Stimate Domnule Ion Coja,
Va adresez rugamintea de a nu imi mai trimite materiale si eseuri rau-voitoare referitoare la Familia Regala a Romaniei.
Romanii cunosc deja de destul de multa vreme faptul ca Familia Regala face parte din istoria noastra nationala si a avut un rol de seama in desfasurarea vietii romanesti vreme de aproape un secol.
Mai precis 81 de ani!
Rolul Reginei Mame Elena este binecunoscut de catre toti cei care au fost preocupati de desfasurarea istorica a vietii noastre nationale. Niciunul dintre istoricii nostri seriosi – nici macar cei care au scris slugarnic in perioada totalitarismului aberant al lui Nicolae Ceausescu – nu a indraznit sa “deseneze” tuse negative referitoare la Regina-Mama Elena. Pana si acei abjecti “culturnici” au manifestat un anumit respect fata de mama ultimului Monarh roman si au fost probabil impresionati de desavarsita ei atitudine morala din timpul domniei Regelui Mihai I.
Istoricii din Statul Israel au cercetat cu deosebita seriozitate toate gesturile si faptele Reginei-Mame si dupa o indelungata si profunda analiza i-au acordat celebra distinctie “Drept intre Popoare” care a fost rezervata numai unui numar relativ restrans de persoane care au trait in perioada Holocaustului. Acei oameni foarte curajosi au demonstrat inalte calitati umane atunci cand i-au aparat pe evreii prigoniti de regimul nazist al lui Adolf Hitler.
Maresalul Ion Antonescu a avut pe parcursul intregii perioade de pana la la 23 august 1944 o atitudine oficiala plina de respect fata de mama Regelui Mihai. Nu o spun eu ci o demonstreaza documentele acelor ani…
Cat despre prezenta Regelui Mihai I pe frontul de “dincolo de Nistru” nu putem deschide o discutie incriminatorie deoarece la acea data Regele Mihai I era Capul Ostirii si doar in acea calitate facea inspectiile pe front. Maresalul Ion Antonescu l-a recunoscut intotdeauna pe Rege drept superiorul sau ierarhic.
In volumul publicat de Mircea Ciobanu “Convorbiri cu Regele MIhai al Romaniei” aflam ca Mihai I a aflat vestea implicarii noatre in razboi impotriva URSS de la Radio Londra. Acest “amanunt” nu a fost contestat de niciunul dintre cercetatorii perioadei istorice respective… fie ei istorici comunisti fie cercetatori postdecembristi.
Eu cred totodata ca trebuie sa privim istoria nationala “sine ira…” si sa analizam obiectiv faptele renuntand la prejudecatile bine conturate ale “istoricilor comunisti”. Semnele citarii demonstreaza ca privesc cu o mare retinere interpretarile facute de specialistii in domeniu care au publicat lucrari in perioada comunista. Nu sunt singurul care are aceasta atitudine. Mai mult decat atat… viata i-a obligat pe specialistii obedienti care au publicat inainte de 1989 dar si dupa 1990 sa isi recunoasca “pacatele profesionale” comise in timpul epocii de trista amintire. Acestia si-au facut “mea culpa” inca din anii ’90.
Eu am predat elevilor mei istoria romaneasca contemporana cu o anumita si bine dozata retinere… Acolo unde nu eram de acord cu tezele oficiale le indicam elevilor sa faca “studiu individual” pe manualul oficial. Imi asumam riscurile previzibile cu responsabilitate desi nu era deloc confortabil. Eu nu sunt un “monarhist convins” deoarece “asa este la moda astazi!” Am ajuns la concluzii pertinente citind foarte multe lucrari de specialitate publicate la noi sau in strainatate. Pe cale de consecinta… nici “moda” si nici “sentimentele” nu au avut vreun rol in creionarea imaginii mele despre epoca in discutie. Totul s-a rezumat la “fapte”, la toate informatiile oferite de documentele din epoca publicate la noi sau “aiurea”.
Cele doua personalitati – Maresalul si Regele – au actionat aproape independent una de cealalta. Maresalul a mentinut Monarhia deoarece era constient de imensul respect al romanilor fata de Institutia Monarhica. Probabil ca si pe fond Ion Antonescu, militar de cariera, respecta Simbolul si mai putin persoana. Aceasta supozitie este confirmata de declaratiile facute de Maresalul Ion Antonescu in timpul “Procesului” intentat de comunisti in primavara anului 1946. Parlamentul Romaniei i-a recunoscut Regelui Mihai I meritele istorice. Acest lucru s-a intamplat in plina epoca republicana ! Nu putem banui majoritatea parlamentara de simpatii monarhice!
Dimpotriva!
Nici nu putem emite ipoteza ca un asemenea gest ar fi fost facut ca urmare a unor presiuni externe… In acelasi timp nu trebuie sa uitam vreodata ca Regele Mihai I a fost cel mai elocvent avocat al Admiterii Romaniei in NATO atunci cand el a pledat cauza Tarii Romanesti la toate Curtile Regale din Europa. Regele Mihai I s-a comportat ca un Roman desavarsit atunci cand a sustinut pe langa Suveranii Europei – rudele sale! – interesele Neamului Romanesc.
Acesta este punctul meu de vedere ca istoric profesionist si ca bun Roman.
Indraznesc sa cred ca aceste randuri au lamurit indestulator atitudinea mea pe marginea acestui subiect.
Primiti, va rog, expresia bunelor mele sentimente!

Stefan Caliga