George Petre era elev în ultima clasă în ianuarie 1941. Împreună cu alt coleg au scos câteva șine de la calea ferată ca să împiedice deplasarea la București a regimentului de tancuri de la Târgoviște. Identificați de autorități, singura șansă de supraviețuire era fuga din Țară, fuga în Germania, alături de câteva sute de legionari, dintre cei mai importanți. A fost cel mai tînăr dintre acești legionari plecați în exil. Ajunși în Germania, au fost internați la Buchenwald, lagărul cu indezirabilii din Germania. Lagăr unde se mai aflau mulți evrei, cu convingeri comuniste, germani etc. Regimul de detenție a fost cel mai dur pentru legionari, obligați să nu iasă dintr-un anumit perimetru. Ceilalți deținuți erau liberi să se vânture prin tot lagărul!

L-am cunoscut pe George Petre după 1990, când a venit din Australia și s-a stabilit la Bușteni, unde și-a petrecut în tihnă ultimii ani de viață. M-a avut musafir în mai multe rânduri. I-au călcat pragul casei o mulțime de camarazi, alde Teofil Mija, bunăoară. Era foarte pornit împotriva lui Horia Sima. De la George Petre am aflat o poveste al cărei tâlc, tâlc posibil!, abia în urmă cu câteva ore l-am înțeles. Povestea a stat în capul meu ca o sămânță, fără să încolțească, fără să rodească.

Iată povestea:
S-a întâmplat după ce Horia Sima, încălcând cuvîntul dat lui Hitler, a fugit din localitatea germană în care avea domiciliu forțat, și s-a dus la Roma, la Mussolini. Gest provocator și riscant! Sima a fost adus înapoi ca un copil neascultător și, ca pedeapsă, să nu mai facă și altădată, Hitler a dat ordin ca toți legionaii aflați în lagărul de la Buchenwald să fie executați imediat, fără întârziere, în chiar seara aceea!… George Petre mi-a povestit cum soldații și ofițerii germani plângeau literalmente în timp ce făceau pregătirile pentru execuția legionarilor. Pentru executarea ordinului imposibil de nesocotit dat de Hitler în persoană. Un Hitler revoltat de comportamentul incorect al lui Horia Sima, care călcase în picioare asigurările date de Hitler lui Ion Antonescu că legionarii vor fi găzduiți în Germania și vor fi atent supravegheați să nu întreprindă vreo activitate politică… Fuga lui Horia Sima, deplasarea la Roma și întâlnirea sa cu Mussolini fără să ceară voie nemților, a fost considerată de Hitler un act grav de abatere de la înțelegerea ce fusese stabilită. Un act de trădare a încrederii!

S-a găsit un spațiu deschis, în afara lagărului, unde s-au instalat câteva mitraliere, câteva reflectoare, s-a stabilit ordinea în care se va desfășura sinistra operațiune militară, dar când să se abată tirul mitralierelor asupra primilor legionari, sirenele au început să sune alarma, la orizont apăruseră câteva bombardiere engleze în raid aerian asupra orașului. Luminile au fost stinse, câteva bombe au fost aruncate asupra lagărului, s-a stârnit panica „regulamentară” etc. Pe scurt, execuția a fost suspendată și, în final, anulată…

Atacul asupra lagărului de la Buchenwald avusese ca țintă tocmai clădirile în care se știa că sunt cazați legionarii. Aviatorii britanici aveau de unde să știe acest detaliu și și-au îndeplinit cu brio misiunea, raportând că țintele au fost atinse conform planificării. Drept care la radio BBC s-a făcut imediat anunțul, urmat de un comentariu patriotic al lui Ion Rațiu, în care acesta se adresa familiilor din România ale legionarilor cazați în lagărul de la Buchenwald: cele mai multe familii nu mai aveau pe cine aștepta să se întoarcă acasă… Raidul britanic fusese un succes total!…

Ani de zile am ținut această poveste în mintea și inima mea ca pe o dovadă că „mâna lui Dumnezeu” ni se mai arată din când în când. Așadar, aviația britanică pregătise în toate detaliile un bombardament nimicitor în zona lagărului pe care legionarii nu aveau voie s-o părăsească: câteva clădiri și spațiul dintre ele, într-o extremitate a campusului concentraționar. Aviația și-a făcut întocmai datoria, au pisat bine, metru cu metru, spațiul rezervat legionarilor!… Numai că legionarii nu se mai aflau în acel spațiu! Cu câteva minute mai înainte de apariția bombardierelor fuseseră scoși și duși într-un câmp apropiat, propice pentru o execuție. A tuturor legionarilor din lagăr!… Câți vor fi fost. Nu mai țin minte, detaliul acesta nu l-am reținut! Dar nici execuția legionarilor n-a mai avut loc, niciun legionar n-a căzut secerat de mitralerele germane, cum ordonase Hitler. Au fost salvați de raidul aviatic, care i-a obligat pe germani să suspende execuția!…

Am văzut amestecul voinței divine, dar n-am văzut și codița îmbârligată a Nefârtatelui. Abia în dimineața asta am simțit mirosul de pucioasă!…

Păi, stimați colegi, avem aici de-a face cu o schemă criminală. Mi-ar părea bine să mă înșel, dar nu mă pot opri din a mă mira public, consternat: Hitler, la momentul descris mai sus, a acționat exact cum a procedat și Carol în septembrie 1939. Hitler a fost adus într-o stare de maximă supărare și a reacționat ca la furie: a ordonat să fie împușcați toți legionarii din lagăr, ca pedeapsă pentru cel care îl supărase!… Carol, în septembrie 1939, a fost și el adus într-o stare de surescitare maximă și a reacționat cu o bestialitate ne-egalată! A reacționat sau a profitat de ocazie ca să reacționeze?! Asasinarea lui Armand Călinescu fiind planificată pentru a oferi acest pretext.

Fără voia mea îmi aduc aminte și de oribilul asasinat din noiembrie 1938. Codreanu transmisese din temniță ordinul ca legiunea să intre „în adormire”, să se abțină de la orice gest care ar putea justifica sau explica o ripostă a autorităților!… Ordin care a fost nesocotit de câțiva legionari… Și a urmat ce a urmat în pădurea de la Tâncăbești!…

Pentru mulți legionari, care au fost martori acelor momente cumplite, toate cele trei momentele mai sus pomenite îl implică pe Horia Sima ca actor important. Dacă pentru primele două nu avem certitudinea sută la sută a participării lui Horia Sima, episodul al treilea, petrecut în Germania, este „opera” lui Horia Sima. Fuga sa la Roma nu are o explicație logică din partea unui comandant care este conștient de ce face. Logică și rațională este numai explicația care invocă un personaj preocupat să provoace reacția dură, pedepsitaore, a autorităților, a lui Hitler personal, care nu avea cum să nu se simtă jignit și indignat de gestul lui Sima. Mai presus de orice, nu era gestul unui gentleman, al unui om de cuvînt! Avea ce căuta printre legionari un om fără cuvînt? Cu atât mai mult în fruntea legionarilor?! Modelul de comportament legionar era cu totul altul. Îți respectai cuvîntul dat cu orice risc, plătind și cu liberatea sau chiar viața, dacă era nevoie și mai ales dacă în joc era onoarea Legiunii! (Vezi bunăoara episodul deplasării deținuților legionari de la penitenciarul din Suceava la cel de la Aiud, în vara lui 1944!)

Aplombul cu care lansez această acuzație s-ar topi dinaintea colegilor care ar aduce în apărarea lui Horia Sima următorul argument: fuga la Roma a fost impusă de rațiuni foarte înalte, a urmărit rezolvarea unor probleme de mare însemnătate pentru Legiune și Țară… Nu cunosc, la data respectivă, ce explicație a dat Horia Sima evadării sale! Dar dacă ordinul lui Hitler ar fi fost adus la îndeplinire și mai mureau la Buchenwald câteva sute de legionari, ce valoare ar mai fi avut justificările lui Sima?! Pe unde ar fi scos cămașa Horia Sima?! Dacă acest carnagiu totuși n-a avut loc, vina lui Horia Sima rămâne la fel de mare! El trebuia să răspundă pentru faptele sale ca și când ordinul lui Hitler s-ar fi execuat!… Dacă ar mai fi avut în fața cui să răspundă!…

Numai mâna Domnului a împiedicat acel carnagiu, dar nu-mi închipui că a făcut-o de dragul lui Horia Sima, pentru ca acesta să nu fie acuzat de un dezastru provocat sută la sută de el, comandantul ML.
De dragul lui Horia Sima va fi intervenit cel care le-a luat mințile legionarilor din Germania și aceștia l-au acceptat mai departe în fruntea lor pe cel ce se dovedise a fi cel mai periculos mădular pentru Legiune. Cel mai nociv!…

…Așa cum am mai spus-o, nu cunosc istoria Mișcării Legionare decât la nivelul suficient ca să am o părere avizată asupra sensului major al doctrinei și al acțiunii politice, istorice. Cine cunoaște mai bine acest subiect poate că mă va corecta și mă va trimite la textul din care să aflu explicația gestului numit fuga, evadarea, dezertarea lui Horia Sima din Germania.

Deci, stimați colegi aflați cu toții în căutarea adevărului: în ce fel „fuga la Roma” a lui Horia Sima a fost un gest care îl onorează pe (un) Comandant? În ce fel moartea legionarilor de la Buchenwald ați fi demonstrat că nu cade în vina „Comandantului”?!… Aștept cu nerăbdare ce se poate spune în apărarea lui Horia Sima în acest caz care îl incriminează din greu. M-aș bucura să mă înșel! Doamne, ajută!

Ion Coja