Domnule profesor ION COJA, știu că vă place fotbalul, ba chiar vă pricepeți: Ați jucat fotbal!
Am fost golgheter pe plaja de la Trei Papuci, nu mai zic în echipa școlii… Nu mi-aduc aminte să fi jucat vreun meci în care să nu fi dat gol.
Pe ce post ați jucat?
Pe postul de golgheter, nu ți-am spus?! Stăteam la pomană! Nu e ușor să fii singur cu portarul! Nu prea ai nicio scuză dacă ai ratat!
Vă solicit un scurt comentariu la cele două semifinale, din care au fost eliminate echipele spaniole! Mi-aduc aminte că, în urmă cu câțiva ani, ați făcut un comentariu interesant pe marginea finalei pierdute de Chelsea la Moscova. În acel comentariu ați făcut afirmația că Dumnezeu se uită la meciurile de fotbal și, precum Îi este în fire, nu lasă lucrurile să se desfășoare la întâmplare. Vedeți mâna Domnului și în ce s-a întâmplat marți și miercuri în Spania, la Madrid și Barcelona?
Dumneata nu o vezi?… Nu mi-e clar de ce a pierdut Barcelona! Poate că jucătorul lovit de Terry a simulat duritatea loviturii. Poate că l-a înjurat de mamă pe englez, știind că acesta nu se poate abține să nu riposteze la așa ceva! Poate că l-a scuipat pe Terry, ceea ce un arbitru nu poate sesiza… Nu știm exact ce a fost între cei doi jucători. Rămasă în zece oameni, dacă era pe nedrept, Chelsea nu putea să nu atragă bunăvoința Domnului… Dar poate că mă înșel!… Nu mă înșel însă în privința Realului, a Madridului! Madridul merita să piardă încă înainte de a începe meciul! Păcatul cu care și-a atras mânia divină s-a petrecut în noaptea de marți, când eliminarea Barcelonei a scos în stradă tot Madridul! O bucurie mai vinovată nici că se poate imagina! Bucurie pe care a trăit-o și Cristian Ronaldo, văzând că Barcelona pierde pe piciorul marelui său rival! Se și vedea declarat a fi el cel mai mare jucător din lume! Trufia și invidia sunt cele mai mari păcate întru Domnul!
Așa ceva se mai întâlnește și pe la noi! Cunoașteți declarația dlui Borcea, de la Dinamo, cât de mult a suferit el în seara când Steaua a câștigat Cupa Campionilor!
Te rog să nu strici cuvîntul domn pentru un animal! O asemenea reacție probabil că nici animalică nu poate fi numită!… Era de neconceput, până de curând, ca în spațiul public românesc să auzi așa ceva! De câțiva ani însă, suporterii steliști se bucură când CFR Cluj sau Dinamo este eliminată, dinamoviștii și rapidiștii se bucură când Steaua e bătută! Și așa mai departe! Ăștia nu sunt suporteri, ci de-cervelați! Des-creierați! N-au minte nici cât o minge dezumflată!
Eu nu sunt dinamovist nici cu poliția!… Am fost stelist, cu Sportul Studențesc am ținut când a re-apărut și cu Progresul… Firește, mai presus de orice, țin cu Farul! Dar mă duceam la meciurile internaționale ale lui Dinamo, pe 23 August. Se umplea stadionul ca la celebrele cuplaje bucureștene, cu aceiași spectatori. Adică, din 80.000 de spectatori numai o pătrime erau dinamoviști. Restul erau care stelist, care rapidist etc. Dar la acele meciuri toți eram dinamoviști!… Am fost, țin minte, la un asemenea meci cu un prieten care tocmai suferise un grav abuz al miliției, fusese închis degeaba câteva luni până s-a stabilit că este nevinovat. Proaspăt eliberat am mers la meciul lui Dinamo cu o echipă din Anglia, parcă. Am făcut amândoi galerie pentru Dinamo! Ba m-am mirat că a fost mai „vocal” decât mine! Dar m-aș fi mirat mult mai tare dacă l-aș fi văzut că ține cu adversarii lui Dinamo!… Un om normal! Incapabil de borcisme!
Borcisme ați spus sau porcisme? N-am auzit bine!
Fugi, domne, de aici? Ce rău ți-au făcut porcii?!
În concluzie?
Dumnezeu a pedepsit ura stupidă dintre catalani și spanioli, disponibilitatea lor de a se rupe unii de alții, absolut iresponsabilă! Solidaritatea comunitară, a celor ce locuim în același bloc, pe aceeași stradă, în același oraș, în aceeași țară, e atât de naturală, de firească, lăsată adică de la Dumnezeu, încât madrilenii și barcelonezii nu puteau să nu stârnească decât lehamite și scârbă în înaltul Cerurilor. Păcat! N-am ținut niciodată cu Chelsea sau cu Bayern… Poate de acum încolo, dacă mai am timp.
Dar stai un pic și te gândște, dacă se ajungea la o finală Real Madrid – FC Barcelona! La ce explozii de ură am fi asistat pe teren, în tribune și în Spania! Așa, că au pierdut amândouă echipele, se potolesc nebunii! I-a potolit Dumnezeu! Să meargă spaniolii în frumoasele lor catedrale și să-I mulțumească Domnului pentru mila ce I s-a făcut de Spania și nu a permis la Munchen un meci între Real și Barça. Cine știe ce catastrofă ireparabilă se putea produce! Bine că i-a cumințit Dumnezeu! Să le mulțumească spaniolii și lui Ruben and comp, și lui Drogba &comp.
București, 26 aprilie 2012
A consemnat Petre Burlacu
@Unu’
A fost, poate, o lecţie că, galactici sau extratereştri, sunt şi ei tot oameni şi le mai tremură picioarele din când în când. Pentru că, în fotbal, ca şi în viaţa, aşa e când e să se aleagă praful…Messi şi Cristiano Ronaldo au căzut şi ei victime pe altarul de care nu au scăpat Maradona, Zidane, Baggio, Bettega, Bobby Charlton, Cruyff, Haan (cel care îi dădea mâinile peste cap lui Zoff de la 35 de metri), şi lista poate continua la nesfîrşit…
Şi a mai fost o lecţie că, oricât de disperată pare situaţia, ea nu este definitiv pierdută atâta timp cât eşti in joc. Germanii ştiu foarte bine acest lucru, disciplina lor făcându-i să muncească tot programul de lucru. De aceea se spune că nu eşti sigur că i-ai bătut decât după ce i-ai suit în autobuz! Sincer, nu mă aşteptam la acelaşi spirit de lupta de la englezi, lipsiţi de chiar portdrapelul lor. Se pare, însă, ca tocmai respectul faţă de căpitanul lor a contat!
Domnule Coja,
Am citit, pe nerăsuflate articolul despre fotbal. Am citit și altele… în fine. Acum, nu că vreau să vă contrazic, dimpotrivă, dar am și eu ceva de zis. De acord că nu-i frumos să te bucuri de răul altuia, chiar dacă îți este dușman. E mare păcat. Chiar dacă îl pui la pămînt și chiar dacă, deși jos, încă vrea să lovească. E păcat și basta! E neomenos și de rușine. Și este adevărat că pe vremurile dinainte de ‘89 deveneam toți dinamoviști sau steliști sau orice se nimerea să fie în luptă cu vreo echipă străină… că așa le ziceam la toți, adică străini. Și ne bucuram sau ne întristam (mai ales, din păcate, ne întristam) de cîte ori învingeam sau pierdeam, dupa caz. Observați pronumele de incluziune, persoana întîi, plural, pe care îl folosesc tocmai pentru a sublinia apartenența la un grup, comunitate, națiune. Am mers cu apartenența asta și cînd, mai de mult, la Chelsea juca Dan Petrescu sau Mutu… De fapt ori de cîte ori o echipă străină avea în componența sa un jucător romîn, eu, spontan, țineam cu echipa aia, chiar dacă n-aveam nici în clin nici în mînecă cu ea. Important era, pentru mine, că pe teren intră un jucător care vine din Romînia și va juca acolo, va spune ceva despre fotbalul romînesc, chiar dacă știam, cîteodată dureros, că fotbalul romînesc nu-i chiar ca jucătorul acela, ba, dimpotrivă, jucătorul acela era o excepție, un vîrf, de multe ori, vai nesemnificativ. Acum poate că supăr pe unii și pe alții, dar nu că nu-mi pasă, dimpotrivă, îmi pasă și consider că e bine să ne privim cu luciditate și să nu ne facem iluzii auto – flatante, că nu ne folosesc, ci dăunează.
Revenind la ce spuneți în articol și legătura cu pronia cerescă lovind cele două echipe spaniole… Eu mi-am dat diploma de stat cu o lucrare despre verosimilitatea personajului literar în romanul romînesc contemporan – mă refer la perioada pre ‘89. Și a trebuit să citesc despre termenul ăsta care în engleză, spre exemplu, nu are traducere și toată tradiția anglo-saxonă, inclusiv americană, nu prea îl accesează și au probleme cu el. Structuraliștii, cei francezi, că ei au fost cam primii structuraliști, nu-l mai folosesc, iar apoi vin post-moderniștii care trec rău peste cal și termenul se evaporă în infintul abisal al virtualităților post-post… că ei zic că sînt, de fapt, ante. Vor ei, dar nu merge! Și Aristotel zice, cînd zice de verosimilitate, că ar fi un exemplu bun cazul în care, un personaj care e rău, imoral, cauzînd daune cuiva – un erou bun, cinstit de comunitate cu ridicarea unei statui, ar fi omorît prin căderea întîmplătoare, ce-i drept, a statuii eroului cel bun, peste cel rău, cu pricina. Asta, zice stagiritul, ar fi credibil, faptul ar fi oarecum de dorit, iar din perspectiva necesității, morale, în acest caz, e chiar necesar să se întîmple, căci faptul întîmplător pare perfect justificat în ordinea dreptății umane, și, prin urmare, universale. Și logica dumneavoastră urmează, într-un fel, această logică a verosimilului, făcînd din înfrîngerea spaniolă un act de relativă dreptate, că dacă te bucuri de răul altuia, iată că vine dies ire și, prin jocul aparent arbitrar al împrejurărilor contingente, necesitatea se impune. Am înțeles bine, ori bat cîmpii?
Și totuși… Eu, dacă joacă Realul cu Barsa, țin cu Realul. N-ar trebui să zic, dar o spun. Nu de altceva, dar, în materie de fotbal, pasiunile pot să fie mai aspre și mai învolburate decît cele politice, că alegerile vin și trec, dar fotbalul, chiar și cînd se va renunța la actuala gladiatorie din sport, va rămîne. Am zis! Și, mai probabil că voi trezi cine știe ce vot de blam, mai ceva decît cel stîrnit de căderea guvernului lu Ungureanu, sau a lu Băse…. căderea, adică. Și cine știe ce mai pățesc?!
Dar totuși…
Dacă intra golu lu Messi?! Nu numai unșpele, dar bara aia de pe la 17 m.? Dar dacă nu se lăsau barcelonezii atrași în cursa atacului continu și se trezea antrenorul și le zicea să-i scoată din apărare, să-i mai lase să joace și ăia, ca să aibă loc de pase, de strategie etc.? Mai mult, mi s-a părut mie sau a fost un hands în careu înainte de a i se pasa lui Tores? N-o fi fost hands…o.k.
Dar Realul? Nu, nu merita să piardă, indiferent de verosimilul aristotelian! La 2 la unu la lovituri, o fracțiune de infinit a lipsit… Mai ales că nici nemții… care nemți? cîțiva, acolo, de prăsilă, că restul, postmodernist, de import… și unii tot latino…Păcat!
A SE CITI:
http://fgmanu.ro/sentinela.php#s53
Stimate Domnule Puscasu,
Eu nu am comparat legionarii cu comunistii desi poate ar fi trebuit. Altul a fost sensul celor spuse de mine. Domnia Voastra vede divergentele de opinie, eu vad ceea ce-i uneste : sunt români indiferent daca gandesc legionar sau comunist. Dumneavoastra probabil ca va ganditi la comunistii bolsevici care au venit calare pe tancurile sovietice. Au venit. au explodat, au sarit schije omorand mii sau zeci de mii de români si acum n-a mai ramas decat fumul si mirosul de pucioasa din acei bolsevici si din ideile lor. Curand vor disparea si aceste fumuri si mirosuri.
Pe mine ma intereseaza sa nu mai adere românii la vechea idee legionara si sa nu mai vina iar peste noi o explozie bolsevica si iar sa omoare bestiile acelea milioane de români cum au pierit si in WW2. Cand spun aceasta nu inseamna amenintare cum cred altii ci este ca teama unui parinte ca fiilor lui sa nu li se intample ceva rau. Eu nu sunt de religie mozaica sa-l urmez pe Isak si sa-mi dau copii ofranda pentru o credinta. Putem trai intr-o tara in care sa nu mai fie nevoie sa murim ca prostii adica sa ne omoram noi intre noi pentru ca nu ne impartaseste celalalt optiunea noastra comunista sau legionara.
Cel putin comunistii si-au dat seama ca au gresit si stau in banca lor.
Comunistii romani n-au cum sa-si iubeasca tara,pentru ca au slujit Moscovei,URSS tara de unde a venit comunismul.
Cat despre ,,era Ceausescu,, deci dupa era NKVD-URSS Romania-Dej-pauker,
cred ca a fost caracterizata de un singur om care mai credea in comunism: NICOLAE CEAUSESCU,restul Securitatii se acomodase bine la firmele din Occident.Drept dovada securistii care dupa 1989 s-au imbogatit,cu sutele.
Sa compari comunistii cu legionarii,e cel putin ciudat….daca nu absurd!
Bravo, frumos gandit. Cum sa planga Borcea de necaz ca Steaua a luat Cupa Europei ? Ce la Steaua nu sunt tot români ca si la Dinamo ? Sau poate nu sunt sau nu mai sunt. Ca este Steaua sau este Dinamo tot români sunt.
Ca-i Barcelona sau Madrid tot din Spania sunt.
Extrapoland rationamentul, ca sunt legionari sau comunisti tot români sunt. In acest caz cine-i mai dezbina si-i umple de ura pe români ?
De ce ar crede comunistii români ca ei isi iubesc mai mult tara si neamul decat legionarii ?
De ce ar crede legionarii români ca ei isi iubesc mai mult tara si neamul decat comunistii români ?
De ce cred greco-catolicii români ca ei sunt mai români si mai patrioti si nationalisti decat ortodocsii ?
Dar de ce cred si ortodocsii români ca ei sunt mai români si mai patrioti si nationalisti decat greco-catolicii ?
De ce exista atata zazanie intre aceste entitati si cine o alimenteaza ? Sunt sigur ca Satana si nu Dumnezeu.
Asa ca … !