În urmă cu câteva ore am primit din Israel scrisoarea de mai jos, semnată de domnul PUIU, alias HARRY NADLER, vechi colaborator și combatant pe acest site. Ne dă o veste bună: teza susținută de mine și de alți colegi, cum că la Iași în iunie 1941 pogromul anti-evreiesc a fost „opera” armatei germane, a fost recunoscută și acreditată oficial prin actul încheiat joi între oficialii Israelului și ai Germaniei.
În urmă cu câțiva ani, de la același domn PUIU am aflat de comunicatul Yadvashem prin care se afirmă categoric că „nu există nici cea mai mică dovadă că Ion Antonescu ar fi cunoscut intenția armatei germane dislocate în Moldova de a produce represalii împotriva evreilor din Iași”! Acest comunicat intra în contradicție cu declarațiile iresponsabile ale lui Aurel Vainer privitoare la vinovăția mareșalului și a autorităților românești!
Așadar, de pe umerii românilor se ia povara unui pogrom săvârșit în România, dar avându-i ca autori pe militarii germani!
Cred că asistăm în aceste zile la un moment istoric: începe să ni se facă dreptate nouă, românilor! O grea acuzație este dovedită a fi greșită, a fi un fals, o tentativă de denigrare gravă a prestației românești în istorie.
Dar cel mai mult mă bucur să constat satisfacția dlui PUIU că poate să-mi dea această veste despre nevinovăția noastră, a românilor, în legătură cu pogromul de la Iași. Se bucură dl PUIU ca un român cinstit cum a rămas după o jumătate de secol de la plecarea sa din România.
Voi reveni asupra semnificației pe care o atribui gestului domnului PUIU, precum și faptului că Germania își recunoaște vina, chiar dacă o face cu mare întârziere. Vorba Domnului PUIU, la telefon, azi dimineață: mai bine mai târziu decât nicidată!
Încă o dată, mulțumesc domnule Puiu! Sunteți un „băiat de comitet”, cum ziceau utemiștii!… Sunt sigur că ați fost și utemist, și pionier… De asemenea, sunt convins că nu veți fi singurul evreu care se va bucura aflând că la Iași asasinii au fost nemți, nu români! E valabilă și reciproca: unii români, istorici români, așa zis istorici, nu se vor bucura aflând că românii ies din nou cu fruntea sus!
i.c.
.
.
.
.
Dragă domnule Coja,
În urmă cu câteva zile a fost semnat la Berlin un acord de despăgubiri între Israel și Germania, acord în care cea din urmă își recunoaște vina și implicarea directă în evenimentele sângeroase care s-au petrecut la Iași în iunie 1941. Prin acest acord, Germania se obligă să plătească despăgubiri tuturor evreilor români care pot dovedi că au fost victime ale acestui sângeros pogrom. Tardivă recunoaștere, după 76 de ani, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Dragă domnule Coja, prin saitul dumneavoastră ați susținut timp de ani de zile această versiune care, astăzi, s-a transformat în fapt istoric. Toate acestea în pofida puternicii împotriviri a coreligionarilor mei ( eu inclusiv ) și chiar a multor istorici români care susțineau responsabilitatea directă a autorităților românești, și doar a acestora, în desfășurarea acestor tragice evenimente. Acesta este motivul pentru care, simțind o enormă datorie morală, vă trimit acest mesaj împreună cu… mea culpa !!!
Acest acord a fost publicat printr-un comunicat oficial de câte presă israeliană, intră în vigoare imediat și are efecte retroactive.
Cei care se cred îndreptățiți să beneficieze de roadele acestui acord, se pot adresa printr-o cerere la adresa:
COMISIA PENTRU CERERI DE DEPĂGUBIRI
STR.CARLIBACH 25
TEL AVIV
TEL: 03-5194400/1
FAX:03-6241056
E-MAIL: infodesk@claimscon.org
+Ion Coja
După cum am mai remarcat, constat că v-aţi distanţat de afirmaţia dv. iniţială avansată în articolul de mai sus, în care susţineaţi că Acordul recent semnat *dovedeşte* că Germania recunoaşte că a perpetrat *totalitatea* omorurilor de la Iaşi, corolarul fiind că autorităţile româneşti nu s-au făcut vinovate de *niciunul* din acele omoruri.
Această distanţare vă face cinste. Mai lipseşte un gest de onestitate intelectuală de a semnala şi cititorilor dv., într-un mod lipsit de ambiguitate, această distanţare. Pentru aceasta ar trebui să prefațați articolul dv. de mai sus cu menţiunea faptului că Acordul NU confirmă de fapt ceea ce aţi scris în primul paragraf, şi anume ”teza susținută de mine și de alți colegi, cum că la Iași în iunie 1941 pogromul anti-evreiesc a fost [exclusiv] opera armatei germane”. Această teză a dv. poate să fie sau să nu fie adevărată, dar Acordul nu aduce o dovadă crucială în sprijinul ei.
Prin urmare, şi pentru a recicla formularea dv. de un gust îndoielnic din titlul articolului dv., spun şi eu, cu o formulă de prost gust, că s-ar cădea ca şi un român să ştie să spună „mea culpa”.
Greșeala mea este că mi-am pierd8ut timpul cu dumneata! Mea culpă! Ești mulțumit?
+Ion Coja
Afirmaţi că Germania ar fi recunoscut oficial că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane. Ar fi fost normal să veniţi cu un citat din actul oficial respectiv. V-ar fi fost foarte uşor s-o faceţi: la sfârşitul scrisorii Personajului „Puiu” apare adresa sitului „Comisiei pentru despăgubiri” („Claims Conference”). Acolo găsiţi imediat Comunicatul oficial al acestei Comisii – http://www.claimscon.org/2017/07/iasi/
Oricât de atent l-aş citi, nu găsesc vreo recunoaştere că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane; sintagma „armata germană” nici nu apare, sub nicio formă.
Faptul însuşi că Germania plăteşte despăgubiri nu constituie o recunoaştere implicită că pogromul a fost perpetrat de germani. Într-adevăr, de peste 60 de ani Germania plăteşte despăgubiri şi pentru fărădelegile făcute de ALIAŢII ei din timpul războiului, în ideea că fără războiul declanşat de Germania în sept. 1939, toate aceste fărădelegi n-ar fi avut loc.
Deci: este fantezistă ştirea – apărută sub semnătura dv.! – că Germania ar fi recunoscut oficial că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane.
Despre ce a fost la Iași găsiți destule pe acest site. Discuția din ultima vreme a fost deschisă de dl Puiu din Israel, magistrat pensionar, care a comentat în acest fel o notă apărută în presa israelită. Vă rog să vă referiți la acea notă, nu puteți cere ca un text de câteva rânduri să descrie întreaga situație.
Pe rând. (1) Subiectul comentariului meu NU era ce anume s-a întâmplat la Iaşi. Subiectul meu este unul mult mai restrâns: dacă este sau nu adevărat că Germania ar fi recunoscut oficial că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane. Dv. afirmaţi că da, Germania a recunoscut asta. Dar nici dv., nici personajul „Puiu din Israel”, nu aţi venit cu un citat din acea „recunoaştere”.
(2) Da, fantomaticul „Puiu din Israel” v-a informat în privat despre o notă din „presa israelită” (de fapt israeliană), dar dv. sunteţi cel care, pe baza comentariului acestuia, aţi scris şi semnat articolul de mai sus, articol cu un titlu-şoc şi în care apare formularea „Germania a recunoscut oficial că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane” – adică nu a armatei române.
(3) Nu ştiu ce înţelegeţi prin „nu puteți cere ca un text de câteva rânduri să descrie întreaga situație”. Pe mine nu mă interesează „întreaga situaţie”, cum am mai scris la punctul (1), ci numai dacă este sau nu adevărată afirmaţia dv. principală, şi anume că Germania ar fi recunoscut oficial că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane. Cum afirmaţia o faceţi dv., a dv. este şi sarcina probei. Iar proba ar fi un CITAT. Eu am făcut mai mult decât eram obligat, am găsit nota la care presupun că se referea „Puiu” şi v-am dat un link la ea (este în engleză, deci…). Am citit nota şi nu am găsit acolo vreo recunoaştere a cuiva că pogromul de al Iaşi ar fi fost opera armatei germane. Dar poate n-am citit unde trebuie, dar asta nu mai este treaba mea.
Deci alternativele îmi par destul de clare: fie regăsiţi dv. în acea notă afirmaţia din articolul dv., fie apelaţi la „Puiu din Israel” s-o facă, dat fiind că el v-a făcut pustiul acesta de bine. Iar dacă acestea eşuează, faceţi ce credeţi dv. că ar fi corect în această situaţie.
Eu am pus pe site textul primit de la dl PUIU NADLER, fost judecător militar în Israel, în care acesta dădea textul apărut în Haarets, prin care Germania se angaja să răspundă pentru morții de la Iași. Interesul Israelului fiind acela de a primi despăgubirile, nu mai era nevoie de recunoașterea solemnă a vinovăției integrale. Doar se știe că nemții au declanșat represaliile de la Iași!
Deci, „Puiu din Israel ” nu este deloc fantomatic. La nivelul său de competență și-a permis să interpreteze așa cum a făcut-o informația din ziar. Poate că a greșit! Dacă dvs nu vă convine această interpretare, vă privește. Dacă vreți să dovediți altceva, veniți cu probe!
Vă recomand cartea scrisă de evreul Minei Grunberg despre Iași 1941, înainte de 1990, când a numărat în jurul a 600 de victime. După 1990 numărul victimelor a mai crescu și a ajuns la peste 10.000… Din păcate, fără acte.
E bine că sunteți atât de scrupulos! Încercați și fiți la fel de scrupulos cu dovezile care sunt invocate de cei care declară că au murit 10.000 de evrei.
Eu m-am bucurat să aflu de la persoane onorabile că au existat două categorii de evrei la Iași: evrei arestați de poliția română și evrei arestați de poliția militară germană. Evreii arestați de jandrmii români au fost prezentați tribunalului, judecați și condamnați la închisoare. Au fost eliberați în august 1944. Dintre acești vrei nu a murit niciunul.
Dintre evreii arestați de germani s-au „ales” victimele. Câteva sute. Care n-au murit în ziua arestării, au ajuns la Călărași, în grija autorităților româna. Dintre evreii închiși la Călărași nu a murit niciunul.
După 1990 niște suflete vîndute au încercat să inverseze datele, sperând că vor fac plăcere nemților. Niște nenorociți! Alde gabrea și scenariștii de care s-a folosit!… Vau=i de sufletul lor. Vînduți și vînzători…
Deci situaţia este limpede: „bomba” că Germania s-a declarat recent unicul (sau măcar principalul) făptaş în omorurile de la Iaşi, s-a fâsâit. Dv. daţi toată vina pe un „Puiu din Israel”, dar asta este pentru mine secundar, sunt răfuieli interne. Restul observaţiilor dv. sunt hors sujet pentru mine, subiectul meu fiind exclusiv ce a declarat – sau nu – Germania. Dacă veţi admite sau nu că bomba s-a fâsâit – este o chestiune ce ţine de reputaţia dv., iar aceasta vă priveşte. Ca şi dilema pe care o aveţi de a aproba sau nu acest comentariu.
Să știți că vă făceam un serviciu dacă nu vă publicam acest comentariu. Diferența este mare între cineva care semnează postiile pe care le scrie și cineva care se folosește de anonimat.
Nu mie îmi faceţi un serviciu publicându-mi comentariile, ci adevărului care, sunt sigur, contează şi pentru dv. Apoi: eu nu am postat nicio „prostie”, ci am cerut un citat justificativ… care n-a venit. Iar din acest fapt am tras concluzia care se impunea. În fine, eu nu am postat aici anonim – dacă asta vreţi să spuneţi. Dacă citiţi comentariul de acum două zile http://ioncoja.ro/scrisoare-de-la-un-evreu-care-stie-sa-spuna-mea-culpa/#comment-3534255910, vedeţi că am semnat „Alexandru Leibovici/Fribourg”. Unde este anonimatul, unde sunt prostiile?
Dacă veți citi atent și veți înțelege ce am scris, veți pricepe că e vorba de prostiile subsemnatului. Despre comentariile colegilor de site nu aș spune niciodtă că sunt prostii. Am rezervat acest cuvînt numai pentru comentariile mele! Am greșit?
Da, se poate să fi înţeles greşit cel puţin o parte din comentariul dv. anterior. De aceea vă rog să-l explicitaţi/clarificaţi. Aş dori să reiasă clar:
– de ce spuneţi că mi-aţi fi făcut un serviciu dacă NU mi-aţi fi publicat acel comentariu?
– cine este acel „cineva” care scrie prostii sub anonimat?
– despre ce afirmaţii ale dv. spuneţi că au fost „prostii”?
Şi o întrebare administrativă: există reguli pe care, dacă un comentariu le respectă, este garantat că va apare?
Reguli? Regula bunului simț este suficientă, a celor 7 ani de acasă. Fiind un site naționalist, comentatorii, ca musafiri ai siteului, trebuie să respecte ideea națională și „ideea” creștină – în general religia, credința în Dumnezeu, în Sfînta Treime. Nu să le împărtășescă, ci să le respecte.
În rest, ca-n viața de zi cu zi: ne mulțumim cu ce înțelegem. Suspectez orice afirmație a mea că ar putea fi o prostie, un neadevăr, iar când mi se demonstreză că așa stau lucrurile, mulțumesc frumos. Am greșit de atâtea ori!…
Dintre toate întrebările mele, v-aţi oprit cel mai mult asupra celei secundare, administrative: din răspunsul dv. trag concluzia că regulile sunt flexibile. La celelalte … fie n-aţi răspuns, fie aţi rămas vag. Dar este vina mea, mă temeam că aşa se va întâmpla dacă vă pun mai multe întrebări dintr-odată.
Dar o frază mi-a atras atenţia: „Suspectez orice afirmație a mea că ar putea fi o prostie, un neadevăr, iar când mi se demonstreză că așa stau lucrurile, mulțumesc frumos”. Altfel spus: dv. faceţi nestingherit afirmaţii, dar nu consideraţi că ar cădea pe umerii dv. necesitatea de a le proba / dovedi / argumenta / justifica. Din contra, după dv., un eventual Toma Necredinciosul trebuie EL să demonstreze că NU sunt adevărate. Este o constatare care mi-a deschis ochi asupra metodei dv.: ea vă permite să înşiruiţi nestingherit afirmaţii arbitrare, adică fără aducerea vreunor dovezi, adică scoase din burtă, iar scepticii n-au decât să facă ei necesarele cercetări.
Iar când aceştia încearcă s-o facă, dv. respingeţi concluziile, spunând că sursa dv. – de exemplu „Paul din Israel” – este onorabilă şi deci cuvântul lui vă este o garanţie suficientă!
În sfârşit, oricine care citeşte comentariile mele se poate convinge că „bomba” pe care aţi lansat-o cum că Germania s-a declarat recent unicul făptaş în omorurile de la Iaşi, s-a fâsâit. Într-adevăr, textul acordului de despăgubiri (am dat linkul) NU conţine explicit o asemenea afirmaţie, iar faptul însuşi că Germania îşi asumă o anumită responsabilitate materială nu indică acceptarea unui grad anume în responsabilitea faptice în evenimente. Faptul plăţii este compatibil în principiu atât cu perpetrarea omorurilor exclusiv de germani, cât şi cu perpetrarea lor în colaborare cu autorităţile române, sau chiar, cum am mai amintit, cu perpetrarea exclusiv românească, de către un aliat într-un război declanşat de Germania.
Faptul plăţii este compatibil şi cu multe alte posibile explicaţii, poate mai stranii, dar nu lipsite de plauzibilitate, de exemplu că germanii au semnat sub ameninţare sau în schimbul unui contract de cumpărare de arme, sau gaze. Deci teza dv. mai veche după care Germania este singurul făptaş al uciderilor de la Iaşi nu este singura concluzie posibilă şi deci nu rezultă din acordul nemţilor de a plăti despăgubiri.
De aceea şi spun că din informaţiile de care se dispune despre Acord NU se poate trage univoc concluzia pe care o trageţi cu atâta uşurinţă şi triumf – într-un titlu care, pe deasupra, mi se pare sforăitor şi de prost gust. Eu totuşi nu înţeleg reacţia dv. de gen „Evrika”, deoarece teza dv. este mai veche şi deci mă aştept s-o aveţi DEJA bine fondamentată în fapte: cercetări, documente, mărturii, arhive, dezbateri profesionale şi tot instrumentarul unui istoric.
Sunt posibile mai multe explcații, dar cea mai probabilă este aceea că germanii plătesc pentru că se simt vinovați și se simt vinovați pentru că au pierdut războiul. Dacă câștigau războiul ar fi spus că represaliile de la Iași au fost justifcate de oarece populația evreiască din Iași a îbcălcat convenția xy din anul 19wx prin care li se interzice civililor să se dedea la atac înarmat împotriva trupelor militare care ocupă teritoriul respectiv! ceeași convenție poate fi invocată și pentru represaliile de la Odessa, autori armata română din ordinul lui Antonescu.
În ce mă privește, sunt bucuros să văd că vă preocupă resorturile intime ale conștiinței mele! Dar nu merită să insistați. Este un domeniu al naibii de nesigur! Ca și resorturile dvs sufletești. Mai pe românește: altă treabă nu aveți?!
Scrieţi: „Sunt posibile mai multe explicații [a faptului că Germania a semnat un Acord de despăgubiri pentru victimele pogromului de la Iaşi], dar cea mai probabilă este aceea că germanii plătesc pentru că se simt vinovați și se simt vinovați pentru că au pierdut războiul”.
Eu nu pot decât să salut faptul că dv. v-aţi distanţat de afirmaţia dv. iniţială avansată în articolul de mai sus, când susţineaţi că Acordul recent semnat *dovedeşte* că Germania recunoaşte că a perpetrat totalitatea omorurilor de la Iaşi. Acum admiteţi că, aşa cum am susţinut eu, explicaţii ar fi putea fi mai multe şi că cea mai probabilă NU este cea care aţi considerat-o ca certă. Deci notez că mi-aţi venit în întâmpinare. În această situaţie s-ar cădea să prefațați articolul dv. de mai sus cu semnalarea faptului că Acordul nu confirmă de fapt ce aţi scris în primul paragraf: ”teza susținută de mine și de alți colegi, cum că la Iași în iunie 1941 pogromul anti-evreiesc a fost [exclusiv] ‚opera’ armatei germane”.
Câteva lucruri mai mărunte:
– presupuneţi existenţa unei „convenții xy din anul 19wx prin care li se interzice civililor să se dedea la atac înarmat împotriva trupelor militare care ocupă teritoriul respectiv”. Eu nu am cunoştinţă de o asemenea prevedere: aţi putea preciza identitatea convenţiei şi prevederea corespunzătoare? Spun asta deoarece, după ştiinţa mea, asemenea convenţii (de la Geneva) enumeră interdicţii făcute *trupelor ocupante*, iar nu cetăţenilor.
– scrieţi: „sunt bucuros să văd că vă preocupă resorturile intime ale conștiinței mele”. Mai precis, mă interesează felul în care raţionaţi, felul în care ajungeţi la concluzii şi felul în care le argumentaţi. Câte ceva din concluzii le-am prezentat în comentariul meu anterior (alineatul al 2-lea). Cât despre resorturile *mele* sufleteşti – vi le pot explica dacă mă întrebaţi.
– în sfârşit: „Mai pe românește: altă treabă nu aveți?!” Eu sunt pensionar, ca şi dv., de aceea vă pot întoarce întrebarea. Într-adevăr, nu trebuie să vă simţiţi obligat să răspundeţi neapărat la comentariile mele – le daţi drumul spre publicare fără comentarii şi atunci discuţia moare. Cititorii dv. sunt majori şi nu trebuie să-i dădăciţi: ei ştiu şi singuri să determine că n-am dreptate.
Deci: aştept să văd dacă – de data aceasta! – veţi publiciza la locul potrivit concluzia la care aţi ajuns.
Concluzia la care am ajuns este că sunteți teribil de ignorant. Dacă la vârsta dv nu cunoașteți că există o convenție internațională prin care li se interzice civililor să desfășoare în spatele frontului acțiuni ostile trupelor care controlează teritoriul respectiv, este grav de tot! Există un nivel minim de informații pe care trebuie să-l posede orice comentator pe acest site. Dumneavoastră sunteți mult sub acest nivel. Nu știu dacă mai aveți timp să recuperați diferența. Dar cine știe?! Până atunci, mâna pe carte câteva luni măcar, după care puteți reveni!
Fără supărare!
Văd că vă sesizaţi doar de una din observaţiile mele – pe care le-am calificat drept mărunte. Nu neg la modul absolut că convenţa/prevederea ar exista, dar dacă dv. ştiţi de ea în mod concret, vă rog să mă luminaţi: titlul convenţiei, articolul/articolele, să văd ce spun exact.
Cu restul înţeleg că sunteţi de acord (qui tacet consentiret). Mai aştept ceea ce am spus că aştept.
…………..
Ah, cred că aveţi intenţia să mă blocaţi pentru câteva luni ! O faceţi conform încălcării căror elemente din regulile pe care, la rugămintea mea, le-aţi expus (pentru explicaţii mă puteţi contacta: alex.leibovici@gmail.com … deşi aveţi deja adresa mea dintr-o corespondenţă anterioară)? Iată-le:
==========
Reguli? Regula bunului simț este suficientă, a celor 7 ani de acasă. Fiind un site naționalist, comentatorii, ca musafiri ai siteului, trebuie să respecte ideea națională și „ideea” creștină – în general religia, credința în Dumnezeu, în Sfînta Treime. Nu să le împărtășescă, ci să le respecte.
===========
Oricare ar fi, este evident un pretext, şi încă unul lamentabil. Faptul că recurgeţi la aşa ceva ar trebui să vă dea de gândit…
Dacă aveţi totuşi de gând să publicaţi prezentul comentariu, puteţi şterge partea de după „………..”
+Ion Coja
Afirmaţi că Germania ar fi recunoscut oficial că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane. Ar fi fost normal să veniţi cu un citat din actul oficial respectiv. V-ar fi fost foarte uşor s-o faceţi: la sfârşitul scrisorii Personajului „Puiu” apare adresa sitului „Comisiei pentru despăgubiri” („Claims Conference”). Acolo găsiţi imediat Comunicatul oficial al acestei Comisii – http://www.claimscon.org/2017/07/iasi/
Oricât de atent l-aş citi, nu găsesc vreo recunoaştere că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane; sintagma „armata germană” nici nu apare, sub nicio formă.
Faptul însuşi că Germania plăteşte despăgubiri NU constituie o recunoaştere implicită că pogromul a fost perpetrat de germani. Într-adevăr, de peste 60 de ani Germania plăteşte despăgubiri şi pentru fărădelegile făcute de ALIAŢII ei din timpul războiului, în ideea că fără războiul declanşat de Germania în sept. 1939, toate aceste fărădelegi n-ar fi avut loc.
Deci: este fantezistă ştirea – apărută sub semnătura dv.! – că Germania ar fi recunoscut oficial că pogromul de al Iaşi este opera armatei germane.
Există o singură soluţie să evitaţi asemenea situaţii penibile: este să vă ţineţi de regula de aur că toate afirmaţiile care apar pe situl dv., sau cel puţin cele pe care le semnaţi, să le justificaţi prin referinţe la documentele primare.
Alexandru Leibovici/Fribourg
Imi pare rau ca va dezamagesc.Dusmanul are alta parere precum ca la „progrom” au participat soldații germani și români
http://www.claimscon.org/2017/07/iasi/
http://www.claimscon.org/regions/eastern-europe/romania/caring-for-holocaust-victims-in-romania/
http://www.claimscon.org/regions/eastern-europe/romania/iancu-tucarman-romania/
http://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/232386
Regret sa va stric entuziasmul.D.l Puiu probabil are probleme cu ebraica.
titlul articolului este : ” dupa 76 de ani supravietuitorii pogromului de la Iasi vor primii despagubiri din Germania”
Nicaieri nu este vorba de „recunoasterea” progromului de la Iasi de catre guvernul german.
https://www.haaretz.co.il/news/world/europe/1.4255240
Nu sunt sigur că eu am probleme cu limba ebraică dar sunt foarte sigur că dumnevoastră aveți lacune serioase în domeniul istoriei.
În anul 1952 au început tratativele între guvernul israelian și cel german, tratative care continuă până astăzi, forumul acestor tratative fiind numit: Conferința pentru recunoașterea și despăgubirea victimelor NAZISTE de etnie iudaică. ( Sublinierea îmi aparține ).
Modul de desfășurare a tratativelor a fost simplu și eficient: partea israeliană a prezentat locuri și evenimente din timpul celui de-al doilea război mondial care, după părerea ei, reprezentau o bază care putea răspunde la definiția de „victime naziste”, partea germană recunoștea sau nu implicarea și resposabilitatea Germaniei naziste în aceste evenimente și, în momentul în care s-a ajuns la un numitor comun, s-a trecut la calculul pecuniar.
Problema pogromului de la Iași, din iunie 1941, a fost ridicată încă din anul 1952 de către partea israeliană dar Germania a refuzat să-și recunoască responsabilitatea și implicarea sa în acele evenimente.
Abia în luna iulie 2017, Germania a hotărât să-și recunoască responsabilitatea și implicarea sa în aceste tragice evenimente, recunoaștere extrem de tardivă urmată, bineînțeles, de plata de compensații materiale.
Dacă doriți să mă ajutați în înțelegerea limbii ebraice, vă rog respectuos să-mi explicați care este, după părerea dumnevoastră, motivul pentru care Germania a acceptat să plătească despăgubiri supraviețuitorilor pogromul de la Iași? Credeți că este un gest de filantropie față de statul Israel sau o nouă criză de mustrări de conștiință ?!
recunoașterea adusă de Germania a venit prea tîrziu. Evreii și-au luat despăgubirile de la români. Ce să facem acum? Să le cerem înapoi? E vorba de 60 de miliarde dolari pe datorie la FMI și Banca Mondială, care acum fac și profit prin dobînzi, pentru că România e insolvabilă de peste 10 ani de zile. Dobînzile cui să le cerem? Nu cred că FMI și Banca Mondială ni le mai dă înapoi, și nici evreii nu ne mai dau înapoi ce-au luat cu acuzații false. N-or fi fraieri să-și retragă cuvintele și să recunoască că au mințit față de români.
Aștept de mult timp să iasă și Ungaria și Ucraina, adevăratele executante a atrocităților la adresa evreilor din România, cu dezmițiri și recunoașteri la fel ca Germania. Cînd o fi ziua aia? Nu cred că voi apuca s-o ajung.
Ma întristează câteva aspecte. În primul rând aspectul pecuniar cu despăgubirile, dovada ca Israelul nu a dorit aflarea adevărului, ci un țap ispășitor de care să profite, inclusiv la repatrierea evreilor din România. În al doilea rând primim informația de la d-ul Puiu, căruia ii mulțumim, și nu de la ambasada Israelului, de la ministerul de externe. În al treilea rând, nu s-a făcut „o corectură” a „criminalului” a.i să se știe „peste mări și țări” că România a făcut obiectul unei „erori judiciare” și că nu suntem vinovați de pogromul de la Iași. Această anatema încă nu a fost ridicată. În al cincilea rând, Israelul dă dovadă de obrăznicie să ceară compensații separate pentru acest pogrom după ce a primit compensații pentru „6 milioane” de evrei, compensații care au ajuns într-o sumă ridicolă (raportată la valoare) la victimele ori urmașii victimelor, dovada clară ca holocaustul a devenit o industrie de estorcat bani și bunuri în numele victimelor și nu de aflare a adevărului, de căutare a celor vinovați, de aflare a adevăratelor victime și de depistare a impostorilor. Nimeni nu vorbește de impostorii holocaustului, deși unii au fost dovediți chiar de supraviețuitori. Paradoxal s-au luat masuri împotriva celor care demascau impostorii. În al șaselea rand, Germania prin plata compensațiilor cumpăra responsabilitatea doar față de evrei, dar cum rămâne cu țiganii, cu slavii, cu comuniștii, cu grecii, francezii, românii, austriecii uciși ori cu tezaurul și obiectele de patrimoniu furate din Grecia ori importurile din România neachitate și care astăzi ajung la jumătate din PIB ul României, după o estimare în care nu se iau în calcul rechizitele, distrugerile armatei germane pe teritoriul României. În al șaptelea rând, unul dintre capetele de acuzare la adresa Mareșalului este pogromul de la Iași, un om este in continuare crucificat pentru un păcat, o crimă pe care nu a comis-o, o armată are onoarea pătată în timp ce Germania și Israelul fac un troc ordinar în care cred că plata unor compensații rezolva problema. În al optulea rând, nu va exista nici un fel de recunoaștere a „erorii judiciare”, să nu ne îmbătam cu apă rece. Vă dați seamă că dacă această „eroare judiciară” ar fi recunoscută ar ridica semne de întrebare și la celelalte țări acuzate de holocaust, de pogromuri împotriva evreilor și care au plătit compensații, alături de Germania, Israelului. Cutia Pandora odată deschisă poate însemna aflarea și găsirea de noi dovezi care pot demonstra legătura între naziști și sionisti, trucurile lor, culpabilitatea evreilor sionisti la genocidul și pogromuri la împotriva evreilor, la industrializarea și exploatarea holocaustului în interesul sionismului în dauna victimelor și a urmașilor acestora.
În concluzie românii vor rămâne în continuare vinovați pentru că minciuna spusă și scrisă (sutele de articole, interviuri, zecile de cărți, de memorii, de filmulețe, reportaje) ca adevăr a devenit ADEVAR.
D-ul Călin are dreptate! Trebuie să le cerem daune morale pentru că vor să falsifice „ADEVARUL” pe care s-au străduit atâtea decenii să-l prezinte și cu care ne-au bombardat, ne-au culpabilizat și ne-au anatemat, că suntem antievrei (arabii sunt și ei semifinale iar antisemitismul ar însemna că ești împotriva tuturor semitiilor) și criminali.
Implicatiile recunoasterii de catre Germania a vinovatiei pentru pogromul de la Iasi sunt imense. Nu numai poporul roman este dezincriminat, ci si Miscarea Legionara, careia i s-a pus in carca nemeritat, moartea a zeci de mii de evrei din Iasi. Ne apropiem cu pasi rapizi de momentul in care vorbele lui Petre Tutea, pe care domnul Ion Coja le amintea pe acest blog, ca „Legionarii n-au ucis nici un evreu!” incep sa prinda consistenta. Pe blogul Ion Coja, poate unicul din peisajul romanesc cu o asemenea determinare, s-a luat mereu partea, nu a Legiunii, ci a adevarului. Adevar care iata, incepe sa iasa la iveala.
+Calin Kasper
Nu, Germania NU a recunoscut că armata ei a fost cea care perpetrat pogromul de la Iaşi. Cine afirmă că a recunoscut, să vină cu un citat. Fără aşa ceva este vorba doar de speculaţii. Deci încă nu este momentul de a vedea „implicaţiile imense”.
Sunteți nou pe site. Căutați ce s-a mai scris pe acest subiect.
Domnul Puiu nu are de ce sa-si faca mea culpa. Este unul din evreii cinstiti, care a fost pacalit de cei care stiau adevarul, dar au preferat sa-l ascunda si sa dezinformeze. Evrei si romani deopotriva! De la aceia astept eu mea culpa! L-as mai intreba pe domnul Puiu daca in acel comunicat oficial israelian se cere scuze poporului roman, aflat atatia ani sub bombardament mediatic c-ar fi infaptuit o crima de care, acum, se dovedeste ca n-a facut-o? Asa cred eu c-ar fi fost cinstit. Sau le e frica ca daca o fac, o sa le cerem la randul noastru sa plateasca daune morale?
Un gest frumos din partea domnului Puiu, dar cum ramane cu acuzatiile aduse Miscarii Legionare si cu gheseftul „Abatorul”?
https://istoriaincomoda.wordpress.com/2012/12/05/abator-1941/
https://mizeriaistoriei.files.wordpress.com/2013/08/carte.pdf
http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/02/01/pe-marginea-unei-minciuni-sfruntate-pogromul-de-la-bucuresti-1/
http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/02/08/pe-marginea-unei-minciuni-sfruntate-pogromul-de-la-bucuresti-2/
si …Revista Lumea nr. 7 (292) 2017, pag. 62-73.
Sau cum ramane cu incriminarile false de la Nurnberg ?
Ca de exemplu Katynul pus pe seama nemtilor pentru care au si fost executati invinsii adusi pe banca de acuzatie, unii torturati ca sa spuna ca au facut ceva ce nu facusera ?
Katynul care mai apoi a fost recunocut de rusi!
Onor domnului Puiu, speram in inspiratie extinsa provocata congenerilor sai, in acelasi sens. .
Cred c-am putea cere si noi, romanii, daune morale de la evreime, pentru ca ne-au acuzat atatia amar de ani degeaba, de o crima necomisa. Parca asa se face, cand esti acuzat de lucruri neadevarate, care-ti calca in picioare demnitatea. Iar daca nu se astampara cu crimele de la abator si cu cei 120 de evrei ucisi de legionari, eu as cere o analiza genetica a celor ingropati in cimitirul evreiesc cu acea graba suspecta datatoare de banuieli. Nu m-as mira ca majoritatea dintre ei sa fi fost romani autentici.
nu exista asa ceva…deci scrisaoarea este o inventie
Ce pierzi dacă este adevărată?
va plati si statul israel la rindu-i despagubiri pentru femeile si copiii palestinieni ucisi din placere si lipsa de ocupatie???chiar asa, ajungem sa ne fie frica de niste minciuni si sa privim ca pe o mare victorie faptul ca dupa atita amar de vreme s-au hotarit, in sfirsit, sa spuna adevarul cind intentionat au mintit? pai ce fel de indivizi sint asita? chiar merita atentia noastra si consumul nostru de energie si sa-i privim ca oameni cind ei nu se comporta asa? holocaustul este un subiect mort, fara niciun fel de relevanta, importanta, semnificatie alta, ca si alte asemnea evenimente, altele mult mai tragice, decit sa traga un semnal de alarma asupra primitivismului in care se zbate omenirea si pe care ei, astazi, prin comportamentul lor, il reprezinta. in cazul dat, se pare ca israelienii si evrei in general nu au invatat nimic iar cei ucisi, pentru ei, nu rerpezinta decit o afacere din care sa scoata bani si sa obtina pozitii de forta. i-au mai omorit inca o data pe nefericitii oameni in loc sa le pastreze memoria curata! americani vor plati despagubiri irakienilor, dar vietnamezilor, panamezilor, dar sirienilor ? eu nu pot sa ma bucur de faptul ca oamenii au ucis oameni, indiferent de nationalitatea lor. iar faptul tragic pe care lumea il priveste cu ingaduinta si va aduce cu siguranta sfirsitul speciei umane, este ca omul ucide! si mai ales ucide alti oameni si isi bate joc de planeta pe care a primit-o in grija ca sa-i asigure vita! de peste 2000 de ani aceiasi si aceiasi poveste. in ochii multora viata nu inseama nimic insa viata este totul! iar pentru viata, azi, se fac atit de putine in comparatie cu ce se face pentru moarte. trecerea noastra pe acest pamint tine de viata! de cea pe care o traim acum, aici. ce va fi dupa, nu mai tine de aceasta viata. sa facem astfel incit viata sa fie traita in armonie si fericire. atita vreme cit acesta nu este scopul primordial al oricarei activitati omenesti, omenirea este un esec si nu facem decit sa ne distrugem sufeltul si viata!
Am fost și pionier și utecist. Odată cu trecerea de la UTM la UTC expresia “băiat de comitet” s-a schimbat în “băiat de gașcă”.
Vă rog să prezentați faptele istorice fără greșeli ideologice !!!