Cum e cu „limba mamă” a latinei?!
Limbă mamă, limbă fiică, limbi surori.
– ad usum Dacorum-
Expresiile limbă mamă, limbă fiică sau limbi surori nu sunt potrivite întru totul cu realitatea faptelor lingvistice. Aceste expresii au ca punct de plecare o comparație, o asemănare, între grai și persoana umană. Ca orice comparație, aceasta este și ea numai parțial valabilă. În sens propriu, cu referire la persoane, este știut că o mamă este o persoană care naște, dar continuă să trăiască și după nașterea copilului, fiică sau fiu. Uneori – Doamne, ferește!, trăiește chiar mai mult!
În materie de limbă, se constată că orice limbă mamă dispare pe măsură ce apare limba fiică, sau limbile fiice! Greaca veche este limba mamă a limbii grecești moderne, dar cele două limbi nu au conviețuit niciodată! Ci s-au succedat. Astfel că nu se poate ca un popor să vorbească limba mamă a unui alt popor, iar cele două popoare să existe în aceeași epocă, în același timp! Limba pe care o vorbeau dacii nu putea fi limba mamă a altei limbi care se vorbea pe vremea dacilor!
A spune că limba dacilor este limba mamă a latinei este un non sens. Despre nicio limbă vie, vorbită la un momnt dat, nu se poate spune la acel moment că este limba mamă a unei limbi care se vorbește și ea la acea dată. Despre nicio limbă vorbită în prezent nu se poatespune că este limba mamă a altei limbi!
Limba dacilor putea fi limbă mamă pentru latină numai dacă limba dacilor se transforma în limba latină și dispărea astfel. Dar latina și limba dacilor s-au folosit simultan în spații diferite. Cât erau de înrudite este mai greu de spus, căci nu știm mai nimic despre limba dacilor, a tracilor… Latina și geto-daca puteau fi cel mult limbi surori, iar într-o oarecare măsură chiar asta sunt: limbi înrudite. Dar limba din care provin a dispărut de mult, înainte de a fi consemnată! La fel cum a dispărut limba din care provin limbile slave, de exemplu!
Când spun că două limbi sunt limbi surori înțeleg prin asta că, în urmă cu ceva vreme, câteva secole sau milenii, strămoșii celor ce vorbesc azi cele două limbi vorbeau aceeași limbă și se considerau că aparțin aceluiași neam, aceleiași limbi. La un moment dat acei vorbitori au început să se separe unii de alții, în două sau mai multe comunități între care se întrerupe orice legătură, adică nu se mai întâlnesc unii cu alții, nu mai vorbesc și chiar uită unii de ceilalți!
E foarte probabil corect următorul scenariu, pe care îl discut cu toată seriozitatea: o vreme strămoșii latinilor și strămoșii dacilor au fost un singur și același popor! Locuiau, să zicem, în Transilvania! Din motive care nu ne interesează în această discuție, strămoșii latinilor au plecat din Transilvania. Cel mai probabil pentru că populația se înmulțise prea tare în raport cu resursele de supraviețuire.
În ipoteza că dacii sunt urmașii celor care au rămas pe loc, asta nu înseamnă că limba dacilor nu mai evoluează! Se modifică și limba celor rămași la vatră, la baștină, precum și limba celor plecați. Iar modificările uneori sunt aceleași, dar de cele mai multe ori fiecare comunitate recurge, inventează alte modificări. Cu timpul, aceste modificări se adună și sunt suficiente pentru ca vorbitorii celor două limbi să nu se mai înțeleagă dacă s-ar întâlni! Adică ajung să vorbească limbi diferite. Cele două (sau șapte) limbi au același statut și nu se pot numi decât limbi surori. Limba pe care au vorbit-o cândva deopotrivă n-o mai vorbește nimeni. O putem numi limbă mamă, dar ea este o limbă „moartă”! Nu există limbă mamă printre limbile care se vorbesc, azi sau altcândva. Când numim o limbă cu numele de limbă mamă se înțelege de la sine că este o limbă care nu se mai vorbește.
Nu există limbă mamă vie, vorbită în mod natural, ca limbă maternă! Latina, greaca veche sau ebraica sunt limbi moarte, nu le mai vorbește nimeni în mod natural, ca limbă maternă, în care copiii învață să gândească. Dar situația lor diferă: latina a continuat să se vorbească în Italia și în unele provincii până azi, dar pentru că între aceste comunități n-a mai existat o comunicare, nu au mai dus o viață social-politică comună, latina a căpătat înfățișări diferite, nu total diferite, dar suficient de diferite pentru ca vorbitorii din acele comunități să nu se mai înțeleagă cu vorbitorii celorlalte comunități.
Greaca veche se modifică și ea și devine altă limbă, nu mai multe, deoarece comunitatea celor ce vorbeau elina nu s-a scindat, a rămas omogenă, conștientă de propria identitate.
Cu ebraica lucrurile stau altfel. La un moment dat ea a încetat să mai fie limbă maternă, limbă pe care copiii o învață în familie. Este „mai moartă” decât latina sau elina(greaca veche).
(Nu iau în discuție proiectul și experimentul sionist al limbii ivrit, un fel de resuscitare a cadavrului… Împărtășesc în acest caz părerea lui Alexandru Graur cu privire la „limba” ivrit. Desigur, este impresionant efortul care se face în Israel și alte comunități evreiești de a da viață unei limbi artificiale. Dar când te gândești că ebraica nu a fost și limba strămoșilor cazari cam cazi pe gânduri… Dar această situație nu face obiectul de reflecție al paginii de față… Revenim la oile noastre.)
Nu se poate spune că limba latină se trage din limba dacilor, așa cum nu se poate spune că limba română se trage din italiană. Atât limba italiană, cât și româna, se trag din latină. Le dăm denumiri diferite pentru motivul simplu că un italian nu se înțelege cu un român, nu-și pot spune unul altuia tot ce ar avea de spus. La fel, nici italianul și nici românul nu mai pricep un text latinesc, oricât de simplu.
Latina a supraviețuit prin limbile pe care le-a generat. Definiția limbii române, dată de Alexandru Rosetti spune că „limba română este limba latină, așa cum aceasta s-a modificat după ce a fost adusă în Dacia prin cucerirea acestei provincii de către Traian” (citat din memorie). Limba franceză este limba latină, așa cum aceasta s-a modificat după ce a fost adusă în Galia. Și așa mai departe. Rămasă în Italia, latina se modifică de asemenea, devenind altă limbă: italiana. Nu mai poate fi numită limba latină! Este pe picior de egalitate cu celelalte limbi, cu celelalte „variante” ale latinei.
Examinăm în continuare aceeași ipoteză: limba dacilor, așa cum se vorbea la „data” când latinii părăsesc Dacia și pleacă spre Vest, era o limbă pe care dacii de pe vremea lui Decebal n-ar mai fi înțeles-o, pentru că evoluase. Trecuse un mileniu! La fel cum va fi evoluat și limba celor plecați, ajungând să se diferențeze de limba celor rămași pe loc. Faptul că dacii nu au plecat nu conferă limbii vorbite de ei un statut de superioritate față de limba celor plecați în lumea largă! În subconștientul „daciștilor” se pare că funcționează această impresie: limba geto-dacă este mama limbii latine pentru că latinii au plecat din Dacia, din sînul limbii și vetrei strămoșești… Au plecat de la mama de acasă!
Nota bene: ideea că latinii, strămoșii lor, au plecate din Dacia este o ipoteză, necesară pentru a discuta niște termeni. Desigur, daii și latinii, ca popoare indo-europene, au fost în trecutul lor, la un moment dat, același popor! Dar nimeni până azi nu a putut localiza în timp și spațiu acest „popor”!
Viteza cu care se modifică limbile diferă de la caz la caz și constituie alt subiect. Este cert că limbile se modifică în timp. Dar e nevoie de câteva secole pentru ca aceste modificări să dea naștere unei noi limbi, adică să justifice sentimentul că avem de-a face cu limbi diferite de acum!
(Evit cât pot termenul evoluează pentru că nu suntem siguri că aceste modificări se fac în bine, având ca rezultat rafinarea posibilităților de exprimare prin cuvînt!..
Dar e nevoie de câteva secole pentru ca aceste modificări să dea naștere unei noi limbi, adică să justifice sentimentul că avem de-a face cu limbi diferite de acum!)
În ipoteza formulată de daciști, ipoteză pe care acceptăm să o examinăm cu toată atenția, atât limba latină, cât și limba geto-dacă s-are trage dintr-o limbă mamă, al cărei nume nu îl cunoaștem. Dar putem fi siguri că acea limbă nu se mai vorbea nicăieri la data când Traian cucerește Dacia! Nu se mai vorbea pentru că se modificase mult, sub acțiunea complexă a timpului. Se modificase în manieră diferită în comunitatea celor care rămăseseră în Dacia comparativ cu maniera în care se modificase aceeași limbă în comunitatea celor plecați.
Grecii de azi vorbesc o limbă care provine din limba elină, greaca veche! Ele au existat în sucesiune, nu simultan!
Or, latina și geto-daca s-au vorbit în aceeași vreme sau epocă. Asta dovedește că niciuna nu este și nu putea fi „mama” celeilalte!
Cei care susțin că limba dacă este mama latinei se lasă păcăliți de cuvinte, de expresia „limbă mamă”. Această expresie este propriu zis o metaforă, care se bazează pe o comparație. Nu trebuie luată „ad litteram”! Bunăoară, dacă avem limbă mamă, de ce să nu avem și o limbă „tată”, cum propune un comentariu mai șugubăț de pe blog! Orice comparație este numai parțial valabilă! De aceea nu putem vorbi și de limbi „tată”! Dar nu avem voie să abuzăm nici de paralelismul cu mama. Stricto sensu este impropriu și să spui că o limbă se naște… Ce fel de naștere este cea care durează secole?! Și care sunt cei doi părinți? Etc., etc.
Dintr-o limbă mamă se naște o limbă fiică sau mai multe nu prin fecundare – de aceea nu este nevoie de un tată, ci prin evoluție și sciziune! Aceste evoluții sunt favorizate de epocile de instabilitate social-politică. Dar oricât de instabilă este o epocă, cei care vorbesc acea limbă nu-și dau seama că se naște o nouă limbă. Au necontenit convingerea, îndreptățită, că vorbesc aceeași limbă pe care o vorbesc bunicii și străbunicii lor… În același timp trăiesc simultan trei-patru generații care se înțeleg între ele: străbunicul cu nepotul vorbesc aceeași limbă, chiar dacă cu oarecari diferențe! Se înțeleg de minune!
Așa se face că nu putem spune când o limbă devine altă limbă! Nu putem preciza nici măcar secolul, căci durează mai mult de un secol, chiar de două!
În epoca modernă, din cauza școlii și a altor factori conservatori, încetinitori, evoluția este mult mai lentă și cu greu mai putem asista la nașterea unei limbi noi!
Cine va putea înțelege cele de mai sus, ca teorie lingvistică, nu va accepta de la bun început ideea că limba geto-dacă este limba din care s-a născut latina! Chiar dacă viitorul ne va furniza o cunoaștere mai bună a limbii geto-dace și va fi să constatăm asemănări mai spectaculoase și mai consistente între cele trei limbi aflate în discuție: româna, latina și geto-daca.
Buriaș, 10 mai 2014
Ion Coja
Post scriptum ianuarie 2016. Tare mult m-a dezamăgit doamna Iulia Brânză Mihăileanu în discuția pe care a avut-o cu analfabetul de la Nașul TV!… Doamnă dragă, atunci când întâlnești o persoană fără o pregătire de specialitate care se pronunță aiurea în tramvai în domeniul în care sunteți licențiată, aveți obligația morală de a-i explica ce este de explicat. Bunăoară cum e cu reconstrucția cuvintelor și a altor forme lingvistice! Cum ați putut să-l lăsați pe individ să conteste cu indignare apelul la cuvinte reconstruite ca metodă și procedeu lingvistic?! Reconstrucția este baza lingvisticii indo-europene! De ce nu s-ar aplica și în cercetarea limbii latine, limbă pe care o cunoaștem bine pentru că a fost atestată în sute de texte?! Cu toate astea, limba latină nu a fost intergral consemnată în aceste texte! Mai ales apectul ne-literar al latinei, latina vorbită, populară, vulgară, a fost lacunar consemnată în textele care au ajuns până la noi!
Mi-aduc aminte, eram elev când am aflat că lingviștii noștri au propus o etimologie turcică cuvîntului CIOBAN și am fost tare necăjit de această ipoteză! Dar faptul că dvs, doamnă Brânză, contestați valoarea DEX-ului pentru că propune etimologia pe care o propune cuvîntului CIOBAN vă descalifică profesional. Poate vă uitați în DEX să vedeți care este situația sinonimului PĂCURAR…
Cât privește termenii care denumesc vestimentația, nu vă mai mirați că majoritatea sunt împrumutați din alte limbi! Vestimentația înseamnă modă! Și moda este foarte schimbătoare! În domeniul vestimentației avem fatal multe cuvinte împrumutate! A SE ÎMBRĂCA, A SE ÎNCĂLȚA însă, ca denumiri generice, nu sunt împrumutate!
Dacă vreți să vedeți care este originea unei limbi, luați aminte la cuvintele care denumesc părțile corpului omenesc! Nu pot să cred că la facultate, la Chișinău, nu s-a făcut caz de faptul că majoritatea acestor cuvinte, CAP, MÂNĂ, PICIOR, GURĂ, DEGET, OCHI, FICAT, URECHE, DINTE, NAS, PIEPT, INIMĂ, GENUNCHI provin din aceeași limbă. Mai e nevoie să spun care?!
I appreciate how you simplify elaborate matters without sacrificing depth.
Limba geto-dacilor in viziunea lui regretatului George Pruteanu
Cuvintele care apar în text cu litere mari provin, după toate probabilităţile,
din fondul traco-geto-dacic al limbii române.
„Doamnelor şi d-lor, bună seara. Înarmaţi-vă cu puţină RĂBDARE, dar şi BUCURAŢI-vă, pentru că vreo două zile vom face o călătorie spre centrul…
pămîntului? Nu! Spre o altă GENUNE, spre centrul, spre adîncul,
spre străfundul limbii române. De-a lungul întîlnirilor noastre de 300 de
secunde mi s-a ÎNTÎMPLAT de multe ori să vă spun, despre o DROAIE de cuvinte, că: unul provine din greacă, altul din latină, altul din slavă, altele din germană, maghiară, franceză etc., un ŞIR lung. Pe drept cuvînt, unii telespectatori au fost ÎNTĂRÎTAŢI (ca de pildă d-nii Corneliu Bălan
din Suceava şi Liviu Petrescu din Buc.), au simţit un mic GHIMPE în inimă,
şi s-au întrebat: Bine, fratre (fratre am zis!), dar nu avem nici un cuvînt
care să provină din fondul nostru autohton, neluat de la nimeni?? De la strămoşi n-am PĂSTRAT nimic? O ZESTRE, de la VATRA ei de-nceput nu există? Ca să le CURM (d-lor şi altora) nedumerirea, mă RIDIC, dau cu CĂCIULA de pămînt şi zic TARE: ba da! Există un asemenea grup de cuvinte, nu e un MORMAN prea mare, dar cîte sunt, reprezintă o FĂRÎMĂ de sunet primordial, o dulce BOARE de străvechime în limba noastră.
După estimările specialiştilor, numărul acestor cuvinte din bătrîni, păstrate pînă azi, URCĂ pînă la circa 160-170.
Înainte de a mă BĂGA în alte detalii, e momentul să vă spun că-mi voi întemeia scurta prezentare a chestiunii pe date extrase din următoarele lucrări, cărora le datorez, fireşte, totul: Limba română a lui Sextil Puşcariu, apărută la Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Carol al II-lea”, în 1940 (s-a
reeditat); Istoria limbii române a lui Alex.Rosetti, ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1964; Limba traco-dacilor de I.I. Russu, de la Ed. Ştiinţifică din 1967; Limba daco-geţilor de Ariton Vraciu, de la Ed. Facla din Timişoara,
din 1980; şi Etnogeneza românilor a lui I.I.Russu, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Cred că e suficient ca să aveţi încredere că vă
voi spune lucruri certe, nu opinii scoase din BURTĂ, nu voi ÎNSĂILA bazaconii precum cele pe care le-am evocat cîndva, ale unor saltimbanci ai lingvisticii, de genul că Adam şi Eva au vorbit limba română! sau de genul că din română se trag toate celelalte limbi, de la indiană şi babiloniană, la franceză şi greacă. Astea sunt pure trăznăi, care ţin de ceea ce aş putea numi naţionalismul paranoic şi STERP. Cum să le explici acestor
cercetători-de-circ că se află într-un monstruos anacronism, pretextînd că ar fi existat o limbă română înainte de a exista poporul român, şi contrazicînd, cu pehlivănească nonşalanţă, evidenţe produse în SUTE de ani de cercetare realmente ştiinţifică. A pretinde că româna a fost înaintea latinei, înseamnă să dai nebuneşte peste cap toată istoria noastra, să-i pui
GRUMAZUL pe BUTUC şi s-o BAGI în GROAPĂ. Să-i lăsăm BALTĂ
pe aceşti zăpăciţi cu minte ABURoasă şi să ne UITĂM cum au decurs lucrurile în CAIERUL vremii.
Va să zică, bravul Decebal e înfrînt şi romanii, cu fustanelele şi sandalele, cu legile şi instituţiile lor se aşază, cu căţel şi purcel, în Dacia. Civilizaţia
lor fiind superioară, o integrează pe cea a dacilor, care încep să fie supuşi
procesului de romanizare. Încet-încet, de-a lungul a secole, limba indigenă,
traco-dacică, şi cultura, numele proprii şi credinţele, structurile sociale
şi economice, sunt înlocuite. Din păcate, populaţia băştinaşă nu cunoştea
slovele, de aceea din limba traco-dacică, dispărută ca şi alte limbi vechi, nu s-a păstrat nici măcar o propoziţie întreagă. Poetul Ovidiu, exilat la Tomis, între anii 8 şi 17 d.Cr., a învăţat limba localnicilor, după cum mîndru a lăsat mărturie scrisă ( „nam didici getice sarmaticeque loqui”) şi a scris şi o cărticică de versuri în acel grai, care însă s-a pierdut, deoarece copiştii din Evul Mediu, neînţelegînd nici o boabă din ce scria acolo, n-au mai transcris-o pentru posteritate. S-au găsit doar cîteva formule de ameninţare
la adresa profanatorilor de morminte, pe LESPEZI, şi un inel de aur, cu o inscripţie traco-dacică, descoperit în 1912 la Ezerovo. Niciuna din
inscripţii n-a putut fi descifrată cert.
V-am ARUNCAT în plină beznă…Mîine înaintăm NIŢEL şi sper să vă ÎNTREMEZ, scoţîndu-vă la ŢĂRMUL limpezirii. RĂBDARE.
Doamnelor şi domnilor, acum şi PURUREA, pace! Vă povesteam aseară că, acum o mie opt sute nouăzeci şi unu de ani*, dîrzul Decebal a fost înfrînt
şi fericita Dacie ( Dacia felix ) a intrat, pentru circa 160 de ani, sub ceea ce Nicolae Iorga numea „sigiliul Romei”. Suficient pentru ca civilizaţia mai profundă şi mai bine organizată a romanilor să se imprime decisiv în feldeinţa celor de aici şi în primul rînd, cel mai evident dintre toate, în limbă. Să spun, în treacăt, că noi am preluat creştinismul direct de la romani, la care, din anul 313 d.Cr. devenise religie oficială; mărturie că aşa a fost stă
terminologia de bază a acestei religii care, în ciuda apartenenţei ulterioare la ortodoxia Răsăritului, este de origine latină: Dumnezeu (domine deus), înger (angellus), creştin (christianus), sfînt (sanctus), a boteza (baptizare),
biserică (basilica), cruce (crux,-cis), lege (lex,-gis) etc.
Ce a rămas totuşi în limba noastră din fondul autohton, geto-dacic? Cercetările de peste două veacuri ale savanţilor, începînd de la Dimitrie Cantemir şi pînă la autorii pe care mă bizui eu în ceea ce vă comunic (Puşcariu, Giuglea, I.I.Russu, Vraciu), au identificat o „ZESTRE” de circa 160 (iată o pură coincidenţa cu anii stăpînirii romane în Dacia, cu valoare,
dacă vreţi, mnemotehnică, nu mai mult),aşadar circa 160 de cuvinte din limba română actuală, care provin, după toate probabilităţile, din acel grai străvechi, pre-roman. Unele din aceste circa 160 de cuvinte au defilat, ieri
şi azi, pe ecranele dv.**De ce repet mereu formula „după toate probabilităţile”, şi în inscripţia de la începutul emisiunii, şi acum? Pentru că
urme certe şi descifrate ale limbii traco-dacilor nu s-au PĂSTRAT; ce avem, sunt doar fragmente pe care istoricul şi lingvistul I.I. Russu le împarte în cinci categorii:
1. inscripţia de pe inelul de la Ezerovo (total obscură încă, neelucidată);
2. vreo 70 de cuvinte, misterioase şi ele, păstrate de lexicografi greci fără
explicaţii etimologice;
3.nume dace de plante medicinale, reţinute de Petanius Dioscoride;
4.nume de persoane; şi
5.inscripţii frigiene, în alfabet grecesc, multe confuze.
Pe scurt, aproape nici un SÎMBURE sigur şi palpabil. În această privinţă, marele lingvist Sextil Puşcariu (iniţiatorul celui mai cuprinzător dicţionar
al limbii române) a făcut o comparaţie pesimistă, dar foarte plastică, v-o citez: „Să ne închipuim că un cataclism ar nimici, ar MĂTURA, orice urmă de limbă română şi nu s-ar păstra decît un fragment dintr-o pagină de Mers al Trenurilor, cu numele de localităţi Feldioara, Bod, Braşov, Dîrste, Timiş,
Predeal, Azuga. Cum şi-ar putea face cineva o idee despre limba română din aceste numiri fără un sens precis şi fără rude în româneşte?
Cam în aceeaşi situaţie ne găsim cu ceea ce ni s-a păstrat din limba traco-geto-dacilor”. Atunci, mă veţi întreba, cum s-a ajuns la cele circa 160 de
vocabule atribuite fondului străvechi? Răspunsul nu e chiar atît de complicat. Criteriul identificării lor constă, mai întîi, în faptul că aceste cuvinte nu işi au originea în niciuna din limbile cu care româna
a avut vreo legătură: latina, greaca, slava, turca,maghiara etc. În al doilea
rînd, unele dintre ele pot fi regăsite (desigur, în forme specifice) în limba
albaneză, o limbă ale cărei izvoare sunt, pare-se, comune cu cele ale limbii
tracilor. Ne aflăm, o spun toate tratatele, pe un teritoriu care necesită prudenţă: GARDUL dintre ipoteză şi certitudine e fluid (diferă chiar de la cercetător la cercetător, de la cuvînt la cuvînt). Iată, ca exemplu, afirmaţiile
unui savant, I.I. Russu, care a sintetizat, în cartea pe care o am în mînă,
rezultatele de pînă la el şi le-a adaugat propriul aport masiv: pentru unele cuvinte pe care le consideră autohtone, el nu exclude totuşi
„eventualitatea originii latine (a ameţi, buiestru, a întrema, a leşina,
sterp, urcior) ori a originii slave (noian,stînă)”.
Investigaţiile continuă, ca să zic aşa, şi dacă-mi dă Dumnezeu zile
şi timp-de-antenă, vă voi ţine la curent. Deocamdată, spre final, ţin să vă atrag atenţia că majoritatea cuvintelor socotite de provenienţă
autohtonă fac parte din setul celor mai uzuale, mai curente,
mai pe BUZELE tuturor. Îngăduiţi-mi să vă ofer, în AMURGUL acestor 5 minute, încă vreo cîteva vorbe: substantive precum: barză,
brînză, brîu, copac, copil, leagăn,mazăre, pînză, stîncă,viscol; sau verbe precum: a agăţa, a cruţa, a încurca, a lepăda, a leşina,a mişca, a muşca,
a scăpăra – vorbe pe care nu e exclus să le fi rostit ca atare chiar Burebista sau Decebal.Închei cu autohtonul: GATA! ”
Sursa: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis000-protv-960325-traco-daci.htm
Este o afirmație incorectă și foarte periculoasă.
În primul rând latina s-a separat în dialecte regionale care s-au separat, au devenit limbi, și s-au separat și ele la rândul lor în alte dialecte.
Ce e o limbă? Un dialect cu putere politică pentru a se apăra. Toate limbile menționate de tine fac parte din sub-grupări foarte complexe. Limbile romanice actuale nu se trag direct din latină, ci din proto-limbile care constituie actualmente sub-grupurile sale, care și ele la rândul lor se trag din proto-limbile care constituie grupurile, care la rândul lor se trag din proto-limbile ce constituie macro-grupurile, care în final se trag din latină. Sper că e înțeles că anacronismele nu au locul lor în lingvistica istorică.
Să vedem ce a dus la oprirea dezvoltării altor limbi recent ( nu mai menționez și evenimentele de după Revoluția Industrială, că ele sunt prea evidiente ):
– Apare tiparul în perioada Renașterii, consecință fiind explozia cantității de documente scrise.
– Începe perioada clasică a literaturii franceze în Epoca Modernă, care a stabilizat limba franceză, înainte franceza nu avea o gramatică standard.
– Renașterea și Epoca modernă au fost epoci ale iluminării, unde au fost scrise o cantitate imensă de cărți științifice, deci limbile se stabilizează.
– Reforma Protestantă face să apară multe manuscrise religioase, care erau foarte populare la vremea aceea.
Deci nu din latina dar din…proto-limbi? Si proto-limbile din ce? Tiparul nici pe departe nu a dus la oprirea dezvoltarii limbilor, din contra. Limba romina de ex s-a schimbat mult (vocabularul) din cauza tiparului. Ar fi bine sa scrii doar pe subiect: originea limbilor romanice nu are deloc legatura cu lucruri din Renastere.
Aha! S-au stabilizat limbile din cauza tiparului. Ai gasit-o si pe asta! S-au stabilizat limbile din cauza imense cantitati de carti stiintifice….Si pina la tipar in sec 16? S-au format multe limbi din sec 5 pină in sec 16?
Da. Aproape toate în epoca medievală, înafară de creole, care s-au constituit din cauze diverse, în general lipsa de educație.
Listă de limbi romanice :
Aragoneză
Aromână
Asturiană
Bergamască
Bolognese
Catalană
Corsicană
Emiliană
Extremaduriană
Franco-provensală
Franceză
Friuliană
Galițiană
Gallureză
Creolă din Haiti
Italiană
Iudeo-Spaniolă
Leoneză
Liguriană
Lombardă
Magoua
Creolă din Maurițius
Milaneză
Mirandeză
Mozarabică
Napolitană
Normandă
Occitană
Picard
Piedmontese
Portugheză
Română
Retoromană
Sardeză Campidanese
Sardeză Logudorese
Sassarese
Creolă din Seychellois
Siciliană
Spaniolă
Tuscană
Umbriană
Venetă
Valonă
Nu am luat în calcul graiurile și idiomurile.
Clasarea lor este destul de complexă, dar existența unor proto-limbi din care au scindat aceste limbi și dialecte este indisputabilă.
Româna nu s-a schimbat din cauza tiparului, ci din cauza reformelor gramaticale produse de „relatinizarea” limbii române și de standardizarea ei în secolul 19, care n-au făcut decât să îndepărteze româna mai tare de limba mamă, latina, în loc să o aproprie.
Am sa incep cu sfarsitul, de ce ne deranjeaza asocierea etimologica a cuvantului cioban cu limba turca, mai corect spus cumana ?
Oina, inca considerata sportul national al romanilor, are conform dex origine incerta, in realitate este de origine cumana. Lucru demonstrat de un lingvist neapreciat aici pe site din aceasta cauza nu-i pomenesc numele. Lingvistul nostru roman a gasit in Dahjestan o populatie urmasa a cumanilor, respectiv poporul kumîk (kum campie, pole campie si de aici polovetii cum erau numiti de slavi cumanii) in a carei limba, kumîka, intalnim verbul oinamak insemnand ” a se juca”, oina fiind un joc asociat çoban-ilor.
Etimologia cumanica a ciobanului nu inseamna ca tracii-dacii-getii nu aveau propria denumire pentru pastor sau oier numai ca nu o cautam unde trebuie.
Revenind la reportajul cu pricina trebuie spus ca d-na Branza ignora, ca si majoritatea dacistilor, faptul ca pe teritoriul de astazi al tarii noastre in antichitate intalnim numeroase populatii trace alaturi de iliri, panonieni, germanici, celti si iranieni ( a se vedea descoperirile arheologice), deci o diversitate lingvistica si etnica. Limba latina ca lingua franca a facut o unificare lingvistica a acestui imens spatiu care mai tarziu aveau sa insemne Pannonia, Illyricum, Moesia, Dacia si sa fie integrat in Imperiul Roman.
Astazi in Caucaz intalnim la popoarele de acolo un port traditional comun, obiceiuri comune, legende apropiate etc.. insa pe langa aceste lucruri comune au o mare diversitate lingvistica iar limba rusa este lingua franca care le permite sa comunice.
Limba latina vorbita astazi la Vatican nu este chiar latina lui Cicero asa cum limba romana de astazi este putin diferita de romana folosita de Tocilescu in cartea „Dacia inainte de romani”.
Nu a existat un popor si o limba a getilor ori a dacilor, ci un neam trac impartit in numeroase triburi care avea o limba comuna cu mai multe dialecte.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=733&Itemid=401
http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=sectiune&locatie=triburi
Se neaga faptul ca limba engleza a permis unificarea lingvistica a Indiei ori ca in Africa de S-E se utilizeaza ca lingua franca swahili (100 milioane de vorbitori) fara ca tarile din zona sa aiba de a face cu poporul swahilii.
Hopa! Ai descoperit tu ca si oina este cumana. Esti tare!
Ma cititi printre randuri si va grabiti sa trageti concluzii, am spus foarte clar cine a descoperit etimologia cuvantului oina .
E vorba de un lingvist roman neapreciat aici pe site (motivul pentru care nu i-am spus numele) care a stat prin Caucaz, vorbeste printre altele si cecena si a facut filme despre sufismul cecen.
Dan Alexe? Dacă îmi amintesc bine nu vorbea decât limbi indo-europene. Cel mai probabil este că a vorbit în rusă când a călătorit în Cecenia.
Suită de erori. Nu mă obosesc să comentez pt că îmi sînt șterse postările. Cînd vorbește singur și nu are un oponent tare ci doar numeroși oponenți slabi, dl Coja pare că are dreptate. Dacă vine unul ca mine e dat afară.
Plecati de la o premisa falsa si anume ca sunteti sabotat, am sa public comentariul dvs. referitor la acest articol si o sa vedeti ca nu-l sterge nimeni :
„Ion Coja a mai scris un articol, ca de obicei mai lung decît trebuie, în care face teorie transformării limbilor. Adresa este Limba mama limbi surori
1)Dacă dintr-o limbă se formează altă limbă aceasta dispare. Ca
exemplu de limbă formată din altă limbă I C dă greaca modernă care s-ar
fi format din greaca antică. Aici e o mare problemă: greaca de azi
constă în diverse dialecte despre care nu știm de unde provin. Nu știm
cînd au apărut aceste dialecte. E doar o presupunere a lui I C și a
altor savanți că dialectele grecești de azi descind din greaca veche.
Din care greacă veche? La Atena și în Sparta se vorbeau limbi diferite.
Limba în care au fost scrise Iliada și Odiseea este diferită de greaca
ateniană antică. Despre greaca literară modernă nu poate fi vorba pt că
aceasta este o lucrare de cabinet. Nici măcar nu este vorbită.
2) Limbile evoluează continuu și deci o limbă vorbită în antichitate nu poate exista azi.
3) Aceasta este o idee foarte veche. O exprima adesea și lingvistul Al
Graur, profesor și mentor al lui Ion Coja. Eu cred că e doar o teorie
bazată pe logică și pe cîteva observații asupra limbilor, îndeosebi
asupra limbilor romanice, prin urmare nu putem să spunem că așa a fost.
Din faptul că latina a dispărut unii lingviști au tras concluzia că ea a
dispărut pt că s-a transformat, adică a dispărut prin
evoluție. Problema este că latina veche de la Roma a dispărut chiar în
antichitate și nu putem spune că ar fi generat altă limbă. Limbile
vecine cu latina erau înrudite cu ea. Cînd Roma s-a mărit acest lucru
s-a făcut prin venire de populație italică ce vorbea alte dialecte.
Acestea au sufocat latina veche. Au fost numite latină populară ca și
cum aceste dialecte ar fi descins din latină, dar acest lucru este total
fals. Lingviștii presupun că odată cu extinderea puterii Romei limba
latină se răspîndea, dar ei nu aduc dovezi pt acest lucru. Din faptul că
se găsesc monumente și pietre de mormînt scrise în latină ei trag
concluzia că lumea vorbea latină. Ei cred că dacă o limbă e oficială
atunci ea e și vorbită, dar avem destule exemple care arată că nu este
așa.Dl Coja susține că din latină s-ar fi format numeroase limbi
romanice. Acest lucru s-ar fi petrecut în cîteva secole. D-lui susține,
ca și Graur, că limbile evoluează și în timp se transformă în alte
limbi. Eu întreb: ce limbi s-au format din limbile romanice? În 500 de
ani ce limbi s-au format în America din spaniolă și din portugheză.
Acestea au fost schimbate foarte puțin, adică sunt tot spaniolă și
portugheză. Dacă teoria e valabil universală de ce nu s-au format alte
limbi în America?
3) Dl Coja afirmă că nu se poate spune că latina ar proveni din
limba dacilor. Aici are dreptate. Nu există dovadă pt așa ceva. Teoria
că latina ar proveni din limba dacilor este avansată de unii daciști, de
puțini după cîte știu eu. Eu nu am susținut așa ceva vreodată. Am
susținut însă și am adus dovezi că romîna nu provine din latină. La
sfîrșit I C scrie:„ Chiar dacă viitorul ne va furniza o cunoaștere mai
bună a limbii geto-dace și va fi să constatăm asemănări mai
spectaculoase și mai consistente între cele trei limbi aflate în
discuție: româna, latina și geto-daca.” Eu întreb: dacă ar fi așa de
multe asemănări între limba dacilor și latină cum se mai susține teoria
că romîna vine din latină? D. Coja are și un post scriptum în care
beștelește pe Roxin și deplînge ideea ca un lingvist să discute cu el. I
C susține iar că doar persoanele de specialitate pot emite păreri
avizate despre acest subiect. Nu știe cîte tîmpenii au scris lingviștii
din trecut? Nu i-a arătat nimeni d-lui Coja ce tîmpenii scrie el
însuși?Iată un lucru practic: I C afirmă că PĂCURAR ar proveni din
latină. Pînă aici sunt de acord. I C susține însă că termenul a rămas de
la coloniștii romani. Eu susțin că termenul a fost introdus de unguri
în Evul Mediu pt că își țineau catastivele în latină.Dl Coja încheie cu o
altă idee eronată: cuvintele care desemnează părțile corpului omenesc
ar arăta originea limbii, practic mînă, picior, cap, ureche, ochi, nas,
deget, țîță, inimă, piept, dinte ar arăta că romîna provine din latină.
În cazul în care romîna ar fi fost contemporană cu latina desigur acest
lucru nu se mai poate susține. De aceea I C respinge categoric
despărțirile mele de texte dacice. El a afirmat că acestea nu pot fi bune, adică eu am despărțit greșit, pt că textele despărțite de mine
prea sună romînește și asta nu se poate pt că….știm noi bine că dacii
s-au romanizat, doar au demonstrat asta generații de savanți, nu? O
singură dovadă contrară dărîmă orice demonstrație. Iată aici mai multe
dovezi: texte in romineste scrise in antichitate limba lui Burebista –->http://limbatracaantica.jimdo.com/
Mulțumiri pentru acest articol de calitate. Acum daciștii vor putea să-și mai regândească ipotezele.
Mă întreb cine este invitatul care a fost adus de Daniel Roxin în România, nu cred că stăpânește destul de bine bazele lingvisticii. A mai făcut un alt videoclip similar, dar vorbele sunt în mod bizar aceleași ca la prezentarea recentă. Nu vreau să atac „specialistul” cum fac dacopații, dar mi se pare că spune totul într-un fel mot-à-mot.
https://www.youtube.com/watch?v=a62k4iAPzjM
Oricum cei de-al de Roxin stârnesc controverse pentru rating și bani, nu pentru știință. E destul de profitabil acest proiect de retrezire a strămoșilor, pentru că noi românii nu am făcut un proces complet de metanoia de pe vremea lui Ceaușescu, și cască gura ușor la astfel de „capcane”.
Curente similare apar în Rusia, din cauza nostalgiei pentru trecut.
Aș vrea ca strămoșii noștri romani să poată să se odihnească în pace în morminte și să fie mândri de noi pentru că le continuăm limba, cultura și comportamentul.
Pornind de la observatiile facute am ascultat si eu prezentarea d-nei Huertas si am aflat ca limba latina era o limba scrisa si nu vorbita, ca romanii trebuiau sa invete latina si nu toti, numai patricienii ca ei isi permiteau, ca latina era o limba moarta din sec III i.Cr. si ca in armata romana nu se vorbea latina. Faptul ca d-na Huertas nu se pricepe la armata romana este oarecum explicabil si scuzabil avand in vedere ca in Romania este un general, fost sef de stat major, care este un incult in armata Romei Antice, insa faptul ca d-na Huerta face afirmatii ca se scria in latina dar nu se vorbea ma duce cu gandul la o gluma vazuta la Divertis : Stefan cel Mare dicta cronicarului si acesta scria de zor, in momentul in care domnitorul ii cere sa-i citeasca ultima fraza, acesta ii raspunde nevinovat- Apai Maria Ta eu stiu a scrie nu a citi!
D-na Huertas mai face o afirmatie ca in 500 de ani nu au aparut alte limbi din spaniola, portugheza si engleza, dar trateaza in mod superficial limbile creole : creola din franceza, portugheza , spaniola, engleza, germana, araba , malaeziana si creola bazata pe limba asameza.
Daca d-na Huertas nu reuseste sa convinga oamenii simpli in nici un caz nu va convinge specialistii in lingvistica. Iar daca d-na Huertas vorbeste destul de prost engleza, dansa spunea ca apela la engleza pentru a putea traduce cum poate sa faca o analiza corecta si o comparatie intre limba spaniola si limba latina. Nu mai vorbesc de limba romana pentru ca „lengua romanesa” nu este in spaniola, acolo parca i se spune lengua rumana.
Faptul ca d-na Huertas apeleaza la Micheál Ledwith nu o ajuta, dimpotriva ii duce demersul in zona speculativa. Ledwith vorbea la Vatican italiana si nu latina (limba italiana fiind mult mai utilizata decat latina la Vatican). Apoi daca cel putin doi papi :Innocentiu al III lea si Pius al II lea cunosteau bine romanitatea romanilor nu stiu ce arhive senzationale putea sa descopere Ledwith care sa intoarca pozitia oficiala a Vaticanului cu privire la romani.
” in Romania este un general, fost sef de stat major, care este un incult in armata Romei Antice”
E vorba oare de acelasi general care preda teorie geto-dacică la „Şcoala Hiperboreană” şi a fost de curând condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare (plus la plata sumei de aproape 100 000 lei,plus muncă în folosul comunităţii) pentru achiziţionarea frauduloasă a unor locuinţei de serviciu?Şi al cărui fiu a fost cu ani în urmă condamnat tot cu suspendare pentru trafic de influenţă (vezi unde ajungi dacă chiuleşti de la orele Şc. Hiperborene)?
N-am să spun cum îl cheamă dar vă dau un indiciu:numele domniei sale începe cu „M” şi se termină cu „ircea Chelaru”.
http://www.romaniatv.net/decizie-definitiva-generalul-mircea-chelaru-condamnat-la-3-ani-de-inchisoare-cu-suspendare_270826.html#n
Sunt curios dacă o să-l mai cheme Roxin la emisiune să dea leciţii la tot bulevardul.
Ce inseamna ca „spune totul intr-un fel mot-a-mot”? Îmi dau seama ca tu stapinesti bazele lingvisticii.
Se repetă cuvânt cu cuvânt. De parcă ar citi de pe copiuțe. Am folosit o altă nuanță, care nu este folosită în limba română pentru această expresie din franceză, dar nu am găsit o altă cale să mă exprim la acel moment.
Toate frazele sale sunt identice cu cele din acest videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=SPI_Y4hdIaU
Stramosii nostri romani sa fie mindri in morminte? Mai cunosti si alti morti mindri? Cred ca nu le continuam limba romanilor, ca nu vorbim latineste. Cecultura romana are poprul romin? Geamparaua, huturca, sirba, hora, briul, batuta, invirtita le-au adus colonistii si legionarii romani?
SIRBA desi pare ca e dans sarbesc poate fi si din SHIR .
HUTZULCA e dansul hutzanilor sau GUTZANILOR ceva legat de stapanirea gotzilor .
nu se poate comenta .dece?