Public primul fragment din ȘEITANII, vor mai urma câteva, în care apare personajul COSTICĂ DOBRE. Asta se întâmplă în capitolul LEGIONĂREALA DE LA VERSAILLES.  Povestesc în acel capitol întîlnirea pe care am avut-o la Versailles, la Demostene NACOU, cu un grup de legionari, machedoni toți. Mai puțin armeanul Grigore MALCASIAN. Întâlnire reală. În intriga romanului, la această întâlnire din septembrie 1989 mi se propune ca întors în țară să fac un anumit lucru, nu împotriva lui Ceaușescu, ci dimpotrivă… Iată, așadar, fragmentul în care personajul DOBRE intră în scenă:

 

(…)

– Ce-ar fi să aflăm de la domnul profesor cum vede dînsul desfășurarea lucrurilor de aici încolo? …Aprobă toată lumea. Eu nu contez…

– Domnilor, mie nu-mi prea vine să vă dau ascultare… Cum vine aia să-l salvăm pe nenorocitul ăsta?… Știu atâtea nenorociri care ni se trag de la tovarășul Bâlbă!…

– De pildă?

– De pildă ce?

– Ce nenorociri?

– Haideți, domnilor! Dumneavoastră glumiți?!… Au ucis oameni nevinovați din ordinul lui! Nu-i destul?!…

– E grav ce spuneți! Vai, vai, vai!

– Domnule… Vă bateți joc de mine! Acum mă luați dumneavoastră la…

– Nu, dragă domnule Șeitan. Dar vreau să te asigur de un lucru: noi, aici, ca să știm cine este tovarășul vostru Ceaușescu și ce se mai întâmplă prin Țară, nu citim nici Scânteia, dar nici Europa Liberă n-o ascultăm. Avem surse de informație mai serioase, ale noastre…

– Ale noastre ale cui? Care noi? Legionarii?

– Ale unui grup, un grup de lucru, independent… E drept, format numai din legionari, din țară și din exil…

– Aha!… Am înțeles… Ce ai înțeles? Un grup independent față de Sima! Exact! Și?

– Și din aceste surse rezultă că nimeni nu și-a pierdut viața în România din ordinul lui Ceauşescu!

– Al lui Ceaușescu?!… Nimeni?… Aoleu, de-aia am venit eu la Paris? Să aud asemenea enormități?!… Nu-mi răspund decât din cap, clătinându-l fiecare pe al său, aflat la purtător, cum că nu, pe nimeni n-a lichidătescu numitul Ceaușescu. Numai exploatarea omului de către omu’ a lichidat-o!… Dar pe Dobre, Dobre?, ca să dau un singur exemplu cu care să vă închid gura de prostii rostitoare?! Liderul minerilor din Valea Jiului, pe care a răsculat-o în 1977 de s-a cutremurat toată edificarea socialismului victorios! Din al cui ordin a fost ucis?  Pe unde veți scoate cămașa ca să iasă tot nevinovat marele criminal?!…

– Dobre?

– Dobre, săracul! Dobre Ion, parcă. Aveam şi noi un disident ca lumea şi l-au… l-au aneantizat, neanderthalii de comunişti! În frunte cu comunistul numărul 1 al Planetei!… Auzi la ei, că n-a omorît pe nimeni! Dar ţăranii din Vrancea?!… Dar muncitorii de la Braşov?!… Ah, păi nu vă mai las să bateţi câmpii cu Nicalai al vostru că trebuie salvat!

– Dobre Constantin?

– Dobre, da, Constantin, liderul minerilor din 1977, când cu greva!… Pe care băieții cu ochi albaștri l-au cam accidentat mortal pe trecerea de pietoni, la Craiova! Să-l sature de oltenii lui… V-am cam luat piuitul văd! Așa că lăsați-o mai moale cu mieluțul nevinovat din fruntea PCR!

I-am făcut să tacă mâlc. Aproape că-mi pare rău, am fost prea dur?… Să-mi cer scuze?

– Domnule profesor, dacă cădem la înțelegere și te angajezi ferm și nesilit de nimeni să faci ceea ce îți vom da noi să faci, atunci vei avea la București și în Țară mai multe întâlniri, cu persoane mai mult sau mai puțin ori deloc cunoscute. Una dintre cele mai importante va fi întâlnirea și colaborarea, insist, colaborarea dumneavoastră cu domnul amintit, cu Costică Dobre!…

Ce faaaace?!… Cu Constantin Dobre?! Adică… Ce vreți să spuneți?…. Nu pot să cred așa ceva!…

Eheu, Postume, Postume, fugaces labuntur anni și sunt ani mulți de când nu m-am mai simțit așa de fraier. Fraier cu cioc… Ba cred că niciodată!…

V-am spus, noi nu prea ascultăm Europa liberă ca să aflăm ce se mai întâmplă în Țară. Avem alte surse, bunăoară domnul amintit!

– Constantin Dobre… Trăiește deci! …Zău că mă durea la ficat!…

– Deja știe că-l veți căuta!

– M-am lăsat mințit de nenorociții de la… Ca un prostănac de prost mai ești, băi, Ioane!… Domnilor, toată Țara așa știe! Că liderul minerilor din Valea Jiului a fost ucis din ordinul lui Ceașcă!

– Care Ceașcă? Ceaușescu, dragă! Îi explică ceilalți…

– Și n-a dat nimeni nicio dezmințire?!… De ce?

O să-ți explice Costică Dobre… Ce face acum? Nu știm exact, a absolvit la Ștefan Gheorghiu…

Așa, în treacăt, ca și când mi-ar spune că s-a însurat și are doi copii! Să-i trăiască!…

Stați, domnule, cum vine asta, cu Ștefan Gheorghiu al vostru?! Și Constantin Dobre student la fabrica de activiști PCR?! …Conduce în 77 greva de la Lupeni, îi sperie de dârdâie tot PCR și toată Securitatea când îl obligă pe Ceaușescu să vină la fața locului și să intre puțin în abataj să vadă cât de greu se câștigă pâinea de ortac, iar apoi, când ies la lumina zilei Ceaușescu nu pune câinii cu petlițe albastre să-l ia în cătarea Mercedesului, undeva prin Craiova, pe o trecere de pietoni cu un singur pieton, adus special pentru asta din Valea legendară a Jiului… Aşa cum s-a zvonit şi s-a ştiut pe toată planeta Europa liberă… Domnilor, eu am auzit și de la Amnesty International că-i mort! De unde mi-l scoateți nu numai viu, dar și comunist?!…

Vă rog, vă rog mai tăceți câteva secunde să mă pot gândi ca lumea… Păi, una din două, ori nu este adevărat ce spuneți și rămâne ca până acum, ori, dacă este adevărat, păi nu se poate să mai rămână la fel!… Bănuiesc că Ceaușescu știe că domn Costică a ajuns la tovarășul Ștefan Gheorghiu student eminent!… Păi cum să nu știe, doar a fost ideea lui! …Ideea lui? E clar! Așa prost cum sunt, și sunt tare prost, am totuși dreptate: lucrurile nu mai pot să rămână așa, lumea trebuie să afle de ce nu s-a aflat adevărul despre Constantin Dobre… Ziceţi că mă voi putea vedea cu el, să-l pipăi şi să urlu Este!

– Ne-am interesat special… Este teafăr, bine merci, vine des la București. Vă așteaptă!

– A fost student la Ștefan Gheorghiu! …Am auzit bine? Liderul grevei  minerilor de la Lupeni, 1977, care l-a înfruntat pe Ceaușescu în fața a mii de ortaci, nu a fost accidentat mortal la Craiova de băieții cu ochi albaștri? Trăiește, deci! A fost o altă minciună a Europei libere?!… Dacă e așa, ba încă și student la Ștefan Gheorghiu, de ce nu au dezmințit până acum? Toată țara știe ce știu și eu, că l-au…l-au lichidăreanu… Cu ani buni în urmă!… Nu trăiesc nici eu cu capul între urechi, aș fi aflat! Aș fi aflat că e la Ștefan Gheorghiu!…

– Ați întrebat pe cineva? Pe cineva din sistem?

Din …sistem?

Încerc să-mi aduc aminte, pe cine cunosc eu din sistem?! Doar pe sectorist!… Nu, nu am discutat subiectul ăsta cu nimeni… Şi ştiu bine de ce! Mi-a fost rușine! Am luat de bună informația, repetată mereu la Europa liberă, și m-am umplut de rușine că avem, că tolerăm un asemenea președinte… Un asasin ordinar! …Da, mi-a fost rușine ca român, ca naționalist, dacă vreți!… Am discutat doar cu Țuțea și cu Ghinea… Toţi trei indignaţi… Dacă e adevărată povestea asta cu Dobre… înseamnă că… înseamnă că nu se mai poate conta pe mine… pe Mandea Măndelul lui pește… Oamenii ăștia greșesc mizând pe mine, pe gloaba din fața lor…

– Domnule Ion, mă ia constănțeanul meu, una din concluziile la care am ajuns noi este că serviciul de propagandă al lui Ceaușescu este în întregime în mâna altora, nu a PCR-ului… KGB, Mossad, CIA, Budapesta… Europa Liberă, la fel! …De Europa Liberă mi-am dat seama și eu că joacă de partea rușilor… Cum ţi-ai dat seama? Cum mi-am dat seama?!… Păi meseria mea sunt textele, domnilor! Să le scriu sau să le citesc! Simt imediat un text încotro bate șaua ca să priceapă iapa!… De exemplu, în conflictul rușilor cu chinezii… Comentariile lor, pe față neutre, în subtext țineau cu rușii… La fel, abia din an în paște dau câte ceva, anemic rău, despre Basarabia… De ce, domnule?, l-am întrebat pe Vlad Georgescu. De ce nu faceți din Europa Liberă un post ascultat și la Chișinău?!… Îi știu bine câte parale fac. Nu v-am povestit eu totul, am eu meciul meu cu ei… Dar nu mă așteptam din partea mea să fiu așa de nătărău. Deci Dobre trăiește…

– O să iei legătura cu el la întoarcere!

– Să știți că am să-l caut, ca să mă conving sută la sută!…

– Vă rog să luaţi şi să consultați lista asta și să ne spuneți la fiecare nume cât de bine îl cunoașteți. Nu acum! O faceți la hotel.

– Spune-i și de hotel. …Mda! După aprecierea noastră la Bucureşti veţi avea ca adversari agenţii KGB şi Mossad! Cei mai mulţi dintre ei sunt infiltraţi în Securitate şi printre activiştii de partid… Nu sunt adversari comozi!

– De ce să fim adversari?! Au aflat de mine, de proiectul dumneavoastră?! De l-a cine au aflat?… Chiar, câți cunosc povestea asta în care vreți să joc și eu un rol…

– În afară de noi, cei de față, mai știe doar unchiul dumneavoastră!

– Unchiul Sam… Și părintele Boldeanu! Domnul Bacu…

– Să nu uităm să-i arătam domnului profesor poza aceea!… Care poză, nene Nacule? Doar n-o fi poza făcută în fața Cercului Militar în anul de grație 1940, unui tată de Salomee la care nu mă pot gândi ca lumea din pricina domniilor voastre!…

– Luaţi mai întâi lista asta. O citiţi cu atenţie. În dublu exemplar, unul pentru dumneavoastră, unul pentru noi. Ni-l înapoiaţi adnotat, la fiecare nume cu precizarea prieten, coleg, vecin, cunoscut din vedere, necunoscut şi aşa mai departe, aveţi nişte indicaţii, cum să completaţi. Dar nu acum! Diseară la hotel, în linişte, că tot nu aveţi ceva mai bun de făcut la vârsta asta şi cu băbătia aia de nici treizeci şi doi neîmpliniţi, dar deja pârguită bine, cum nu se poate mai la apogeu să fie ca femeie, ca muiere, ca zeiţă zee, în seara asta şi încă vreo cinci-şase ani!! …Ce să mai ştii matale, la cei şaptezeci de mii de ani bătuţi pe muchie care ţi se văd de pe fiecare centimetru de faţadă?!

– E o problemă şi cu hotelul!…

Nu cumva şi cu rue de Mouftard? Ce fel de problemă? Care? Că din două camere o să facem astăzi o minune de apartament, cu două paturi duble, nupţiale, o să ne ia ceva timp până o să ne dumirim care este mai bun, dar o să mă, dacă nu mai stau mult cu voi ăştia pe cap! Băi, juniorilor, eu mai am și alte obligații!…

E hotelul Mossadului!… Cine? Hotelul în care ați tras! Madisson and…

Mossad?… Probabil că nu aţi ştiut!

Mossad Mossad?…

E hotel aşa, de faţadă… Toată centrala franceză a Mossadului e acolo!

Problema este dacă a ştiut doamna cu care sunteţi. Cine a făcut rezervarea?

Am înţeles că a făcut-o ziarul…

S-ar putea să fie o întâmplare!

Asta numai domnul profesor poate să verifice!… Dar este bine să nu lăsăm nimic la voia întâmplării. Iar secretul misiunii domnului profesor este până acum sigur asigurat, dacă pot spune aşa! Va fi tot mai greu de păzit de aici înainte.

De păzit şi secretul misiunii, şi domnul profesor!

Dacă păzim bine secretul misiunii, asta e cea mai bună pază şi pentru domnul profesor! Aveţi grijă de lista pe care v-am dat-o. Numele care sunt scrise cu o greşeală de dactilografiere, nu au nicio legătură cu misiunea dumneavoastră… Sunt, aşa, pentru deruta adversarului, dacă cumva dă peste lista dumneavoastră…

Îmi vine greu să mă întorc la vorbele din jur. Mossad?… Mossad deci? Ce bine a căzut zarul și de data asta!… Os de…

Dar n-am încotro, fii tare, colega! Ăsta e abia începutul, şi deja e mai greu decât ieri să mă retrag!…

(…….)