Pierdut ieri seară umorul evreiesc. Cine-l găsește e rugat să-l înapoieze la Teatrul Evreiesc de Stat…
Cu ceva vreme în urmă, cel mai mare poet român din Canada – pe numele său GEORGE FILIP, pentru neinițiați, a avut ideea să-și lanseze ultimul volum de versuri într-un teatru din București. Publicul, în sală, iar autorul, actor pe scenă!
Lansarea urmând să fie însoțită de tot tacâmul: vin, visychi și alte licori la discreție, mezelicuri și de toate delicatesele aidoma, pentru numerosul public ce urma să se prezinte: prieteni și colegi de liceu, de facultate și de suferință pe ogorul literelor… Bașca neamurile, nesătule, ca de obicei…
Cum pe malul Dâmboviței străbune singura relație personală cu lumea teatrelor poetul transatlantic o avea la Teatrul Evreiesc de Stat, acolo a aranjat să facă sfeștania opusului poetic, la vestitul TES. (Mai-mai să-i zic TEȘU…)
În ziua cu pricina, la orele convenite trecute fix, sala s-a umplut, mai toți cu ochii după mesele supra-aglomerate și după autor, să apară naibii mai repede, să-și spună oful poetic mai iute și după aia să se dea liber la socializare, cu paharul și farfurioara în mână!… Deh, bufet suedez, suedez-suedez, dar cu haleuri dâmbovițene! Toate cusher, bănuiesc! Din respect pentru gazde, desigur!…
Numai că gazdele au venit cu o propunere ciudată: să se bea și să se închine totul nu în sănătatea sponsorului quebecois, ci întru pomenirea poetului autohton Ion Pribeagu… Totul transformându-se într-un fel de parastas pe banii altuia al bietului defunct de câteva decenii bune!…
Unde dai și unde crapă!, cum s-ar zice pe la noi…
Așadar, cu sala plină de invitații lui Georgică, s-au pus actorii de la TES pe recitat din opera ne-uitatului poet pribeag adus de vânt, exponent de frunte al humorului evreiesc, mult mai acasă la TES decât bietul Gică Georgică al nostru…
Rămas pe afară, canadianului nu i s-a îngăduit să pășească în incinta sacră, deși avea bilet cumpărat din vreme!… Avea chiar două bilete, zic unii…
Căci nu este suficient biletul ca să intre cineva la TES! Mai trebuie să aduci și dovada, certificatul adică de bună purtare, mărturiile unor societari de-ai teatrului, cum că nu ești anti! (Anti și atât! Se înțelege despre ce anti-…..ism e vorba!…)
Or, la administrația Teatrului ES, cu câteva cinci minute înainte de începerea parascoveniei a sosit o telegramă, taman din Canada, pâră către Înalta Poartă, cum că poetul Gică Fără Frică s-a exprimat în termeni ne-holocaustizanți în mai multe ocazii, ultima oară când a zis, către un evreu, despre alt evreu: „hai să-ți prezint un jidan; aș vrea să fac săpun din el, dar nu pot!” Cei doi coreligionari s-au amuzat, s-au bucurat de cunoștință și s-au lăsat pe mâna poetului, bun cunoscător al boemei canadiene!… Până mai spre ziuă!
Numai că la scena anti(…) de mai sus a asistat și un al treilea martor, reclamantul, care nu a putut admite cinismul umorului daco-quebec, iar când a aflat că acesta aspiră la gazde cu neamuri la Jerusalem, a ieșit din anonimat și a trimis telegrama care a schimbat total makazul la soareaua de la TES… Fusese ea cât pe ce să se transforme într-un moment de prelungit anti-… Dar noroc cu telegrama și vigilența agenților voluntari ai Mossadului de peste Ocean… Altfel, fără ei, rămânea ne-demascat ipochimenul!… Auzi la el! Că nu poate el să facă săpun din toți evreii!… Ăsta-i crez poetic?!… Criminalul în fașă!
…Cu ani în urmă mi se lăudau niște prieteni „jidani” cu glumele care se fac în Israel având ca spațiu de desfășurare Auschwitzul! Da, da! Ați citit bine: Auschwitzul!… Câteva bancuri evreiești, vestitele, cu Auschwitz în textură, au ajuns și pe la noi:
– Măi Ițic, ți-aduci tu aminte ce bine era la Auschwitz?!
– Cum să nu-mi aduc aminte cum arăta Rachela?!… S-o vezi acum!
Alte bancuri similare, mult mai reușite, sunt mai greu de transcris… Le-am mai și uitat!
În orice caz, de dragul hazului – anecdota primează și la evrei!, nu au fost puține bancurile „cu Auschwitz”! Au mai fost bancuri evreiești și cu săpunul evreiesc! Din păcate nu prea țin eu minte bancurile auzite!… Dar declar și semnez că bancuri „cu Auschwitz” am auzit de la amici evrei și mi s-a spus că în Israel se spun bancuri „cu Auschwitz” chiar și la spectacolele de revistă, la TV… Asta cu ani buni în urmă!… Oare azi nu se mai admite una ca asta?!… Posibil și explicabil! Nu m-aș mira!
Da, m-am mirat că se spun „bancuri cu Auschwitz” între evrei, toponimul respectiv fiind de tragică și lugubră rezonanță în sufletul oricărui om, cu atât mai mult al unui evreu!… Dar, mi-am zis, iată că firea umană găsește resurse să se ridice deasupra oricărei tragedii! Oricât de mare ar fi!
…Însă bancuri și glume cu săpunul evreiesc de ce să nu se spună, oameni buni?!
Eram copil în Constanța și din când în când pe stradă apărea Pompilică, un ins diform de gras, un fel de butoi pe două picioare!… La trecerea sa nu lipsea să nu se găsească zăpăcitul care să strige după bietul Pompilică: Păzea că vin nemții și te fac săpun!… Sau ceva asemănător!
Da, crima cu săpunul ovreiesc este oribilă, este culmea abjecției în materie de asasinat, numai că este o crimă imaginată, niciodată petrecută, niciodată „realizată”, ci numai imaginată de o minte bolnavă, nu teutonă mintea, nu prusacă, ci evreiască, pur evreiască, ca și grăsimea din vestitul săpun!… Mintea bolnavă a lui Wiesenthal!… Eroul!
Numai imbecilii mai știu, mai cred azi că nemții au făcut săpun din evrei!… Imbecili de toate neamurile și națiile!… Inclusiv evrei!… Or fi câțiva și la TES de au reacționat atât de dur față de bietul Gică, transformând lansarea de carte a bietului românaș, vioi și teafăr, într-un praznic pentru sufletul unui ovrei mort de câteva generații?!… E drept, un evreu cu mult umor, care va fi știut să se …rîdă pe lumea cealaltă de gheșeftul inopinat pe care l-a făcut de pe urma vestitului săpun!… Ca să vezi că încă mai e bun la ceva inexistentul artefact!…
Gheșeft de pe urma vestitului săpun, dar și de pe urma unor evrei lipsiți de și mai vestitul umor evreiesc…
Ion Coja
A trecut ceva vreme de când, în articolul de mai sus, aţi descris felul în care a fost „maltratat” George Filip din Canada, autointitulat „Poet Total de Talie Mondială”.
Pe scurt: acesta fusese invitat la Teatrul evreiesc de stat din Bucureşti, la recomandarea Ambasadei române din Canada, să-şi lanseze un volum de poezii. În ultimul moment s-a aflat la TES că poetul este simpatizant legionar declarat (şi a proferat în public insulte antisemite), poziţii pe care TES n-a dorit să le andorseze, astfel încât a contramandat omagierea. Când v-am comunicat prin email privat aceste informaţii, aţi răspuns (31 decembrie 2013):
„Dacă Filip George chiar a scris acele cuvinte citate de dl Leibovici la adresa direcției TES, mă văd nevoit să regret că l-am luat în serios când mi-a telefonat. Faptul că avem un prieten comun, om deosebit de serios, m-a indus în eroare. Mea culpa”.
V-am răspuns, printre altele: „Apreciez faptul că i-aţi retras lui George Filip sprijinul în conflictul cu Teatrul Evreiesc. Sper că acest lucru să se reflecte şi pe blogul dv.”
Din păcate constat că nici până acum, după patru ani, n-aţi considerat util să vă informaţi cititorii că v-aţi schimbat punctul de vedere asupra faptelor. Articolul dv. menţionat mai stă şi acum aici ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat…
Exact acelaşi lucru s-a repetat şi foarte recent la articolul „Scrisoare de la un evreu care știe să spună ‚mea culpa’” (https://goo.gl/9c39Hz). Acolo i-aţi lăsat pe cititori să creadă în continuare că Germania ar fi recunoscut că ea este singura care ar fi perpetrat omorurile de la Iaşi, deşi vă distanţaseţi de afirmaţia dv. iniţială. Când v-am sugerat că ar fi cazul ca cititorii să audă şi de la dv. un „mea culpa”, mi-aţi răspuns enervat „Greșeala mea este că mi-am pierdut timpul cu dumneata! Mea culpă! Ești mulțumit?” şi aţi blocat comentariile la acel articol.
Este prima dată când blocaţi comentariile la un articol de pe situl dv., sit care conţine peste şase mii de articole. Dacă aţi fi avut bunul obicei să verificaţi informaţiile pe care le publicaţi, aţi fi putut evita asta… şi puteţi să le evitaţi pe viitor.
N-am blocat niciun comentariu! Nu te potolești?
Fapt este că la acel articol nu se mai pot face comentarii. Opţiunile „Alătură-te discuţiei…” şi „Răspunde” lipsesc. Chiar scrie acolo „Comentariile pentru acest subiect sunt închise”. Asta am şi spus. N-am spus că aţi blocat un comentariu scris de mine. Citiţi cu mai multă atenţie.
Dar în ce priveşte esenţa nu aveţi nimic de comentat? Nici de remediat cele două „scăpări” pe care le-am semnalat?
Deci ce aţi decis cu privire la articolul dv. „Scrisoare de la un evreu care știe să spună ‚mea culpa’” (https://goo.gl/9c39Hz) ? Rămân închise comentariile, sau mai aveţi de gând să le redeschideţi?
Era cu două zile înainte de Hanuca şi domnul Feldman se învârtea ca un leu în cuşcă, de colo până colo: – De unde să iau bani, ca să cumpăr cadouri pentru sărbătoarea asta sfântă? se întreba el amărât, gândindu-se la nevastă-sa şi la copii.
Ieşind în oraş, trecu pe lângă o biserică pe uşa căreia era un mic anunţ:
„Orice evreu care intră în această biserică astăzi şi se creştinează, capătă o sută de dolari”.
Găsise soluţia problemei!
Intră, se creştinează şi capătă o sută de dolari, aşa cum făgăduise anunţul.
Seara, la cină, povesti familiei cum a făcut rost de bani, fluturând un teanc de bancnote în văzul tuturor.
-Iubitule, spuse nevastă-sa, îţi aduci aminte de rochia aia pe care mi-ai promis-o acum trei ani? Acum se vinde cu reducere.
– Cât costă?
– Numai cincizeci de dolari, cu toate că merită pe puţin optzeci şi cinci.
Feldman scoase cinci bancnote de zece dolari şi i le înmână.
Apoi, începu să vorbească fiul:
– Tată, de mult strâng bani ca să-mi cumpăr o bicicletă englezească, cu trei schimbătoare de viteze. Am reuşit să adun cea mai mare parte, dar îmi mai lipsesc nişte bani.
– Câţi?
– Douăzeci şi cinci de dolari.
Feldman îi înmână banii.
– Tăticule, spuse fiica lui adolescentă, săptămâna viitoare şcoala noastră organizează o serbare, cea mai importantă din tot anul. Fără o rochie nouă nu pot să mă duc acolo.
– Bine, scumpa mea. Cât costă rochia?
– Numai douăzeci şi cinci de dolari, tăticule dragă.
Feldman dă fetei restul de 25 de dolari, se lasă pe spate şi începu să zâmbească…..
– Aşa se întâmplă întotdeauna, spuse el. De îndată ce noi, creştinii, facem rost de un ban, voi, evreii, ni-i şi luaţi…
PERLE
Multe aparţin unor evrei, dar ce mai contează, …. în spiritualitate nimeni nu se mai gândeşte la etnia celuilalt.
„La ce lucrez acum? Imi pregatesc remarcile spontane.” – Winston Churchill (1874-1965), prim-ministru englez
„Este mult mai usor sa te lupti pentru niste principii, decat sa traiesti dupa ele.” – Alfred Adler (1870-1937), doctor si psiholog austriac
„Ca sa vinzi un lucru, spune-i unei femei ca e un chilipir, iar unui barbat – ca poate fi returnat.” – Earl Wilson (1907-1987), jurnalist american
“Sunt trei cai ca sa te ruinezi: femei, jocuri de noroc si specialisti. Cu femeile e cel mai placut, cu jocurile de noroc e cel mai rapid, iar cu specialistii e cel mai sigur.” – Georges Pompidou, om politic francez
„Vreau un barbat care sa fie bun si intelegator. Cer oare prea mult de la un milionar?” – Zsa Zsa Gabor (1917- ), actrita americana
„Indiferent ce lucru fac, femeile trebuie sa-l faca de doua ori mai bine decat barbatii, pentru a fi luate in seama. Din fericire, asta nu e greu deloc.” – Charlotte Whittond (1896-1975), primar al orasului Ottawa
„Secretul unei casnicii fericite continua sa ramana un secret.” – Henry Youngman (1906-1998), violonist englez
„Nu judeca un om dupa hainele sale. Judeca-l dupa ale sotiei sale.” – Thomas R. Dewar (1864-1930), om de afaceri scotian
„Omul este singura creatura care refuza sa fie ceea ce este.” – Albert Camus (1913-1960), scriitor, filozof si jurnalist francez
„Progresul tehnologic n-a facut decat sa ne inzestreze cu mijloace mai eficiente pentru a regresa.” – Aldous Huxley (1984-1963), scriitor englez
„Un studiu cuprinzator realizat de politie arata ca nicio femeie nu si-a impuscat sotul in timp ce acesta spala vasele.” – Earl Wilson (1907-1987), jurnalist american
„Oamenii rationali incearca sa se adapteze lumii inconjuratoare. Oamenii irationali incearca sa adapteze lumea inconjuratoare la ei insisi. Este clar, deci, ca schimbarea lumii nu poate veni decat de la oamenii irationali.” – George Bernard Shaw, dramaturg irlandez
„Alaturi de fiecare om de succes se afla o femeie care spune ca nu are cu ce sa se imbrace.” – James Stewart, actor american
„Visul american este sa faci bani si sa reusesti in viata. Visul italian este sa te nasti cu un tata bogat.” – Matteo Molinari, actor si publicist italian
„Banii nu aduc fericirea, dar fiecare vrea sa se convinga de asta pe cont propriu.” – Zig Ziglar, publicist american
„Angajatii care muncesc stand jos sunt mult mai bine platiti decat angajatii care muncesc în picioare.”
Ogden Nash, poet american
„În ziua de azi unii oameni au pretentia ca usile unor oportunitati senzationale sa se deschida cu telecomanda.” – M.Charles Wheeler, jurnalist englez
„Ignorant este cineva care nu stie un lucru pe care tu tocmai l-ai aflat.” – Jim Backus, actor american
„Nu uit niciodata un chip, dar in cazul tau as face bucuros o exceptie.” – Groucho Marx, actor american
„Fictiunea este obligata sa tina seama de posibilitatile existente. Adevarul – nu.” – Mark Twain, scriitor american
„Increderea este acel sentiment pe care il ai inainte de a intelege exact cum se prezinta problema.”- Anonim
„Diferenta intre fictiune si realitate? Fictiunea are sens.” – Tom Clancy, scriitor american
„Persoana care stie, va avea intotdeauna o slujba. Iar persoana care nu stie, va fi intotdeauna seful primeia.” – Diane Ravitch, profesor american
„E greu sa accepti o critica, mai ales atunci cand ea vine din partea unui prieten, a unei rude, a unei cunostinte sau a unui strain.” – Franklin P. Jones – din pacate, identitatea lui Franklin P. Jones nu este clara.
„Sa stai degeaba pe fata pamantului nu costa nimic si in plus beneficiezi gratuit, in fiecare an, de o calatorie in jurul Soarelui.”- Ashleigh Brilliant, caricaturist englez
„Lumea este impartita in oameni care fac lucruri marete si in oameni care isi atribuie meritele. Incearca sa faci parte din prima categorie – concurenta este infinit mai redusa.” – Dwight Morrow, diplomat American
Toate popoarele au avut un aport la cultura si binele Romaniei ,inclusiv bozgorii ,dar singurul popor care a avut un caracter eminamente destructiv pentru Romania au fost si sint evreii .Sa demonstreze ca nu-i asa.
Si sa mai adaug ceva :nici un popor nu are pretentia sa nu fie criticat ,numai ei ,si pe deasupra mai vor sa ii si iubim .E ca si cum am fi obligati sa ii iubim pe unii care ne jefuiesc la drumul mare.A devenit o crima sa demasti crimele ,escrocheriile si minciunile evreilor !!! Pe ce planeta traim ?
Am sa încerc eu să-ți demonstrez:
Max Auschnit,Ioan Holander,Solomon Marcus,Lazar Seineanu,Alexandru Graur,Alexandru Mirodan,Mihail Sebastian,Zigu Ornea,Edmond Deda,Iosif Sava,Henry Malineanu,Aurel Giroveanu,Elly Roman,Gelu Solomonescu,Hary Negrin,Fory Eterle,Maia Morgenstern,Mircea Crisan,Alexandru Andy,Dan Mizrahi,Laurentiu Profeta,Alexandru Mandy,N.Stroe,Adalbert Winkler,Nicolae Cajal,Dolphi Drimer,Leon Rotman,Angelica Rozeanu,Alexandru Elias,Hary Brauner,Mircea Eliad,Mony Ghelerter.
Suficient ? Deși lista ar mai putea continua incă trei săptămâni, cel puțin!
Erata: Hary Eliad,in loc de Mircea Eliad.
Moşule, ai noroc de prietenia Maestrului Coja.
Pentru asemenea comentariu meritai taxat.
Noul an să îţi aducă sănătate şi înţelepciune.
La Mulţi Ani!
dar de ce trebuie sa existe un teatru evreiesc de stat? adica din banii contribuabilului roman sa fie finantata o afacere evreiasca?
pai nu ar fi bine sa se faca favoritisme din astea, discriminari….sa exista si un teatru grecesc de stat, si rusesc si bulgaresc….
De acord ,foarte buna ideea .Ar invata si romanii de la ei.Marea cultura rusa ,balet ,teatru italian ,teatru grecesc ,cultura greaca ,toate acestea ar putea aduce un aport imens la iluminarea acestui popor de iobagi manelisti .
glume,bancuri.ironii etc.etc.gm
Woody Allen
1. Felicitari pentru auto-ironia dusa la superlativ, semn al unui spirit cu adevarat evoluat!.
Am niste copii superbi. Slava domnului ca m-a inselat nevasta-mea…
2. Pina la noaptea nuntii, nevasta-mea se temea de intuneric. Dupa asta m-a vazut pe mine gol si de atunci se teme si pe lumina…
3. Nevasta mea este cea mai neispravita bucatareasa. Noi ne spunem rugaciunea intotdeauna dupa cina…
4. Odata cineva ne-a furat masina. Mi-am intrebat nevasta daca a vazut cumva cum aratau hotii. Mi-a raspuns ca nu, dar a notat numarul masinii…
5. Intr-o zi, mi-am sunat sotia si i-am declarat: Draga mea, ma gindeam la tine si m-a lovit brusc o pofta nebuna de amor. La care ea a intrebat: Dar cine-i la telefon?
6. I-am spus dentistului meu ca mi s-au ingalbenit dintii. Sfatul lui a fost sa-i asortez cu o cravata maro…
7. Azi e o zi absolut nefasta. M-am sculat de dimineata, am luat camasa si i s-au rupt doi nasturi. Am pus mina pe servieta – i s-a rupt minerul. Acum ma tem sa mai merg la WC…
8. I-am spus psihiatrului meu ca sint trist, intrucit pe mine toata lumea ma detesta. Mi-a raspuns sa nu fiu penibil, deoarece nici nu m-am intilnit inca cu toata lumea…
9. Cind eram copil parintii mei se mutau adesea dintr-o casa in alta, dar eu i-am gasit de fiecare data…
10. Eu si sotia mea am trait fericiti 20 de ani. Apoi ne-am intilnit unul pe altul…
11. M-am dus la psihiatrul meu si i-am povestit: Doctore, in fiecare dimineata cind ma uit in oglinda ma apuca brusc o senzatie cumplita de voma.Ce crezi ca am?
Mi-a raspuns: Nu stiu, dar cu vederea – cert – stai impecabil!
12. Viata se rezuma la 2 întrebari simple:…Trebuie sa ne luam un cîine? … sau… Trebuie sa avem copii?
Mi-au placut toate!
La multi ani Dem!
Mulţumesc!
Gândurile mele de bine pentru omul care scrie cu sufletul curat, din spatele personajului Dec.
La Mulţi Ani!