Către Judecătoria sect 1, Bucureşti / Către Procuratura Generală

Stimate domnule preşedinte,

Subsemnatul ION COJA, domiciliat în Bucureşti, bd Nicolae Tituescu nr 93-105, bloc 8, sc.C, et.8 ap 147, tel. 0744 90 38 90, vă rog să binevoiţi a da curs la prezenta chemare în instanţă a urmatorilor, în temeiul Codului Penal, art.5 şi 6, art 18 şi 18(1), art.33, art.75 a şi d, art.152, art.193, art.205 şi 206, art. 259, art.292:

(1) VAINER AUREL, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, cu adresa în Bucureşti, str. Sfânta Vineri nr.9-11, sector 3

(2) FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA, Bucureşti, str. Sfânta Vineri nr.9-11, sector 3

(3) Redacţia revistei „REALITATEA EVREIASCĂ”, str.Popa Nan, nr.70, sector 3 Bucureşti

pentru vina de a fi adus prejudicii incomensurabile persoanei mele şi îndeosebi familiei mele. Îi acuz pe sus numiţii că

(1) au pus în circulaţie, în numele meu, texte şi informaţii false, falsul constând în eliminarea contextului, stratagemă prin care au modificat radical sensul afirmaţiilor mele. Acest fals s-a produs mai întâi (a)în revista „Realitatea Evreiască” nr.262-263(1062-1063), mai apoi (b)în declaraţii la Radio, postul Naţional, (c)la Conferinţa de presă susţinută de Aurel Vainer, în data de 31 ianuarie, sub auspiciile Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, conferinţă care s-a bucurat de o mediatizare excepţională. Prin falsul comis a fost indusă în eroare toată mass media din România şi din străinătate, iar prin presă opinia publică, practic toată suflarea românească şi evreiască a fost cutremurată de ideea că există în România o persoană, iar acea persoană sunt eu, Ion Coja, capabilă să instige la un nou holocaust. Consecinţele acestei calomnii sunt multiple şi afectează viaţa mea şi a familiei mele pe toate planurile, social, profesional, moral şi material.

(2) acuzaţiile iresponsabile ale pârîţilor au fost în mod intenţionat puse în circulaţie internaţională, printre altele de revista amintită, care, în mod cu totul excepţional, a publicat traducerea în engleză şi în limba ivrit a textului mistificator, simultan cu textul respectiv, nesemnat, publicat în limba română de „Realitatea Evreiască”. În felul acesta evreii de pretutindeni au luat cunoştinţă de faptul că în România un profesor universitar, fost senator şi fost candidat la preşidenţia României, a cerut concetăţenilor săi angajarea într-un nou Holocaust!!! Consecinţele acestui act ticălos cu bună ştiinţă, sunt nenumărate şi extrem de periculoase şi de păgubitoare pe termen lung pentru persoana mea, pentru familia mea, pentru colegii mei.

(3)în mod normal, gestul atribuit mie, de instigare la un nou holocaust, un gest atât de cinic, de ticălos cum nu se poate mai ticălos, era uşor de bănuit că va trezi reacţii violente, de pedepsire şi de răzbunare din partea unor evrei, a unor medii evreieşti mai fundamentaliste, predispuse chiar şi la acte de terorism. Aceste reacţii, aproape fireşti în condiţiile respective, au început să se producă deja, adică am primit telefoane şi scrisori de ameninţare cu moartea, dintre care în mod deosebit mă preocupă – ca să nu folosesc alt termen, scrisoarea pe care am primit-o din partea Asociaţiei Supravieţuitorilor Holocaustului din Tel Aviv, în special informaţia privitoare la blestemul rostit asupra mea de cei zece rabini.(A se vedea copia scrisorii, anexată acestei cereri. Data expedierii prin poşta din Tel Aviv este 06.02.07) Nu mi se pare lucru de glumă şi nu ştiu cum aş putea contracara o asemenea situaţie. M-am adresat prin E-mail Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, Ambasadei Israelului, Marelui Rabin din România, cerându-le să dea dezminţirea celor afirmate de Aurel Vainer pentru a dezamorsa la timp efectele pe care le poate produce cumplitul blestem sau alte acţiuni puse la cale de persoane greşit informate asupra persoanei mele.. De asemenea, m-am adresat Serviciului Român de Informaţii SRI şi Serviciului de Informaţii Externe, ambasadei României din Israel, pentru a le solicita intervenţia şi protecţia.

(4)de aproape două luni de zile trăiesc sub ameninţarea cu moartea, o ameninţare pe care o iau foarte, foarte în serios. Această ameninţare nu a fost rostită de o persoană, într-un moment de furie trecătoare, ci de o instituţie – supravieţuitorii holocaustului, care a dovedit până acum că nu ştie ce este iertarea sau neglijenţa, delăsarea sau prescripţia în tratarea cum se cuvine a adversarilor. Faptul că eu, pentru aceşti evrei fanatic de răzbunători, contez ca adversar, ca inamic neîmpăcat, mă pune cu spatele la zid, nu am cum să mă simt decât total vulnerabil, fără nici o şansă de a mă apăra de o ameninţare care nu mă vizează numai pe mine, ci şi familia, iar în conformitate cu blestemul rostit de cei zece rabini, ameninţarea vizează şi următoarele 7(şapte) generaţii ale familiei mele, expuse astfel teribilei răzbunări rabinice. Sunt credincios ortodox şi ştiu că bunul Dumnezeu, din motive care scapă înţelegerii noastre omeneşti, a îngăduit şi acţiunea malefică a Răului, a Satanei, a cărui lucrare criminală se poate face chiar şi prin oameni atât de deosebiţi cum sunt rabinii. Induşi în eroare de un individ ca Aurel Vainer, aparent atât de onorabil şi de credibil, dar în fapt lipsit de minima înzestrare pentru viaţa socială, civică.

(5)codul nostru penal este tributar ateismului din anii comunismului. Acest cod nu înregistrează propriu zis gravitatea ameninţării pe care o reprezintă un blestem rostit în sinagogă de 10 rabini, de-a lungul mai multor şedinţe defăşurate după un ritual multimilenar, dovedit de nenumăratre ori cât este de eficient. Din păcate, situaţia nu este mai puţin gravă nici dacă o evaluăm din perspectivă pur ateistă. In acest sens vă precizez că am fost avertizat de binevoitori din serviciile secrete, care cunosc practica şi tradiţia blestemului(de orice fel, dar îndeosebi rabinic), că, de multe ori, când efectul scontat nu se produce pe căile aşteptate, cele subtile şi ezoterice, se intervine cu mijloace pur fizice pentru a produce vătămarea persoanei vizate şi pentru a se vădi public puterea blasfemiatorului şi a blestemului în sine, pentru ca autorii blestemului să nu-şi piardă din autoritate şi credibilitate. Prin „mijloace pur fizice” se înţeleg mai multe, inclusiv angajarea unui asasin plătit, a unui incendiator etc., capabili să producă orice soi de „accident” care să fie apoi interpretat de publicul credincios ca împlinire a blestemului, ca dovadă a puterii supra-omeneşti a celor care au rostit blestemul…

Cu alte cuvinte, stimate domnule Preşedinte, situaţia este mult mai gravă decât pare la prima vedere, când eşti tentat să iei totul în glumă, cum mi s-a întâmplat şi mie, înainte de a mă consulta cu teologi, psihologi şi parapsihologi, esoterişti, cu persoane care au trăit ani mulţi în Israel, care au frecventat sau mai frecventează încă medii transcendentaliste, practicanţi ai unor proceduri oculte, paranormale etc. Cu toţii mi-au prezentat motive extrem de convingătoare pentru a nu lua în deşert ameninţarea conţinută în blestemul rabinilor, sfătuindu-mă, printre altele, să mă adresez justiţiei pentru a obţine intervenţia autorităţilor româneşti şi evreieşti în scopul de a-l obliga pe pârîtul AUREL VAINER şi pe complicii săi

(a)să retracteze acuzaţia că subsemnatul am incitat la un nou holocaust anti-evreiesc;

(b)să organizeze mai multe conferinţe de presă, bine mediatizate în Ţară şi mai ales în Israel, prin care să explice clar în ce constă dezinformarea infamă la care s-a pretat;

(c)să prezinte scuze publicului românesc şi evreiesc pentru abaterea cu bună ştiinţă de la adevăr pe care a comis-o;

(d)să prezinte scuze publice subsemnatului, adică mie, ION COJA, pentru acuzaţiile lipsite de temei prin care au indus în opinia publică imaginea mea deformată, de individ psihopat, capabil să incite la un nou Holocaust, un soi de monstru cu chip de om;

(e)să plătească, în solidar cu revista „Realitatea Evreiască” şi cu Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România o despăgubire materială cât de cât echivalentă cu suferinţele şi prejudiciile pe care mi le-a produs deja, dar şi cu suferinţele sub a căror ameninţare va fi să trăiesc până la capătul zilelor mele şi nu numai!… Mărimea acestei sume o estimez deocamdată la 1 (un) miliard de euro.

Îmi asum dreptul ca, pe parcursul judecării cauzei, să formulez şi alte pretenţii, în funcţie de probele noi care se vor ivi.

Cu deosebită stimă,

Ion Coja

Bucureşti, 03.04.07