Rena
147 aprobate
bvrena@yahoo.com
109.102.200.42
Pamfil Seicaru asa cum a fost
Convorbire intre Rene Al de Flers si Titu Popescu

Care au fost raporturile lui Şeicaru cu cei care s-au declarat a fi purtătorii de opinie ai exului românesc?
– R.A.d.F.: N-a avut niciun fel de raporturi şi nici nu putea să le aibă. Nu trebuie uitat că Pamfil Şeicaru a fost un gazetar neiertător, dar şi un patriot înflăcărat. Ce n-a putut uita şi nici ierta a fost aşa-zisa lovitură de stat de la 23 august 1944. Vedea că tocmai autorii acestei lovituri de stat, acum în libertate, se erijau în reprezentanţii oficiali ai statului român, pentru care, de altfel, nu făceau nimic. Şeicaru arăta că cei care pretindeau că vorbesc în numele poporului român erau tocmai vinovaţii trădării de la 23 august, îi ataca cu înverşunare. Din nefericire, tocmai aceştia aveau banii, erau în solda statului în care se aflau.

http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/pamfil-seicaru-asa-cum-a-fost-convorbire-intre-rene-al-de-flers-si-titu-popescu-107959.html

Am acum o întrebare la care dv. desigur că nu vă aşteptaţi şi de aceea sunt curios să văd ce îmi răspundeţi: de ce „Europa Liberă” nu a oferit o „tribună vorbită” lui Pamfil Şeicaru?
– R. A.d.F.: Într-adevăr, nu mă aşteptam, dar îmi este uşor să aflu un răspuns, în primul rând, Şeicaru singur nu accepta. Spunea: „Am respins toate sugestiile care mi s-au făcut pentru a intra în legătură cu „Free Europe”, spre a-mi păstra independenţa şi a putea ţine capul sus în faţa americanilor”, în al doilea rând, nu trebuie uitat că cel care avea ceva de spus în legătură cu angajările la Departamentul Român era Constantin Vişoianu, pe care Şeicaru îl făcea vinovat de nenorocirea ţării, pe care îl numea trădător, o nulitate politică, dar care se lăfăia într-o vilă cumpărată la Washington din banii ţării, delapidaţi de triumviratul Vişoianu – Cretzeanu – Niculescu-Buzeşti. Iată de ce Pamfil Şeicaru nu avea o „tribună vorbită” la Europa Liberă”

Şeicaru a fost o personalitate incomodă. În exil, era şi mai incomod. Spunea adevărul pe faţă şi peste tot, acolo unde putea să o facă. Nu putea uita „eroica” lovitură de stat de la 23 august 1944 şi trata cu dispreţ aşa-zisă emigraţie politică, cu sediul la Londra sau Washington, care încerca să pozeze în mare rezistenţă, după ce trădase poporul român. Făcând comparaţie cu rezistenţa naţiei încleştată cu bestia apocaliptică, Rusia Sovietică, în primii ani după „eroica” lovitură de stat, farsa lor de rezistenţialişti apărea nulă şi ridicolă. Cu atitudinea lui, Şeicaru tulbura grotescul carnaval al patriotismului întreţinut din fondurile depuse în Elveţia de guvernul Mareşalului Antonescu şi delapidate de triumviratul Vişoianu – Cretzeanu – Niculescu-Buzeşti.

http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/pamfil-seicaru-asa-cum-a-fost-convorbire-cu-rene-al-de-flers-si-titu-popescu-3-108147.html

Aveţi cunoştinţă despre vreo reacţie a regelui Mihai, stabilit după abdicare în Elveţia, pentru a-i sprijini pe eroii de la Berna?
– R.A.d.F. – Fostul rege? Nu! Nu a avut absolut nicio reacţie. Deşi, într-adevâr locuia deja în Elveţia, regele Mihai nu s-a manifestat în niciun fel legat de acest eveniment. Nu s-a interesat de soarta lor, nu le-a venit în ajutor, a fost total dezinteresat, aşa cum total dezintersat a fost faţă de exilul român în general. Când a făcut prima lui vizită la Paris, fusese solicitat să se întâlnească cu refugiaţii români de acolo, dar a refuzat şi acest contact. Atitudinea lui faţă de exilul român era contrară obiceiului pe care îl avea regele Petru al Iugoslaviei. El se găsea mereu în mijlocul refugiaţilor iugoslavi.

http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/lumea-ca-balci-adevarul-despre-atacul-de-la-berna-convorbire-intre-rene-al-de-flers-cu-titu-popescu-107329.html