O idee pentru viitorul președinte
Publicat de Ion Coja in Agenda prezidențială, Amestecate pe 10.11.2009 | 9 comentarii
Cum poate fi rezolvată problema locuințelor?
Ce veți face, domnule profesor ION COJA, cu ideile pentru care ați vrut să candidați?
Am să fac ce fac de mult, adică am să le public și am să mă adresez cu ele direct clasei politice, viitorului președinte etc. Poate că o să-i atragă! Am încercat deja să le ofer unora dintre candidați, pentru campania electorală, dar li s-a părut că-i jignesc cu sfaturile și ideile mele, așa că nu am insistat.
Insistați acum.
Am să prezint o idee pe care o fac acum publică prima dată. Te avertizez că nu este ușor de priceput, așa că te rog să nu te grăbești să ridici obiecții. Este vorba de problema locuințelor. Mulți tineri nu se căsătoresc pentru că nu au locuință sau, după ce se căsătoresc, nu fac copii pentru că nu au o locuință potrivită să crești în ea un copil sau doi-trei, cât ar trebui pentru sănătatea cifrei demografice. Bașca cei 20.000 de români care nu au niciun acoperiș deasupra capului. Am intrat și noi în rândul lumii după 1990 și avem și noi „homeless”-ii noștri. Înainte de 1990 era de neconceput asemenea cifră. De la această cifră cred că a pornit soluția pe care am găsit-o, și am găsit-o ușor căci ne este la îndemână. Se poate rezolva problema locuințelor în câteva săptămâni, fără nicio investiție, ci doar cu ajutorul unui guvern responsabil și al unui parlament de oameni normali, care să emită o lege potrivită.
Pot să mă mir? O lege care va inlocui investițiile?!
Pornesc de la un dat sigur: în 1989 practic se rezolvase problema locuințelor și din cincinalul următor urma să se treacă la programul de șosele și autostrăzi. Problema locuințelor se rezolvase „de bine, de rău”, în sensul că fuseseră rezolvate cam toate cererile de locuință, nimeni nu era în situația de a vrea să-și cumpere un apartament și de a nu avea de unde să-l cumpere. Statul însuși avea mii de apartamente la vânzare. Asta, bineînțeles, în condițiile în care nu aveai voie să deții în proprietate decât un singur apartament! Nota bene: un singur apartament! Eu însumi, care am locuit în cameră mobilată atât ca student, cât și ca profesor, până în 1980, mi-am cumpărat un apartament într-un bloc construit pentru Uniunea Scriitorilor, bloc din care numai 20% din apartamente au fost ocupate de scriitori, restul scriitorilor locuiau deja onorabil și nu s-au înghesuit să ceară o locuință nouă…
Deci până în 1989 nu aveai voie să-ți construiești decât un singur apartament ca persoană matură, cu 18 ani împliniți. Și nu aveai voie nici să-ți construiești o reședință de vacanță!
Da, cred că nu! Din câte am înțeles, în măsura în care în 1989 se rezolvase problema locuințelor la acest nivel minim și egalitarist, urma ca în anii următori să se admită construirea unor case de vacanță, la țară sau în localități turistice, dar asta peste câțiva ani, cine știe câți! Or, ce s-a întâmplat după 1990? S-a construit foarte mult, mai ales în zonele turistice, în mai toate satele, în orașe, la munte, la mare etc. Astfel că în momentul de față fondul de locuințe din România este mult, mult mai mare decât necesarul de locuințe! Nu zic „strictul necesar” de locuințe. Ci necesarul! Acesta este datul esențial de la care pornim: surplusul de spațiu locativ din România anului 2010! Cum se face că avem totuși o acută nevoie de locuințe? Simplu: pentru că există foarte multe spații locative, case, apartamente etc., nelocuite. Nefolosite. Neînchiriate! Pe o stradă de lângă blocul meu, str. Miron Costin, au fost evacuați chiriașii din două case la curte, și de mai bine de un an acele case au rămas nelocuite! Tribunalul le-a dat câștig de cauză proprietarilor, chiriașii – moșteniți de la stat, au fost evacuați, Dumnezeu știe unde vor fi ajuns, iar casele stau goale, nu produc nici măcar chirie! Sunt mii de locuințe în această situație și mai ales mii de apartamente. Ții se pare normal? Ții se pare normal să existe zeci de mii de locuințe nefolosite și zeci de mii de oameni care nu au unde locui?
Vreți cumva să contestați dreptul la proprietate?
Nu! Dreptul la proprietate trebuie respectat. Cu toată seriozitatea! Numai că (1) există o ierarhie a drepturilor, unele drepturi au prioritate față de altele, iar al doilea principiu spune că (2) orice drept dă naștere unor obligații. Să le luăm pe rând: dreptul la proprietate nu poate fi mai tare decât dreptul la viață! Dacă demografia românească merge prost, printre altele, și din pricina problemei pe care o au mii de tineri cu locuința, atunci încep să mă întreb dacă se mai poate admite situația de fapt a locuințelor, existența a zeci de mii de locuințe în care zidurile urlă a pustiu în loc să răsune de joaca copiilor! Eu ca naționalist, ca ins preocupat de propășirea neamului, mi-aduc aminte că principiul principiilor este Salvus reipublicae, salvus populi, suprema lex! Adică salvarea Țării și a poporului, a Neamului, este legea supremă! Pun acest drept al Neamului mai presus de dreptul la proprietate. E mai generos, mai cavaleresc! Mai creștin!
Al doilea principiu spune că dreptul la proprietate naște obligația de a da proprietății o întrebuințare de bun simț. Proprietatea nu expune obiectul posedat la bunul plac al proprietarului. De exemplu, dacă cumperi un tablou sau o sculptură nu ai drept de viață și de moarte asupra operei de artă, nu ai dreptul să o distrugi, doar așa că ai plătit-o deja, la prețul cerut de artist. Comuniștii, când au distrus statuia ecvestră a lui Carol, ca din bronzul ei să facă două statui mizerabile, a lui Lenin și a lui Stalin, au plătit după aceea daune de milioane de dolari autorului, celebrului Mestrovici. Sub un regim asemănător intră și proprietatea imobiliară, de case și apartamente. Societatea trebuie să controleze ca proprietatea să fie un factor de progres social, de propășire socială.
Aceste principii trebuie raportate la realitatea faptului că în România de azi se face o mare speculă cu apartamentele construite sau ridicate la roșu înainte de 1990. Sunt persoane care după 1990 au dobândit prin mijloace ilicite și imorale zeci sau sute de apartamente. Problema nu se pune în sensul de a le confisca. În nici un caz! Ci avem nevoie de o lege care să-i facă pe proprietari să nu le mai convină să le țină goale, neînchiriate. Forțându-le mâna să le închirieze sau să le vândă, va scădea prețul la case și la chirii, iar de asta vor beneficia mai ales tinerii. Așadar o lege cu privire la apartamentele făcute cândva de statul comunist, din banii tuturor, de fapt. Dar care apartamente, după 1990, au intrat în proprietatea unor șmecheri, care au știut să le dobândească pe mai nimic! Nu intru în detaliile unui astfel de proiect de lege, dar sensul ei este clar: să-i oblige pe proprietari să le introducă în circuitul imobiliar.
Iar locuințele construite după 1990?
Pentru casele de după 1990 este o problemă cu băncile, deoarece mulți români care au vrut să-și facă o locuință au apelat la credite și nu au putut să le mai plătească, astfel că locuința lor a ajuns în proprietatea băncii creditoare. Avem nevoie de o lege care să-i apere pe oameni de rapacitatea băncilor. Bunăoară, când aceste locuințe se vând la licitație, fostul proprietar să aibă posibilitatea de a interveni pentru ca vânzarea să se facă la un preț cât mai apropiat de banii pe care el i-a investit în acea locuință. Azi aceste licitații sunt trucate de o mafie imobiliară care, mână în mână cu directorul băncii, vinde locuința bietului om pe un preț de batjocură, iar apoi ei o revând cu prețul real, de câteva ori mai mare.
Alt aspect este că băncile deja se gândesc să demoleze o parte din fondul imobiliar care le-a intrat în proprietate prin neplata creditului. În felul acesta băncile vor să împiedice scăderea prețurilor pentru locuințe! Ar fi o veritabilă crimă dacă se va trece la asemnea demolări! Statul trebuie să intervină cu legi foarte aspre care să împiedice astfel de politici, iar totodată să oblige băncile să dea o întrebuințare acestor proprietăți, prin închiriere sau vânzare. Iar în cazul locuințelor neterminate, să oblige băncile să le vîndă sau să le finalizeze. Repet, toate aceste măsuri se justifică prin faptul că (1) fondul locativ din România depășește cu mult necesitățile populației, iar (2) o bună parte a populației are probleme cu locuința, mai ales tinerii, tinerele familii. Iar principiul de bază este că proprietarul trebuie să valorifice proprietatea imobiliară printr-un parteneriat cu societatea. Proprietatea nu poate fi batjocorită. Acest principiu trebuie aplicat și celor care dețin terenuri agricole și le lasă de pârloagă. Pentru asemenea terenuri trebuie perceput un impozit mai mare. La fel, un impozit mai mare pentru spațiile locative neînchiriate. Deci, ideea ar fi ca prin impozitarea separată a locuințelor neînchiriate să fie „stimulată” scăderea chiriilor și scăderea prețurilor la locuințele de care au nevoie familiile tinere.
Știu că există o lege a protecției chiriașilor. Inițată de conservatorii lui Dan Voiculescu. Vă puteți raporta la această lege?
Nu, nu cunosc textul acestui proiect de lege, dar pot să apreciez cinismul acestui proiect, căci inițiatorul legii este una dintre persoanele care dețin sute de apartamente, obținute prin procedeee atât de incorecte încât individul a apelat la diverși interpuși care să figureze ca proprietari în locul lui… Deh, nu cădea bine unui șef de partid să fie proprietar la sute de apartamente și să aibă de răspuns la întrebarea „cum le-ai dobândit, vere?” Spune-mi, la ce protecție a unor oameni necăjiți se poate gândi un individ atât de hrăpăreț, un speculant atât de odios?
Așadar, în campania electorală pentru Cotroceni ați fi venit cu această idee?
Cu asta și cu altele, unele deja enunțate pe site-ul meu, altele încă nepublicate. Le voi face cunoscute, căci așa mi-ar conveni cel mai mult: să ajungă la Cotroceni nu persoana mea, ci ideile mele, care să fie preluate de viitorul președinte, de guvernanți, de Parlament. Dacă pentru aceste idei și propuneri îmi vor da și mie de o bere-două, zic „vă foarte muțumesc!”
A consemnat Marius Marinescu
*
Nota redacției: Interviul de mai sus a fost luat la începutul lunii noiembrie 2009, la puțin timp după ce candidatura mea a fost invalidată de Biroul Electoral Central. După 5 ani revin cu acest text și cu o idee: să fac publice …ideile pentru care am încercat să candidez în 2009, precum și ideile cu care, dacă ar fi fost cazul, aș fi candidat acum. Cum spuneam mai sus, contează ideile, nu persoana care le ia în seamă și le transdormă în fapte! Când vom deschide site-ul www.unpresedintecurat.ro aceste texte vor fi publicate și pe noul site.
Articol al lui Gabriel Liiceanu, intitulat „Manifest pentru Monica Macovei”
http://www.contributors.ro/cultura/manifest-pentru-monica-macovei-sa-credem-in-basmul-democra%C8%9Biei/
Fac parte dintre cei care votează și atunci când, aparent, nu au cu cine. Și asta, pentru că nu vreau să las nefolosit glonțul pașnic al democrației, care e votul. Am votat, așadar, și când a trebuit să mă ghidez după principiul „răului mai mic”. În mod sigur am făcut-o în anul 2000 când, stângând din dinți și ținându-mă de nas, l-am preferat pe Iliescu lui Vadim Tudor. Umilit de istorie, dar ținând strâns în brațe dreptul de a alege liber, am intrat în cabina de vot. Și am făcut-o pentru că știam de la un deținut politic „povestea tinetei sau a hârdăului”. Ea sună așa: „Tot ce se putea inventa spre a face un iad din viața celor încarcerați în celula noastră fusese făcut. Nimic, ne-am spus, nu se mai putea inventa spre a ne fi mai rău. Până într-o zi, când un gardian a avut ideea de a ne pune să mutăm tineta de la picioare la capul patului. Altfel spus, să dormim cu urina și fecalele la nas. Și-atunci am înțeles: se poate oricând mai rău”. În anul 2000, noi, cei care n-aveam cu cine vota, am votat, cred, pentru cel care părea că va lăsa tineta la picioarele patului.
Fac parte, iarăși, dintre cei care, când au cu cine vota, votează fără să se substituie cântăritorilor specializați de șanse. Există momente în care instalarea în dilemă și în calcul pot fi catastrofale. Ea trădează și o enormă trufie: „Nimeni nu merită de fapt votul meu. Căci la o privire mai atentă nici un candidat nu e în regulă!” Așa se face că alegătorul subtil nu e pe gustul meu. Peste noapte, iată-l transformat în analist care-mi explică de ce votând așa și nu altfel (adică așa cum vrea el) sunt „nerealist” și cum, prin votul meu neinspirat, îi iau șansele potentului X, pentru a le da visătorului – și sigur perdantului – Y. Iată un mod sigur, îmi explică el, de a-mi irosi votul și de a spori șansele contra-candidatului! Și ce ciudat! Am prieteni care, deși între alegeri lasă loc în viața lor speranței și judecăților inimii, în preajma alegerilor devin „lucizi”: scriu articole „inteligente”, cheamă la rațiune și previn asupra pericolelor sentimentalismului amestecat în politică.
Ei bine, refuzând hotărât această chemare, eu votez „cu ochii închiși” candidatul ale cărui valori, expuse într-un program politic, coincid cu ale mele. Și care, omenește, mă convinge că, nemințind, are totodată forța interioară, experiența și competeța pentru a-și realiza programul. Cred că nu am avut decât o singură dată în acest sfert de secol un asemenea candidat. Și mai cred că acum îl avem a doua oară.
Și cu asta ajungem la „cestiune”, adică la Monica Macovei.
Mi-a fost și mie silă în acești ani, una crescândă și în valuri, de clasa politică de la noi. Care ne-a făcut în mod cinic, și având o stranie expertiză a răului, prizoniera ei. Am visat de multe ori s-o văd pedepsită ca-n filmele americane cu batmani, supermeni, oameni-păianjeni și femei-pisici. Am visat justițiari cu ochii acoperiți de o mască neagră de catifea și Feți Frumoși care eliberează o țară furată la drumul mare, înrobită de taxe și hrănită cu minciuni. Am visat să-l văd dat pe față pe Spânul zilelor nostre, cel cu haciendele, bazinele de înot și terenurile de tenis câștigate prin învârteli, prin fraudă, prin nesimțire, impudoare și neiubire de semeni.
Dar cel mai frică îmi e de anarhie. Așa că am încercat să reintegrez basmul în teritoriul democrației, acolo unde minusculele buzdugane aruncate în același timp de câteva milioane de oameni pot să năruie fortăreața Smeului. Și, în felul acesta, am dat de Monica Macovei.
Am descoperit-o mai întâi în apele limpezi ale unei biografii politice lineare. Nu s-a bâlbâit, nu s-a bălăcit, nu s-a plimbat între partide, n-a avut gândiri suspecte și răzgândiri greu de explicat mai târziu. E printre puținii care, pășind pe teritoriul politicii, nu a schimbat ținuta dreaptă cu volutele contorsionistului de profesie. A fost printre rarele personaje din clasa politică care și-au pus în acord cu un aer firesc comportamentul politic și valorile după care au spus că se ghidează.
Am descoperit-o apoi în ura nediferențiată la adresa ei a întregii clase politice. Dacă toți care îmi produceau silă o detestau, nu era acesta supremul certificat de bună purtare pe care îl putea ea primi? Când galeria Răului te huiduie nu e oare acesta indiciul că ești așezat unde trebuie? Ura dezlănțuită la adresa ta din partea lichelelor nu este oare, în țara asta, semnul supremei reușite? Nu înseamnă că mergi în direcția cea bună când te târăsc prin noroi PSD-ul, Tăriceanu, Voiculescu sau Antena 3?
Am descoperit-o apoi pe Monica Macovei într-o idee nespus de simplă, de care, din primele luni ale lui 1990, m-am agățat ca de un program de viață publică: nu poți construi democrația, după patru decenii de comunism, cu un popor de analfabeți politic. Tot ce am putut face, cu mijloacele mele modeste, în tot acest răstimp, a mers spre repararea acestei situații. Mi-am regăsit obsesia în primul punct al actualului program politic al Monicăi Macovei. E singurul om politic de după 1990 care a înțeles că un „proiect pentru România” nu are sens în absența unui program vast (și a unui buget pe măsură) destinat educației. Un popor în care oamenii sunt incapabili să judece cu mintea lor va fi incontinuu victima demagogiei, minciunii și populismului. Nu vom putea scăpa niciodată de clasa politică pe care o avem, dacă mințile ne vor fi în continuare fezandate pentru cele mai grosolane manipulări.
În sfârșit, am descoperit-o pe Monica Macovei în nevoia mea, și a atâtora, de dreptate: e firesc să-i judecăm pe cei care ne-au făcut să trăim ceea ce am trăit și care, în continuare, ne fac să trăim ceea ce trăim. După atrocitățile din al doilea război mondial, oamenii nu s-au dat înapoi de la a judeca potrivit justiției oamenilor. După 1990, au uitat – s-au n-au mai vrut – s-o facă. La noi, în umbra unui creștinism prost înțeles („dar cine sunt eu să judec?” și „cel dintâi să arunce piatra cel fără de păcat”) s-a ajuns la „toți am fost de vină”. Lăsând în seama lui Dumnezeu dreptul la judecată care era obligația oamenilor, aceste silogisme păcătoase au deschis calea celui mai cras imoralism social. Ce bine le-au căzut activiștilor și securiștilor noștri, deveniți apoi infractori calificați, „acest toți suntem de vină”, aceste tipuri de sofisme drapate în haine pioase! Creștin fiind, poate nu ești chemat să judeci. Dar ca om politic, ca ministru al justiției, ca procuror, ca intelectual umanist ești obligat să judeci și să aperi dreptatea. Un sfânt, vorba lui Steinhardt, trebuie să se retragă din lume și să nu încurce treburile pământești. În schimb, păstorul politic e iubit de turmă pentru că o păzește și-și angajează viața pentru ea.
Iar Monica Macovei, care prin inspirata alegere a ultimului președinte de țară a făcut ca în 2005 să repornească mecanismul justiției, ruginit vreme de 15 ani, a devenit repede ținta predilectă a celor care nu voiau să despartă legea de politic. Ei știau prea bine că de roadele infracțiunii nu te poți bucura fără garanția impunității. Era firesc ca aceștia să se teamă de ea și s-o elimine din joc. Uimitor este că, recent, un distins intelectual umanist, vrând să păstreze față de cei trei candidați ai dreptei o echidistanță de bun gust, a simțit nevoia să o asocieze pe Monica Macovei (fără să o numească) cu „feminitatea de tip sabie, halucinată de radicalități nemiloase”. Ca literatură sună bine. În realitate, avem de-a face cu o metaforă-n vânt. Sabia Monicăi Macovei nu este sabia care taie capetele nevinovaților în fața unei camere de filmat, ci sabia legii care la noi a ruginit prea multă vreme în teacă. Și de ce mă rog ar trebui să fie legea miloasă cu câteva mii de indivizi care au adus în sapă de lemn douăzeci de milioane de oameni?
Acestea sunt întâlnirile mele cu Monica Macovei. Cu ele în minte, în noiembrie, mă voi duce voios la vot.
PS Am un răspuns pentru „realiștii” care vor să ne convingă că batem câmpii cu candidații noștri handicapați de lipsa unui partid care să-i sprijine. OK, poate că minunea nu se întâmplă în imediat, dar voturile (nu puține) pe care le va obține Monica Macovei, vor face cu putință apariția unui partid care, în alegerile parlamentare din 2016, va schimba harta politică a țării și a parlamentului. Dacă nu acesta, atunci acela va fi noul început de care avem atâta nevoie.
Daca vrea sa-i faca statuie imaculatei, cred c-a pornit gresit… Mai inainte trebuie sa obtina acceptul marelui sef din Cotroceni. Ceea ce, la vremea asta e imposibil, cata vreme exista elena. Povestea cu independenta candidaturii… e pt copii. Amintiti-va perioada in care-citez- cea hulita de toti, era de-a dreapta suspendatului- si cat de mult bine a facut Romaniei pe la Bruxell.
Nu c-ar fi altii mai de soi, dar dansa-dupa umila mea parere- nu merita nici macar efortul de a aduce in discutie candidatura.
Intrebare: ce aveti de spus despre Ghise? Am discutat cu un voluntar care strange samnaturi pt el si-mi spune ca pana la ora asta abia a reusit sa obtina vreo 30.000.
am avut placerea sa citesc mai multe comentarii foarte interesante la acest articol al d-lui professor Coja. incepand cu articolul care face o propunere interesanta. cineva in schimb, crede ca nu este correct sa se abuzeze de proprietatea cuiva, dar in cazul de fata cei care au acum sute de apartamente nu le-au castigat in vreun mod cinstit. nici vorba!
traim intr-un imperiu condus de khazari, in care America este o parte a acestui imperiu, si una importanta, poate cea mai importanta. se exalta capitalismul, nu oentru ca este cel mai bun system, ci doar pentru ca din acest system pot profita la maximum khazarii. toate teoriile sociale si economice din ziua de azi, incearca sa imbunatateasca intr-un fel sau altul capitalismul care azi se mondializeaza tot in beneficiul khazarilor.
sant si alte solutii mult mai bune, dar nimeni nu vorbeste de ele ca nu sant in folosul khazarilor. comunismul ar fi putut fi mai bun, dar a fost prost conceput de la inceput, dar nicidecum cea mai buna solutie.
cineva spunea aci ca utopiile sant posibile si sant perfect de accord. intr-o societate ideala omul trebuie sa se simta liber, atat din puncvt de vedere material, dar si spiritual.multe din legile noastre strabune sant cu mult mai bune decat orice teorie economica moderna. producatorul de bunuri trebuei sa fie direct cointeresat. ‘datul in parte’ de care vorbea cineva aici, cointereseaza direct pe cel de la locul de munca. atat comunismul (asa cum l-am cunoscut cum totii), dar si capiatalisnmulcare stadiul sau actual este insuportabil. avem de toate care sa ne permita sa construim o societate ideala. avem nevoie de filosofi (ganditori) sau cum doriti sa-i numiti sa jaloneze liniile direftoare ale unei astfel de societi precum si oameni politici care sa le implementeze. veti zice ca nu se poate, dar eu zic ca se poate. domnule professor aceasta discutie ar trebui continuata cu noi detalii.
Presedintele României Mari Re-Unite ?
–––––––––––––
Profesorul Ion Coja ne sugereaza ca o personalitate religioasa ar fi o candidatura perfecta la Presedintia României si cea a Rep. Moldova.
Sa fie oare acela parintele Mihail Jar,
zis episcopul Longhin de la manastirea Banceni din Nordul Bucovinei ?
/o manastire de copii orfani incendiata de mai multe ori in ultimii ani de catre teroristii extremisti ucraineni/
http://www.doxologia.ro/video/documentare/manastirea-banceni-fortareata-strabuna
Nota:
A nu se confunda cu un alt domn Mihai Jar /1960-1999/ fostul director al scolii românesti nr.26 din Cernauti, un mare patriot si unionist, martir national, omorât prin
otravire la comanda.
Pentru cei care NU vor sa mearga la vot!
Frate,
Trebuie sa te duci! daca stai acasa este la fel cum ai merge la vot si l-ai vota pe ponta!
PSD – fostul PCR – are in tara – din cei peste 11 milioane de legatori – peste 4 milioane in „bazinul” lor electoral!
Cine sint aceste 4 milioane care sint IMPINSI la vot de fiecare data:
1- pensionarii (mai ales cei nostalgici) care cred in saracia lor ca li se vor mari pensiile si ca tot comunismul era mai bun! bleah! (adus la noi pe tancuri de khazari care isi spun „evrei”
2 – cei needucati (mai ales de la tara: judetele din Oltenia si din Moldova – unde saracia e mai mare – fiind cele dintii) care, pentru ORICE nimic dat inainte de alegeri (o galeata chinezeasca de plastic, o punga de malai, 1[kg] de zahar, etc) voteaza ceea ce le spune / impune primarul PSD-ist
3 – puturosii (carora le e frica de minca), betivii si asistatii social care primesc si ei citeceva in „natura” sau chiar banuti!
4 – cei angajati la stat (mai ales pilosii, care stiu ca nu sint buni de mai nimic si le e frica sa-si piarda pila) care le e frica de capitalism
5 – si alti retardati….
Imagineaza-ti draga Alina ca vine tot „bazinul” electoral PSD-ist si NU vine mimeni din diferenta: 11 milioane – 4 milioane = 7 milioane (care statu acasa: de sila, de lene, din prostie…) Atunci ponta – impins in fata de sionismul mondial – va iesi din turul intii presedintele MARIONETA a tarii!
Dar – la cealalta extrema – vin toti 7 milioane care voteaza pe altcineva, atunci automat apare turul doi iar TONTA va deveni doar o trista poeveste pentru tara, dar si pentru stapinii…
Intelegi ce spun?
Am o idee interesanta . Sa refuzam sa mai platim taxe si impozite in gol ,ca intr-un put fara fund . Cind cineva plateste o taxa sa i se ofere in schimb un bond adica o bancnota ,pirogravata frumos , cu putere de bani echivalenta cu suma platita ,care poate fi folosita de cel care o primeste sa plateasca curentul electric , asigurarea de sanatate , intretinerea blocului sau alte servicii sociale . ………………A-ti inteles ??? Asa putem vedea cit de cit ce primim in schimbul acestor nenorocite de taxe si impozite !
Off topic – plangere penala impotriva foarte multor capi ai politicii romanesti, precum si ai sistemului judiciar.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10201616114805092&set=a.10201616069923970.1073741830.1845207137&type=1&theater
În sitem social capitalist nu contează nici persoanele nici ideile populare. În acest sistem contează numai motivaţia proprietarilor particulari. Atâta vreme cât România este ţară subjugată de imperiul occidental sau de altul asemenea planuri populare nu sunt realizabile. După cum bine puteţi observa în capitala ţiganizată a României nu s-a construit în 25 de ani ceea ce s-a construit în 25 de luni socialiste.
Primul obiectiv este eliberarea ROmâniei de oligarhia capitalistă occidentală şi după aceea de oligarhia română postpucistă. Abia după aceasta se poate aşeza ceva popular şi naţional.
Lupta împotriva proliferării românilor nu este numai prin suprimarea apărării biologice în care se încadrează specia distrugerii adăpostirii ci mai are şi alte variante care dacă ar fi examinate sistematic şi expuse ar dezveli monstrul criminal al grupării capitaliste. Consecinţa acestei dezvăluiri ar arestarea şi eliminarea celor care ar deconspira marea crimă postpucistă. Avere au dobândit prin deposedarea poporului român de munca şi averea naţională, putere au dobândit prin subordonarea statului oligarhiei locale şi occidentale precum şi prin crearea legilor antinaţionale. Acum capitaliştii ne râd în faţă şi ne dau şi picioare în gură dacă mişcăm.
Cred că o bună parte dintre românii actuali stăruie în iluzia binefacerilor capitaliste. Problema este mult mai grea şi mai periculoasă: trebuie dărâmat sistemul şi pentru aceasta trebuie pusă în joc viaţa. Îmi pare rău că vă dezamăgesc şi vă trezesc din visul unei imposibilităţi: democraţia capitalistă.
–––––––––––––––––
Apreciez ideea soluţionării susmenţionate ca fiind excepţională dar nu în acest sistem social.
Zob sunt doua curente pe care le-am trait recent (de altfel mai multe), capitalism si comunism(socialism).
Amandoua sunt zic eu extremiste.
De altfel si comunismul este tot capitalism in care capitalul este in mana unui grup restrans in care nu patrunzi si in care s-a vazut ca presedintii comunisti cel putin de la rusi se omoara unii pe altii.
Solutia este alta si anume o veche lege stramosesca „IN PARTE” adica tu ai pamant eu muncesc si facem jumate jumate.
La fel ar trebui si in fabrici adica profitul brut sa se imparta cu salariatii jumate jumate.Atunci lumea ar avea mai multi bani si ar deschide afaceri si apoi ar domni o atmosfera de echitate sociala.Stii ca esti partener.Asta e solutia munca libera democratia proportionala, respectarea popoarelor si a limbii lor si altele.Comunismul este un fel de sclavagism mascat adica altii te comanda cum sa te imbraci , cum sa mananci , ca sa castigi ,ce sa citesti, ce sa vorbesti, daca nu faci ca ei esti nebun.
Adica principiul ar fi :
„TOTUL PENTRU CA OMUL SA TRAIASCA LIBER SI MAI BINE”
sa respectam acest principiu si vom progresa.
Sa dam un exemplu: Un om vrea o casa , atunci sa fie cat mai comfortabila, cat mai pe gustu omului deci diversificata.
In comunism camere toate la fel, cat mai mici cu economie tovarasi ca stam la munca nu dormim, etc adica prostii comuniste sclavagiste.
Nu capitalismul , cit corporatismul este problema .Sint doua animale diferite .Corporatismul este de fapt un fel de feudalism de tip medieval ,un fel de hidra cu zeci de capete ,facuta in asa fel incit daca ii tai unul cresc doua .Exemplu Corporatia USA .Multi cred ca USA este o tara . Nici vorba ,este o Corporatie inregistrata la Bar of London ,Din pacate si Romania a devenit o Corporatie ,asa ca tineti-va bine . Juridic sintem nu cetateni ci angajatii corporatiei ,adica sclavi pe plantatie !.
Un presedinte ,singur nu poate face minuni . El este un simplu om care poate fi influentat sau manipulat .Ceea ce avem nevoie pentru tara este un curent filosofic ,un curent politic curat care sa atraga prin principiile lui existentiale suficienti oameni care sa forteze schimbarea in bine a vietii in Romania . A crede ca un presedinte pro-Romania va ajunge la putere trecind prin strungs evreilor ,prin acest tip de alegeri este o iluzie .Fara conspiratie de culise nu se poate .Fara identificarea clara a bacililor vinovati nu se poate .Este ca si cum ai incerca sa-l vindeci pe unul de sida fara sa identifici si sa numesti agentii patogeni si fara sa actionezi pentru izolarea si anihilarea agentilor patogeni……E ca dracu !
” strunga evreilor ” he , he !
Vrei un curent filozofic ? Pai asta este foarte usor. Atat timp cat tu nu doresti sa iti castigi existenta profitand de prostia altora sau incercand sa iei ce are altul, pentru ca iti place, atunci poti foarte usor sa exersezi o UTOPIE in jurul tau.
Pentru curent filozofic propun utopie. Nu sa incercam ce este mai bun sau altceva daca nu merge sau poate mai tarziu facem asa. Nu! Utopie direct! Vrem totul de la viata, si vrem ca statul sa nu ne pună nici o piedica. Ca doar de aceea il platim! Sa ne folosim de el, nu sa se joace altii cum vor cu vietile noastre.
Utopia nu este ceva irealizabil, cum vad ca scrie in dictionarul explicativ. Este foarte usor de obtinut, tot ce trebuie sa faci este sa te relaxezi putin si sa iti doresti ceva realizabil, ceva ce poti face tu cu mainile tale. Nu sa te uiti mereu la ce au altii si sa zici ca asa ceva iti trebuie. Asadar cu respect pt cei de langa tine ajungi sa ii intelegi. Intelegandui ajungi sa sti ce isi doresc si ce le face rau sau bine. Iar daca practici asta pt o bucata buna de timp, poti vedea rezultatul „eforturilor” tale : utopie.
Desigur, in situatia de fata ai nevoie de cateva generatii pentru a realiza asta.
Bravo ! Inseamna ca eu traiesc intr-o utopie ! Ha ,ha ,ha ! Muncesc ,i-mi creez ce i-mi trebuie ,am si casa si masa ,nu am acont bancar ,nu cotizeze la sistem ,nu voi avea pensie si sint propriul meu doctor …..practic trocul in multe din schimburile care le fac .Dar asta nu o consider utopie ,asta este anarhie ,adica traiesc fara sa apelez la sistem si nici nu servesc sistemul . Asta e un fel normal , pentru mine , de a trai . Utopie este sistemul unde guvernantii i-si fac datoria fata de oameni , nu fura si nu exploateaza poporul !
Comentez afirmatia;
„dreptul la proprietate nu poate fi mai tare decât dreptul la viață! ”
Raspuns parerea mea;
Da dreptu la propietate este mai tare decat dreptu la viatza daca vrem sa ni se respecte propietatea, si munca noastra.Asa maine un guvern vine si zice ca nu mai sunt bani de medicamente si trebuie sa ne inchirieze o camera din apartamentul cu doua camere sa faca rost de bani.
Rezolvare si solutie este si nu are legatura cu respectarea propietatii.
Si anume STATUL ROMAN trebuie sa faca locuintze pe care sa le vanda tinerilor , si acestia sa plateasca echivalent in aur timp de 30 ani apartamentul,fara drept de vanzare.Daca vor sa plece statul le va da banii inapoi si retine chiria.
Asa se rezolva problema legat ,cinstit nu in stil comunist :TOTU E AL NOSTRU adica al nimanui si in realitate tot un grup mic de la putere transforma populatia in sclavi.
LIBERTATE = PROPIETATE
Clara treaba or ba(basta din latina)
Adica statu le da apartament cu ZERO lei la inceput si opreste rata lunara.Trebuie totusi sa ai servici.
nu. dreptul la viata e mai tare decit orice. dreptul la viata vesnica cu atit mai mult. iar patima de proprietate, lacomia, alegarea desarta dupa avutie, inseamna eliminarea dreptului la viata, la viata vesnica. iar sistemul viclean occidental iudeomasonic:societatea de consum e construit de dusmanii omului, ai sufletului, tocmai pentru a promova patima de proprietate, pentru a pierde dreptul la viata, viata vesnica, datorita lacomiei.
profesorul N.Paulescu explica clar ce inseamna patima de proprietate in : http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.20-21/Paulescu,%20Dr.%20N.C.%20-%20Spitalul,Coranul,Talmudul,Cahalul,Francmasoneria.pdf
referitor la terenurile agricole, trebuie interzis fara nici o discutie, strainilor de a cumpara pamantul stramosesc.
hm, tu chiar crezi ca de aia ne-au cucerit ca acum sa le limiteze robii dreptul la jaf dobindit in 89?
Citeste cu atentie ce scrie ZOB mai sus. Este singura postare de aici care merita a fi luata in consideratie.
Multumim Zob!
de acord. ma refeream la faptul ca trebuue sa vina un patriot un natiinalist de genul lui CZ Codreanu, pentru a ne elibera din robie, demoland sistemul viclean numit capitalism, carese bazeaza, si exploateaza slabiciunile omului, printre care lacomia.deci este un sistem antiuman, antcristic, antinational.