Adio, Dacicus!…

Atunci când în ultima postare adresată dumneavoastră am scris : “Pentru mine aici este finalul controversei. Chiar finalul, pentru că orice mi-aţi răspunde la cele scrise acum eu, oricum, nu am să vă mai răspund” nu m-am putut gândi nici o secundă că răspunsul dumneavoastră va conţine un neadevăr flagrant.
Nu m-am putut gândi nici o secundă că, pentru a încerca să ieşiţi din fundătura în care singur v-aţi băgat, veţi pretinde, în mod cu totul neadevărat, că textul meu ar fi conţinut expresia „de căcat” şi că, din acest motiv, l-aţi cenzurat.
Când, în realitate, titlul manifestului meu postat şi pe alte site-uri FB, cum ar fi : A.E.R. şi MIŞCAREA RADICALĂ, trimis şi către alte zeci, poate sute de internauţi, dar cenzurat de dumneavoastră este : “De ce suntem ÎN RAHAT (subl. mea) şi cum ieşim din el ?”
Ceea ce, orice aţi încerca dumneavoastră să spuneţi, pentru a vă justifica cenzura este cu totul altceva !!!
Aşa că, ţinând deci cont de cele de mai sus mă văd nevoit să nu vă mai las fără răspuns, indiferent câte pagini va trebui să umplu pentru asta.
În consecinţă, reluând în ordine afirmaţiile dumneavoastră din ultimele două postări, vă voi răspunde pe rând astfel :
1. Spuneţi dumneavoastră : “Ideea doctrinei Cojocaru nici nu este de vreo mare originalitate, ajunge la ea oricine se gândește la un proiect de îndreptare a lucrurilor în România.”
Chiar aşa domnule Coja ?
Eu ştiam că sunteţi filolog, nu şi economist ca să vă daţi cu părerea într-un domeniu pe care nu-l stăpâniţi defel.
Şi, în consecinţă, NU aveţi cum să vă pronunţaţi dacă ideile dr. Cojocaru sunt originale sau nu.
Aşa că vă rog credeţi-mă pe cuvânt : ideile dr. Cojocaru SUNT originale.
Şi nici NU sunt la îndemâna oricui.
In ultimele două decenii, m-am străduit să asimilez (atât cât am putut, cât m-a dus mintea) texte economice şi juridice fundamentale ca să fiu, măcar, în stare să înţeleg cu ce se mănâncă şi economia şi dreptul.
Să pot măcar să recunosc valoarea şi originalitatea.

2. Acum episodul OTV
Ziceţi dumneavoastră : “Ideea de a se crea un partid care să promoveze această teză cu ajutorul OTV îmi aparține. De ce nu ați fost prezent la primele întâniri de organizare a acestui partid ? Poate l-ați fi putut împiedica pe dl Cojocaru să intre în conflict cu dl D. Diaconescu!”
Analizând cele spuse de dumneavoastră nu pot decât să constat că afirmaţiile dumneavoastră, citate mai sus, vă pot compromite grav.
Filmul faptelor la care, în parte, am participat direct (deci pot să mi-l asum măcar în parte), film care poate fi oricând derulat, certifică fără dubiu şi certifica şi atunci fără dubiu, faptul că dr. Cojocaru i se întindea o capcană de către oficina OTV.
Oricine putea înţelege încă de atunci că OTV-ul şi DD nu apăruseră şi nu funcţionau de capul lor.
Ci reprezentau (şi încă mai reprezintă – OTV funcţionează în Italia) o componentă deloc neglijabilă a mecanismului general de manipulare şi opresiune pe care regimul în totalitatea lui, prin instituţiile pe care le patronează, inclusiv serviciile, le exercită, în mod constant, fără pauze, asupra societăţii.
Şi ca un amănunt, deloc neglijabil – care vine să confirme cele afirmate mai sus – trebuie spus că, în perioada respectivă, DD a recunoscut în două din emisiunile sale de la OTV că a făcut servicii SRI la solicitarea acestuia.
Şi atunci, îmi iau îngăduinţa să vă întreb :
Dumneavoastră nu ştiaţi (măcar) de aceste apariţii, care ar fi edificat, pe deplin, pe oricine ?
Dacă nu ştiaţi, foarte rău că nu ştiaţi ! Şi cu toate acestea – fără adică să urmăriţi cu minimă atenţie fenomenul OTV – îl trimiteaţi, în gura lupului pe dr. Cojocaru.
Iar dacă ştiaţi şi mai rău ! Pentru că îl trimiteaţi CU BUNĂ ŞTIINŢĂ la moarte politică şi mediatică !!!
Iată de ce NU am fost prezent nici la primele (sau la următoarele) întâlniri ale partidului şi nici nu l-am susţinut, sau secondat, pe dr. Cojocaru în nici un moment din episodul OTV.
Dimpotrivă !
Decizia dsale de a se duce a doua oară la OTV (după ce, cu o jumătate de an mai înainte, TB îl dăduse afară din grila lui de emisiuni ca pe o măsea stricată), în pofida avertismentelor şi împotrivirii mele manifeste şi argumentate, a reprezentat MOTIVUL (CAUZA o voi explica ulterior) separării noastre.
În ziua în care dr. Cojocaru mi-a comunicat, la telefon, că a fost la OTV la TB (nu urmărisem emisiunea şi nu ştiam că ireparabilul se produsese) eu, la rândul meu i-am comunicat atunci că, în aceste condiţii, colaborarea noastră ia sfârşit.
Şi aşa a fost.
De atunci l-am mai întâlnit pe dr. Cojocaru doar de două ori.
Prima dată, la tribunal, când m-am dus să văd ce hotărâre fusese dată de judecători în procesul cu înscrierea partidului şi când am schimbat două vorbe protocolare.
A doua oară, cu totul întâmplător, pe o stradă din Bucureşti, când în câteva cuvinte mi-a reproşat că, prin comportamentul meu, am adus mari prejudicii cauzei. Reproş pe care, tot în câteva cuvinte, i l-am întors, atribuindu-i lui principala vină.
Aşadar, eu ştiind de atunci cu se mănâncă OTV – ul şi DD, nu numai că nu am încercat să împiedic separarea/conflictul dintre dr. Cojocaru şi DD (aşa cum dumneavoastră îmi sugeraţi cu seninătate că ar fi trebuit să fac) ci, dimpotrivă, m-am străduit să împiedic, încă din start, ca o astfel relaţie să fie posibilă.
Tocmai pentru că, spre deosebire de dumneavoastră ştiam unde se va ajunge.
Şi s-a şi ajuns.
Aşa că nu dumneavoastră aveţi dreptul să mă chestionaţi în legătură cu penibilul episod al colaborării dintre dr. Cojocaru şi OTV/DD.
Ci, dumneavoastră trebuie să răspundeţi pentru cele întâmplate dacă, într-adevăr, aşa după cum pretindeţi, l-aţi consiliat pe dr. Cojocaru să facă partid cu OTV şi DD

3. Şi tot în legătură cu OTV continuaţi : “ În forma prezentată la OTV proiectul este plin de naivități și inaplicabil!” Dar avea mare potențial electoral, pe care Dan Diaconescu s-a priceput să-l exploateze! De ce n-a făcut-o alături cu dl Cojocaru? Probabil că din același motiv pentru care nici dvs nu mai sunteți împreună cu dl Cojocaru!”
Privitor la forma actuală a proiectului economic prezentat de dr. Cojocaru şi la OTV voi reveni. El, proiectul, nu este însă nici naiv şi nici inaplicabil, după cum dumneavoastră îl catalogaţi,
Defectele majore ale proiectului sunt altele.
Vi le voi explica puţin mai departe.
Pe de altă parte, într-adevăr, proiectul dr. Cojocaru avea mare potenţial electoral.
Şi tocmai de aceea, el, PROIECTUL, trebuia CONTROLAT, MANIPULAT, DETURNAT şi COMPROMIS.
Dacă s-ar fi putut, DEFITIV !!!
La fel şi autorul.
Ceea ce s-a întâmplat în chip cât se poate de profesionist.
Ba mai mult, nu numai că proiectul a fost compromis în sine, că nimeni nu mai crede în cei 20000 de euro promişi, ci ideea însăşi a posibilităţii recuperării de către poporul român a averii ce i-a fost furată de statul român şi a refacerii pe această cale a economiei şi societăţii româneşti a suferit prejudicii incalculabile.
Aşadar, departamentele de analiză şi cele specializate în operaţiuni de manipulare şi intoxicare aparţinând instituţiilor abilitate şi organizaţiilor conexe au lucrat cu maximă eficienţă, tocmai şi pentru că dumneavoastră le-aţi dat o mână de ajutor prin ideea dumneavoastră (cel puţin aşa aţi afirmat cu subiect şi predicat) preluată de către dr. Cojocaru de a face un partid cu DD şi OTV.
În concluzie, pentru a pune lucrurile la punct : motivele pentru care dr. Cojocaru a intrat în conflict cu DD nu sunt nicidecum cele prezumate în mod greşit de dumneavoastră, ci sunt cele relevate de mine şi diferă radical, sunt total opuse motivelor pentru care eu m-am separat de dr. Cojocaru.

4. Mai recunoaşteţi dumneavoastră domnule Coja : “Da, domnule arhitect, eu v-am scos expresia „de căcat”, am făcut această cenzură! Iar dvs nu ați fost de acord să vă public textul fără acea sintagmă la care nu am înțeles de ce țineați așa de mult. Acum înțeleg de ce : l-aș fi sărăcit pe bietul text de ideile principale! “
Despre faptul că aţi spus un neadevăr în legătură cu sintagma responsabilă de decizia dumneavoastră de a mă cenzura, m-am pronunţat deja şi nu mai reiau discuţia.
Ceea ce vreau să spun acum privitor la afirmaţia dumneavoastră, este că NU aţi înţeles, sau vă prefaceţi că nu aţi înţeles despre ce era vorba în „bietul text”.
Descrierea situaţiei „ de rahat” nu este nici pe departe “ideile principale” conţinute de manifest.
Situaţia explicitată/denumită ca atare nu este altceva decât cauza apariţiei şi dezvoltării IDEILOR FUNDAMENTALE promovate de pe acest suport.
Idei care sunt :
a. Furtul de către statul român, prin promulgarea Legii 15/1990, a întregii averi
aparţinând în proprietate comună întregului popor este CAUZA DIRECTĂ a tuturor
relelor cu care se confruntă, de 25 de ani încoace, poporul român.
b. CONFISCAREA în proprietate comună a întregului capitalului furat de statul român
prin Legea 15, indiferent în posesia cui se află în prezent, precum şi a întregului capital
acumulat din exploatarea capitalului furat prin Legea 15 este SINGURA soluţie prin
care criza în care ne aflăm poate fi stopată şi dezastrul iminent care ne paşte poate fi
evitat.
c. Împărţirea lui, a capitalului confiscat, în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor
români îndreptăţiţi, prin procedurile prevăzute de Varianta Cojocaru- versiunea 1990 şi
adaptate contextului actual reprezintă cea mai bună metodă/alternativă de demarare a
reconstrucţiei economiei şi societăţii româneşti.
d. Înfiinţarea unei organizaţii politice cu masivă susţinere civică, care să-şi propună în
mod PRIORITAR şi EXPLICIT ducerea la înfăptuire a dezideratelor de mai sus este
OBLIGATORIE

5. Mai departe, mă luaţi dumneavoastră la mişto :
În rest, felicitări! Patria recunoscătoare! Numai că în 1994 era cam târzior să spuneți că România a luat-o pe un drum greșit! Mă rog, nu e rău că ați făcut-o, dar nu vă căutați un merit în faptul că ați fost primul! Nu asta contează. Dar e bine să știți că n-ați fost primul! Nici măcar printre primii! Poate că ați fost primul care la ”România liberă” a tras semnalul de alarmă. Dar în alte publicații încă din 1990 s-a spus ce era de spus.
N-are Patria cu ce să-mi fie recunoscătoare.
Locul de veci este deja cumpărat de bunica mea, Dumnezeu să o odihnească, de mai bine de cincizeci de ani.
Şi că veni vorba.
Nici eu nu sunt convins că “serviciilii” s-ar ocupa cu încercări de a intimida pe acei cetăţeni români recalcitranţi care promovează idei eretice în ceea ce priveşte proprietatea.
Mă gândesc însă la faptul că marea majoritate a capitalului furat a trecut la străini.
State străine sau/şi companii străine.
Care au propriile servicii…
Ca şi marile companii româneşti ale “miliardarilor de carton.”
Revenind acum la sentinţa dumneavoastră că cum “că în 1994 era cam târzior să spuneți că România a luat-o pe un drum greșit! “ mă văd nevoit să vă răspund astfel :
a). Am spus (am scris şi publicat, în ziarul Dreptatea) că România a luat-o pe un drum greşit încă din ianuarie 1990. Când 90 la sută din nemulţumiţii de după 1992 (căci abia atunci unii dintre români au început să se trezească) dormeau bine mersi în pantofi.
Mulţi dintre ei, de altfel, au readormit între timp şi nu cred să mai trezească vreodată.
In ce-l priveşte pe dr. Cojocaru, îmi aduc aminte că l-am cunoscut prin în aprilie/mai 1990.
De atunci, am ştiut nu numai că România se află pe un drum greşit, ci am aflat şi pe ce drum TREBUIE să apuce România.
Şi, începând de atunci, vreme de aproape două decenii l-am susţinut pe dr. Cojocaru, am susţinut, propagat şi apărat public ideile conţinte de Varianta Cojocaru – Versiunea 1990.
La început, până în 1994, fără rezerve.
Iar dumneavoastră spuneţi că, în afară de dr. Cojocaru, de mine şi de alţi câţiva susţinători declaraţi ai dsale, ar fi existat unii care, prin cine ştie ce gazete „încă din 1990 ar fi spus ce era de spus.”
Fals, domnule Coja !!!
Total fals !!!
Nimeni în afara de dr. Cojocaru şi de doi/trei fideli, printre care m-am numărat şi eu, NU A SPUS/SCRIS CE TREBUIA SPUS/SCRIS ŞI NU A FĂCUT CE TREBUIA FĂCUT.
Nici reprezentanţii aşa zisei opoziţii democratice : PNŢ, PNL, PSD – despre care, odată cu trecerea timpului şi declasificarea dosarelor, vom afla că, de fapt, s-au aflat tot timpul la cheremul regimului Iliescu.
Nici reprezentanţii aşa ziselor formaţiuni naţionaliste : PRM, PUNR, VATRA – despre care, de asemenea, odată cu trecerea timpului şi declasificarea dosarelor vom afla ce vom afla şi despre „opoziţia democratică”.
Şi unii şi alţii, cu toţii au acceptat şi promovat „privatizarea prin vânzare”.
Ignorând, subestimând, bagatelizând (aşa cum încă faceţi dumneavoastră acum), mulţi combătând cu furie, Varianta Cojocaru.
Nimeni, nicăieri, niciodată, în nici o publicaţie, în afară de dr. Cojocaru şi minusculul său cerc de fideli nu au spus/scris ce ERA DE SPUS, adică nu a promovat Varianta Cojocaru.
La acea vreme SINGURA soluţie care, pusă în practică, ar fi salvat România din dezastrul în care se află acum.
Dezastru pe care, de altfel, dr. Cojocaru l-a descris în amănunt încă din 1990.
Şi care, prin proporţii, chiar a depăşit, pe alocuri, şi cele mai sumbre previziuni.
b). În 1994, am fost primul (şi de atunci am rămas şi singurul) care a spus şi spune DE CE a luat-o România pe drumul greşit şi CE TREBUIE SĂ FACĂ CA SĂ-L PĂRĂSEASCĂ ŞI INTRE PE DRUMUL CEL BUN.
Atunci, în premieră absolută, AM ARĂTAT CAUZA ŞI AM ARGUMENTAT că la RĂDĂCINA TUTUROR RELELOR SE AFLĂ FURTUL COMIS DE CATRE STATUL ROMÂN ÎMPOTRIVA PROPRIILOR CETĂŢENI DE LA CARE EL, STATUL, A FURAT ÎNTREAGA LOR AVERE DEŢINUTĂ ÎN PROPRIETATE COMUNĂ POTRIVIT PREVEDERILOR ARTICOLELOR 5 ŞI 6 ALE CONSTITUTIEI RSR AFLATA ÎN VIGOARE LA DATA PROMULGĂRII ILEGALE A LEGII 15/1990.
Din păcate, şi o spun cu maximă părere de rău, nimeni înaintea mea nu şi-a dat seama de (sau, dacă şi-a dat seama în particular, nu a devoalat-o public) ticăloşia fără margini comisă de statul român în 7 august 1990, data promulgării Legii 15.
Cu atât mai puţin, nimeni nu şi-a dat seama de (sau, dacă şi-a dat seama în particular, nu a devoalat-o public, înainte ca ea să fie comisă) porcăria sinistră pe care proaspătul instalat la 20 mai 1990 regim iliescu o punea la cale.
Aici, desigur, nu îi includ pe cei care au pus la cale şi săvârşit mârşăvia şi care ştiau foarte bine ce fac !
Atunci, în septembrie/noiembrie 1994, prin faptul că am afirmat DREPTURILE INALIENABILE ŞI IMPRESCRIPTIBILE ALE CETĂŢENILOR ROMÂNIEI ASUPRA AVERII LOR COMUNE, AM REFUNDAMENTAT, DE FACTO, DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC, VARIANTA COJOCARU.
Până atunci, ÎN MOD GREŞIT, dr. Cojocaru considerase că statul socialist fusese proprietarul bunurilor mijloace de producţie şi că, prin punerea în aplicare a doctrinei sale, urma ca cetăţenii să fie ÎMPROPRIETĂRIŢI, fiecare dintre ei, cu o parte din respectivele bunuri.
Parte care i s-ar fi cuvenit fiecăruia pentru munca prestată şi neplătită, în decursul celor patru decenii şi jumătate de „exploatare socialistă”.
Exploatare socialistă ale cărei rezultate duseseră la acumularea respectivelor mijloace de producţie, ale respectivei averi, ale respectivului capital, adunat până în Decembrie 89.
În 1994, după aproape doi ani de cercetare/studiere a problemei mi-am dat seama că dr. Cojocaru a greşit grav în această privinţă.
ÎN REALITATE, NU STATUL SOCIALIST A FOST PROPRIETARUL LEGAL (ŞI LEGITIM) AL BUNURILOR MIJLOACE DE PRODUCŢIE, AL CAPITALULUI, CI CETĂŢENII.
STATUL SOCIALIST FUSESE DOAR ADMINISTRATORUL RESPECTIVELOR BUNURI.
ŞI, PE CALE DE CONSECINŢĂ, STATUL POST SOCIALIST NU AVEA DREPTUL SĂ SE AUTO INTITULEZE PROPRIETAR.
EL PUTEA RĂMÂNE, EVENTUAL, DOAR TOT UN SIMPLU ADMINISTRATOR.
ŞI, MAI ALES, NU PUTEA ÎNSTRĂINA (ADICĂ „PRIVATIZA”), ÎN NUME ŞI FOLOS PROPRIU BUNURI CARE NU ÎI APARŢINEAU ŞI PE CARE LE FURASE DE LA POPORUL ROMÂN PRIN LEGEA 15/1990 .
BUNURI CU CARE ŞI ACUM FACE TRAFIC INFRACŢIONAL, DE PESTE DOUĂ DECENII.
Drept urmare cetăţenii României nu trebuiau împroprietăriţi – cum greşit credea dr. Cojocaru – deoarece ei erau deja proprietari.
Tot ceea ce trebuia şi încă trebuie făcut era şi este ca cetăţenii, proprietarii în comun, să iasă din indiviziune, din devălmăşie.
În acest fel, după refundamentarea ei juridică, „Varianta Cojocaru” nu mai era şi nu mai este doar o soluţie economică opţională, bună sau proastă, aplicabilă sau nu, comparabilă cu varianta de “privatizare prin vânzare”.
Varianta Cojocaru fiind varianta de „privatizare prin împroprietărire.”
Din acel moment, odată cu descoperirea/devoalarea făcută de mine, Varianta Cojocaru nu mai era variantă.
Ea devenea ALTERNATIVĂ.
Mai mult, ea devenea, este şi va rămâne ALTERNATIVA OBLIGATORIE la imensa porcărie pentru care am fost sortiţi să fim cobai.
Drept aceea – întrucât până în 1994 statul încă nu trecuse, practic, la înstrăinarea bunurilor furate, în locul împroprietăririi eu am propus, într-o primă etapă, conceptul de RETROCEDARE în proprietate comună a averii însuşite ilegal de către statul român prin Legea 15.
Ulterior, după ce statul român a înstrăinat ilegal cea mai mare parte din bunurile furate prin Legea 15, şi continuă să o facă, am adus în discuţie şi promovat CONFISCAREA.
Ceea ce înseamnă că DOAR prin CONFISCARE ÎN PROPRIETATE COMUNĂ, urmată de ÎMPĂRŢIRE/DISTRIBUIRE ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ România poate deveni (pentru că până acum nu a fost şi nici în prezent nu este) stat de drept.
Ceea ce înseamnă că DOAR prin CONFISCARE ÎN PROPRIETATE COMUNĂ, urmată de ÎMPĂRŢIRE/DISTRIBUIRE ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ, societatea românească poate deveni o societate normală, pentru că doar un stat de drept poate proteja o societate care, astfel, să devină normală.
Ceea înseamnă că DOAR prin CONFISCARE ÎN PROPRIETATE COMUNĂ, urmată de ÎMPĂRŢIRE/DISTRIBUIRE ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ, valorile (vieţii) cotidiene şi/sau valorile superioare ei pot lua naştere şi se pot dezvolta, pentru că astfel de valori nu pot exista fără o societate normală, care nu poate exista fără un stat de drept, care nu poate exista şi funcţiona ca stat de drept atâta vreme cât este un STAT INFRACTOR !!!
Repet aşadar, pentru a fi înţeles odată pentru totdeauna :
Departe de a mai fi (doar) o OPŢIUNE ECONOMICĂ REVOLUŢIONARĂ DE IEŞIRE DIN COMUNISM, spre un orizont ACCESIBIL libertăţii, Varianta Cojocaru devine astfel, prin REFUNDAMENTAREA EI JURIDICĂ, O SOLUŢIE CU CARACTER GENERAL, OBLIGATORIE PENTRU IEŞIREA DIN COMUNISM spre un orizont “CONDAMNAT” la libertate.
Cu toate argumentele de mai sus, mi-au trebuit aproape doi ani pentru ca să-l conving pe dr. Cojocaru să renunţe la împroprietărire şi să adopte teza retrocedării şi, ulterior, a confiscării.
Şi să semneze Manifestul Naţional al Solidarităţii Româneşti din 1996 (cel preluat de Vatra Românească), în forma sa finală cu capitolul despre proprietate redactat de către subsemnatul.
Aşadar, că a fos târziu în 1994 când m-am prins de golănia regimului iliescu, sau că (pot fi vinovat, eventual, pentru că) puteam să mă fi prins mai devreme, este o altă discuţie.
Căci, la urma urmei, puteam să nu mă prind niciodată.
Ca imensa, cvasitotalitatea, concetăţenilor mei.
Care continuă şi azi să doarmă în bocanci, cizme, pantofi şi papuci.
Sau, pur şi simplu desculţi, de săraci ce sunt.

6. Şi, mai departe, referitor la statutul de promotor şi susţinător al doctrinei confiscării pe care eu tot încerc să vi-l ofer de douăzeci de ani şi dumneavoastră (ca şi mulţi alţii pe care i-am contactat, asemenea ca pe dumneavoastră) îl refuzaţi constant, ziceţi : “Cum adică îmi oferiți nu știu ce statut?! Îl aveați în buzunar și mi-l dați mie?! Nu v-am simțit alături nici atunci când, de mai multe ori, am încercat să înfiripez un partid naționalist, nici atunci când am încercat să candidez independent la preșidenția României.”
Vă rog să mă iertaţi, domnule profesor, că am îndrăznit, ba chiar am tot insistat, ca surda la mormânt, să vă un ofer un statut pe care, de fapt, dumneavoastră ca naţionalist ar fi trebuit să-l asumaţi SINGUR, NECONDIŢIONAT, CHIAR ÎMPOTRIVA TUTUROR DACĂ AR FI FOST NEVOIE.
Vă promit că nu am să vă mai deranjez cu astfel de oferte.
Pe de altă parte, nu vă voi fi alături (dar nici nu vă voi ataca) atunci când veţi mai încerca să mai „înfiripaţi” un partid naţionalist, sau să candidaţi la preşidenţia României, pe bază de bla, blauri.
Vă voi fi alături de acum încolo, doar dacă veţi pune în CENTRUL viitoarei doctrine a viitorului partid, ori în CENTRUL viitorului mesaj prezidenţiabil, REZOLVAREA PROBLEMEI RECUPERĂRII PROPRIETĂŢII/AVERII FURATE DE LA POPORUL ROMÂN PRIN CONFISCAREA EI.

7. Ziceţi dumneavoastră : Pledând eu pentru ideile din doctrina Cojocaru-Popa, răposatul Verdeț m-a luat deoparte și mi-a zis: ”Domnule, Coja, nu putem întoarce ceasul istoriei cu atâția ani!” I-am răspuns: „e vorba de numai 4-5 ani. Alții vor să întoarcă ceasul istoriei în urmă cu 50 de ani și nu vă deranjează!”
Am impresia că îmi reproșați mie ceea ce cade în seama dlui Cojocaru… L-am susținut la OTV, inclusiv pentru a face un partid dedicat doctrinei, repet, doctrina COJOCARU-POPA, dar domnia sa a pus orgoliile personale mai presus de doctrină!…
Mai întâi domnule profesor Coja : nu a existat şi nu există o doctrină Cojocaru- Popa !
Aşa cum nu a existat o Variantă Cojocaru – Rugină !
Aşa cum nu a existat o Lege Cojocaru – OTV !
Ultimele două pomenite de mine fiind, de fapt, nişte făcături manipulatorii încropite de realizatorii scenariilor de denigrare şi îngropare a Variantei Cojocaru – versiunea 1990, respectiv a Legii Cojocaru – versiunea 2010.
Dr. Constantin Cojocaru este UNICUL AUTOR AL VARIANTEI COJOCARU.
Tot dsa este UNICUL AUTOR AL LEGII COJOCARU.
Contribuţia mea, pentru care nu-mi atribui calitatea de coautor, constă doar în REFUNDAMENTAREA JURIDICĂ A VARINTEI COJOCARU / VERSIUNEA 1990.
Eu nu am făcut altceva decât să dau doctrinei o altă “expunere de motive”, să o transform dintr-o OPŢIUNE PREPONDERENT ECONOMICĂ, într-un IMPERATIV JURIDIC şi nu doar juridic, ci chiar JUSTIŢIAR.
În al doilea rând, nu este vorba de “a întoarce ceasul istoriei” nici cu 5 ani nici cu 50, ci de a-l da înainte cu cel puţin 25.
Adică de a recupera toţi cei 25 de ani pierduţi în aşa zisa „tranziţie.”
Confiscând averea furată de la popor şi redând-o acestuia, vom deschide acea poartă pe care nemernicii care încă ne stau în cârcă ne-au închis-o în nas în 1990.
În sfârşit, nu vă reproşez dumneavoastră ceea ce ar trebui să-i reproşez dr. Cojocaru.
Dumneavoastră vă reproşez că nu adoptaţi o atitudine publică şi nu vă asumaţi acţiuni concrete pro CONFISCARE.
Dr. Cojocaru îi reproşez că a renunţat la VARIANTA COJOCARU.
Şi prin aceasta îi reproşez dr. Cojocaru că a RENUNŢAT la confiscare, mai mult chiar că o REFUZĂ şi că, în schimb, ACCEPTĂ aşa zisa „privatizare” ca pe un act legal.
Îi reproşez adică că înlocuieşte recuperarea, prin confiscare, a averii furate poporului român (renunţând, deci, implicit la despăgubirea cetăţenilor păgubiţi prin furt) cu un mecanism economic şi fiscal bazat pe introducerea unui impozit progresiv pe avere ca sursă de venit pentru crearea unui fond de investiţii, proprietate a statului.
Fond care, în viitor, va fi destinat să finanţeze proiecte de redresare economică a României.
Dr. Cojocaru, RENUNŢĂ astfel la susţinerea şi promovarea drepturilor de proprietate ale cetăţenilor Ţării asupra averii lor comune, furată de statul român prin promulgarea Legii 15/1990, în favoarea promovării unui mecanism economico-financiar, prin care marile averi autohtone, precum şi capitalurile transferate către străini, toate provenite din JAF, vor rămâne ILEGAL în posesia celor care le deţin şi în prezent.
Prin acest mecanism economico-financiar românii NU îşi vor mai recupera bunurile furate.
Şi nici NU vor mai fi despăgubiţi pentru ele
Ba chiar mai mult, prin acest mecanism (ÎNTINS PE ZECE ANI) doar se va încetini, fără a putea fi oprit, procesul de concentrare a capitalului în mâinile oligarhilor autohtoni şi ale străinilor.
În plus, vom risca enorm ca statul, prin proprietatea asupra fondului de investiţii să redevină o forţă discreţionară, copleşitoare pentru cetăţeni.
Chiar dincolo de limitele insuportabile deja atinse în prezent.
Şi pe deasupra, acceptând status qvo-ul actual, prin punerea în aplicare a mecanismului economic şi financiar imaginat de dr. Cojocaru, va fi, implicit, recunoscut şi acceptat FURTUL, ceea ce va face IMPOSIBILĂ edificarea unui stat de drept şi a unei societăţi normale pe meleagurile dâmboviţene.
Sau, dacă preferaţi, mioritice.
Proiectul Legii Cojocaru – versiunea 2010 (şi următoarele) nu este, aşadar, nici naiv, nici inaplicabil.
Este, în schimb, cinic.
Şi cât se poate de aplicat.
Într-un cuvânt, deci, domnule Coja, îi reproşez dr. Cojocaru faptul că ACTUALA LEGE COJOCARU – VERSIUNEA 2010 NU MAI ARE, PRACTIC, NICI O LEGĂTURĂ CU VARIANTA COJOCARU – VERSIUNEA 1990.
Iată, aşadar, CAUZA, nu doar motivul, separării mele de dr. Cojocaru.
În vreme ce dsa a renunţat să-şi susţină propria cauză, pentru care a şi intrat în luptă acum un sfert de secol – VARIANTA COJOCARU, eu am rămas singurul ei apărător.
În locul lui.
Până acum, eu am auzit doar de ucenici care şi-au părăsit Maestrul, pentru a încerca să găsească/născocească alte doctrine, alte învăţături.
Este pentru prima oară cred, când, dimpotrivă, Maestrul îşi lasă baltă doctrina (şi ucenicii care se încăpăţânează să vegheze asupra operei Maestrului) pentru a o lua pe arătură, după cai verzi pe pereţi.
Iar în finalul intervenţiilor dumneavoastră, domnule Coja, spuneţi : “Dar, principala piedică în aplicarea doctrinei dvs (care nu este a mea, v-am spus) este faptul că nemernicii care ne guvernează de 25 de ani nu numai că au furat, dar au și distrus! Au distrus mult mai mult decât au furat, așa că nu mai avem ce lua înapoi! Aici nu m-am înțeles cu dl Cojocaru: i-am repetat la nesfârșit: Ăștia au distrus economia! Era bine dacă o furau și o luam noi inapoi! S-au făcut proprietari pe fabrici și uzine ca să le distrugă! Nu ca să le fure beneficiile, păstrându-le în funcțiune! Ăștia nu sunt hoți, ci dușmani ai neamului!
Domnule profesor, iertaţi-mă că vă întreb cu tot respectul : de la cine aţi auzit prostelile astea ?
Cum adică domnule Coja? Dacă erau în picioare toate fabricile era bine să le fi luat înapoi, dar aşa că au rămas doar două/trei din zece, nu este bine să le luăm înapoi, ci este bine să le lăsăm la ăia de le-au furat şi le-au distrus pe celelalte şapte/opt !?
Adică, dacă dumneavoastră, după ce vi s-a furat portofelul şi prindeţi hoţul, dar găsiţi în portofel mai puţini bani decât atunci când v-a fost furat, ce faceţi ?
Îi daţi drumul hoţului cu banii rămaşi în portofel, pe motiv că nu mai sunt toţi ?
Sau încercaţi, în primul rând, să vă securizaţii banii din portofel, atâţia câţi v-au mai rămas şi apoi să-i aplicaţi hoţului, dacă se va putea, şi corecţia meritată ?
Dacă vă gândiţi să nu vă recuperaţi banii din portofel, pe motiv că sunt puţini, luaţi-vă atunci de mână cu dr. Cojocaru.
Că şi el pretinde că la fel ar face.
Nu ştiu de unde aţi scos afirmaţia că nu v-aţi înţeles cu dr. Cojocaru pe tema recuperării, când el exact asta susţine ca şi dumneavoastră : că nu mai avem ce lua înapoi.
Pe mine însă, nu mă puteţi duce cu preşul.
Încercând să-i atribuiţi dr. Cojocaru poziţii pe care el însuşi le combate şi pentru care, din această cauză, eu îl combat pe el.
Şi pe dumneavoastră împreună cu el, evident.
Drept aceea, pentru că văd că (încă) nu aţi înţeles cum stă treaba în realitate, am să vă lămuresc la final.
Trebuie să ştiţi, mai întâi, că căderea comunismului (fix la aniversarea a două sute de ani de la Revoluţia franceză a fost demult pusă la cale.
Poate, exagerez, chiar imediat după Revoluţia franceză.
Deşi, mai plauzibil, mi se pare a se fi întâmplat după Primul Război Mondial.
Iar planul actual, efectiv/operativ a fost pus la punct şi actualizat, deopotrivă de către liderii autobotezaţi fără temei, “democraţi” şi „comunişti.”
Desigur, nu de toţi.
Unii s-au trezit (sau dimpotrivă „au adormit”) pe dinafară.
Apoi trebuie să ştiţi că acest plan includea prăbuşirea economică a Estului.
Iar României, pentru că acumulase mai mult, i s-a luat, evident, mai mult.
Sau, dacă vreţi, pentru siguranţă i s-a luat tot.
Iar ceea ce a prisosit a fost, cu bună ştiinţă, distrus potrivit înţelegerii.
Şi, în sfârşit, ca să fiţi pe deplin la curent cu cele întâmplate, trebuie să ştiţi că Legea 15 i-a fost adusă lui petre roman, în plic, de către silviu brucan.
De nimeni altul.
Aşa că, singurul care – apărut, în 1990, parcă de nicăieri, ca accident al istoriei – le-ar fi putut periclita planurile în România (ceea ce ar fi însemnat un semnal extrem de periculos pentru întregul lagăr socialist) a fost, pentru foarte scurt timp, dr. Cojocaru şi cei câţiva adepţi strânşi în pripă.
Dintre care unul se încăpăţânează şi acum să nădăjduiască.
Restul a fost şi încă este TĂCERE !!!