Sunt multe lucrari si investigatii care demonteaza si demonstreaza ca nu a fost de fapt nici un fel de „holocaust”…tatal actorului Mel Gibson, istoric ausralian, a investigat ani in sir „arhivele statelor europene” din perioada razboiului si dupa ce a finalizat a ajuns la concluzia ca in Europa, in perioada respectiva, nu au fost 6 milioane de evrei ! Dupa ce lucrarea de investigatie a iesit de sub tipare organizatiile evreiesti au atacat vehement aceste analize !
Show original message

On Friday, April 7, 2017 1:00 PM, „nobody@reseller03.octosquid.com” wrote:

Acesta este un e-mail de la Revista Art-emis. S-ar putea să vi se pară interesant următorul link:

CLICK PE ACEST LINK !

http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-literara/4115-gerhard-menuhin-tell-the-truth-and-shame-the-devil.html

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Gerhard Menuhin –
„Tell the Truth and Shame the Devil”
Redactia ART-EMIS
Duminică, 02 Aprilie 2017 12:35

Inline image
„The sensational book by Gerard Menuhin”
Cartea senzațională a lui Gerard Menuhin care vorbește despre
„Cea mai mare minciuna din istorie”
Supunem atenției dumneavoastră două texte care tratează un subiect prohibit în România anului 2017: holocaustul. Un subiect care se dorește tabú, pecetluit la comanda Institutului Național (?) de Supraveghere a Holocaustului în România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.- E.W.), pe furiș, în unanimitate, de către „aleșii neamului” cu legea „Omertei”, 217/2015. O lege-fără-de-lege prin care sunt condamnate la dispariție multe dintre valorile Neamului Românesc. Textele prezentate sunt comentarii-cronici ale cărții „Tell the Truth and Shame the Devil” (Spune adevărul și fă-l de rușine pe diavol), o carte semnată de Gerard Menuhin, fiul celebrului violonist Yehudi Menuhin. Concluziile vă aparțin. (Ion Măldărescu).
Gerhard Menuhin este fiul marelui violonist american Yehudi Menuhin, care, deși se trage-o linie lungă de strămoși rabini, critică aspru politica externă a statului Israel și reprimarea palestinienilor din Țara Sfântă. Gerard nu a mai putut suporta minciunile puse în seama Germaniei și a riscat totul pentru a demasca ceea ce el numește „cea mai mare minciuna din istorie”, iar cea mai puternică întreprindere penală frauduloasă din istorie, industria Holocaustului omenirii. In aceasta, prima sa carte în limba engleză, Gerard Menuhin sparge orice barieră tabú. El scrie: „Holocaustul este cea mai mare minciună din Istorie. Germania nu are nici o vina pentru Al Doilea Război Mondial”. El descrie, de asemenea, cazul Adolf Hitler, pe care îl consideră ca fiind singurul om de stat din epoca în discuție, care ar fi putut elibera oamenii înrobiți ai planetei Pământ din ghearele lumii organizate a Sionismului. El scrie:
„Cred că aceasta a început cu un sens, nimic mai mult. Nici măcar un sentiment vag, să nu mai vorbim certitudinea că ceea ce copilul medie este învățat despre evenimente istorice majore este un pachet de minciuni. A fost doar o agitație mentală ascuns. Tatăl meu nu a vorbit despre război, decât de ceva negativ sau dezagreabil. Ocupat cu preocupările zilnice, până în anii nouăzeci, nu m-am gândit prea mult subiectul menționat, până când, în timp ce am cercetatt conținutul casei bunicilor mei decedați, am descoperit pe o copie a « Zeitung Național », ziarul patriotic german la care bunicul meu a contribuit cu o coloană de mai mulți ani, în timpul anilor șaizeci.
Având în vedere caracterul excepțional al celor doisprezece ani de național-socialism, au fost exprimate o imensă cantitate de ficțiuni lugubre și presupuneri bazate mai degrabă pe superficialități dramatice, decât pe orice studiu sau înțelegere a politicilor sociale din acei ani, majoritatea inspirate de o anumită agendă. O examinare atentă a surselor istorice credibile, unele dintre ele destul de greu de găsit, m-au ajutat să-mi formez propria opinie. Cu toate acestea, cea mai puternică convingere nu a venit doar din informațiile citite, ci și din deducerea că un popor cu tradiții și cultură ca a germanilor nu putea deveni aproape peste noapte barbar și să comită crime în masă”.
Sobrietatea respinge senzaționalul.
Gerard a fost pedepsit pentru încălcarea „regulilor” și pentru că s-a declarat de partea adevărului. În 2005, el a fost concediat din funcția de președinte al Fundației „Yehudi Menuhin” după ce a oferit un interviu în ziarul „Deutsche Stimme” în care el a spus: „Grupuri de persoane și organizații influente încearcă să-i mențină germani sub presiune. Unele națiuni – în principal, America, dar și alte state europene, de asemenea – profită de docilitatea Germaniei”.
Gerhard Menuhin a cerut germanilor să boicoteze plata impozitelor și, astfel, să protesteze împotriva contribuției fondurilor germane la Uniunea Europeana. „Oamenii nu pot fi exploatați veșnic în acest fel”, a spus el, „atâta timp cât există un deficit bugetar, banii publici ai germanilor nu ar trebui să se scurgă în străinătate”. În coloana sa obișnuită din ziarul „Nationale Zeitung”, Gerhard Menuhin a condamnat „vânătorii de suveniruri evreiești” prezentate ca probe acuzatoare pentru a ridica noi pretenții financiare pentru persecuțiile din timpul războiului comise de Germania.
Spune adevărul și fă diavolul de rușine! Prin Gerard Menuhin.
V-ați întrebat vreodată de ce lumea poate să se odihnească? De ce părinții tăi, bunicii sau străbunicii au trebuit să moară în războaie care nu ar fi trebuit avut loc, în primul rând? O carte de o importanță monumentală pentru oamenii din lumea de azi. Mulți știu că ceva nu este chiar așa cum se spune. Națiunile se angajeze în război perpetuu timp ce bancherii și producătorii de armament – factori de decizie – își umflă buzunarele lor din carnagii. Cetățeanul mediu al lumii a fost exclus din procesul de luare a deciziilor de guvernare, fie că trăiește într-o democrație, republică, teocrație sau dictatură. În tot acest timp, elita conducătoare poate să crească mai puternică și mai bogată, în timp ce producătorii reali se luptă pentru a supraviețui. În spatele scenei, evenimentele sunt controlate de o gașcă de mânuitori de păpuși etnice care lucrează cu marionetele lor din poziții publice înalte. Cum a ajuns lumea la locul întunecat de astăzi? Cine ar fi putut opri și ce se poate face azi?
Cartea este formată din trei secțiuni:
# Prima secțiune se referă Adolf Hitler, caracterul, intențiile sale și cauzele reale care au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, inclusiv acțiunile adevăraților vinovați și respingerea marii minciuni.
# A doua secțiune se lărgește pe activitățile vinovaților reali, oferind o privire de ansamblu istorică a progresului lor, natura lor, puterea lor asupra finanțelor și mass-media, precum și metodele prin care l-au atins. Include evoluția Masoneriei, a revoluțiilor europene, influența și controlul asupra educației și politicii externe, crearea U.E., Noua Ordine Mondială și evoluția planului prin aceleași puteri și mandatarii acestora, încă din secolul al XVII-lea până la prezentul.
# A treia secțiune se referă la Primul și Al Doilea Război Mondial (perioadă pe care autorul o numește „al doilea «Treizeci de ani de război»”), concepția lor, finanțarea și continuitatea inevitabilă;
– legile actuale împotriva libertății de exprimare, precum și evoluția statului orwellian;
– importanța sprijinului S.U.A. pentru Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, și semnificația comunismului în planul general;
– adevăratele origini ale inamicului;
– ocupația Palestinei și soarta sa ca exemplu al destinului nostru comun, plus altele
Textul este intercalat cu „memorandumurile de astăzi”, care accentuează relevanța și citează evenimentele actuale. Sute de citate sunt incluse dintr-o gamă largă de surse de autoritate, originale și traduse. Ultimele pagini ale acestui manuscris cuprind concluzii și predicții. Narațiunea este densă, abundă în fapte și este susținută de mărturii ale experților. Uneori, stilul este personal, chiar casual, plecând de la prezumția că nota personală poate face conținutul mai accesibil[1].
————————————————–
[1] Textul original poate fi accesat la adresa: http://www.philosophers-stone.co.uk/?p=7024

Inline image

Gerhard Menuhin – „Holocaustul este cea mai mare minciună din Istoria omenirii”

Lucrarea lui Gerard Menuhin „Tell the Truth and Shame the Devil” a apărut în 2015 reluând în discuție mult controversata problemă a asa-zisului Holocaust cu toate implicațiile sale, unele nebănuite de mulți dintre noi.

G. Menuhin este unul dintre cei cinci fii ai lui Yehudi Menuhin, celebrul violonist, fost elev al lui George Enescu. Ca evreu, îsi rezervă dreptul de a spune adevărul despre Holocaust, aducând dovezi imbatabile. Este o mare usurare sufletească să aflăm că cel de-Al Doilea Război Mondial nu a lăsat o astfel de mostenire grea, iar toată vorbăria despre Holocaust fiind doar vorba de anumite credințe ezoterice. Este prin urmare o lucrare fundamentală care trebuie cunoscută de către toți iubitorii de adevăr din lumea înteagă În primele 20 de pagini ale lucrării sale, Menuhin prezintă suficiente detalii pentru a respinge orice ipoteză a existenței Holocaustului. La pagina 9, dă un citat dintr-o prestigioasă revistă de specialitate. Este vorba de un articol scris de Robert Faurisson, intitulat Detaliu (presupusele camere de gazare naziste), publicat în The Journal of Historical Review (March-April, 1998, vol. 17, nr. 2, pag. 19-20). Iată ce ne spune Faurisson:
„Trei dintre cele mai cunoscute lucrări despre cel de – Al Doilea Război Mondial sunt:
– General Dwight D. Eisenhower, Cruciadă în Europa”, New York: „Double Day”, Country Life Press, 1948, 559 pagini;
– Winston Churchill, Al Doilea Război Mondial, London: Cassel, 6 vols, 1948-1944, 4.448 de pagini;
– General Charles de Gaulle „Memorii de Război, Paris: Plon, 3 vol., 1954-1959, 2.054 pagini.
– În niciuna din aceste lucrări nu sânt menționate în vreun fel sau altul existența camerelor de gazare.
În această masă de scrieri care totalizează 7.061 de pagini (excluzând părțile introductive), publicate între 1948 si 1959, nu se găseste nicio mențiune, nici la „camerele de gazare” naziste, nici la vreun genocid al evreilor ori la cele „6 milioane de victime evreiesti din timpul războiului”[2].
Destul de concludent! În continuare, aflăm de la Menuhin că cifra de 6 milioane (de evrei) a fost frecvent vehiculată cu mult timp înainte ca Hitler și Partidul Național Socialist (N.S.D.A.P.) să ajungă la putere, având o semnificație, cum am arătat, ezoterică în scrierile talmudice, preluată de presa occidentală de la sfârsitul secolului al XIX-lea si prima jumătate a secolului al XX-lea.
La pagina 10 a volumului, autorul arată că:
„Numărul de 6 milioane în legătură cu presupusele suferințe ale evreilor europeni, a apărut în mod regulat, în ziarele nord-americane, începând cel puțin din 1915[3] , probabil ca să pregătească terenul printre cititorii labili din punct de vedere emoțional pentru timpul în care o mărturie cu astfel de pretenții ar fi fost avansată.
Folosirea cuvântului „holocaust” în acest context a fost introdus încă din 1936[4] „De multă vreme, conducătorii imperiului rus nu au avut încredere în evrei si nu le-au dat voie să se aseze în partea de vest a Rusiei, începând cu 1790. De prin 1880, presa occidentală a susținut în mod exagerat că au avut loc pogromuri, masacre si ucideri în masă, victime al căror număr total ar fi atins cifra de „6 milioane”.
New York Times a publicat periodic astfel de informații:
– „Rabinul Gottheil ne spune ceva despre persecuția evreilor: « în jur de 6 milioane de nenorociți persecutați și mizeri »[5]. – „O acuzare a Rusiei… un total de 6.000.000 este mai corect”, „În Rusia si Europa Centrală) există 6.000.000 milioane de argumente vii, suferinde și sângerânde în favoare Sionismului”[6].
– „Noi evreii din America (simpatizăm cu) cele 6.000.000 de frați din Rusia”[7]. – Rapoarte uimitoare ale situației viitoare a celor 6.000.000 de evrei din Rusia” [8]. 25 martie1906.
Această situație l-a făcut pe fostul presedinte al B’nai B’rit să exclame profetic: „Simon Wolf întreabă cât mai trebuie să continue Holocaustul Rusesc”[9].
Patruzeci de ani înainte ca legenda holocaustului să capete contur, treptat, prin 1942, atât numărul, cât si terminologia exactă erau deja folosite:
– „Rapoarte uimitoare ale situației viitoare a celor 6.000.000 de evrei au fost prezentate pe 12 martie în Berlin la întâlnirea Ligii Centrale Evreiești pentru ajutorare din Germania de către Dr. Paul Nathan, un bine-cunoscut publicist din Berlin care s-a întors dintr-o călătorie lungă prin Rusia ca emisar special al filantropilor evrei din Anglia, America si Germania, cu scopul de a aranja distribuirea a unui fond de ajutorare de 1.500.000 de dolari, după masacrul din toamna trecută. El a plecat din St. Petersburg cu ferma convingere că politica guvernului rus cu privire la « soluția » problemei evreiești este aceea de exterminare sistematică”[10]. Se pune întrebarea cine erau acesti „filantropi” care l-au trimis pe binevoitorul doctor în misiune”.
Cifra de 6 milioane apare chiar și în reclamele pentru ajutorarea evreilor din Rusia: „Apel – de a salva 6 milioane de bărbați si femei din Europa de Est de la exterminarea prin înfometare si boală. Obligație – este datoria fiecărei persoane din New York să dea cât poate mai mult pentru a ușura cea mai gravă necesitate pe care lumea a cunoscut-o vreodată (reclamă, New York Times, 5 mai 1920)[11]. În legătură cu tot felul de jertfe, întâlnite în religia iudaică, Menuhin spune: „Biblia este plină de « jertfe arse » care în mod evident sânt plăcute lui Dumnezeu (Leviticul, 1:14-17 detaliază toată vorbăria cu privire la arderea jertfelor). Se pare că profețiile evreiesti din Torah cer ca 6 milioane de evrei să dispară înainte ca statul Israel să se formeze: „Va trebui să vă întoarceți cu 6 milionae mai puțin”. Acele 6 milioane trebuiau să dispară în „cuptoare încinse”. Astfel 6 milioane de evrei a trebuit să fie gazați și să ajungă în cuptoarele încinse ca să împlinească profețiile si să satisfacă pe dogmatiștii Torei Talmudice, o necesitate adiacentă la antrepernorii finaciari, a legitimitâții Israelului în concordanță cu legământul făcut cu Dumnezeul lor.

La pagina 13, autorul citează pe Ben Weintraub din „The Holocaust Dogma of Judaism: Keystone of the New World Order”. Dogma iudaică a Holocaustului este o piesă aparținând istoriei credinței si doctrinei religioase evreiești adjudecată de către rabini în acord cu Legea Talmudică și cu Tradiția Cabalistică”. Dincolo de doctrina talmudică a celor 6 milioane de victime, trebuie văzut ce s-a întâmplat în realitate. Mai departe Menuhin arată: „O estimare bazată pe documente aflate în custodia a International Tracing Service a Crucii Roșii ajunge la 74.000 de morți la Auschwitz pe baza « Registrelor deceselor de la Auschwitz ». Aceste registre sânt cele originale alcătuite de germani în timpul războiului care au fost capturate de sovietici către sfârșitul războiului și ascunse în arhivele sovietice pânâ 1n 1989 când Mihail Gorbaciov le-a înmânat celor de la Crucea Roșie.

Crucea Roșie Internatională a făcut multe vizite la Auschwitz (în timpul războiului, n.n) unde se precizează: „Nu am putut descoperi niciun fel de urme de instalații de exterminare a deținuților civili. Acest fapt este coroborat cu un raport pe care l-am primit deja din alte surse[12];
În plus, există, începând cu 1979, un document de la Bureau of Vital Statistics din Arolsen, care listează decesele înregistrate în fiecare lagăr de concentrare din timpul celui de-al Treilea Reich (în total 271.304 cazuri de deces, din care 52.389 la Auschwitz”[13]. Mulți au murit de moarte naturală (fiind în vârstă, n.n.).
Auschwitz-ul era un lagăr de muncă. Muncitorii primeau bani de buzunar (Lagergeld), pe care îi puteau cheltui pe țigări, la cantină sau chiar la bordel[14]. Între alte facilități, Auschwtitz-ul avea un spital, bazin de înnot, terenuri de sport (pentru un tur al părților benigne ale lagărului)[15]. În aprilie, 1945, când războiul aproape se terminase, deținuților li s-a dat posibilitatea să aleagă: fie să astepte pe sovietici, fie să plece cu personalul lagărului. Cei mai mulți au ales ultima variantă. Asta pare să fie o probă suficientă că „eliberarea” de către ruși era o alternativă mai puțin agreabilă decât a continua să rămână în compania celor care, după legendă, și-au petrecut ultimii 3 ani exterminându-i.
După istoricul evreu Gitta Sereny, „Auschwitz-ul a fost un loc cumplit, dar n-a fost lagăr de exterminare”[16] . Prin urmare, în toate cele 13 lagăre de muncă naziste au avut loc 271.304 decese, cel mai multe având cauze naturale sau datorită unor boli contagioase, între care 52.389 numai la Auschwitz pe tot parcursul războiului. Este, de asemenea, necesar să mențiomăm că în cele 13 lagăre nu toți prizonierii erau evrei. Pe lângă evrei se aflau și țigani, homosexuali, adversari politici ai regimului nazist, precumși alte categorii etnice sau sociale.
Din păcate documentele oficiale nu menționează care dintre morți erau evrei și care nu.

Autor: Mihai Vinereanu[17] ——————————–

2] cf. Menuhin, Tell the Truth and Shame the Devil, pag. 9.
[3] The Sun, June, 6, 1915.
[4] New York Times, May 31, 1936.
[5] New York Times, 21 septembire1981.
[6] New York Times, 11 iunie, 1900.
[7] New York Times, 23 martie 1905.
[8] New York Times, 23 martie 1905.
[9] Inconvenient History, 10 noiembrie 1905.
[10] New York Times, 25 martie 1906.
[11] cf. Menuhin, Tell the Truth and Shame the Devil, pag.12.
[12] cf. USA-Today, Friday, May 2, 1997, page, 14A.
[13] cf. Bureau of Vital Statisctics Arolsen. case officer Herr [redactat]. Az.1/V-050-Schw. May, 11, 1979.
[14] cf. Paper Money of the World Part I: Modern Issues of Europe by Arnold Keller, Ph. D, 1956, pp. 23-25/ Das Lagergeld der Konzentrations- und D.P. – Lager: 1933-1945.
[15] vezi www.fsfaraz.com.
[16] cf. London Times, 29 august, 2001.
[17] PDF download – Tell the Truth & Shame the Devil – englisch UND deutsch