”Limba noastră” a împlinit 100 de ani

Astăzi, 17 iunie, se împlinesc exact 100 de ani din ziua în care Alexei Mateevici a scris nemuritoarea-i poezie ”Limba noastră”, veșnicul și neîntrecutul imn al limbii române.

Doi basarabeni, nevoiți să-și părăsească patria în 1944, părinții lor fiind goniți de urgia roșie: prof. univ. dr. Zamfira Mihail din București și inginerul Eugen Statnic din Munchen, Germania, au venit, cu acest prilej, cu un dar absolut impresionant pentru copiii Republicii Moldova.
Este vorba de un volum de versuri ale lui Alexei Mateevici, editat la Chișinău în doar trei săptămâni.
”A fost o goană nebună”, avea să recunoască ulterior dr. Vasile Șoimaru, coordonatorul proiectului respectiv.
Totul a început de la o simplă discuție telefonică, pe la mijlocul lunii mai, între Zamfira Mihail și Eugen Statnic. Printre altele, Zamfira Mihail i-a spus interlocutorului său despre centenarul poeziei ”Limba noastră”. În doar câteva clipe a venit și ideea editării unui volum de versuri pentru copiii basarabeni. În același moment, Eugen Statnic, mare filantrop, a spus că-și asumă finanțarea volumului.
Cine altul decât Vasile Șoimaru, bun prieten al celor doi și coordonator al proiectului ”Românii din jurul României”, ar fi putut realiza, într-un timp extrem de scurt, această idee?
Imediat ce i s-a propus, a acceptat provocarea.
Pe 15 iunie, cartea era deja la Cornova, în satul de baștină a lui Vasile Șoimaru și al tatălui Zamfirei Mihail, preotul savant Paul Mihail.
Toți cei 104 copii de la gimnaziul ”Paul Mihail” din Cornova au primit-o în dar alături de câte o cutie de bomboane ”Moldova”, oferite cu mult drag de Zamfira Mihail.
Cartea cuprinde  întreaga creație poetică originală a lui Alexei Mateevici, precum și cele mai importante referințe critice privind creația poetului. Este, de fapt, o nouă ediție, a II-a, a volumului de versuri al lui Alexei Mateevici, care a apărut la Bacău în 2013 sub îngrijirea lui Ion Nuță.
Toate cele 1000 de exemplare vor fi distribuite gratis. ”Cartea va fi transmisă tuturor bibliotecilor raionale din Republica Moldova, va fi transmisă și în școli”, a făcut o precizare Vasile Șoimaru.
Cele 12 strofe ale poeziei ”Limba noastră” au fost scrise pe 17 iunie 1917, la Chișinău, într-un carnet pe care poetul îl va completa cu alte poezii, fiind deja pe front. A doua zi, pe 18 iunie,  citește poezia în debutul unor cursuri de limbă română pentru învățătorii moldoveni. Pe 21 iunie, este deja publicată în ziarul ”Cuvânt moldovenesc”, nr. 49, cu nota redacției: ”Poezia aceasta e scrisă cu prilejul  deschiderii cursurilor pentru învățătorii moldoveni și a fost cetită de autor la deschidere”.
La 22 iulie 1995, deputații din Parlamentul Republicii Moldova au aprobat strofele 1, 2, 5, 8 și 12 ale poeziei „Limba noastră“ drept imn oficial al Republicii Moldova. Muzica îi aparține lui Alexandru Cristea.

Lucia Bacalu

17 iunie 2017

”Limba noastră” a împlinit 100 de ani

*

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.