Putere şi cultură
Dorina Lazăr, o mare actriţă de film şi o destul de bună actriţă de teatru, s-a trezit deodată în ofsaid!
Aşa şi cu viaţa: trăieşti, bine mersi, nişte zeci de ani şi deodată pac! Nimic. Zero. Ai intrat în ofsaid…
Aşa şi doamna dirigă a Teatrului Odeon, încuibată acolo, cine mai ştie de când, de 15 sau de 20 de ani, s-a trezit deodată fără funcţie, fără frâie…
Cum nu s-a plictisit în atâţîia ani? Cum nu s-a plictisit în timpul ăsta să creadă şi ea că e o persoană de neînlocuit? Poate fiindcă avea atâta experienţă în conducere… Doar fusese înainte de directoare la teatru, preşedintă a comitetului de locatari la blocul unde locuieşte…
Şi sigur că acum, plecând de la teatru, n-o să redevină nici măcar preşedintă de bloc!
Păcat c-a plecat de la teatru, că este o persoană foarte cultivată, chiar Pleşu, Pintilie şi Patapievici se tem de ea şi au complexe. Viziunea ei culturală este atât de pregnantă, încât şi modista care conduce Institutul Cultural Român sau viitorul academician, care conduce Ministerul Culturii se pleacă, înfioraţi de emoţie în faţa ei…
Un mare om de cultură, o adevărată oază de cultură în deşertul suferind de cadre culturale de conducere, ca de rujeola, de care se tem azi atâţia oameni de la vlădică până la opincă…
Păcat că filmul, însă, a uitat-o în anii din urmă şi e chiar un mare păcat, spum asta foarte serios…
Revenind, însă, la ale noastre, cred că directori se vor mai găsi, s-a şi găsit foarte cunoscutul actor şi mare intelectual Cristian Şofron, să-i ţină locul divei uitate de cineaştii de azi…
Ăsta da noroc! Şi să ne bucurăm că măcar interimar avem un asemenea director salutar ca maestrul Şofron, şi el o mare personalitate culturală şi probabil un viitor chiar academician, primul academician actor din istoria României!
Puşi Dinulescu