Marele secret al Securității a fost faptul că, fără aprobarea sau știința lui Ceaușescu, ea a intrat în jocul unor colaborări globale.
(………………………………………………….)
M.A.M.: Eu mi-am pus de multe ori întrebarea cum de nu a putut Ceaușescu să supună Securitatea. La câtă forță a avut el…
C.L.: Serviciile secrete sunt totdeauna cu un pas înaintea restului societății. Informațiile pe care le deține un serviciu de nivelul fostei Securități, ca să nu mai vorbim de dimensiunea serviciilor secrete de astăzi, adunate la un loc, din toată societatea, sunt o mare forță. Fenomenul globalizării a început cu serviciile de informații. Marele secret al Securității a fost faptul că, fără aprobarea sau știința lui Ceaușescu, ea a intrat în jocul unor colaborări globale. Serviciile din toată lumea și-au propus să coopereze între ele pentru a-și da reciproc puterea de care aveau nevoie pentru a-și promova interesele și a putea ieși de sub controlul puterii politice. Pentru a se afirma în fața politicului Securitatea, prin intermediul D.I.E./D.G.I.E./C.I.E., a colaborat cu alte servicii și a adus în țară informații prețioase, pe multiple planuri, inclusiv tehnologie avansată. Ceea ce nu știa Ceaușescu este că această tehnologie nu se sustrăgea prin mijloacele spionajului clasic, al pătrunderilor prin efracție în locuri sensibile etc. Majoritatea informațiilor aduse de spioni se obțineau la schimb. Securitatea dădea secrete ale României sau ale partenerilor ei și primea la schimb informațiile necesare economiei naționale, sau alte informații solicitate de conducerea țării. Aici se ridică marea întrebare: cu ce preț s-au obținut acele informații? Care informații au fost mai valoroase? Cele primite, sau cele predate? A fost realmente de folos această activitate, privit în perspectivă istorică? Este foarte greu de cuantificat. Eu cred că nici generalul Aristotel Stamatoiu, adjunctul lui Vlad pentru spionaj extern, nu putea evalua exact raportul valoric între ce se dădea și ce se primea la schimb.
Apoi, această globalizare a serviciilor este dăunătoare tuturor statelor care doresc să fie suverane. În lumea globală a serviciilor, marile servicii ale lumii le domină pe cele mici și odată cu ele, domină politicile guvernamentale. Un stat poate fi independent doar dacă are servicii secrete independente. Gradul de independență al serviciilor exprimă nivelul general de suveranitate al țării. Uitați-vă la România de astăzi: serviciile secrete sunt aservite total străinătății/colaborării globale, iar România este colonie. Majoritatea zdrobitoare a resurselor țării sunt cărate de străini, pe nimic, pe niște redevențe nesemnificative, iar profiturile companiilor, băncilor și societăților de asigurări sunt exportate nefiscalizat.
Dar, așa aservite cum sunt, serviciile secrete românești sunt puternice. Mai puternice decât politicul și lor li se cere din străinătate să boicoteze eventualele măsuri care ar conduce la o suveranitate națională sporită. Nu vedeți că guvernele actuale nu pot face ce și-au propus? Nu sunt lăsate să mărească salariile și pensiile, să fiscalizeze și să aducă în legalitate companiile și băncile străine, li se fac dosare penale politicienilor civili de vârf, li se scoate lumea în stradă etc. Fenomenul a început de pe timpul lui Ceaușescu, dar la o scară ceva mai mică. Din această cauză, doar șefii mari de la vârful Securității intrau neraportat/neoficial/neconsemnat în cooperare cu serviciile străine. Șefii Consiliului Securității Statului/D.S.S., șeful și adjunctul D.I.E./D.G.I.E./C.I.E., ofițerii de la cifru și unii curieri ilegali au fost în contact cu serviciile secrete de pretutindeni. Totuși, atunci nu-și permiteau atâtea colaborări fățișe, ca astăzi, de frica „odiosului și a sinistrei sale soții”, ca să folosesc și eu o expresie mult uzitată cu trei decenii în urmă. Astăzi colaborarea este pe față.
Eu am fost preocupat mult de aceste aspecte și tot nu mă pot pronunța asupra rentabilității economice a spionajului practicat în timpul dictaturii de dezvoltare, dar sunt tentat să spun, din câte am văzut până acuma, că în timpul regimului ceaușist raportul între câștig și pierdere în activitatea spionajului extern a fost „Tandea pe Mandea”. Desigur, nu socotesc și jaful colosal făcut de unii securiști după 22 decembrie 1989. Dacă îl socotim și pe acesta, bilanțul devine tragic.
M.A.M.: Dar „Tandea pe Mandea” a costat și pe vremea aceea…
C.L.: A costat enorm, ca să nu mai vorbim de greșeala uriașă făcută de Ceaușescu, în 1982, când s-a lăsat prostit și a aprobat implicarea majoră a Securității în tranzacțiile economice ale țării. S-au înființat unitățile de aport valutar special, I.C.E. „Dunărea”, fabrica de diamante sintetice. Astfel Securitatea a primit acces la „borcanul cu miere” și îmbogățirea a devenit obiectivul de bază al multor cadre din vârful aparatului de securitate. Acumularea unor valori imense, pe care nu le-a adunat nici o altă țară socialistă europeană, cu excepția Uniunii Sovietice, a catalizat trădarea din decembrie 1989 și asasinarea președintelui României. În acele zile, mulți ofițeri de la vârful Securității așteptau ca Iulian Vlad să-l aresteze pe Ceaușescu, apoi să-l omoare și ei să ia acasă „borcanul cu miere”, cu totul. A fost unul din marile jafuri ale istoriei României.
M.A.M.: Da, într-adevăr, s-a tot vorbit că Ceaușescu a fost omorât la ordinul Moscovei, al marii finanțe internaționale, dar mâna ascunsă care mișca interesele românești de ucidere a lui Ceaușescu nu a fost menționată.
Din ce spuneți dumneavoastră, rezultă indirect că, în mare parte, forța serviciilor secrete vine din colaborarea globală.
C.L.: Categoric. Dar această colaborare globală ține serviciile secrete ca într-un corset.
M.A.M.: Cum?
C.L.: Oficial, la vedere, serviciile secrete din România fac parte din Comunitatea Informativă a N.A.T.O. și există colaborări tot mai adânci între serviciile statelor din U.E. În afara acestor colaborări firești, sunt interesele economice ale serviciilor. Firmele serviciilor unor țări sunt acoperite și protejate pe teritoriul altor state. Fiecare stat din zona de influență în care ne găsim noi în acest moment istoric ocrotește firmele unor servicii străine. Le protejează afacerile, le scutește de taxe și impozite, le ferește de controalele organelor fiscale etc. Din activitatea economică a serviciilor se adună valori imense. Serviciile secrete sunt mari imperii financiare, nevăzute decât în mică măsură de conducătorii politici și deloc de opinia publică. În jurul acestor imperii economico-financiare se ridică și afaceri personale ale angajaților serviciilor secrete și ale familiilor lor.
În acest fel, domnule director, este foarte greu ca politicienii să supună serviciile secrete și să le mențină în limite constituționale. Eu apreciez eforturile lăudabile ale unor politicieni, jurnaliști și personalități publice din România, în direcția eliminării abuzurilor „statului paralel”, dar nu cred că se poate în acest moment istoric. Sper mult să mă înșel și România să ajungă realmente o țară democratică. Deocamdată, democrația există numai teoretic. Ea este mimată. Faptul că unii, cum suntem și noi, putem să vorbim despre niște adevăruri, nu înseamnă democrație. Decidenții politici și „statul paralel” nu țin cont nici de noi și nici de alții ca noi. Ei continuă să aranjeze alegerile cum vor ei, să reprime prin poliție politică represivă a magistraților și A.N.A.F. pe cei incomozi politic și pe cei vizați să li se ia afacerile. Se merge până la crime. Unele din acestea au ieșit la lumină, altele nu. Ce, dumneavoastră mai credeți cumva că medicul Ilie Vonica, patronul „Polisano”, s-a sinucis?
(………………………………………….)
Domnule Toader,
Doresc să vă răspund la problemele ridicate, întrucât într-un text atât de scurt nu am putut exprima toate ideile din jurul afirmațiilor mele.
1) În primul punct al considerațiilor dumneavoastră ați ieșit complet de pe tărâmul științei și ați intrat pe tărâmul presupunerilor, ceea ce dovedește că nu sunteți istoric și, dincolo de dreptul de a avea opinii, aveți nevoie mai mult de a-i asculta pe istoricii care se ocupă de perioada în discuție.
În condițiile în care Armata și Ministerul de Interne își făceau datoria și respectau legalitatea, orice război civil era exclus. Nu puteți porni în analiză de la o presupunere că „ar fi fost altfel decât a fost”. Astea sunt abordări prea modeste. Toți trădătorii își argumentează trădarea prezentând pretinse pericole pe care trădarea lor le-a evitat. În istorie, pericolele nu se evită prin trădare sau prin pactizare cu inamicul, ci prin luptă și sacrificiu. Securiștii, în frunte cu Iulian Vlad, și, după asasinarea lui Milea, împreună cu trădătorii care au preluat comanda Armatei, au pactizat cu inamicul străin și nu și-au apărat țara.
2) Eu am început un dialog cu dumneavoastră, dar dacă dumneavoastră credeți că trădarea Securității a fost „un joc extrem de inteligent”, respectiv că racordarea grotescă a trădătorilor la intervenția serviciilor secrete străine împotriva României a fost „un joc extrem de inteligent”, nu cred că avem prea multe de vorbit împreună. Un lucru trebuie însă clarificat: în condițiile intervenției străine, nu avem ce să vorbim de „interes național” alături de cei care ne-au atacat țara. Puțină decență n-ar strica, domnule Toader.
3) Ba da, domnule Toader, se puteau neutraliza acești agenți și se putea și închide frontiera, după primele 2-3 sute de asemenea intruși. Se puteau face multe, pentru că România chiar era independentă și avea toate mijloacele să se apere de tipul de atacuri care a fost folosit.
4) La acest punct, unde lăsați portița unor greșeli, nu prea am ce să vă răspund, pentru că relevanța afirmațiilor ar necesita o abordare mai complexă.
5) Securitatea și Armata nu aveau nevoie să-și ghideze acțiunile după știrile false cu cei presupuși 60.000 de morți, sau alte gogonate „á la Brucan”. Pentru o acțiune curată a forțelor de apărare a țării, începând cu prevenția din primul moment, ușor de făcut când aveai o supraveghere atât de fermă a populației și a teritoriului, nu trebuia decât să execuți ordinele legale care s-au dat și să respecți legislația în vigoare, care prevedea măsuri pentru toate situațiile cu care s-a confruntat România atunci. Analizăm pornind de la realități, nu de la presupuneri, de la ce spun securiștii și alți manipulatori că ar fi fost posibil să se întâmple. Sunteți pe drumul greșit, domnule Toader, sau aveți un interes să susțineți teze care coincid cu cele ale trădătorilor.
6) N-au fost o mie de străini, ci au fost multe zeci de mii de străini. Dacă n-ar fi fost trădare, nu mai intrau în calcul simulatoare și alte elemente din abordarea dumneavoastră.
Sunteți foarte departe de adevăr, domnule Toader.
Dacă nu sunteți doar un manipulator, ci o persoană cu cunoștințe mai puține și putere mai scăzută de analiză, vă doresc numai bine.
Prof. univ. dr. Corvin Lupu
Asa e! Daca Romania a ramas intreaga, daca nu au murit 60000 de oameni inseamna tradare din perspectiva dvs. Am inteles unde va pozitionati si e cam singura perspectia care va valideaza „opera”.
Mă bucur că recunoașteți că sunteți securist. Eu cred că vă și cunosc. Cât despre „perspectia” (?) la care vă referiți, nu știu ce înseamnă (probabil erați nervos și ați scris greșit). Punerea în ghilimele a cuvântului „operă” privitor la munca mea de cercetare, vă rog să fiți absolut convins că nu sunteți capabil să o analizați și să faceți aprecieri, întrucât nu sunteți nici de meserie și nici nu aveți cultura necesară, în domeniile Istoriei și Științelor Politice.
În rest, aștept să ne reîntâlnim cu bine.
C.L.
Stimate domn, tocmai v-am explicat ca nu aveam cum fi securist. Daca nici aritmetica nu mai ajuta…Nici nu are importanta asta. Insa ma confirmati cu privire la himere. Va vineaza securistii, nu-i asa? Opera dvs are de trecut testul timpului. Atit, Eu judec si analizez ce citesc. Faptul ca ceea ce scrieti din punctul meu de vedere nu rezista, nu e vina mea. Nu eu am scris. Poate nu sint capabil eu sa o evaluez insa nici dvs. nu va face cinste mistificarea adevarului. Orice problema are mai multe modalitati de abordare. Ceea ce e important pentru mine s-ar putea sa nu fie pt dvs. De aici si neintelegerile sau confuziile. Din punctul meu de vedere argumentatia pe care o prezentati este puerila si ilogica.
Si Boia se cere istoric. Nu-i bai. Sint multi care se pretind a fi istorici. Dar citi din ei trec proba adevarului? Timpul va decide si precum v-am spus eu am timp.
Lipseste un v – e vorba de perspectiva.
Nu sinteti important pentru mine. Nu aveti cum sa-mi induceti nici sentimente, nici resentimente. Un lucru n-am sa fac: nu voi tacea indiferent de titlul de istoric sau doctor sau orice ar fi el atunci cind se imprastie puncte de vedere care contravin realitatii si curg exact ca muzica kgb-ista. Interesanta perspectiva. Ramin cei mai tari pe dezinformare.
Numai bine!
Vorbim prea usor de tradarea din 89… Dar autorul cartii uita cateva lucruri esentiale despre acea perioada :
1. Romania a trecut la milimetru de un razboi civil si de realizarea visului „marelui patriot” Iuliu Maniu de dezlipire a Transilvaniei si de considerarea a acestui teritoriu ca anexa a Ungariei – vis care se lupta sa iasa la suprafata si dupa 89 in varianta Gherman
2 N-a fost nici o tradare – a fost un joc extrem de inteligent si de riscant jucat la aproape toate nivelurile de fortele loiale interesului national pentru ca in nici un moment al evenimentelor sa nu se indeplineasca cele 3 conditii ale beligerantei – care ar fi permis, cf legilor internationale de atunci, interventia fortelor armate ale „fratilor”… atat din vest cat si din est.
3. „Securitatea a stiut de cei peste 1000 de luptatori din Rusia si nu a facut nimic, a tradat”. Pai legal nici nu putea face nimic. Numai naivii pot crede ca puteai sa arestezi 1000 de soldati sovietici …veniti sa-si faca „concediul” in hotelurile din Romania – fara ca asta sa nu genereze un conflict diplomatic care sa duca la ceea ce voiau adversarii : un motiv de a trece armat peste granita Romaniei.
4. S-au facut si greseli, mari greseli – cum a fost nimicirea unitatii de elevi militari veniti la Otopeni. dar ce-ar fi insemnat sa „actionezi pe fata” impotriva acestor forte care penetrasera sistemul de comunicatii romanesc raspandind ordine si stiri false, si toata populatia, inarmata ca la razboi, ar fi tras ca la nunta la fiecare stire alarmista aparuta fie pe canalele militare, fie pe canalele media ?
5. Beligeranta era deja creionata prin cele „60.000 de victime” stire aparuta pe media externa. Trebuia doar indeplinite conditiile de interventie directa (3): lupte armate (si au fost…), organizare (si deja se recunoscuse existenta FSN – de catre generalul Militaru) si de teritoriu – si de asta a fost scos Ceausescu singur din Bucuresti pentru a nu se putea indeplini aceasta a 3-a conditie a beligerantei, conducatorul suprem fiind sacrificat pentru a nu se creea un nucleu de rezistenta in jurul lui (Nuta si Mihalea puteau figura pe lista de credinciosi ai „tiranului”, la ora plecarii din Bucuresti si mult dupa…nimeni nu stia ca au fost doborati, in elicopter ne-avand loc, intentionat, gipsul altui mare general roman – Victor Stanculescu ). Si d’asta a aparut Ceausescu la Bucuresti ulterior, adus probabil de adeptii razboiului civil, pentru a indeplini aceasta a 3-a conditie a beligerantei, facand din Bucuresi teritoriul de rezistenta al „tiranului”.
6.Jocul a fost la limita riscului avand rolul de a adormi vigilenta, de a da satisfactia indeplinirii misiunii pentru cei 1000 de agenti straini aflati prin Romania. iar indeplinirea misiunii pentru acesti luptatori de elita ar fi trebuit sa fie …initierea razboiului civil. Cum s-a facut acest joc : fie prin simulatoarele de foc ale lui Sergiu Nicolaescu, fie prin „intarzierea” stirii arestarii cuplului prezidential, fie prin alte incercari de aprindere/stingere a evenimentelor stradale. Romania s-a chiunuit sa castige timp si sa iasa de sub presiunea unor evenimente stradale interne dar si evenimente externe, sa „stinga” focul ce trebuia sa aprinda intreaga zona.
Deocamdata atat.Parerea mea
1. ”realizarea visului „marelui patriot” Iuliu Maniu de dezlipire a Transilvaniei
si de considerarea a acestui teritoriu ca anexa a Ungariei” … biet Iuliu Maniu, uzurpatorul Unirii si nepatriotul???
A-l pune pe Maniu in aceeasi oala cu Sabin Gherman, care s-a tot saturat de Romania si tot p-aici isi face veacul, nederanjat de nimeni de ponegrire a tarii si inteligentei romanesti, doar
el e destept, ca sta aici si arunca venin si aia de-l iau in seama pleaca unde vad cu ochii!!! ….Mare patriot!….e o mare RUSINE.
2. Care conditii ale beligerantei? Care legi internationale? Uiti ca interventia ”fratilor”, mai ales din est nu era posibila tocamai impunerii
pe care Ceausescu a reusit-o in cadrul Tratatului de la Varsovia de a nu se mai interveni armat in tarile membre decat la cererea lor expresa si in aceste conditii
”fratii” din vest n-ar fi putut nici ei sa intervena daca ceilalti nu o faceau. Uiti ca Ungaria si-a retras trupele de pe granita cu Austria si le-a
masat pe granita cu Romania. Aflai si eu nu de mult ca Gusa nu vorbea pe telefonul rosu (care se spunea ca nici nu exista in sediu MAPN) cu rusii, ci cu ungurii, inghiontiti de rusi de buna seama, care
cereau sa intervina tocmai in urma diversiunii cu cei 60.000 de morti, lucru pe care Gusa l-a refuzat categoric si ei n-au putut misca in front.
D-aia s-a recurs la diversiunea cu agentii sovietici si poate nu numai, mascati in turisti.
3. Dar sa-i prinda si sa-i expulzeze nu puteau, nu? Se intalmpla si in zilele noastre si cu tot cu circul diplomatic nu se trece frontiera pentru asta.
Rusii nu si-ar fi permis sa faca asta tocmai pentru ca ar fi sunat a agresiune, iar ei, conform principiilor noii doctrine se vroiau eliberatori, dupa
56 si 68 nu prea le mai convenea sa-si strice imaginea, mai ales ca intrasera intr-o noua era, cea a deschiderii care nu stiau ce le va aduce nici lor, dovada ca n-au mai
dus-o mult si-au capotat si ei si tratatul lor.
4-5. Care beligeranta? Care lupte armate? Aveam doar o armata, ramasa singura pe campul de lupta (dupa agatarea armelor in rastel a securistilor si retragerea lor in cazarmi la caldurica
vreo 3 luni), o militie careia ii tremurau chilotii si o populatie care a luptat cu miinile goale si cam intrase in case. Una din deversiuni a fost inarmarea populatiei
pe buletin din stocul armatei, la spargerea targului, dar din ordinul cui si cu ce scop? In ziua in care armata a iesit in strada am asistat la o situatie hilara, de exemplu: cineva, in fata mea, a intrebat
un ofiter ce inseamna asta, or sa traga in populatie??? Raspunsul a fost ca nu, nu au primit acest ordin. Ceausescu n-a aparut la Bucuresti, a fost adus in tab, in secret,
nu? D-aia am aflat tarziu si nu stim nici azi adevarul plimbarii cu tabul. Si, parerea mea, nu pentru diversiune, nimeni n-ar fi sarit in ajutorul lui, nici aia de trebuiau legal s-o faca nici poporul, ci pentru negocieri.
Rezistenta tiranului o puteau face doar securistii, dar ei n-aveau nici un interes s-o faca. Aveau planul deja facut, si pentru prezent si pentru viitor.
6. Ai dreptate 99%, doar ca nu era vorba de intreaga zona, atunci. Ceausescu a ratat sansa de a trai si de a ramane la masa negocierilor la ultimul congres.
N-a facut-o din prostie, din neincrederea in cei ce-l inconjurau si-i susurau la urechi osanale, desi, putea s-o faca pana in 16 decembrie. Sa nu uitam ca
In 4 decembrie s-a intalnit cu Gorbaciov la Moscova, intalnire deloc placuta pentru liderul sovietic pe care Ceuausescu nu l-a slabit. Punctele lui forte:
a) Gorbaciov incerca o reconciliere de fatada atat cu lumea occidentala cat si cu agresatii de fapt in privinta invaziei din 68 din Cehoslovacia, fortand pe
toti cei prezenti sa semneze un document prin care sa se ”revizuiasca si sa se reevalueze ocupatia militara a Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia in 1968”
Nu i-a iesit, Ceausescu, dupa o enervare subita, l-a pus la punct sustinand ca ocupatia nu fusese a Pactului de la Varsovia, datorita vetoului de atunci al Romaniei asa incat nu s-a putut realiza pe baza de unanimitate
cum prevedea tratatul, ci a fost pusa in practica doar de Uniunea Sovietica, Polonia, Ungaria, Bulgaria si RDG. Gorbaciov a propus apoi ca documentul sa contina sintagma
”a celor implicati exceptie facand Romania”, adaugand, despre Romania, ca astfel ”iese din discutie”! Replica lui Ceausescu afost ca Romania nu putea ”iesi” pentru ca
”nu a intrat” (in Cehoslovacia). Dialogul ce a urmat a fost de-a dreptul spumos. Gorbaciov a convenit ulterior ca invazia sa fie considerata doar o ”greseala”, fara a o condamna in mod explicit. Considerand ca, in acest punct
puteau conveni asupra textului final, presupunand ca Ceausescu a fost in sfarsit convins sa semneze l-a facut pe Ceausescu sa exclame:
”Ceausescu: Desi formal vorbind, lucrul acesta nu ne priveste – noi ne-am eprimat de mult punctul de vedere (opunandu-ne invaziei) – putem conveni asupra textului.
Pot spune ca, daca noi am fi redactat comunicatul, ar fi fost mult mai bun. De exemplu retragerea trupelor sovietie din Cehoslovacia ar trebui mentionata si ea
intr-o exprimare mai clara.
Gorbaciov: Aceasta este o problema pe care o vom rezolva bilateral, cu tovarasii cehoslovaci. Siti, eu cred, ca intre noi si Cehoslovacia exista un acord referitor
la stationarea trupelor sovietice pe teritoriul cehoslovac.
Ceausescu: Da, stiu, exista un acord bilateral incheiat dupa ocuparea Cehoslovaciei.
Gorbaciov: Pe problema aceasta nu vom ajunge niciodata la un acord cu dvs.
Ceausescu: Da, in privinta asta putem fi de acord.
Generalul Olteanu relata ca, dupa ce Gorbaciov a propus, pana la urma, ca toti sa semneze ”declaratia de condamnare a interventiei in Cehoslovacia”
Ceusescu a replicat ca ”numai cei care au intervenit ar trebui sa semneze” subliniind ca ”noi nu avem nimic de semnat”, fiindca Romania nu doar ca
refuzase sa intervina, ci condamnase invazia atunci, pe loc, si permanet dupa aceea.
Vizibil iritat, Gorbaciov s-a aratat de acord, intrebandu-l sarcastic pe Ceausescu daca acum era ”fericit”, dar Ceusescu l-a intrerupt si ”continuind sa vorbeasca, liderul roman
a recomandat ca problema sa fie dusa pana la capat in sensul ca, daca toata lumea recunostea si condamna actul din 1968, sa se ordone imediat retragerea trupelor sovietice din Cehoslovacia.”
Surprins, Gobaciov a cerut o pauza de consultari cu cehii. Intors, i s-a adresat ironic lui Ceausescu” ”Este in regula pentru dvs., tovarase Ceausecu?”
Dar aprobarea lui Ceausescu n-a fost decat un alt moment de a adauga ca ar fi si mai bine daca retragerea trupelor sovietice ar putea fi pusa in aplicare in cel mai scurt timp posibil, nu numai din Cehoslovacia, ci din toate celelalte tari socialiste
in care erau inca in desfasurare. Era, deci, perfect adevarata exasperarea si furia Kremlinului, care recunoastea ca ”numai necuratul putea sti ce urma sa faca mai departe liderul roman” Iar jocul asta de glezne
il practica Ceausescu cu rusii chiar din 65, starnind admiratia CIA care avertiza ca a incerca sa prevezi ce anume va face Romania insemna ”deseori sa analizezi improbabilul”. Si au cam fost pe langa mereu (AMERICANII)
in tot timpul razboiului rece, inghitind toate galistele aruncate la la Kremlin prin diverse mijloace si prin diversi interpusi, angajati in discreditarea rolului si efortului Romaniei in cadrul Pactului de la Varsovia.
(dialog redat de Larry Watts in ”Cei dantai vor fi cei din urma” dupa relatarile fostului ministru de externe Ion Stoian din ”Vocea Roamaniei” aug.1994)
b) Sa nu uitam si ca, desi isi propusese sa nu aduca in discutie problema Pactului Ribbentrop-Molotov in cadrul ultimului Congres, Ceausescu a facut-o totusi. OFICIAL. Apare in Raportul la Congres, reprodus in
”Scanteia” din 30 noiembrie 1989 sub semnatura lui….Dumitru Tinu! ”Sunt bine cunoscute imprejurarile care au dus la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Faptele au aratat, in primul rand, ca politica de concesii, de cedare
si capitulare in fata Germaniei fasciste nu numai ca nu a oprit agresiunea, ci de fapt au incurajat-o. In al doilea rand, este anonim recunoscut astazi – de catre unii abia astazi – ca acordurile dintre Germania hitlerista si Uniunea Sovietica au fost gresite
si nu au inlaturat pericolul de razboi. Dimpotriva, politica de intelegeri – publice sau secrete – pe seama altor tari si popoare a insemnat un ”cec in alb” acordat reciproc,
in virtutea caruia s-a recurs la actiuni arbitrare, ultimatumuri si dictate care au adus imense daune popoarelor.
Iata de ce, asa cum se subliniaza in Raport, apare necesar sa se adopte o pozitie calra, fara echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista,
inclusiv a prevederilor secrete ale asa-numitelor acorduri Molotov-Ribbentrop, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”
Nu era pentru prima data cand Ceausescu punea problema raptului teritorial al URSS-ului din 1940 si nici primul care o facuse. Niciodata, insa, oficial de la cea mai inalta tribuna a tarii, in prezenta
atator delegatii straine prezente, asa cum era uzanta, mai ales ca, neoficial dar ferm, avea sprijinul Chinei, de asta data.
c) Ceausescu militase in cadrul Pactului de la Varsovia, cu insistenta de fiecare data de-a lungul ultimei decade, pentru dizolvarea ambelor pacte militare, si cel de la Varsovia, pentru a da un exemplu vesticilor, si al NATO, mai ales de la
nebuna cursa a inarmarilor cu arme nucleare. Rastalmacirea cum ca Ceausescu avea arma nucleara sau avea de gand sa o produca nu era decat o fumigena menita sa scoata in evidenta schelelaielile bine orchestrarte de Kremlin ale ungurilor, care
primisera ordiin sa iasa in fata pentru a minimaliza rolul Romaniei. Sincer, taraneste, Ceausescu era impotriva armelor nucleare, ca potential pericol pentru intreaga omenire.
d) Tot la ultimul Congres, Ceausescu anuntase initierea politicii de acumulare, in ideea ca terminand plata datoriei externe e vremea unei mici acumulari pentru relansarea economica pe alte coordonate.
Toate acestea, scoase din tiparul limbajului de lemn inerent al tovarasului, dau alta dimensiune viziunii sale, dar cine-l mai asculta? Si cine pompa din gros la asta si de ce?
Si toate astea, de fapt, nu erau argumente mai puternice in a-l indeparta cu orice pret?
Imi cer scuze pt greselile scapate in text, dar nu mai am cum sa le repar!
După cum văd, ofițerii de serviciu ai fostei Securități sunt la datorie și atacă frontal, cu grija ca nu cumva lumea să mai afle ceva despre mizeria lor.
Giulietto Chiesa – fost deputat european italian, jurnalist şi scriitor în domeniile Intelligence şi analiza actelor teroriste.
Giulietto Chiesa a spus in direct la televiziunea italiană (11 ianuarie 2015):
„Cine crede că serviciile Saudite mişcă ceva fără acordul CIA, a serviciilor americane, se înşală amarnic.
Şi nu doar cele saudite, ci şi cele din Quatar, şi Turcia sunt filiale ale CIA!
Am participat în calitate de europarlamentar la Comisia despre închisorile CIA. Am scris chiar o carte unde arăt în ce măsură Serviciile secrete europene au devenit de ani de zile filiale ale CIA. Inclusiv cel italian. Am probe!“
Video: https://www.facebook.com/a3f.ro/videos/665095360265867/
Sebastian Ghiţă (ianuarie 2017):
„Puterea lui Coldea asupra colegilor şi asupra celorlalte instituţii vine din relaţiile de exclusivitate pe care le are cu Kovesi. Amândoi sunt, de fapt, ofiţeri ai unui serviciu secret străin. Serviciu secret al unei ţări partenere României (SUA).”
Eliminarea lui Ceausescu si subjugarea Romaniei s-au făcut prin acel nucleu evreiesc existent in Securitate, Armata si Partid, nucleu activat din exterior.
Ceausescu nu a reusit sa distruga sau sa controleze in totalitate acest nucleu niciodata, dar le-a stricat jocurile intr-o anumita masura…
Categoric ca asta se intimpla azi iar structura NATO are un rol fundamental. In anul 2000 si un pic, am fost si am vorbit cu un general din SRI pentru ca la vremea respectiva ma batea gindul. (…Am decis altceva din considerente de salariu. Adica am prestat in corporatii straine sa vad si sa exeprimentez puterea banului. V-as putea sune povesti interesante cu miliardari…) Mi-a spus ca aprobarile de angajare in SRI sint facute si cu acordul unor structuri NATO. Spusa mie, direct de catre un general din SRI. Categoric ca Romania, dupa 1990 nu mai dispune de servicii nationale de informatii pentru ca au fost create de GRU/KGB si apoi preluate de NATO. Ceea ce spune Ghita e vizibil cu ochiul liber si in parte real iar eu scriu despre lucrurile astea comentind intr-un ziar de peste 12-13 ani. Si nu e nevoie de Ghita pentru asta. Raminem singura tara din blocul comunist cu unitate speciala anti-KGB si alte servicii din tarile „prietene”. Ungurii mai traiesc genul asta de himere, gen tradare, cu ungaria mare…
Este jenant ca un om de talia lui Ion Coja gazduieste pe site-ul lui asemenea ineptii mizerabile, asemenea manipulari ordinare, pe care nu le mai crede nimeni azi.
Azi ”binomul” devoreaza ce a mai ramas din Tara si unii incalzesc o ciorba de mult consumata !
Asta inseamna ca prostia romanilor tinde, asimptotic, catre plus infinit !
Oricum, subiectul ”Securitate” nu e la indemina unor ”nimeni” care nu inceteaza a-si da cu parerea !
Am avut norocul să lucrez în ceea ce pompos se numește cercetare. Nu e nimic ce nu poate fi priceput de omul de rînd dacă se vrea să se vorbească românește. Baiul e că cei ce se numesc între ei specialiști, fie din răutate, fie din prostie, folosesc așa zisul limbaj de specialitate, fie pentru a ascunde adevărul, fie din nepricepere.
Activitatea serviciilor se prea poate să fie mult mai banală și de rutină decît ne lasă să-nțelegem. Chiar eu aș fi bogat să știu cu 5 minute mai repede ceea ce-o să știe lumea, darămite să hotărăsc.
N-ar fi de mirare că succesul în meseria de spion, pînă la nivele mari, să fie legat de profilul bun, diplomele garantînd de fapt supunere, loialitate față de grup, executat ca la carte/ordin, ambițios/ pus pe căpătuială, mai degrabă decît deșteptăciune (cui îi trebuie oameni iscoditori ce gândesc cu mintea lor).
Ce om cu suflet curat își minte familia că are o altă meserie? Nu vorbesc de cei ce’au absolvit Băneasa, ce-au avut banchet și tablou de absolvire, au împărțit sonete, adică-i știe toată lumea.
Dar, ar zice unii, pe nedrept după mine, precum meseria de prostituată și aceasta este necesară societății.
Dlui Corvin Lupu i s-a dat o tema cred poate si ceva materiale. Si o face. Atit si nimic mai mult. Am descoperit atitea ineptii in citatele publicate aici incit chiar ma intreb daca e profesor si chiar doctor ori crede ca toti cad pe spate cind citesc gogomanii. Gasca liiceanista creste. Nu cred ca a ne implica emotional intr-o astfel de manopera ar putea sa ofere ceva bun, cuiva. Eu o iau in genul ok, a scris unul ceva, vrea atentie, sa fie sanatos. Sincer nu am stiut de existenta respectivului pina ce nu a fost reflectata in Cotidinaul de catre Aurel Rogojan, care a aflat de la o persoana aflata in slujba BND, desconspirata cu aceasta ocazie de apartenenta la BND de catre Aurel Rogojan fapte ce l-a destabilizat emotional pe Corvin Lupu, (BND- servicul german de spionaj – prieten de nadejde al unui fost primar sibian), cum ca sint destule trimiteri, in carte dlui profesor Lupu, la Aurel Rogojan. Deh, ajutor fratesc dat pentru popularizarea ei ;). In rest cartea s-a iefitnit, e in stoc si nu prea se vinde. Si sincer sa fiu, nu finantez asa ceva :) Dle profesor Lupu. ce ne puteti spune in schimb despre restituirea patrimoniului GEG catre FDGR prin manevrele (penale?) actualului preseidnte? Stiti, a fost decorat de germanica pentru merite deosebite si felicitat exact ianinte de alegeri…Va pasioneaza subiectul? Da ce ne spuneti de sustinerea in campanie de catre frima de masinute condusa de un domn Schmidt casatorit cu Veronica Usatii, sora kgb-istului Usatii din Balti? Adica Germania si Rusia au cazut la pace pentru alegerea lui iohannis ca uite-l ce cumine e el pe relatia Moldova… Stiti, Moldova e acea parte a Romaniei care nu e inca acasa…
Va rog să exemplificați câteva din inepțiile dlui profesor! Nu este serios ce faceți! Vrei să-l scoateți pe dl Lupu susținător al Johanului?! Și chiar de-ar fi așa, ce legătură ar avea asta cu trădarea securității? Vă rog să nu mai folosiți un limbaj nepotrivit la adresa unor autori onești, autori de cărți incomode, riscante chiar!
am facut comentarii la lista lunga de argumente publicata aici data trecuta care justificau tradarea. conform cu modul meu de a judeca si evalua, le consider ineptii ( absurditati). Nu-l scot nimic eu. Dinsul se pozitioneaza singur in functie de optiunile dinsului, exact asa cum facem toti. Presupusa tradare a securitatii precum si presupusa tradare a lui iohanis se rasfring asupra Romniei. E singurul lucru comun. E in regula, dle Profesor insa poate ar trebuie sa cereti si distinsului nostru profesor atunci adevarul. Aici e mai greu…
Am facut analiza pe text in articolul anterior.
Sunteți tulburat rău de tot… Regret. Cred că Popa Șapcă e de vină…
Din cartea „Confesiunile unui cafegiu”, Gheorghe Florescu:
„Sosesc cantităţi imense de carne congelată de vită din Danemarca: este la limita termenului de garanţie şi foarte grasă, carcasele fiind duble faţă de cele din producţia internă. Sunt din stocul NATO, marfă schimbată cu carne de producţie românească, mult apreciată de trupele NATO. Toată afacerea este girată de mafia securisto-comunistă, în plină formare şi ascensiune.” (pg 79-80)
Uni spun că unele abatoare lucrau numai pentru NATO, aceștia avînd inspectori permanenți la fața locului.
Războiul Rece a fost o mare păcăleală.
Dar dacă Ceaușescu știa atunci nu numai filmul execuției e dubios?…sau habar n-avea pe ce lume trăia?
Din aceași carte:
„Bănicioiu, ca orice oltean genial, probabil că avea şi o teşcherea pe măsură (adică o avere strânsă în timpul vieţii sale de slujitor al zeului Mercur). Îşi duce mare parte din teşcherea (circa două milioane de dolari) la propria sa mamă.” (pg 336)
Bănicioiu este tatăl Oanei Zăvoranu.
Dacă un șef de restaurant a făcut atîta amar de bani cît au făcut cei prin mâinile cărora se făcea comerțul exterior?
Tot de acolo:
„ICRA Bucureşti avea un director coordonator şi un director comercial. Practic, în acel moment, conducerea propriu zisă se afla în mâinile directorului comercial Victor Ranga, fost colonel de
Securitate, pe numele său adevărat Avram Rabinovici. Acum îmi dau seama cât de inspirat a fost în alegerea numelui Victor – de la victorie – şi Ranga – „să vezi ce păţeşti dacă te pui cu mine”. Orice s-ar spune, NKVD-ul era expert în subliminal.” (pg. 45)
ipoteza sau ipotenuza? ha ha ha ha ha ha
asa mai aflam si noi ce-i trece prin cap fsb-ului!