Xxx | Auzita de la ăi batrini care au fost pe front ……cica rusii erau in ofensiva , trecusera Donul , nimeni nu-i mai putea opri . In avansarea lor capturau pe cei slabi care numai puteau nici macar fugii . Ii gaseau ghemuiti in transee jumate morti de frig . Si uite asa rusii captureaza un tigan pe care se hotarasc sa-l foloseasca la propaganda de pe front pentru demoralizarea romanilor pe fuga . Ii dau tiganului un megafon si ii ordona sa strige ce ii spuneau ei . …..Tiganu’ : ….auziti fratilor , predati-va ca tare bine e la rusi ..sanchi ! Mancare si bautura cita vrei ,sanchi ! Rusii adica cei care vorbeau valaha , de obicei basarabeni dar care nu cunosteau argoul bucurestean il intreaba …Ce inseamana ma sanchi ? …E un var de-al meu mancatias …. i-am zis sa auda sa vina si el ca e bine aici :)* * * Anecdota de mai sus, trimisă de Nick „al nostru”. mi-aduce aminte de un banc de prin anii 70-80 ai veacului trecut… Cică un evreu se duce la telefoane și comandă o convorbire cu America. Când i se anunță la ce cabină să meargă vede că cineva intră în cabina de alături… Ridică Ițic receptorul și din America îi răspunde vărul Șmil. Tu ești, măi, Ițic!… Eu sunt, cine altul să fie?! Tu ce mai faci, Șmil? Cum o duci?! …Eh, cum s-o duc! Așa și așa, nici prea prea, nici foarte foarte! Dar tu cum o duci?! Am auzit că-n România… Ai auzit prostii! O duc foarte bine! Și eu și toți prietenii, rudele… O ducem minunat! Dar ce s-a întâmplat? Ți-au triplat leafa? Nu era nevoie! Avem tot ce ne trebuie de la CAR! Faci o cerere și… Ce-i C.A.R.ul ăsta! Voi nu aveți? C.A.R., adică Casa de Ajutor Reciproc, mă, Șmil!… Casa de Ajutor, mă, Șmil! Ajutor! Ajutor! Ajutor, mă, Șmilică!…
|
2 comentarii
De la Mrin Preda citirre (Din ”Cel mai iubit dintre pamânteni”):
” La cafea medicii povestiră
anecdote, tot despre medici, care se plasau cu un an în urmă, cînd
li se desfiinţaseră cabinetele particulare. Raţiunea cică ar fi fost
următoarea: în zilele noastre nu se mai poate pune un diagnostic
fără analize prealabile de laborator. Or cine avea laboratoare? Spitalele.
Deci bolnavul era dirijat tot acolo, şi le obţinea gratuit. Atunci
de ce să ia medicul particular bani bolnavului? Să-l îngrijească în
spital, unde salariatul avea asistenţă gratuită. Reacţia medicilor: de
furie, dar nu împotriva legiuitorului, ci a bolnavilor, ca şi cînd ei ar
fi venit cu decretul. În ce fel? expedierea lor rapidă de la consultaţii,
în următorul stil: urma anecdota… Medicul, grăbit şi nervos:
dumneata de ce suferi? Pacientul: domnule doctor, eu nu mai pot să
urinez… Medicul: cîţi ani ai? Pacientul: şaptezeci… Medicul: ai
urinat destul! Următorul! Vine o gravidă: dumneata ce ai? Gravida:
domnule doctor, copilul meu stă strîmb, ce fac eu cînd o să nasc?
Medicul: cum te cheamă? Gravida: Leibovici… Medicul (ridicînd
glasul): Leibovici? Se descurcă el! Cine e la rînd? Ei, dă-i drumul!
Pacientul: domnule doctor, eu sufăr de o boală foarte ciudată!
Medicul (extrem de grăbit): lasă consideraţiile, spune! Pacientul:
domnule doctor, eu ce mănînc aia fac… Medicul: adică, vorbeşte
clar… Pacientul: dacă mănînc fasole, fasole fac, dacă mănînc varză,
tot varză fac… Medicul (dumirit): aha! şi ce-ai vrea dumneata?
Pacientul (umil): să fac şi eu normal. Medicul (expeditiv): mănîncă
căcat! Altul la rînd… ”
La un medic vin
trei pensionari bolnav. Medicul era specializat în
pensionari. Pensionarii vroiau să li se prescrie
un regim… Intră primul. Da, zice medicul cercetîndu-i fişa, bine, să-
ţi prescriu un regim… Ce pensie ai dumneata? Cinci mii de lei, zice
pensionarul. Perfect, zice medicul: carne, fripturi înăbuşite, purcel
de lapte, vin fără restricţie, ouă umplute, vînat gătit cu sos picant,
urmaţi regimul ăsta pe răspunderea mea, fără grijă, o să vă simţiţi
absolutamente în cea mai bună formă.Vine al
doilea pensionar. Medicul: dumneata ce pensie ai? O mie cinci sute
de lei, îi răspunse pensionarul. Medicul: macaroane, griş cu lapte,
supe de zarzavat, peşte rasol, ceaiuri, multe ceaiuri… Pleacă ăsta,
vine al treilea. Dumneata ce pensie ai? Şapte sute cincizeci de lei.
Medicul: plimbări; aer! mult aer!…
N-am avut eu ce face, dar se pare ca am facut bine! Era mare nevoie de o destindere!