenimentelor, m-am dus si eu la politie: ca gazda a ambilor, dar si ca interpret. “Gerard”, despre care mi s-a spus ca se numeste de fapt Dominique, a disparut de pe firmament, chipurile sau cu adevarat, pentru a fi extradat. Politia insa era foarte bine informata de faptul ca Dl. Berclaz poseda o pusca de tir sportive, cu care se face un fel de vanatoare de farfurii zburatoare din ceramica. Sportul acesta poarta un nume pe care DL conte si amic Berclaz nu a reusit inca sa mi-l bage in cap. Usor, usor, politia a descoperit vreo 7–8 sau 10-12 cutioare de cartuse (vreo 200-300 in total), nu cate s-au tras in decembrie de care`stim noi, plus un fel de dispozitiv sau rampa de lansat farfurii zburatoare din ceramica. Cercetarile politiei au durat vreo 5-6-7 zile , in cadrul lor cei 2-3 specialisti in arme, munitii si substante chimice de lupta au fost inlocuiti treptat , cu vreo 20 si mai bine de specialisti in biblioteca mea personală, care nu mai este a mea, dupa cum se va vedea, in informatica si in Dumnezeu stie in mai ce. Se pare ca, de fapt , ei ma cautau pe mine. Au rascolit in crucis si in curmezis, fara sa reuseasca a-mi pune si mie vreo pusca in brate.Nu pretind ca detin vreun adevar absolut. Pot spune insa cu mana pe inima, ca armele mele sunt cuvintele si numai ele.
Urmare a unei anchete care s-a prelungit 2 nopti in sir, cu cateva zeci de politisti vizibili (unii inarmati pana in dinti , altii cu cravata, si manusi chirurgicale), din pivnita pana in pod(nivelul 5) , ca si pe colinele din jur la km distanta, mi s-au confiscat vreo 2 masini de materiale: carti al caror număr nu il stiu précis, informatica mea ca si cea a lui Berclaz, manuscrise, scrisori oficiale si private, conforme sau neconforme cu o list ce se gaseste la un tanar avocat stagiar si din oficiu (simpaticul tinerel Lupea, ca si prietenul lui Mester ), depasit(i) de evenimente.
In momentul de fata domnul Bercalz, domnul conte Berclaz, este arestat. Din cate mi-a spus avocatul sau, l-au incaltat pe 20 zile. Deocamdata punct. Nu ma pronunt asupra afacerii lui cu arme de colectie, pistolete in aur masiv, cartuse si chiar ambalaje ce au putut starni interesul si chiar admiratia printr politistii sau SRI-istii anchetatori.
Maine miercuri, 20 septembrie, urma sa fiu incaltat la randul meu . De ce? Crima holocaustica se pare. Am lezat majestatea holocaustului. Doamna M.K., procurăreasa care face acest tapaj, nu are alta intrebare mai scurta pe limba decat urmatoarea: Daca sunt sau daca nu sunt de accord cu holocaustul? I-am raspuns ca eu nu am nici o parere in aceasta problema care preocupa de altfel intreaga planeta. Ca merita sa discutam in presa, la televiziune, in universitati si chiar la Academia Romana, oricat de bosorogita si de andropauzata s-ar afla ea la aceasta ora dupa ce Iliescu, Constantinescu si actualul Basescu si-au umplut-o cu sarmalutele lor socio-preferate si iudeo–democrate bine ajustate.
La ora actuala nu pot spune cu precizie in ce masura sunt cu adevarat liber sau nu. Mai intai mi s-a spus de catre procurăreasa K.M. ( un fel de extraterestra ce aduce binisor cu un oarecare vechi amic, Vladimir Tismaneanu), că nu am voie sa plec nici in stanga, nici in dreapta fara sa o anunt in scris pe domnia ei. In fata mea a ordonat politiei , ce facea slus ca soricelul in fata mâţei menopauzate, sa fiu dat pe sistemul lor cu frontierele, pentru a nu putea parasi tara. Ca si cum mi-as fi parasit-o vreodata. Sunt calare pe ecuatia cosmica romaneasca parte din ea, nu pot iesi, cum nu poate iesi punctul din cerc, nici partea din intreg. Sunt prizonier de gratie al ecuatiei cosmice romanesti, pe care ma straduiesc sa o pun cum se zice pe note, urmand exemplul maestrului meu de demult, Lucian Blaga, a carui viata am uneori senzatia ca o continui. Nu aveam de gand sa plec nici unde in imediat. Important insa este că libertatea cu care se gargarisesc maimutoii din Bucuresti imi este cel putin partial stirbita.
Fata de cele aratate si fată de altele pe care timpul si evenimentele din jur nu-mi permit sa le expun, sentimental meu este ca aceasta tevatura a fost pusa la cale de Serviciile Speciale Frantuzesti, care le-au manipulate pe cele romanesti intr-o masura despre care voi putea spune ceva mai multe după ce lucrurile se vor clarifica. Lasand la o parte istoria suspecta a lui “Gerard–Dominique“, probabil un provocator, gandul ma duce la cele petrecute in Franta, in primavera lui 1991, atunci, in luna aprilie, intr-o noapte cu luna plina, un mormant proaspat a fost profanat de nu se stie bine cine, noaptea pe` la 3… Toata nomenclatura politica, ce asupreste, mulge si stoarce poporul francez, in frunte cu ex- presedintele Mitterand si cu cel ce avea sa-l urmeze(J.Chirac), a iesit pe strada să protesteze…! Rezultatul: in scurt timp a fost promulgate o lege scelerata ce instituie obligativitatea credintei in idolatria holocaustica. Ulterior s-a descoperit ca, de fapt, politia franceza si serviciile secrete “extraterestre” aranjasera toata treaba. Patru tineri, precum “Gerard- Dominique“ din cazul nostru, s-au prezentat in fata SRI-ului francez si au facut marturisiri chipurile complete si spontane… Ulterior, toti cei patru au fost asasinati unul dupa celalalt. De cine? De politia franceza!
Cu ce drept fac eu astfel de afirmatii? Cu dreptul celui care personal a fost lovit si nedreptatit de aceeasi politie frantuzeasca. Circula o serie de fotografii legate de atentatele suferite de libraria mea, celula a neamului romanesc, din Paris. Prietenii mei, stiuti si nestiuti, cu ajutorul unor camere de luat vederi instalate discret prin anumite locuri, au reusit sa-i fotografieze pe unii dintre agresorii mei. Acestia au fost fotografiati si pe motocicleta, si pe jos, si din fata, si din spate. Politia frantuzeasca nu l-a gasit insă pe nici unul. Se stie insa: nu poti gasi cand nu vrei sa gasesti !! Politia Frantei avea alte mâţe de pascut , cum se zice in orasul–lumina…
Problema este ce fel de măţe are de pascut politia noastra!! In ultima saptamana, dupa toate cele petrecute, a vrut Dumnezeu si mi-am regasit si eu cizmele de la Marengo. Pe vremuri am cunoscut securitatea lui Ceausescu, in urma cu vreao 25- 30 de ani. Stateam in banca prin care au trecut atatia romani: banca acuzatului , a dusmanilor poporului, in cel mai bun caz a suspectilor. Dupa lovitura de stat iudeo-americana din decembrie 1989 ma regasesc in aceeasi banca a securitatii. Intre timp am fost plecat vreo 20 ani din tara. Puse cap la cap, la 20 de ani distanta, cele 2 impresii ale aceluiasi “acuzat” sau “invinuit”, in aceeasi banca, scot in lumina niste lucruri la care neamul romanesc ar fi bine sa se gandeasca.
Securistii lui Ceausescu, unii o stiu, multi nu o stiu, aveau unele calitati asupra carora istoria se va opri intr-o zi. La sfarsitul anilor 70 si la inceputul decadei a opta, cei mai multi securisti erau romani, oameni de bun simt, pe care nu-i poti aprecia cu adevarat decat dupa ce ai cunoscut bine BORDELUL OCCIDENTAL.
Vechii securisti cominternişti pupasera Moscova-n fund si nu-si mai puteau scoate dintre gingii resturile de pe la chiolhanurile cu oamenii lui Beria si Yagoda. Politistii nostri de azi, astia mai tineri, manipulatori de limbi straine inca de la gradinita de pe langa Sfanta Sinagoga, nu se mai duc la Moscova. Doamne Fereste ! Ei se duc in America, la Chicago, pe urmele lui Capone …
Unul mai cu mot si cu cioc se lauda cum l-a instruit pe el faimoasa banda de raufacatori organizati sub egida FBI, omul vorbea italiana, franceza, engleza, vorba lui Beniuc: “7 limbi si ruseste“. Sa-l fi vazut cum guita la mine in casa cand a descoperit ca un calculator pe care ei il fotografiasera bine si din timp disparuse de la locul stiut de ei. Unde-i calculatorul, urla noul Nicolsky, prins parca de calduri subite la piciorul “zidului plangerilor”. – L-am gazeificat, dle commandant, i-am raspuns. L-am facut mic. L-am pus pe limba si l-am inghitit ! Nu i-am spus ca l-am băş… cum se zice vorba asta ? I-am spus ca l-am gazeificat. A inceput sa dea din el ca din Vezuviu, la Pompei !
Dle commandant, i-am spus, pastrati-va calmul. Veti avea nevoie de el. Va veni poate un nou razboi de Yom–kypur. Nu-i pacat de energia asta macabeica risipita prin Apusenii nostri? Presedintele Bush a gazeificat ditamai Boeingul, avion cu 36 m intre aripi ce ar fi facut in zidurile Pentagonului o gaura de 6-8 m la intrare si 2,5- 3 la iesire.Totul fara alte urme. Intre cele 2 gauri ale Pentagonului s-ar fi petrecut misterul dezincarnarii… Toata lumea stie ca dupa un anumit 11 septembrie America se fondeaza pe “misterul” celor 2 gauri pentagonice ale lui Bush. Daca Bush a gazeificat o aeronava dintre cele mai babane, de ce nu as gazeifica si eu propriu meu calculator. Platit de mine. Din munca mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, Dumnezeul pe care ei il fierb in rahatul TALMUDULUI. Poate nu ma credeti, i-am mai spus dl-lui comandant, am si eu o gaura exact acolo unde il pupati domnia voastra pe presedintele Bush. Cam asta ar fi diferenta: generatia de macabei revolutionari nu-l mai pupa-n cur pe Beria, nici macar pe Stalin! Vitejii astia s-au dat la curul lui Bush. Din Ţara de foc in Alaska prin ouţele atlantice ca si prin bucile pacifice nu are biata America atata cur cata limba au noiii comisari politici emanati de la 1989 incoace. Ce s-o fi intamplat cu cadrele acelea, mai bune sau mai rele, cum a dat Dumnezeu de pe vremea lui Ceausescu?! Deocamdata nu am vreun raspuns la aceasta intrebare. Banuiesc ca au fost aruncati la gunoi, ca niste masele stricate. Nu ar fi prima, din pacate nici ultima oara ca se intampla astfel de lucruri. Istoria noastra a fost murdarita de multi pupincuristi. Acum insa Belzebut isi formeaza bobocii pe` banda lui Ford, intre bucile Americii. Scoala-te Ceausescule, sa-ti vezi bobocii tai de altadata, cei ce jurau sa construiasca comunismul si mai multe nu ? Eu cel putin ti-am spus cinstit sa nu contezi pe mine… Mi-am dat demisia din PCR–eaua, aia terorista a ta, si am sters-o englezeste la Paris.

Draga domnule profesor Ion Coja, si stimati romani din Vatra Romaneasca, oare ma veti putea crede? Subliniez: nu exagerez intru nimic.
Procurăreasa ce credea ca ma ancheteaza sperand sa ma intimideze cu fasoanele ei isterice a dat-o in bara in mai multe randuri si a cazut din lac in puţ când, la un moment dat, o vad cum casca niste ochi cat Moise la tufisul aprins si-mi arunca provocarea Caiafei :
– Din care organizatie fascista , legionara, terorista si neonazista faceti parte, domnule profesor? Să fi auzit cu ce voce de sirena mladioasa si cu ce zambet angelic, prin fumul de tigaraţ mi se gudura Dalila….
– Dintr-o singura astfel de organizatie fascista , legionara, terorista si neonazista am facut parte, i-am raspuns. A crezut ca i-am prins râma. Se pregatea sa scoata pestele cel mare . Da, doamna draga si procurăreasa, dintr-o singura organizatie cum zic mataluta, am facut parte vreodata. Am avut carnetul de membru cu nr. 16 44 89 7, eliberat in iunie 1967. M-am eliberat de acest carnet neonazist in decembrie 1981 prin demisie scrisa, prezentata secretarului B.O.B. in plic inchis. O scrisoare circulara pleca la aceeasi ora de la posta Arad anuntand comitetul central de la Bucuresti. Comitetele municipale si judetene din Arad, procuratura, securitatea, inspectoratul scolar, si alte comitete si comitii, inclusiv ziare de limba romana, germana si maghiara, ca organizatia neonazista a oamenilor muncii de la orase si sate a pierdut un membru! Unul care a indraznit sa-si dea demisia, despre care prostimea credea ca aşa ceva nu poate sa existe. Organizatia neonazista cu pricina se numea PCR. Ati auzit si ati citit corect: Partidul Comunist Roman. Cele relatate sunt perfect adevarate. Banuiesc ca nu au putut sa dispara din dosarul meu de la securitatea Arad, de la Liceul Pedagogic Arad, Liceul Ioan Slavici, si alte licee din aceste parti fara sa mai socotesc Institutul politehnic Traian Vuia din Timisoara, Catedra de Marxism-Leninism. Catedra de Marxism-Leninism a profesorului Muresan, pe care il suplineam gratuit aproape la Facultatile de subingineri de pe langa Uzina de Vagoane si Combinatul de prelucrare a lemnului Arad. Lasand la o parte ca nici o data nu am fost platit pentru un an de sclavie la acest Institut politehnic, de care m-am achitat insa in cele mai bune conditii, inainte de a-mi da demisia din foarte neo-nazistul PCR. Ca student la filosofie al Universitatii Bucuresti, am fost presedinte al Asociatiei studentilor Comunisti din Facultatea de Filosofie , lucru pe care il poate confirma Vladimir Tismaneanu in persoana. Daca cumva Domnia Sa a uitat, cel ce i-ar putea improspata memoria este Stelian Tanase. Ambii mi-au fost subordonati. Eram seful lor. Construiam impreuna comunismul. Nu era usor. Probă ca Tismaneanu si Tanase il construiesc si acum… Ar putea sa confirme asta si dl. Antonie Iorgovan. Ăla de a facut Constitutia dupa care cucoana procurăreasa M. K. vrea sa ma glilotineze… Am facut parte vreme de 2 ani din Comitetul de Partid al Centrului Universitar Bucuresti . Seful meu acolo se numea Cornel Pacoste. Cred ca ati auzit de el. Nu vreau sa intru in detalii inutile, jenante, poate chiar compromitatoare pentru anumite fete simandicoase. Am facut parte si din Comitetul PCR al Facultatii de Filozofie Bucuresti, unde mi-a fost sef D-nul Gheorghe Vladutescu, fost ministru al cultelor in diverse guverne, mai ales al unui foarte român Petre Roman–Neulander. Cine nu crede se poate duce sa-l intrebe pe d-l senator Radu Solcan, pe prof univ si decan Ion Iliescu, pe Dumitru Paslaru, fost consilier de taina al presedentelui Iliescu. Acest Paslaru in persoan m-a dus in casa vaduvei poetului matematician Ion Barbu – Dan Barbilian de pe strada Doctor Lister peste drum de Opera Romana. Fie-i tarana usoara! D-na Barbilian la o varsta respectabila incalzea cu cate o cafeluta inimioarele studentilor comunisti intruniti clandestin si seara de seara in casa ei pe strada indicată in cadrul unor reuniuni “neo-naziste”. Securistul Facultatii de Filozofie nu si-o fi sters discul dur! Magarul Serban Cionof de la Scanteia–mica a tineretului trebuie sa-si aminteasca ca a cerut punerea mea sub acuzare pentru faptul de a fi condus o anumita “adunare generala”(unde se discuta rolul presei in formarea constiintei noastre revolutionare) in mod bascalios, permitand punerea in vedeta a “elementelor dusmanoase” din Amfiteatrul Cantemir. “Elemetele dusmanoase” nu erau foarte numeroasa, din pacate, vreo 200, mai multi nu incapeam in amfiteatru. Unul mai dusmanos ca altul. Cand s-a terminat “adunarea generala”, cu fluieraturi si huiduieli la adresa Scanteii Tineretului, securitatea a pescuit vreo 20-30 de studenti, subsemnatul nu chiar printre ultimii. A dormit vreunul in caminul Grozavesti? “Colonelul” Cezar Mititelu din OASS(Organizatia Armata Secreta Studenteasca), pe care securitatea il căuta in tot centrul universitar, iar el dormea in patul meu de la camera 134, blocul B din Grozavesti, imi daduse solutia cu anticipatie. Ba Gica, ma instruise colonelul de partizanie studenteasca, cand vezi ca se ingroasa gluma, dupa ce rasare bine soarele, le-o spui aia cu Nicu Ceausescu: Se stia ca mai beam din cand in cand cate un paharel cu bezadeaua prezidentiala, neo-nazista! Vladimir Tizmaneanu bea si el, o stiau si randunelele de la Renel. El prefera insa posirca aia fabricata la Craiova, pe care vechii constructori ai comunismului inca o numesc bere. De prostie a scapat d-l comisar politic Tizmaneanu, actualul comisar politic al procesului comunismului…, de posirca insa ba! O fi el ales, nimic de zis, neamul asta de extrateresti, dar poarta un blestem pe umerii lui: de 3 mii de ani nu e in stare sa iasa din posirca…
Da, draga cucuoana procurareasa, va rog sa ma scuzati ca nu v-am putut satisface la minut, remarcabilul dumneavoastra apetit ghilotinometric. La varsta mea, dupa 20 si ceva de ani in imensul Bordel–Lumina, cunoscut sub numele de Paris, banuiesc ca intelegeti! Ca justitia dumneavoastra nu are inima , neamul romanesc o stie de pe vremea lui Tanti Pauker. Sa-i fi luat Dumnezeu mintile? Nu cumva asa procedeaza Dumnezeu cu cei pe care vrea sa ii piarda? Ar fi pacat. Avea si merite pe care le recunosc si pentru care o pot felicita. Nu mi-a facut nici un moment impresia ca le-ar fi putut pune in slujba neamului romanesc. O plateste oare neamul romanesc pe pantofareasa-procurareasa pentru ca sa ma insulte pe mine? Pe mine oare cine ma plateste sa ascult insultele si prostioarele domniei tale, cucuoana procurareasa? Nu o sa le spun aici pe toate… Deocamdata o sa amitesc doar amenintarea cu expertiza pshihiatrica. Securitatea lui Ceausescu nu s-a gandit sa ma ameninte cu asa ceva. Cum o fi facut , cum nu o fi facut, cine o fi decis, nu as putea sa spun. Securitatea mi-a dat insa un pasaport. M-a lasat sa plec la Paris. Nu mi-a taiat nici un deget . Procuratura Domniei Voastre tine însă neaparat sa-mi puna prezervativul FBI pe creier? O fi venit domnul comandant si cu catuse de la FBI, pe creierusul lui, sau numai cu umbreluta- prezervativ?
Pastrati-le, ma, fratilor, pentru voi. Neamul romanesc s-a saturat si de demagogia democrato-totalitara, si de preservative americane, şi de catusele voastre ghilotinizante.
Daca chiar nu va place la noi, faceti ca toata lumea: cereti-va pasaportul. Duceti-va si voi 20 ani unde veti vedea cu ochii. Faceti acolo o branza, faceti-va margica voastra, faceti ce stiti. Dupa 20 ani, cand va veti intoarce , functie de branza sau margica ce veti fi ouat va veti fi calificat eventual pentru a discuta cu un om de oarecare omenie. Pana atunci neamul romanesc va considera o aparitie mostruoasa: nici politie, nici magistratura, nici in car, nici in caruta, nici telegar, nici teleguta. O povara pentru bugetul acestui popor ce se va revolta intr-o zi, o rusine pentru magistratura , o caricatura de justitie. La asta se reduce oare mitologia emanatista a revolutiei din decembrie?
Prof. Dr. GEORGE PISCOCI – DANESCU

P.S. Fiind amenintat cu un proces, proces de care neamul romanesc are mare nevoie si pe care sper sa il obtin in conditii onorabile, rog prietenii mei cunoscuti si necunoscuti, romanii de inima, prietenii adevarului si alti oameni cu scaun la cap, sa anunte intreaga tara , prin presa si prin orice alte mijloace, ca voi avea nevoie sa ii convoc intr-o zi, la acest proces holocaustizant, pe urmatorii onorabili martori:
1. ex- presedintele Romaniei, Dl Ion Iliescu;
2. ex- premierul Adrian Nastase , cunoscutul nepot al lui Tanti Tamara;
3. ex- ministrul culturii Dl.Razvan Teodorescu
4. Guvernul Romaniei in plenul lui, care la vremea respectiva a produs 2 communicate, poate chiar 3, in problema holocaustului;
5. toti cei uitati de-a lungul celor cateva pagini, ii consider deja invitati in mod amical si camaraderesc la procesul meu si al holocaustului.Un holocaust fara substanta , fara gust, fara miros, fara Dumnezeu, un zero!
Pentru cazul probabil ca oculta iudeo–masonica, democratia jido-totalitara si maimutoii ei din Oradea sau Bucuresti, vor incerca sa musamalizeze lucrurie, sugerez si insist pe langa Vatra Romaneasca, sa organizeze ea acest process. Un process de natura spirituala, intelesctuala, daca se poate in AULA MAGNA a Universitatii Bucuresti, mai aproape de tinerii studenti ce nu vor fi fost inca taiati imprejur la creier, prin universitatile talmudice ale vestului civilizat! Pentru cazul, probabil si el, ca voi fi arestat si supus unor expertize satanicce si talmudice(umilitoare in ce ma priveste, rusinoase pentru homo sapiens ), anunt in mod public ca voi declara greva totala a foamei din chiar momentul arestarii. Voi bea apa. Apa pe care va trebui sa o primesc din mana unui taran credincios de la poalele Apusenilor, deja prevenit, care va veni singur daca va sti unde.
Anunt in mod public ca in caz de arestare nu am nici intentia, nici dorinta de a face apel la medicina romaneasca oficiala, penitenciara sau nepenitenciara. Domnii doctori, cu toate menajamentele necesare, le zic sa faca bine si sa isi reciteasca studiile tineretelor. In ce ma priveste, de peste 3 decenii sunt propriul meu medic.
De asemenea, sub nici un pretext si pentru nimic in lume nu permit nimanui sa se atinga de corpul meu. La momentul potrivit si in masura puterilor mele prezumtive imi rezerv dreptul de a dispune pana si de ultima celula, oricat de neinsemnata ar fi ea, in mod liber si suveran, ca toti stramosii mei cu a caror icoana in suflet mi-am trait actuala viata.

Prof. Dr. GEORGE PISCOCI – DANESCU
.
.
. Nota redacției 2017: Cât mai este de oportună publicarea acestei scrisori, nu-mi dau seama. Dar această scrisoare a devenit între timp document, așa că nu mai contează. Între timp dl Piscoci este bine, sănătos și eficient.