Azi dimineață m-a sunat din Israel domnul Puiu, colegul nostre de site. Vorbim destul de des la telefon, iar la 2-3 luni ne și vedem, la o ciorbă de burtă. Din una într-alta am ajuns să comentăm și textele care apar pe site. Avem puține subiecte în care ne contrazicem, dar nu ocolim acele subiecte. Fiecare cu ale lui. S-a contrat cu mulți dintre comentatorii evrei de pe site, convingându-i să se lase păgubași și să elibereze ringul. Pe acest site nu e suficient să ai idei și lozinci, mai trebuie aduse și argumente.

Azi l-am auzit plângându-se de textele colegului X. Nu e prima oară. A insistat: „Domnule profesor, sunt texte chiar anti-semite și atât, domnul X a uitat pe drum argumentele!… Este singurul comentator de pe site despre care aș putea spune că este anti-semit. Un antisemit sadea! Get-beget!”

„Domnule Puiu, hai să vă spun un scret. Rămâne între noi! E un paradox interesant cu anti-semitismul colegului nostru: este căsătorit cu o evreică!”

„Cuuuum? Căsătorit cu o evreică ați spus?”

„Da, așa mi-au zis alți colegi, mai bine informați!”

„Păi de ce nu vorbiți așa?!… E căsătorit cu o evreică?! Păi cum să nu fie anti-semit bietul om?!… Am mulți prieteni români în Israel căsătoriți cu neveste evreice… Au ajuns toți antisemiți! Dintre cei mai pasionați! Îi înțeleg foarte bine! Mi-e ușor să mă pun în locul lor și îi compătimesc sincer!… Bieții oameni! Vă rog să-i transmiteți domnului coleg X întreaga mea comprehensiune! Îmi retrag toate acuzațiile!… Numai cine nu știe despre ce este vorba… Eu știu bine! …Vai, vai! Bietul om! Cu ce o fi greșit?!”